UNIVERSITATEA "ANDREI AGUNA"

FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE

ANUL UNIVERSITAR 2011 - 2012
SEMESTRUL 2

POLITICI ALE UNIUNII EUROPENE

NOTE DE CURS

Titular disciplin: Lector univ. dr.

Dumitru Nancu

CONSTANA
2012

CUPRINS:
CAP. 1 Conceptul de uniune. Uniunea european................................................................................pag. 3
1.1. La ce servete Uniunea European?...............................................................................................pag. 4
1.2. Cele zece etape istorice..................................................................................................................pag. 7
1.3. Extinderea i politica de vecintate................................................................................................pag. 8
CAP. 2 Cum funcioneaz Uniunea European?..................................................................................pag. 12
2.1.Triunghiul decizional.....................................................................................................................pag. 12
2.2. Alte instituii i organisme.............................................................................................................pag. 15
CAP. 3 Care sunt rolurile Uniunii Europene? piaa unic....................................................................pag. 17
3.1. Care sunt rolurile UE?..................................................................................................................pag. 17
3.2. Piaa unic....................................................................................................................................pag. 22
CAP. 4 Uniunea economic i monetar (UEM) i moneda euro.........................................................pag. 26
4.1. Istoria cooperrii monetare...........................................................................................................pag. 26
4.2. Uniunea economic i monetar (UEM)......................................................................................pag. 26
CAP. 5 Spre o societate bazat pe cunoatere........................................................................................pag. 29
5.1.Agenda Lisabona...........................................................................................................................pag. 29
5.2.Europa cetenilor..........................................................................................................................pag. 30
5.3.Libertate, securitate i justiie........................................................................................................pag. 34
CAP. 6 Rolul Uniunii Europene pe scena mondial...............................................................................pag. 37
6.1. O politic de aprare comun embrionar....................................................................................pag. 37
6.2. O politic comercial deschis ctre lume....................................................................................pag. 38
6.3. Relaiile dintre Uniunea European i rile mediteraneene.........................................................pag. 39
6.4. Africa...........................................................................................................................................pag. 39
6.5. Care este viitorul Europei?...........................................................................................................pag. 40
CAP. 7 Constituia Uniunii Europene.....................................................................................................pag. 43
7.1. Cronologia construciei europene..................................................................................................pag. 43
CAP. 8 Funcionarea instituiilor i organelor Uniunii Europene.....................................................pag. 63
8.1. Dreptul comunitar.........................................................................................................................pag. 64
8.2. Acquis-ul comunitar.....................................................................................................................pag. 67
CAP. 9 Politica de coeziune a Uniunii Europene.................................................................................pag. 72
9.1. Ce este politica de coeziune economic i social (PCES)?.........................................................pag. 74
9.2. Coeziune economic - convergena PIB pe cap de locuitor n rile de coeziune.........................pag. 76
CAP. 10 Politica de dezvoltare regional a Uniunii Europene..............................................................pag. 82
10.1.Obiective principale.....................................................................................................................pag. 84
10.2. Principiile alocrii i accesrii fondurilor.................................................................................pag. 86
CAP. 11 Fonduri structurale...................................................................................................................pag. 90
11.1.Fondul European de Dezvoltare Regional..................................................................................pag. 90
11.2.Fondul Social European..............................................................................................................pag. 95
11.3.Fondul de Coeziune.....................................................................................................................pag. 99
CAP. 12 Politica agricol comun.........................................................................................................pag. 101
12.1. Finanarea susinerii pieelor. Seciunea Garantare a FEOGA.................................................pag. 107
12.2. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rural...............................................................pag. 108
2

Capitolul 1 Conceptul de Uniune

European

1.1.La ce servete Uniunea European?

1.2.Cele zece etape istorice
1.3.Extinderea i politica de vecintate
Ce rol ndeplinete Uniunea European? De ce i cum a fost nfiinat? Cum funcioneaz? Ce a reuit
s realizeze pn acum n interesul cetenilor ei i care sunt provocrile cu care este nevoit s se confrunte n
prezent? Ce poate face pentru a-i ncuraja pe ceteni s se implice activ n demersurile sale?
ntr-o er a globalizrii, va putea Uniunea s concureze realmente cu celelalte economii mondiale i s
i menin n acelai timp standardele sociale? Va reui oare Europa s rmn un actor principal pe scena
internaional i s susin eforturile de combatere a terorismului mondial?
Acestea sunt doar cteva dintre ntrebrile dezbtute in acest suport de curs

1.1. La ce servete Uniunea European?

Misiunea Europei pentru secolul XXI este:

I.

garantarea pcii, a prosperitii i a stabilitii pentru cetenii Europei;

consolidarea reunificrii continentului;
asigurarea securitii pentru cetenii si;
promovarea unei dezvoltri economice i sociale echilibrate;
soluionarea provocrilor globalizrii i prezervarea identitii popoarelor europene;
favorizarea valorilor europene, precum dezvoltarea durabil i protecia mediului, respectarea
drepturilor omului i a economiei sociale de pia.___________________________________________

Pacea i stabilitatea

nainte de a deveni un adevrat obiectiv politic, ideea unificrii Europei nu era dect un vis al filozofilor
i vizionarilor. Victor Hugo, de exemplu, a avansat ideea Statelor Unite ale Europei", fiind inspirat de idealurile
umaniste. Visul acesta a fost ns spulberat de groaznicele rzboaie care au devastat continentul n prima
jumtate a secolului XX.
O nou form de speran a luat ns natere din ruinele celui de-al doilea rzboi mondial. Cei care au
opus rezisten totalitarismului n timpul celui de-al doilea rzboi mondial erau hotri s pun capt
antagonismului internaional i rivalitilor n Europa i astfel s creeze condiiile necesare unei pci durabile.
ntre 1945 i 1950, civa oameni de stat, precum Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi i
Winston Churchill i-au pus n gnd s conving cetenii de necesitatea intrrii ntr-o er nou, cea a unei
organizri structurate a Europei Occidentale, bazate pe interese comune i fondate pe tratate, care ar garanta
statul de drept i egalitatea ntre toate rile membre.
Prelund o idee mai veche a lui Jean Monnet, Robert Schuman (ministru de Externe al Franei) propune,
la 9 mai 1950, instituirea Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului (CECO). Astfel, rile care odinioar se
confruntau pe cmpul de lupt decid s plaseze producia de crbune i oel sub responsabilitatea unei autoriti
supreme comune. Din punct de vedere practic, dar i simbolic, spectrul conflictelor a fost transformat n
instrument al pcii i reconcilierii.

II.

Reunificarea continentului european

Dup cderea Zidului Berlinului n 1989, Uniunea European a fost cea care ncurajat reunificarea
Germaniei. n 1991, odat cu prbuirea Imperiului Sovietic, fostele ri comuniste din

Europa Central i de Est decid, la rndul lor, dup ce timp de decenii s-au aflat sub tutela Pactului de la
Varovia, c viitorul lor este legat de cel al marii familii a naiunilor democratice din Europa.
Procesul de extindere continu i astzi. Astfel, n timp ce Turcia i Croaia au nceput negocierile de
aderare n octombrie 2005, o serie de ri din Balcani i-au depus i ele candidatura, ceea ce ar putea duce, ntr-o
bun zi, la aderarea efectiv a acestora la marea familie european.

III.

Sigurana i securitatea

n secolul XXI, Europa nc se mai confrunt cu probleme de siguran i securitate. De aceea, UE

trebuie s ia msuri eficiente pentru a garanta sigurana i securitatea statelor sale membre. n acest scop, UE
trebuie s colaboreze constructiv cu regiunile aflate dincolo de graniele sale, respectiv rile din Balcani, din
Africa de Nord, din Caucaz i din Orientul Mijlociu. UE trebuie, de asemenea, s i apere interesele militare i
strategice, prin colaborarea cu aliaii si, n special cu NATO i prin dezvoltarea unei veritabile politici europene
comune de securitate i de aprare.
Securitatea intern i extern sunt dou fee ale aceleiai monede. Combaterea terorismului i a crimei
organizate necesit o colaborare strns ntre forele poliieneti din toate rile UE. Crearea unui spaiu de
libertate, securitate i justiie" n snul UE, unde fiecare cetean are acces egal la justiie i este protejat de lege,
constituie o nou provocare la nivel european, necesitnd o coordonare sporit a aciunilor ntreprinse de
autoritile naionale. Organisme precum Europol, Oficiul European de Poliie, i Eurojust, care promoveaz
cooperarea ntre procurori, judectori i ofieri de poliie din rile membre ale UE, sunt chemate s joace un rol
mai activ i mai eficient.

IV.

Solidaritatea economic i social

5

Cu toate c, la origine, Uniunea European a fost creat pentru a realiza un obiectiv politic pacificator,
aspectul economic a fost totui cel care a reuit s dinamizeze i s ncununeze cu succes aceast construcie
european.
La ora actual, tendinele demografice n UE nu sunt foarte favorabile, n comparaie cu celelalte state
ale lumii. De aceea, statele membre trebuie s se apropie tot mai mult, pentru a asigura creterea economic i
pentru a se menine competitive la nivel mondial. Nici un stat membru nu este pregtit s fac fa, singur,
concurenei pe plan mondial n domeniul comerului. Astfel, piaa unic ofer ntreprinderilor europene o
platform vital, asigurndu-le competitivitatea pe pieele mondiale.
Cu toate acestea, acest spaiu de liber concuren la nivel european trebuie s aib drept corolar
solidaritatea naiunilor europene. Aceasta are consecine pozitive asupra cetenilor europeni: prin urmare,
atunci cnd cetenii din unele regiuni ale Europei sunt victime ale inundaiilor sau ale altor calamiti naturale,
bugetul UE prevede fonduri de asisten n acest sens. Fondurile structurale, gestionate de Comisia European,
ncurajeaz i sporesc eforturile depuse de autoritile naionale i locale ale rilor membre pentru a reduce
inegalitile ntre diversele regiuni ale UE. Mijloacele financiare de la bugetul UE i creditele oferite de Banca
European de Investiii (BEI) sunt alocate pentru a mbunti infrastructura de transporturi (de exemplu,
extinderea reelei de autostrzi i a infrastructurii feroviare de mare vitez), contribuind astfel la promovarea
unor regiuni i la stimularea schimburilor comerciale transeuropene. Astfel, succesul economic al UE se va
manifesta, n parte, prin capacitatea pieei sale unice, de 500 de milioane de consumatori, de a satisface
interesele unui numr ct mai mare de consumatori i ntreprinderi.

V.

Identitatea i diversitatea n contextul globalizrii

Societile postindustriale ale Europei devin tot mai complexe. Astfel, dei nivelul de trai al cetenilor
europeni nu a ncetat s creasc, diferene semnificative ntre bogai i sraci persist. La rndul ei, extinderea a
accentuat i mai mult aceste diferene, ntruct noile state membre au intrat n UE avnd un nivel de trai sub
media european. De aceea, colaborarea statelor membre este crucial pentru a se reui reducerea acestor
diferene.

Totui, toate aceste eforturi nu au fost realizate n detrimentul identitii culturale i lingvistice a statelor
europene. Dimpotriv, activitile ntreprinse de instituiile europene au contribuit la realizarea creterii
economice, avnd n vedere particularitile regionale i bogata diversitate cultural i tradiional a rilor
membre.
Dup jumtate de secol de construcie european, UE n ansamblul su este mai impuntoare dect
fiecare stat membru luat separat: ea exercit o influen economic, social, tehnologic, comercial i politic
mult mai mare dect dac acestea ar fi trebuit s acioneze individual. Faptul c UE ntreprinde aciuni comune
i se exprim printr-o singur voce constituie o valoare adugat incontestabil pentru Europa.
De ce?

fiind prima putere comercial n lume, UE joac un rol decisiv n negocierile internaionale, respectiv
cele din cadrul Organizaiei Mondiale a Comerului (OMC), compus din 149 ri, precum i n punerea n
aplicare a Protocolului de la Kyoto privind schimbrile climatice i poluarea atmosferic;
deoarece adopt poziii clare n ceea ce privete unele teme sensibile, importante pentru ceteanul de
rnd, precum protecia mediului, resursele de energie regenerabil, principiul precauiei" n materie de
securitate alimentar, aspectele etice ale biotehnologiilor i necesitatea protejrii speciilor pe cale de
dispariie;
deoarece a lansat o serie de iniiative importante pentru o dezvoltare durabil a ntregii planete, n
legtur cu Summitul pentru Pmnt" de la Johannesburg, n 2002.
Vechiul adagiu unirea face puterea" este mai pertinent ca niciodat pentru europenii de azi. Totui, procesul
de integrare european nu a ablonat diversele moduri de via, tradiiile i culturile popoarelor sale. ntr-adevr,
diversitatea reprezint o valoare major pentru Uniunea European.

VI. Valorile Uniunii Europene

UE i dorete s promoveze valorile umaniste i progresiste i s garanteze c fiina uman este
stpnul i nu victima schimbrilor majore care au loc la nivel global. Nevoile cetenilor nu pot fi satisfcute
doar prin intermediul mecanismelor de pia i nici nu pot fi impuse n mod unilateral.
De aceea, UE pledeaz pentru acea viziune a omenirii sau acel model de societate care este susinut de
majoritatea cetenilor si. Europenii se mndresc cu patrimoniul bogat de valori, printre care se numr
drepturile omului, solidaritatea social, libertatea ntreprinderii, distribuirea echitabil a roadelor creterii
economice, dreptul la un mediu protejat, respectarea diversitii culturale, lingvistice i religioase i o sintez
armonioas a tradiiei i a progresului.
Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, proclamat n decembrie 2000 la Nisa, cuprinde
toate drepturile recunoscute la ora actual de statele membre i de cetenii UE. Aceste valori creeaz un
sentiment de apartenen la aceeai familie european. Un exemplu bun n acest sens l constituie abolirea
pedepsei cu moartea n toate statele UE.

1.2. Cele zece etape istorice

1951: Instituirea Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului de ctre cei ase membri fondatori
1957:
Tratatul de la Roma instituie o pia comun
1973: Comunitatea se extinde la nou membri i dezvolt politici comune 1979:
Primele alegeri prin vot direct pentru Parlamentul European 1981: Prima extindere
n spaiul mediteranean 1993: Realizarea pieei unice
1993: Tratatul de la Maastricht in8stituie Uniunea European 1995 :
UE se extinde la 15 membri

2002: Se introduc bancnotele i monedele euro

2004: 10 tari noi ader la Uniune
___________________________2_____________________________________________________________________________________________

1.

La 9 mai 1950, Declaraia Schuman propunea instituirea Comunitii Europene a Crbunelui i

Oelului (CECO), care a devenit realitate prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951. Acesta a creat o pia
comun a crbunelui i a oelului ntre cele ase state fondatoare (Belgia, Republica Federal Germania, Frana,
Italia, Luxemburg i rile de Jos). Scopul, n urma celui de-al doilea rzboi mondial, era de a asigura pacea
ntre popoarele europene nvingtoare i cele nvinse i de a le apropia, facilitndu-le colaborarea de pe poziii
egale n cadrul unor instituii comune.
2.
La data de 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, cei ase au hotrt s instituie Comunitatea
Economic European (CEE), bazat pe o pia comun mai extins, incluznd o gam larg de bunuri i
servicii. Taxele vamale ntre cele ase state au fost eliminate n totalitate la data de 1 iulie 1968, iar n decursul
anilor '60 au fost create politici comune, n special n domeniul comerului i al agriculturii.
3.
Acest proiect a avut un succes att de mare, nct Danemarca, Irlanda i Regatul Unit au decis s se
alture Comunitii. Prima extindere, de la ase la nou membri, a avut loc n 1973. n acelai timp s-au aplicat
noi politici sociale i de mediu, iar n 1975 s-a nfiinat Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR).
4.
n iunie 1979, s-a realizat un pas decisiv pentru Comunitatea European, prin organizarea primelor
alegeri prin sufragiu direct pentru Parlamentul European. Aceste alegeri se organizeaz o dat la cinci ani.
5.
n 1981, Grecia s-a alturat Comunitii, urmat de Spania i Portugalia n 1986. Astfel a fost
consolidat prezena Comunitii n Europa de Sud, urgentnd nevoia de extindere a programelor de ajutor
regional.
6.
Recesiunea economic mondial de la nceputul anilor '80 a adus cu sine un val de europesimism". Cu
toate acestea, sperana a renscut n 1985, cnd Comisia European, sub preedinia lui Jacques Delors, a
prezentat Cartea alb privind calendarul pentru realizarea pieei unice europene pn la data de 1 ianuarie 1993.
Acest el ambiios a fost inclus n Actul Unic European semnat n februarie 1986 i intrat n vigoare la data de 1
iulie 1987.
7.
Structura politic a Europei s-a schimbat dramatic odat cu cderea zidului Berlinului n 1989. Aceasta
a condus la unificarea Germaniei n octombrie 1990 i la democratizarea rilor Europei Centrale i de Est prin
eliberarea de sub controlul sovietic. Uniunea Sovietic a ncetat s existe n decembrie 1991.
n acelai timp, statele membre negociau noul Tratat privind Uniunea European, adoptat n
decembrie 1991 de ctre Consiliul European format din efii de state i/sau de guverne, la Maastricht. Acesta a
intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993. Tratatul a creat Uniunea European (UE), adugnd domenii de cooperare
interguvernamental structurilor comunitare integrate existente.
8.
Acest nou dinamism european, precum i schimbarea situaiei geopolitice a continentului au determinat
alte trei noi state - Austria, Finlanda i Suedia - s adere la UE la 1 ianuarie 1995.
9.
Pe atunci, UE era pe calea spre cea mai spectaculoas realizare a sa, crearea monedei unice. Moneda
euro pentru tranzacii financiare (sub alt form dect numerar) a fost introdus n 1999, n timp ce bancnotele
i monedele au fost emise trei ani mai trziu n cele 12 state ale spaiului euro (cunoscut sub numele de zona
euro). n prezent, euro este o moned important pentru pli i depozite la nivel mondial, alturi de dolarul
SUA.
Europenii trebuie s fac fa globalizrii. Noile tehnologii i utilizarea tot mai extins a internetului
transform economiile. Aceste transformri implic ns provocri i pe plan social i cultural.
n martie 2000, UE a adoptat strategia de la Lisabona" n vederea modernizrii economiei europene,
astfel nct aceasta s devin competitiv pe piaa mondial alturi de ali mari actori, precum Statele Unite i
statele nou industrializate. Strategia de la Lisabona include ncurajarea inovaiei i a investiiilor n afaceri,
precum i adaptarea sistemelor educaionale europene, astfel nct acestea s corespund cerinelor societii
informaionale.

n acelai timp, omajul i creterea costurilor privind pensiile exercit o presiune asupra economiilor
naionale, fcnd reforma cu att mai mult necesar. Alegtorii cer tot mai mult guvernelor lor s gseasc
soluii practice la aceste probleme.
10. Abia ajuns la 15 membri, Uniunea European a i nceput pregtirile pentru o nou extindere la un nivel
fr precedent. La mijlocul anilor '90, fostele state ale blocului sovietic (Bulgaria, Republica Ceh, Ungaria,
Polonia, Romnia i Slovacia), cele trei state baltice care au fcut parte din Uniunea Sovietic (Estonia, Letonia
i Lituania), una dintre republicile fostei Iugoslavii (Slovenia), precum i dou state mediteraneene (Cipru i
Malta) au nceput s bat la ua UE.
UE a salutat ansa de a contribui la stabilizarea continentului european i de a extinde beneficiile
integrrii europene asupra acestor democraii tinere. Negocierile privind statutul de viitor membru au fost
deschise n decembrie 1997. Extinderea UE la 25 de state a avut loc la 1 mai 2004, cnd 10 dintre cele 12
candidate au aderat la Uniune. Bulgaria i Romnia au urmat la 1 ianuarie 2007.

1.3. Extinderea i politica de vecintate

I.

Uniunea European este deschis oricrui stat european care ndeplinete criteriile democratice,
politice i economice pentru dobndirea calitii de membru.
In urma mai multor extinderi, UE a crescut de la ase la 27 de membri. Alte state candideaz la
aderare.
Fiecare tratat ce admite un nou membru necesit aprobarea n unanimitate a tuturor statelor
membre. De asemenea, naintea fiecrei extinderi, UE va evalua propria capacitate de absorbie a
noilor membri, precum i abilitatea propriilor instituii de a funciona corespunztor n continuare.
Extinderile succesive au ntrit democraia, au securizat Europa i au sporit potenialul comercial i
de cretere economic.

Unificarea unui continent

a.

Uniunea celor 25
Cu ocazia reuniunii de la Copenhaga din decembrie 2002, Consiliul European a fcut un pas nsemnat
n istoria integrrii europene. Prin invitaia adresat ctre 10 noi state de a adera la UE la 1 mai 2004, Uniunea
European nu a crescut doar din punct de vedere geografic i ca numr al populaiei, ci a pus capt scindrii pe
continentul nostru, care, ncepnd din 1945, separase lumea liber de blocul comunist.
Cea de-a cincea extindere a UE a avut o dimensiune politic i una moral. A permis unor ri precum
Cipru, Republica Ceh, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia i Slovenia, europene nu
doar prin poziia geografic, ci i din punct de vedere cultural, istoric i al aspiraiilor, s se alture familiei
europene. Ele fac parte acum din proiectul monumental conceput de cei ce au pus temeliile UE.
b.

Urmtoarea extindere
Bulgaria i Romnia au devenit candidate n 1995. Pentru aceste dou state procesul a durat mai mult
dect pentru celelalte 10, ns n cele din urm ele au aderat la UE la 1 ianuarie 2007, crescnd numrul statelor
UE la 27.
c.

Candidai la statutul de membru

Turcia, membr NATO, semnatar a unui acord de asociere cu UE, a solicitat statutul de membru n
1987. Poziia geografic i istoria politic ale acesteia au condus la o ezitare ndelungat a UE nainte de a
rspunde pozitiv cererii. Totui, n octombrie 2005, Consiliul European a nceput negocierile de aderare cu
Turcia. n acelai timp a nceput negocierile i cu Croaia, un alt stat candidat. n cazul acestor dou state nu s-a
fixat nc o dat pentru intrarea n vigoare a unui eventual tratat de aderare la sfritul negocierilor.

d.

Balcanii de Vest
Aceste state, dintre care majoritatea au fcut parte din fosta Iugoslavie, se ndreapt ctre Uniunea
European pentru a-i accelera reconstrucia economic, pentru a mbunti relaiile reciproce lezate de
rzboaie etnice i religioase, precum i pentru a-i consolida instituiile democratice. UE a acordat statutul de
ar candidat" Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei n noiembrie 2005. Ali poteniali candidai sunt
Albania, Bosnia i Heregovina, Muntenegru i Serbia.

II.

Condiiile pentru statutul de membru

a.

Condiii legale
Integrarea european a fost dintotdeauna un proces politic i economic deschis tuturor rilor europene
pregtite s adere la tratatele fondatoare i s preia n ntregime legislaia UE. n conformitate cu articolul 237
din Tratatul de la Roma, orice stat european poate aplica pentru a deveni membru al Comunitii".
Articolul F din Tratatul de la Maastricht adaug faptul c statele membre trebuie s aib sisteme de
guvernare [...] bazate pe principiile democraiei."
b.

Criteriile de la Copenhaga"
n 1993, n urma cererilor formulate de ctre fostele ri comuniste de a adera la Uniune, Consiliul
European a stabilit trei criterii care trebuie ndeplinite pentru a deveni membru. La momentul aderrii, noii
membri trebuie s aib:
instituii stabile ce garanteaz democraia, statul de drept, drepturile omului i respectarea i protecia
minoritilor;
o economie de pia funcional i capacitatea de a face fa presiunii concureniale i forelor pieei din
cadrul Uniunii;
capacitatea de a prelua obligaiile de membru, inclusiv sprijinirea obiectivelor Uniunii. Trebuie s aib o
administraie public capabil s aplice i s administreze n practic legislaia UE.
c.

Procesul de aderare
Negocierile de aderare se poart ntre fiecare stat candidat i Comisia European, care reprezint UE.
Dup ncheierea acestora, decizia de a permite unui nou stat s adere la UE se ia unanim de ctre statele membre
n cadrul Consiliului. Parlamentul European trebuie s dea avizul conform printr-un vot pozitiv cu majoritatea
absolut a membrilor. Toate tratatele de aderare trebuie ulterior ratificate de ctre statele membre i rile
candidate conform procedurilor constituionale ale fiecrei ri.
Pe parcursul perioadei de negociere, rile candidate primesc ajutor din partea UE pentru facilitarea
creterii economice. n cazul aderrii celor 10 ri n 2004, acesta a constat ntr-un pachet de 41 de miliarde de
euro, avnd ca principal scop finanarea proiectelor structurale, astfel nct nou-veniii s-i poat ndeplini
obligaiile de membru.

III.

Ct de mare poate deveni UE?

a.

Granie geografice
Dezbaterile referitoare la ratificarea Tratatului Constituional al UE, care au avut loc n majoritatea
rilor membre, au artat c muli europeni i fac griji cu privire la graniele finale ale Uniunii Europene i chiar
cu privire la identitatea acesteia. Nu exist rspunsuri simple la aceste ntrebri, mai ales avnd n vedere faptul
c fiecare stat privete n mod diferit propriile interese geopolitice i economice. rile baltice i Polonia susin
obinerea calitii de membru de ctre Ucraina. O posibil aderare a Turciei ar aduce n discuie statutul unor ri
din Caucaz, precum Georgia i Armenia.

n ciuda faptului c Islanda, Norvegia, Elveia i Liechtenstein ndeplinesc condiiile pentru a deveni
membre, ele nu sunt membre ale Uniunii Europene deoarece, la ora actual, opinia public din aceste ri se
opune aderrii.
Situaia politic din Belarus i poziia strategic a Moldovei nc reprezint o problem. Este evident
faptul c Rusia nu poate obine statutul de membru, ntruct actualmente s-ar crea dezechilibre inacceptabile n
Uniunea European, att din punct de vedere politic, ct i geografic.
b.

Condiii administrative
De altfel, regulile privind calitatea de membru n prezent, aa cum sunt definite n Tratatul de la Nisa din
2003, prevd cadrul instituional pentru o Uniune cu maximum 27 de membri. Depirea acestei cifre ar
presupune un nou acord interguvernamental privind relaiile ntre statele membre n cadrul instituiilor.
Capacitatea Uniunii de a funciona conform principiilor fundamentale prevzute n Tratate (a se vedea
capitolul 4 Cum funcioneaz UE?") va fi mai redus avnd peste 30 de ri membre. Procedurile de decizie
vor trebui reexaminate n profunzime pentru a evita blocajul i pentru a permite UE s i pstreze capacitatea
de aciune.
n plus, mai sunt probleme sensibile cum ar fi folosirea limbilor oficiale. Prin aderarea Bulgariei i a
Romniei, numrul limbilor oficiale a ajuns la 23. Extinderea UE nu trebuie s dea impresia cetenilor de rnd
c identitatea lor naional i regional dispare n cadrul unei UE standardizate.

IV. Candidai i non-candidai

5

Uniunea European duce dou politici paralele pentru tratarea relaiilor sale cu rile vecine, n funcie de
prezena sau absena acestora pe lista potenialilor candidai.

Acordurile de stabilizare i asociere deschid posibilitatea ca un stat s devin candidat la statutul de

membru al UE la sfritul procesului de negociere. Astfel de acorduri au fost ncheiate pentru prima dat cu
Croaia i Fosta Republic Iugoslav a Macedoniei. Acestea au fost urmate de Albania. Ali poteniali
candidai n acest context sunt Bosnia i Heregovina, Muntenegru i Serbia.

n cadrul politicii de vecintate, UE a ncheiat acorduri de cooperare cu ri tere din spaiul sudmediteranean i din Caucazul de Sud, precum i cu ri din Europa de Est, a cror relaie cu Uniunea
European n viitor rmne neclar.

Capitolul 2
Cum funcioneaz UE?
9

Consiliul de Minitri al Uniunii Europene, care reprezint statele membre, este principalul
organ de decizie al Uniunii. Cnd se reunete la nivel de efi de stat sau de guvern, acesta devine
Consiliul European i are rolul de a defini i impulsiona orientrile politice generale ale Uniunii.
Parlamentul European reprezint cetenii i mparte puterea legislativ i bugetar cu
Consiliul Uniunii Europene.
Comisia European, principalul organ executiv, reprezint interesul comun al Uniunii. Are
drept de iniiativ legislativ i controleaz aplicarea corect a politicilor comunitare.

2.1. Triunghiul decizional"

Mai mult dect o confederaie de state, mai puin dect un stat federal, Uniunea European este o
construcie nou care nu intr n nici o categorie juridic tradiional. Se fondeaz pe un sistem politic original,
n continu evoluie de peste cincizeci de ani.
Tratatele (ce constituie legislaia primar) sunt la baza a numeroase acte juridice (numite secundare")
care au inciden direct asupra vieii cotidiene a cetenilor Uniunii. Este, n special, cazul regulamentelor,
directivelor i recomandrilor adoptate de instituiile UE.
Aceste legi, precum i politicile Uniunii n general, sunt rezultatul deciziilor luate de triunghiul
instituional format din Consiliu (care reprezint guvernele naionale), Parlamentul European (care reprezint
cetenii) i Comisia European (instituie independent de guvernele statelor membre, garant a interesului
colectiv al europenilor).
a.

Consiliul Uniunii Europene i Consiliul European

Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Minitri) este principala instituie de decizie a Uniunii.
Preedinia Consiliului este deinut prin rotaie de cte un stat membru, pe o perioad de ase luni. Consiliul
reunete cte un ministru din fiecare stat membru, n funcie de domeniul nscris pe ordinea de zi: afaceri
externe, agricultur, industrie, transport, mediu etc.
Consiliul are putere legislativ, pe care o mparte cu Parlamentul European prin procedura de
codecizie". n plus, Consiliul i Parlamentul sunt responsabile n egal msur de adoptarea bugetului Uniunii.
Consiliul ncheie, de asemenea, acordurile internaionale negociate n prealabil de ctre Comisie.
n conformitate cu tratatele, deciziile Consiliului sunt adoptate cu majoritate simpl, majoritate
calificat sau n unanimitate, n funcie de domeniul abordat.
n domenii eseniale, ca modificarea tratatelor, lansarea unei noi politici comune sau aderarea unui nou
stat, Consiliul trebuie s decid n unanimitate.
n celelalte cazuri, se folosete majoritatea calificat, ceea ce nseamn c o decizie a Consiliului este
adoptat numai n cazul n care obine un numr minim de voturi favorabile. Numrul voturilor atribuite fiecrui
stat membru reflect aproximativ mrimea populaiei acestuia.

Numrul de voturi n Consiliu atribuite fiecrei ri

5

Germania, Frana, Italia i Regatul Unit

Spania i Polonia
Romnia

29
27
14
10

rile de Jos
Belgia, Republica Ceh, Grecia, Ungaria i Portugalia
Austria, Bulgaria i Suedia
Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia i Finlanda
Estonia, Cipru, Letonia, Luxemburg i Slovenia
Malta

13
12
10
7
4
3

Total:

345

Un minim de 255 de voturi din 345 (73,9 %) sunt necesare

pentru constituirea unei majoriti

calificate. n afar de aceasta:

orice decizie trebuie s fie aprobat de ctre o majoritate a statelor membre (n anumite
cazuri o majoritate de dou treimi) i
orice stat membru poate solicita s se verifice dac voturile favorabile reprezint cel
puin 62 % din populaia total a UE
Consiliul European se reunete, n principiu, de patru ori pe an, i este prezidat de eful statului sau
guvernului care deine preedinia Consiliului Uniunii Europene la momentul respectiv. Preedintele Comisiei
Europene particip ca membru de drept.
Prin Tratatul de la Maastricht, Consiliul European a devenit oficial iniiatorul principalelor politici ale
Uniunii i arbitru n problemele dificile care nu au fost soluionate n cadrul Consiliului Uniunii Europene.
Consiliul European abordeaz, de asemenea, probleme de actualitate internaional, prin intermediul
politicii externe i de securitate comune (PESC), expresie a unei diplomaii comune a statelor membre.
b.
Parlamentul European
Parlamentul European este ales prin vot i reprezint cetenii Uniunii. El controleaz din punct de vedere
politic activitile Uniunii i particip la procesul legislativ. ncepnd cu 1979, membrii si sunt alei direct, prin
vot universal, la fiecare cinci ani.

Numrul de locuri alocat fiecrei ri n Parlamentul European 2007-2009

Austria

18

Belgia
Bulgaria
Cipru
Danemarca
Estonia
Finlanda
Frana
Germania
Grecia
Irlanda
Italia
Letonia
Lituania
Luxemburg
Malta
Polonia
Portugalia
Regatul Unit
Republica Ceh

24
18
6
14
6
14
78
99
24
13
78
9
13
6
5
54
24
78
24
11

Romnia
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
rile de Jos
Ungaria
Total

35
14
7
54
19
27
24
785

Grupurile politice din Parlamentul European

Stnga Unit European/ Stnga Verde Nordic
Grupul Socialist
Grupul Verzilor/ Aliana Liber European
Independen i Democraie
Aliana Liberalilor i Democrailor pentru Europa
Partidul Popular European (Cretin-Democrat) i al Democrailor Europeni
Uniunea pentru Europa Naiunilor
Membri neafiliai i locuri temporar neocupate

41
219
42
28
103
278
30
44

Total

785

Situaia din octombrie 2006.

Sesiunile plenare ale Parlamentului European se in, n principiu, la Strasbourg, iar cele suplimentare, la
Bruxelles. Cele douzeci de comitete ale Parlamentului, care pregtesc sesiunile plenare, precum i grupurile
sale politice, se reunesc de obicei la Bruxelles. Secretariatul General are sediul la Luxemburg i la Bruxelles.
Parlamentul i exercit puterea legislativ la trei niveluri.
Prin intermediul procedurii de cooperare", introdus n 1987 prin Actul Unic European, Parlamentul
European particip la elaborarea directivelor i a regulamentelor, pronunndu-se asupra propunerilor
Comisiei Europene, care pot fi modificate n funcie de poziia Parlamentului.
Tot din 1987, prin procedura de aviz conform" sunt supuse ratificrii de ctre Parlament acordurile
internaionale, negociate de Comisie, precum i orice nou extindere a Uniunii.
Tratatul de la Maastricht, semnat n 1992, a introdus procedura de codecizie", care plaseaz
Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul n ceea ce privete legiferarea n domenii importante,
inclusiv libera circulaie a lucrtorilor, piaa intern, educaie, cercetare, mediu, reele transeuropene,
sntate, cultur, protecia consumatorului etc. Tratatul prevede totui o procedur de conciliere.
De asemenea, Parlamentul European mparte cu Consiliul responsabilitatea privind adoptarea bugetului
Uniunii. Parlamentul poate respinge propunerea de buget, lucru care s-a ntmplat deja de mai multe ori. n
acest caz, ntreaga procedur bugetar trebuie renceput. Comisia European propune proiectul de buget, care
este apoi dezbtut de Consiliu i Parlament. Parlamentul i-a folosit din plin puterile bugetare pentru a influena
politicile Uniunii.
De asemenea, trebuie menionat faptul c Parlamentul European este instituia de control democratic al
Uniunii. Acesta dispune de puterea de a demite Comisia prin adoptarea unei moiuni de cenzur cu o majoritate
de dou treimi. De asemenea, supravegheaz gestionarea politicilor UE prin ntrebri orale i scrise adresate
Comisiei i Consiliului. n final, preedintele n exerciiu al Consiliului European informeaz Parlamentul cu
privire la deciziile luate de Consiliu.

12

c.

Comisia European
Comisia este al treilea element al triunghiului instituional care administreaz i conduce Uniunea
European. Membrii acesteia sunt numii pe o perioad de cinci ani, de comun acord de ctre statele membre i
aprobai de Parlamentul European. Comisia este responsabil n faa Parlamentului, care i poate cere, printr-o
moiune de cenzur, s demisioneze colectiv.
Din 2004, Comisia este format din cte un comisar din fiecare stat membru.
Comisia se bucur de o independen considerabil n exercitarea atribuiilor. Ea reprezint interesul
comun i nu trebuie s primeasc instruciuni de la nici un guvern naional. Gardian al tratatelor", Comisia
vegheaz la aplicarea regulamentelor i a directivelor adoptate de Consiliu i Parlament i poate recurge la calea
contencioas n faa Curii de Justiie n caz de neaplicare a dreptului comunitar.
n calitate de bra executiv al Uniunii, Comisia pune n aplicare deciziile luate de Consiliu n domenii ca
politica agricol comun. Ea dispune de o mare putere n gestionarea politicilor comune, al cror buget i este
ncredinat: cercetare i tehnologie, ajutor pentru dezvoltare, dezvoltare regional etc.
Comisia este asistat de o administraie format din 36 de direcii generale (DG-uri) i servicii, care
sunt repartizate n principal la Bruxelles i Luxemburg.

2.2. Alte instituii i organisme

a.

Curtea de Justiie
Curtea de Justiie a Comunitilor Europene, cu sediul la Luxemburg, este format din cte un judector
din fiecare stat membru, asistai de opt avocai generali. Acetia sunt numii de comun acord de ctre guvernele
statelor membre, pe o perioad de ase ani, care poate fi rennoit. Independena le este garantat. Rolul Curii
de Justiie este de a asigura respectarea legislaiei europene, precum i interpretarea corect i aplicarea
tratatelor.
b.
Curtea de Conturi
Curtea de Conturi, cu sediul la Luxemburg, a fost creat n 1975 i este compus din cte un membru
din fiecare stat al Uniunii, numit pentru o perioad de ase ani de comun acord de ctre statele membre dup
consultarea Parlamentului European. Rolul su este de a verifica ncasarea tuturor veniturilor, precum i
legalitatea i regularitatea utilizrii fondurilor, urmrind buna gestionare a bugetului Uniunii.
c.
Comitetul Economic i Social European
Consiliul i Comisia consult Comitetul Economic i Social European n luarea de decizii n anumite
domenii politice. Acesta este alctuit din reprezentani ai diferitelor grupuri de interes economic i social ai
societii civile organizate, numii de Consiliu pe o perioad de patru ani.
d.
Comitetul Regiunilor
Comitetul Regiunilor (CoR) a fost creat prin Tratatul privind Uniunea European i este format din
reprezentani ai colectivitilor locale i regionale, numii de Consiliu pe o perioad de patru ani la propunerea
statelor membre. n temeiul tratatului, CoR este consultat de Consiliu i Comisie n probleme relevante privind
regiunile respective, dar poate emite avize i din proprie iniiativ.
e.
Banca European de Investiii
Banca European de Investiii (BEI), cu sediul la Luxemburg, acord credite i garanii care sprijin
regiunile mai puin dezvoltate ale Uniunii i competitivitatea ntreprinderilor.
f.
Banca Central European
Banca Central European (BCE), situat la Frankfurt, are responsabilitatea de a gestiona moneda euro
i politica monetar a Uniunii (a se vedea capitolul 7, Uniunea Economic i Monetar (UEM) i moneda
euro").

13

Capitolul 3
CARE SUNT ROLURILE UE? PIAA UNIC
Ce rol ndeplinete Uniunea European? De ce i cum a fost nfiinat? Cum funcioneaz? Ce a reuit
s realizeze pn acum n interesul cetenilor ei i care sunt provocrile cu care este nevoit s se confrunte n
prezent? Ce poate face pentru a-i ncuraja pe ceteni s se implice activ n demersurile
sale?
ntr-o er a globalizrii, va putea Uniunea s concureze realmente cu celelalte economii mondiale i s i
menin n acelai timp standardele sociale? Va reui oare Europa s rmn un actor principal pe scena
internaional i s susin eforturile de combatere a terorismului mondial?

3.1. Care sunt rolurile UE?

3.2. Piaa unic
3.3. Uniunea economic i monetar (UEM) i moneda euro

3.1. Care sunt rolurile UE?

Uniunea European se implic ntr-o varietate de politici economice, sociale, de reglementare i

financiare respectiv n toate domeniile n care activitatea sa este benefic statelor membre.
Dintre aceste politici, enumerm:
o politicile de solidaritate (cunoscute de asemenea sub numele de politici de coeziune)
privind aspecte regionale, agricole i sociale; o politicile de inovaie, privind introducerea unor
tehnologii de vrf n domenii precum
protecia mediului, cercetarea i dezvoltarea (R&D) i domeniul energetic.
Uniunea finaneaz aceste politici printr-un buget anual de peste 120 miliarde de euro, la care
statele membre contribuie n mare parte. Acest buget reprezint doar o mic parte din venitul
colectiv al UE (respectiv maximum 1,24 % din venitul naional brut cumulat al tuturor statelor
membre).

I.

Politicile de solidaritate

Scopul principal al politicilor de solidaritate este acela de a sprijini finalizarea pieii unice (a se vedea
Capitolul 6, Piaa unic") i de a corecta orice dezechilibre prin msuri structurale, venind astfel n sprijinul
regiunilor defavorizate sau al sectoarelor industriale care ntmpin dificulti. Nevoia imperativ de solidaritate
ntre statele i ntre regiunile UE a devenit nc mai stringent ca urmare a recentei aderri a celor 12 noi ri
membre cu venituri sensibil inferioare mediei UE. n acelai timp, UE are datoria s contribuie la restructurarea
acelor sectoare economice care au fost grav afectate de creterea rapid a concurenei internaionale.
a. Ajutor regional
Politica regional a UE se bazeaz pe transferuri de fonduri dinspre rile bogate spre cele srace.
Aceste fonduri sunt folosite pentru ncurajarea dezvoltrii n regiunile defavorizate, pentru revitalizarea zonelor
industriale aflate n declin, pentru sprijinirea inseriei profesionale a tinerilor i a omerilor de lung durat,
pentru modernizarea agriculturii i pentru ajutorarea zonelor rurale defavorizate.
Fondurile alocate aciunilor regionale n perspectiva financiar pentru 2007-2013 se concentreaz asupra
urmtoarelor trei obiective:
Convergen. Scopul este acela de a ajuta rile i regiunile cele mai slab dezvoltate s se alinieze mai
rapid la media european, prin mbuntirea condiiilor pentru creterea economic i ocuparea forei
de munc. Acest obiectiv poate fi realizat doar investind n

14

capitalul fizic i uman, n inovaie, n societatea cunoaterii, n adaptabilitatea la nou, n protecia

mediului i n eficiena administrativ.
Competitivitate regional i ocuparea forei de munc. inta este creterea competitivitii, a
nivelurilor ocuprii forei de munc i a atractivitii regiunilor. (Nu sunt vizate aici zonele cel mai puin
dezvoltate.) Metoda de ndeplinire a acestui obiectiv este aceea de a anticipa schimbrile economice i
sociale i de a promova inovaia, spiritul ntreprinztor, protecia mediului, accesibilitatea,
adaptabilitatea i dezvoltarea unor piee ale forei de munc mai favorabile incluziunii sociale.
Cooperare teritorial european. Scopul este intensificarea cooperrii transfrontaliere, transnaionale
i interregionale. UE urmrete prin aceasta promovarea unor soluii comune la problemele de aceeai
natur ntlnite de autoritile vecine, n sectoare precum dezvoltarea urban, rural i costier,
cultivarea relaiilor economice i stabilirea unor reele ntre ntreprinderile mici i mijlocii (IMM-uri).
Aceste obiective vor fi finanate cu fonduri specifice ale UE, care fie se vor aduga la contribuiile existente
ce provin din sectorul privat i din partea administraiei naionale i regionale, fie vor stimula investiiile din
aceste direcii. Aceste fonduri sunt cunoscute sub numele de fonduri structurale i de coeziune.
Fondul european de dezvoltare regional (FEDR), primul dintre fondurile structurale, finaneaz
consolidarea coeziunii economice, sociale i teritoriale, prin reducerea disparitilor dintre regiuni, prin
sprijinirea dezvoltrii structurale i a ajustrii structurale a economiilor regionale, inclusiv n vederea
reconversiei zonelor industriale aflate n declin.
Fondul Social European (FSE), cel de-al doilea fond structural, finaneaz iniiative destinate formrii
profesionale i crerii de locuri de munc.
Pe lng fondurile structurale, exist fondul de coeziune, folosit pentru finanarea proiectelor
referitoare la infrastructura de transport i la protecia mediului nconjurtor n acele state membre ale
UE n care indicele PIB pe cap de locuitor este mai mic dect 90% din media UE.
b.
Politica agricol comun (PAC)
Obiectivele PAC, astfel cum au fost stipulate n Tratatul de la Roma din 1957, au fost n mare parte
ndeplinite: asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaia agricol; stabilizarea pieei; aprovizionarea
consumatorilor la preuri rezonabile; modernizarea infrastructurii agricole. i alte principii adoptate de-a lungul
timpului au funcionat bine. Consumatorii se bucur de sigurana ofertei, iar preurile produselor agricole sunt
meninute la un nivel stabil, protejate de fluctuaiile de pe piaa mondial. Bugetul destinat PAC este cunoscut
sub numele de Fondul European de Orientare i Garantare Agricol (FEOGA).
Cu toate acestea, PAC a fost o victim a propriei sale reuite. Producia a crescut mult mai rapid dect
consumul, exercitnd o presiune considerabil asupra bugetului UE. Pentru a rezolva aceast problem, politica
agricol a trebuit redefinit. Aceast reform ncepe s dea rezultate. Producia a fost ncetinit. Agricultorii sunt
n prezent ncurajai s foloseasc metode agricole durabile care s ocroteasc mediul, s protejeze zonele rurale
i s contribuie la ameliorarea calitii i siguranei alimentare.
Noul rol al populaiei agricole este acela de a asigura un anumit nivel al activitii economice n fiecare
zon rural i de a proteja diversitatea peisajului rural european. Aceast diversitate, mpreun cu relaia
armonioas a oamenilor cu natura, recunoscut ca o veritabil civilizaie rural", constituie o parte important a
identitii europene.
Uniunea European ar dori ca Organizaia Mondial a Comerului (OMC) s pun mai mult accent
asupra calitii alimentelor, s sublinieze principiul precauiei i s urmreasc bunstarea animalelor. De
asemenea, Uniunea European a nceput reforma politicii sale n domeniul pescuitului. Scopul este de a reduce
suprancrcarea flotelor sale de pescuit, de a proteja stocurile de pete i de a asigura sprijinul financiar ce le-ar
permite comunitilor de pescari s ntreprind i alte activiti economice.
c.
Dimensiunea social
Scopul politicii sociale a UE este de a corecta inegalitile cele mai evidente din cadrul societii
europene. Fondul Social European (FSE) a fost nfiinat n 1961 pentru a ncuraja crearea de

15

locuri de munc i pentru a ajuta lucrtorii n transferul lor dinspre un gen de ocupaie i/sau dinspre o zon
geografic spre alta.
Sprijinul financiar nu este singura metod prin care UE caut s amelioreze condiiile sociale n Europa.
Ajutorul financiar n sine nu ar putea rezolva toate problemele antrenate de recesiunea economic sau de
subdezvoltarea regional. Mai presus de orice, efectele dinamice ale creterii sunt cele care trebuie s ncurajeze
progresul social. Aceste efecte trebuie ncurajate printr-o legislaie care s garanteze un set minimal dar
consistent de drepturi. Unele dintre aceste drepturi sunt nscrise n tratatele fundamentale, ca de pild dreptul
femeilor i brbailor la remuneraie egal pentru aceeai munc prestat. Altele sunt stabilite prin directive
referitoare la protecia lucrtorilor (normele privind sntatea i sigurana la locul de munc) i standarde
eseniale de siguran.
n 1991, Consiliul European de la Maastricht a adoptat Carta comunitar a drepturilor sociale
fundamentale, stabilind drepturile de care trebuie s se bucure toi lucrtorii din UE: libera circulaie; o
compensaie echitabil; condiii mai bune de munc; protecie social; dreptul de asociere i de negociere
colectiv; dreptul la formare profesional; tratament egal pentru femei i brbai; informarea, consultarea i
participarea lucrtorilor; protecia sntii i a siguranei la locul de munc; protecia copiilor, a persoanelor n
vrst i a persoanelor cu handicap. Carta a fost integrat n Tratatul de la Amsterdam n luna iunie 1997, iar
acum se aplic n toate statele membre.

II.

Politicile de inovaie

Activitile Uniunii Europene au un efect direct asupra vieii cotidiene a cetenilor ei, ntruct
abordeaz provocrile reale cu care se confrunt societatea: protecia mediului, sntate, inovaie tehnologic,
energie etc.
a.

Protecia mediului i dezvoltarea durabil

Activitatea UE n domeniul proteciei mediului se bazeaz pe programul de aciune intitulat Mediu 2010:
viitorul nostru, alegerea noastr". Acesta cuprinde perioada 2001-2010 i subliniaz nevoia de:
atenuare i de ncetinire a schimbrilor climaterice i a nclzirii globale;
protejare a habitatelor naturale i a florei i faunei slbatice;
tratare a problemelor legate de mediu i sntate;
conservare a resurselor naturale i de administrare eficient a deeurilor.
Pe tot parcursul perioadei la care se refer acest program, ca i cele cinci programe care l-au precedat, de-a
lungul a peste 30 de ani de stabilire a standardelor, UE a introdus un sistem cuprinztor de protecie a mediului.
Problemele abordate sunt extrem de variate: poluare fonic, deeuri, protejarea habitatelor naturale, gaze de
eapament, produse chimice, accidente industriale, calitatea apei de scldat i crearea unei reele europene de
informare i asisten pentru urgene, care s acioneze n cazul declanrii unor dezastre ecologice de tipul
incendiilor forestiere sau resturilor de hidrocarburi provenite din accidente navale sau de exploatare petrolier n
larg.
Recent, temerile exprimate privind efectele nocive ale polurii asupra sntii au fost examinate n planul
de aciune pentru protecia mediului i a sntii pentru perioada 2004-2010. Acest plan stabilete legtura
dintre sntate, mediu i politicile din domeniul cercetrii.
Reglementrile europene stabilesc acelai nivel de protecie pe ntreg teritoriul UE, dar sunt ndeajuns de
flexibile nct s ia n considerare circumstanele de la nivel local. Sistemul de reglementare este de asemenea
actualizat n permanen. De exemplu, s-a hotrt revizuirea legislaiei privind substanele chimice i nlocuirea
unor reglementri mai vechi, care fuseser dezvoltate independent, n diferite etape, cu un sistem unic pentru
nregistrarea, evaluarea i autorizarea substanelor chimice (REACH).
Acest sistem se bazeaz pe o baz central de date, care va fi administrat de o nou Agenie European
pentru Substane Chimice, cu sediul la Helsinki. Scopul este acela de a evita contaminarea aerului, apei, solului
sau imobilelor, de a proteja biodiversitatea i de a mbunti sntatea i sigurana cetenilor UE, pstrnd n
acelai timp nivelul de competitivitate al industriei europene.

16

b.

Inovaia tehnologic
Fondatorii Uniunii Europene aveau dreptate s considere c prosperitatea viitoare a Europei va depinde
de capacitatea ei de a rmne un lider mondial n domeniul tehnologic. tiau ce avantaje pot aprea prin
reunirea cercetrii europene sub o umbrel comun. Astfel, n 1958, n paralel cu CEE, au nfiinat Euratom Comunitatea European a Energiei Atomice. Scopul acestei comuniti era de a facilita pentru statele membre
ale UE exploatarea n comun, n scopuri panice, a energiei nucleare. Ca parte a acestor eforturi, a fost creat un
Centru Comun de Cercetare (CCC), compus din nou institute aflate n patru locaii distincte: Ispra (Italia),
Karlsruhe (Germania), Petten (rile de Jos) i Geel
(Belgia).
Cu toate acestea, pe msur ce inovaia a cptat avnt, cercetarea european a trebuit s se diversifice,
adunnd laolalt oameni de tiin i cercettori din domenii ct mai variate cu putin. UE a trebuit s gseasc
noi metode de a finana munca acestora i noile aplicaii industriale ale descoperirilor lor.
Cercetarea comun la nivelul UE a fost conceput pentru a completa programele naionale de cercetare.
Ea se concentreaz asupra proiectelor care aduc laolalt un numr de laboratoare din mai multe ri europene.
De asemenea, sprijin cercetarea fundamental n domenii precum fuziunea termonuclear controlat (o surs
potenial inepuizabil de energie pentru secolul al XXI-lea). n plus, ncurajeaz cercetarea i dezvoltarea
tehnologic n industrii-cheie, precum sectorul electronicii i calculatoarelor, care se confrunt cu o concuren
acerb din afara Europei.
Finanarea cercetrii UE se face n principal prin intermediul unei serii de programe-cadru. Cel de-al
aptelea program-cadru pentru cercetare i dezvoltare tehnologic acoper perioada 2007-2013. Cea mai
mare parte a bugetului de peste 50 miliarde de euro va fi dirijat spre domenii precum sntatea, sectorul
alimentar, cel agricol, al tehnologiilor informaiei i comunicaiilor, al nanotiinelor, cel energetic, al proteciei
mediului, al transporturilor, al securitii, cel spaial i spre tiinele socioeconomice. Alte programe
suplimentare vor promova idei, oameni i abilitile lor, prin intermediul cercetrii aflate la graniele dintre
domeniile cunoaterii tiinifice, prin sprijinirea cercettorilor n dezvoltarea carierei lor profesionale i prin
stimularea cooperrii internaionale.
c.
Energie
Combustibilii fosili - petrol, gaze naturale i crbune - reprezint 80 % din consumul energetic n UE.
Un procent important din cantitatea necesar de combustibil fosil se import din afara UE. n prezent, 50 % din
necesarul de gaze naturale i petrol se import, iar aceast dependen ar putea ajunge la 70 % pn n 2030. UE
va deveni astfel mai vulnerabil la ntreruperea alimentrii sau la explozii ale preurilor cauzate de crize
internaionale. Un alt motiv pentru reducerea consumului de combustibili fosili este acela de a tempera procesul
de nclzire global.
Va trebui ca n viitor s fie luate diferite msuri, precum economisirea energiei prin utilizarea ei ntr-un
mod mai inteligent, dezvoltarea unor surse alternative de energie (n Europa este vorba n special despre surse
regenerabile de energie) i ncurajarea cooperrii internaionale. Consumul de energie ar putea scdea cu o
cincime pn n 2020 dac s-ar schimba comportamentul consumatorilor i dac tehnologiile de ameliorare a
eficienei energetice ar fi ntrebuinate la maximum.

III. Cine pltete pentru Europa: Bugetul UE

Pentru finanarea politicilor sale, Uniunea European dispune de un buget anual de peste 120 miliarde
de euro. Acest buget este finanat prin aa-numitele resurse proprii" ale UE, care nu pot depi echivalentul a
1,24 % din venitul naional brut total al statelor membre.
Aceste venituri provin n principal din:
taxe vamale asupra produselor importate din afara UE, inclusiv din prelevri pe produse agricole;
un procent din taxa pe valoarea adugat aplicat bunurilor i serviciilor pe ntreg teritoriul UE;
contribuii din partea statelor membre n funcie de bunstarea respectiv a acestora.

17

Fiecare buget anual face parte dintr-un ciclu bugetar de apte ani cunoscut sub numele de perspectiv
financiar". Perspectivele financiare sunt stabilite de Comisia European i necesit aprobarea n unanimitate
din partea statelor membre i negocieri care s fie urmate de acordul Parlamentului European. n cadrul
perspectivei financiare pentru 2007-2013, bugetul total pentru aceast perioad este de 864,4 miliarde de euro.

3.2. Piaa unic

9

Piaa unic reprezint una dintre cele mai importante realizri ale Uniunii Europene. ntre statele
membre au fost eliminate, n mod treptat, restriciile privitoare la comer i libera concuren,
rezultatul tuturor acestor msuri fiind creterea standardelor de via.
Piaa unic nu a devenit nc un spaiu economic unic. Anumite sectoare ale economiei
(servicii publice) rmn nc sub incidena legilor naionale.
Statele Uniunii Europene rmn nc independente n ceea ce privete fiscalitatea i bunstarea
social.
Piaa unic este susinut de anumite politici conexe puse n aplicare de ctre Uniunea European
de-a lungul anilor. Scopul acestor politici este de a ajuta ct mai multe firme i ct mai muli
consumatori s se bucure de avantajele pieei unice._________________________________________

I.

Realizarea obiectivului din 1993

a.

Limitele pieei comune

Tratatul din 1957 care a pus bazele Comunitii Economice Europene a fcut posibil eliminarea
barierelor vamale din interiorul Comunitii i a stabilit un tarif vamal comun aplicabil mrfurilor provenind din
rile din afara Comunitii Economice Europene. Acest obiectiv a fost ndeplinit la data de 1 iulie 1968.
Cu toate acestea, drepturile vamale nu constituie dect un aspect al barierelor protecioniste ridicate n
calea comerului transfrontalier. n anii '70, alte bariere comerciale au stat n calea realizrii complete a pieei
comune. Norme tehnice, standarde de sntate i de siguran, reglementri naionale n ceea ce privete dreptul
de a practica anumite profesii i controlul schimburilor valutare restricionau libera circulaie a persoanelor, a
bunurilor i a capitalurilor.
b.
Obiectivul din 1993
n iunie 1985, Comisia, sub preedinia lui Jacques Delors, a publicat o Carte Alb, al crei scop era
eliminarea, n cel mult 7 ani, a tuturor barierelor fizice, tehnice i fiscale care restricionau libera circulaie n
interiorul Comunitii. Obiectivul su era ncurajarea expansiunii industriale i comerciale n cadrul unui spaiu
economic extins i unificat, comparabil cu piaa american.
Conceptul de pia unic a fost introdus prin Actul Unic European, care a intrat n vigoare n iulie 1987.
Acesta prevedea:
extinderea competenelor Comunitii n anumite domenii de politic (politica social, de cercetare, de
mediu);
instituirea treptat a pieei unice pn la sfritul anului 1992, prin punerea n aplicare a unui vast
program legislativ care presupunea adoptarea a sute de directive i regulamente;
folosirea mai frecvent a votului cu majoritate calificat n Consiliul de Minitri.

II.

Bilanul pieei unice

a.

Barierele fizice
n interiorul Uniunii Europene, toate controalele la frontier privind bunurile, precum i controlul vamal
al persoanelor au fost eliminate. Poliia (brigzi antidrog i de lupt mpotriva criminalitii) desfoar
activiti de control ori de cte ori este necesar.
18

Acordul Schengen, semnat n iunie 1985 de ctre nou dintre cele 12 state membre la acea vreme (Regatul Unit,
Danemarca i Irlanda nu au fost pri semnatare ale acestui acord), vizeaz cooperarea poliieneasc i o politic
comun de azil i de imigraie, n scopul eliminrii totale a controalelor persoanelor la frontierele interne ale
Uniunii Europene (a se vedea capitolul 10 Libertate, securitate i justiie"). Noile state membre, care au aderat
la Uniunea European n anul 2004, se aliniaz progresiv normelor spaiului Schengen.
b.
Barierele tehnice
Pentru majoritatea produselor, statele membre ale Uniunii Europene au adoptat principiul recunoaterii
reciproce a reglementrilor naionale. Oricrui produs fabricat i comercializat legal ntr-un stat membru trebuie
s i se permit plasarea pe piaa oricruia dintre celelalte state membre.
Liberalizarea sectorului serviciilor a fost dobndit graie recunoaterii reciproce sau coordonrii
reglementrilor naionale n ceea ce privete accesul la anumite profesii (avocatur, medicin, meserii din
domeniul turismului, sectorului bancar, asigurrilor etc.) sau practicarea acestora. Cu toate acestea, libera
circulaie a persoanelor este un obiectiv nc departe de a fi atins. nc exist obstacole pentru persoanele care
doresc s se stabileasc sau s profeseze n alt stat membru.
Au fost ntreprinse aciuni n vederea favorizrii mobilitii lucrtorilor, n special n ceea ce privete
asigurarea recunoaterii n toate statele membre a diplomelor sau a calificrilor n diferite meserii (instalator,
tmplar etc.).
Datorit deschiderii pieelor naionale de servicii din interiorul Uniunii Europene, preul apelurilor
telefonice naionale a sczut semnificativ fa de acum 10 ani. Folosirea internetului pentru telefonia vocal,
susinut de noile tehnologii, este tot mai frecvent. Presiunea concurenei a avut drept consecin scderea
tarifelor companiilor aeriene din Europa.
c.
Barierele fiscale
Barierele fiscale au fost reduse datorit armonizrii pariale a cotelor naionale de TVA. Impozitele pe
veniturile obinute din investiii au fcut obiectul unui acord ncheiat ntre statele membre ale Uniunii Europene
i alte ri tere (printre care i Elveia). Acest acord a intrat n vigoare n iunie 2005.
d.
Contractele publice
Fie c sunt sau nu ncheiate de ctre administraii naionale, regionale sau locale, contractele publice
constituie de acum nainte obiectul unei concurene pe tot teritoriul Uniunii Europene, datorit directivelor
referitoare la servicii, echipamente i lucrri, inclusiv n sectoare cum ar fi apa potabil, energia i
telecomunicaiile.

III. Lucrrile n curs

a.

Servicii financiare
Planul de aciune al Uniunii Europene de a crea, pn n anul 2005, o pia integrat pentru servicii
financiare a fost finalizat. Acest plan va permite reducerea costurilor de mprumut acordate firmelor i
consumatorilor i va oferi depuntorilor o gam larg de produse de investiii - planuri de economii i de pensii
- pe care le vor putea obine de la furnizorii europeni alei. Taxele bancare pentru plile transfrontaliere au fost
reduse.
b.
Barierele administrative i tehnice n calea liberei circulaii a bunurilor i serviciilor
5

Statele membre ale Uniunii Europene rmn nc reticente n a accepta standardele i normele altor
state sau, cteodat, n a recunoate calificrile profesionale. Fragmentarea sistemelor fiscale naionale
duneaz, de asemenea, integritii i eficacitii pieei.
c.
Pirateria i falsificarea
Este nevoie de o protecie sporit pentru a preveni piratarea i falsificarea produselor provenind din
Uniunea European. Comisia European apreciaz c aceste practici ilegale cauzeaz Uniunii Europene
dispariia anual a mai multor mii de locuri de munc. Din acest motiv, Comisia European, mpreun cu
guvernele naionale, lucreaz la un proiect care vizeaz extinderea proteciei drepturilor de autor i a brevetelor.

19

IV. Politici de susinere a pieei unice

a.

Transportul
Activitatea Uniunii Europene a vizat mai ales libertatea de a presta servicii n domeniul transporturilor
terestre, n special accesul liber pe piaa transporturilor internaionale i activitile de cabotaj, care constau n a
permite accesul transportatorilor nerezideni pe piaa naional de transport a statelor membre ale Uniunii
Europene. Au fost luate decizii n vederea armonizrii condiiilor de concuren n domeniul transporturilor
rutiere, n special a condiiilor privind accesul la profesie i la piaa de munc, libertatea de stabilire i de a
presta servicii, timpul de conducere i sigurana rutier.
Politica comun n ceea ce privete transportul aerian trebuie s fac fa efectelor concurenei
mondiale. Liberalizarea spaiilor aeriene europene este realizat n etape, rezultatul acestui fapt fiind o mai mare
flexibilitate a modului n care marile companii aeriene i mpart ntre ele aceste spaii, accesul reciproc pe piee
i libertatea fixrii tarifelor. La aceasta se adaug clauzele de protecie referitoare la responsabilitile serviciului
public aerian i la imperativele amenajrii teritoriului.
Transporturile maritime sunt supuse regulilor concurenei care se aplic att armatorilor europeni, ct i
celor care navigheaz sub pavilionul unor state tere. Aceste reguli vizeaz combaterea politicilor tarifare
neloiale (pavilioane de complezen), dar, de asemenea, urmresc s fac fa gravelor dificulti cu care se
confrunt industria antierelor navale din Europa.
b.

Concurena
Prezent n Tratatul de la Roma, politica comun a concurenei este corolarul indispensabil al aplicrii
regulilor libertii comerciale n cadrul pieei unice europene. Aceast politic este pus n aplicare de ctre
Comisia European, care, alturi de Curtea de Justiie, vegheaz la respectarea ei.
Aceast politic a aprut pentru a mpiedica orice nelegere ntre companii, orice ajutor public sau
monopol abuziv susceptibile s denatureze libera concuren n cadrul pieei unice.
Orice nelegere care cade sub incidena regulilor Tratatului trebuie notificat Comisiei Europene de
ctre companiile sau organismele implicate. Comisia poate aplica n mod direct o amend companiilor care nu
respect regulile concurenei sau care omit s adreseze notificarea cerut.
n cazul unui ajutor public ilegal sau n absena notificrii acordrii unui astfel de ajutor, Comisia
European poate solicita rambursarea acestuia de ctre beneficiar. Orice fuziune sau preluare care ar putea
genera o situaie de poziie dominant ntr-un sector anume trebuie notificat Comisiei.
c.

Protecia consumatorului
Politica privind protecia consumatorului n Uniunea European permite cetenilor europeni s fac
cumprturi n deplin siguran n toate statele membre. Toi consumatorii beneficiaz de acelai nivel ridicat
de protecie. Produsele alimentare i nealimentare sunt supuse unor teste efectuate n scopul verificrii faptului
c sunt de cea mai nalt calitate. Uniunea European ntreprinde msuri pentru a preveni riscul nelrii
consumatorului de ctre comerciani lipsii de scrupule sau de ctre o publicitate mincinoas sau neltoare.
Drepturile consumatorului sunt protejate, acesta putnd cere despgubiri oriunde pe teritoriul Uniunii Europene,
fie c i-a fcut cumprturile ntr-un magazin, prin pota electronic, prin telefon sau pe internet.

20

Capitolul 4
Uniunea economic i monetar (UEM) i moneda euro

Euro este moneda unic a Uniunii Europene. Dousprezece dintre cele 15 state membre o
introduc n anul 1999 pentru tranzaciile ncheiate fr plat n numerar i n anul 2002 pentru toate
plile, moment n care se emit bancnotele i monedele euro.
Trei ri (Danemarca, Suedia i Regatul Unit) nu particip la aceast uniune monetar.
Noile state membre se pregtesc s se alture zonei euro imediat ce vor ndeplini criteriile
necesare.
In paralel cu obiectivul stabilitii monetare, care revine Bncii Centrale Europene, statele
membre vor favoriza creterea accentuat i convergena economic.____________________________

4.1.

Istoria cooperrii monetare

a.

Sistemul monetar european (SME)

n anul 1971, Statele Unite decid s elimine legtura strns dintre dolar i preul oficial al aurului, care
asigurase stabilitatea monetar global dup al doilea rzboi mondial. Acest lucru pune capt cursurilor de
schimb valutar fixe. n vederea instituirii propriei uniuni monetare, rile UE decid s reduc la 2,25 % marjele
de fluctuaie ntre monedele europene prin intervenie concertat la nivelul pieei valutare.
Acest lucru duce la instituirea Sistemului monetar european (SME), care devine operaional n martie 1979.
Acesta prezint 3 caracteristici principale:

o moned de referin denumit ecu: un co monetar" format din monedele tuturor statelor
membre;

un mecanism al ratei de schimb: fiecare moned are o rat de schimb legat de ECU; marje de
fluctuaie de 2,25 % sunt autorizate n jurul cursurilor de schimb bilaterale;

mecanism de credit: fiecare stat transfer 20 % din rezervele sale n devize i aur ntr-un fond
comun.
b.

De la SME la UEM
Sistemul monetar european a cunoscut o istorie contrastat. n 1992, dup reunificarea Germaniei i ca
urmare a tensiunilor monetare accentuate n Europa, lira italian i lira sterlin prsesc SME. n august 1993,
rile aparinnd SME decid s mreasc temporar arpele monetar european (marjele de fluctuaie ale cursului
de schimb) la 15 %. ntre timp, pentru a mpiedica fluctuaii importante de schimb valutar ntre monedele
europene i n vederea eliminrii devalorizrilor competitive, guvernele Uniunii Europene decid s relanseze
proiectul de uniune monetar veritabil i s introduc o moned unic.
n cadrul Consiliului European de la Madrid din iunie 1989, conductorii Uniunii Europene adopt un
plan n trei faze n favoarea unei uniuni economice i monetare. Acest plan devine parte component a Tratatului
de la Maastricht privind Uniunea European, adoptat de ctre Consiliul European n decembrie 1991.

4.2.
a.

Uniunea economic i monetar (UEM)

Cele trei faze

Prima faz, care debuteaz la 1 iulie 1990, implic:
libertate total de circulaie a capitalurilor n cadrul Uniunii (anularea controlului de schimburi
valutare);
sporirea mijloacelor destinate nlturrii dezechilibrelor ntre regiunile europene (fonduri structurale);

21

convergen economic, prin intermediul supravegherii multilaterale a politicilor economice ale statelor
membre.

A doua faz debuteaz la 1 ianuarie 1994. Aceasta prevede:

nfiinarea Institutului Monetar European (IME) la Frankfurt; IME este compus din guvernatorii
bncilor centrale ale rilor membre UE;
independena bncilor centrale naionale;
reglementarea privind reducerea deficitelor bugetare.
A treia faz reprezint naterea monedei euro. La 1 ianuarie 1999, 11 ri adopt moneda euro, care devine
astfel moneda comun a Austriei, Belgiei, Finlandei, Franei, Germaniei, Irlandei, Italiei, Luxemburgului,
rilor de Jos, Portugaliei i Spaniei. (Grecia li se altur la 1 ianuarie 2001). ncepnd din acest moment,
Banca Central European nlocuiete IME, devenind responsabil de politica monetar, care este definit i
pus n aplicare n euro.
La 1 ianuarie 2002, bancnotele i monedele euro sunt puse n circulaie n aceste 12 ri din zona euro. Dou
luni mai trziu, monedele naionale sunt retrase din circulaie. Din acest moment, euro este singura moned care
poate fi utilizat n toate tranzaciile bancare i operaiunile cu numerar n cadrul rilor fcnd parte din zona
euro, care reprezint mai mult de dou treimi din populaia UE.
b.
Criteriile de convergen
Fiecare stat membru trebuie s ntruneasc un numr de cinci criterii de convergen pentru a ajunge n faza
a treia. Acestea sunt:
stabilitatea preurilor: rata inflaiei nu poate depi cu mai mult de 1,5 % ratele medii de inflaie ale celor
trei state membre cu cea mai sczut rat a inflaiei;
rata dobnzilor: rata dobnzilor pe termen lung nu poate varia cu mai mult de 2 % n raport cu ratele
dobnzilor medii ale celor trei state membre cu cea mai sczut rat a dobnzilor;
deficitele: deficitele bugetare naionale trebuie s fie sub 3 % din PNB;
datoria public: nu poate depi 60 % din PNB;
stabilitatea cursului de schimb: ratele de schimb trebuie s rmn n limitele marjei de fluctuaie
autorizate pentru cei doi ani anteriori.
c.
Pactul de stabilitate i cretere
Consiliul European a adoptat Pactul de stabilitate i cretere n iunie 1997. Acesta a reprezentat un
angajament permanent de stabilitate bugetar, permind sancionarea financiar a unui stat membru din zona
euro care se expunea unui deficit bugetar mai mare de 3 %. Fiind considerat ulterior prea strict, Pactul a fost
revizuit n martie 2005.
d.
Eurogrupul
Eurogrupul reprezint reuniunea informal a minitrilor de finane ai statelor membre din zona euro.
Aceste ntlniri au ca scop o mai bun coordonare a politicilor economice, monitorizarea politicilor bugetare i
financiare ale statelor din zona euro, precum i reprezentarea monedei euro n forumurile monetare
internaionale.
e.
Noile state membre i UEM
Noile state membre urmeaz s adopte moneda euro n momentul n care vor ndeplini criteriile
necesare. Slovenia este prima dintre noile state membre de la extinderea din 2004 care a fcut acest lucru i care
s-a alturat zonei euro la 1 ianuarie 2007.

22

Capitolul 5

Spre o societate bazat pe cunoatere

Prioritate acordat creterii i locurilor de munc

Uniunea intenioneaz s rspund globalizrii printr-o economie european mai competitiv

(liberalizarea telecomunicaiilor, a serviciilor i a energiei).
Uniunea susine programele de reform ale statelor membre facilitnd schimbul celor mai bune
practici".
Caut s concilieze necesitatea de cretere i competitivitate cu obiectivele de coeziune social i
dezvoltare durabil care caracterizeaz pe deplin modelul european.
In perspectiva financiar 2007-2013, Fondurile Structurale UE vor aloca un buget mai mare
activitilor de instruire, inovaie i cercetare.

La nceputul anilor 1990, dou fenomene majore au nceput s revoluioneze economia i viaa cotidian
peste tot n lume, inclusiv n Europa. Pe de o parte, globalizarea economiei, economiile din toat lumea
devenind din ce n ce mai interdependente, iar, pe de alt parte, revoluia tehnologic, incluznd internetul i
noile tehnologii de informare i comunicare.

5.1. Agenda Lisabona

a.

Obiective
Pn n anul 2000, responsabilii politici cunoteau faptul c economia european trebuia modernizat n
profunzime, cu scopul de a-i pstra competitivitatea n faa Statelor Unite i a altor mari actori ai economiei
mondiale. Reunit la Lisabona n luna martie a acelui an, Consiliul European a fixat pentru UE ambiiosul
obiectiv de a deveni, pn n 2010, cea mai competitiv i mai dinamic economie din lume, bazat pe
cunoatere, capabil de o cretere economic durabil, cu locuri de munc mai bune i mai numeroase i o
coeziune social mai puternic".
b.
Strategia
Consiliul European a adoptat, de asemenea, o strategie concret n vederea realizrii acestui obiectiv.
Strategia de la Lisabona" nglobeaz o serie ntreag de domenii: cercetarea tiinific, educaia, formarea
profesional, accesul la internet i la tranzaciile on-line. Aceasta cuprinde, de asemenea, reforma sistemelor de
protecie social europene. Aceste sisteme reprezint unul dintre cele mai preioase bunuri ale Europei, deoarece
permit societilor noastre adoptarea fr impacturi excesive a schimbrilor sociale i structurale necesare.
Totui, sistemele trebuie modernizate, cu scopul de a deveni durabile i pentru ca generaiile viitoare s se poat
bucura de beneficiile pe care acestea le ofer.
n primvara fiecrui an, Consiliul European se reunete pentru a trece n revist progresul nregistrat n
punerea n aplicare a strategiei de la Lisabona.

Prioritate acordat creterii i locurilor de munc

n primvara anului 2006, Consiliul European nu a ncercat s ascund faptul c, la ase ani de la
lansarea procesului Lisabona, rezultatele acestuia erau neclare. Drept urmare, acesta a decis s prezinte
problema omajului aflat n cretere continu n multe dintre rile UE i s se concentreze din nou asupra
prioritilor UE, respectiv creterea i locurile de munc. n vederea creterii productivitii economiilor sale i a
consolidrii coeziunii sociale, Europa trebuie s i concentreze n continuare eforturile asupra intensificrii
performanei economice, a inovaiei i a valorificrii capitalului uman.
La iniiativa preedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, statele membre ale UE au decis
urmtoarele:
23

s creasc investiiile n domeniul cercetrii i al inovaiei;

s acorde Comisiei Europene un rol mai important n calitate de coordonator n vederea susinerii statelor
membre, n special prin difuzarea celor mai bune practici" n Europa;
s accelereze reformele ntreprinse n sectoarele pieelor financiare, ale sistemelor de protecie social, n
liberalizarea telecomunicaiilor i a sectoarelor energetice.

5.2. Europa cetenilor

Datorit Uniunii Europene, cetenii statelor membre pot s cltoreasc, s locuiasc i s

munceasc oriunde pe teritoriul comunitar.
In viaa de zi cu zi, UE ncurajeaz i finaneaz programe care s-i apropie pe ceteni, n special n
domeniul educaiei i culturii.
Contiina apartenenei la Uniunea European se va dezvolta n timp, datorit rezultatelor concrete i
succeselor acesteia.
Exist deja simboluri care reprezint o identitate european comun. Cel mai cunoscut este moneda
unic, euro, dar exist, de asemenea, steagul i imnul UE.____________________________________

I.

A cltori, a locui i a munci n Europa

Primul drept al ceteanului european este acela de a putea cltori, munci i locui oriunde pe teritoriul
Uniunii Europene. Tratatul de la Maastricht a consfinit acest drept n capitolul referitor la cetenie.
Statele membre au adoptat o directiv care instituie un sistem de recunoatere reciproc a diplomelor
din nvmntul superior. Aceast directiv se aplic n cazul tuturor formrilor la nivel universitar cu o durat
de cel puin trei ani i se bazeaz pe principiul ncrederii reciproce n calitatea sistemelor naionale de educaie
i de formare.
Orice persoan care are naionalitatea unuia dintre statele membre UE se bucur de dreptul de a munci
n domeniul sntii, al educaiei sau n oricare alt sector al serviciilor publice, cu excepia anumitor activiti
care intr sub incidena autoritilor publice (poliie, fore armate, afaceri externe etc.). ntr-adevr, ce poate fi
mai normal dect ca un profesor britanic s fie solicitat s predea engleza la Roma sau ca un tnr absolvent
belgian s-i ncerce ansele la un concurs pentru un post n administraie public n Frana?
ncepnd din anul 2004, cetenii europeni care cltoresc pe teritoriul Uniunii pot obine un card
european de asigurare medical, emis de ctre autoritile naionale, care faciliteaz acoperirea costurilor
medicale eventuale pe durata cltoriei.

II.

Cum se pot bucura cetenii de drepturile lor

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un actor al vieii economice i sociale. El este un
cetean al Uniunii Europene i, prin urmare, se bucur de drepturi politice speciale. Conform Tratatului de la
Maastricht, fiecare cetean al Uniunii, indiferent de naionalitate, are dreptul s voteze i s se prezinte ca i
candidat att la alegerile locale din ara n care i are reedina, ct i la alegerile pentru Parlamentul
European.
Aceste drepturi sunt o dovad a apropierii Uniunii de cetenii si. Cetenia european este consfinit
prin Tratat: Este cetean al Uniunii orice persoan care are naionalitatea unui stat membru. Cetenia
european completeaz i nu nlocuiete cetenia naional".

III.

Drepturile fundamentale

Tratatul de la Amsterdam, care a intrat n vigoare n 1999, a contribuit la consolidarea drepturilor

fundamentale ale cetenilor europeni. Acesta a introdus o procedur de sancionare a

24

statelor membre care violeaz drepturile fundamentale ale ceteanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului nediscriminrii, limitat pn atunci la naionalitate, a fost extins la sex, ras, religie, vrst i
orientare sexual.
n concluzie, Tratatul de la Amsterdam a mbuntit politica de transparen a Uniunii i le-a permis
cetenilor un acces mai larg la documentele oficiale ale instituiilor europene.
Angajamentul Uniunii Europene n favoarea drepturilor cetenilor a fost subliniat n mod solemn n
anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene. Aceast Cart
a fost elaborat de ctre o Convenie alctuit din membri ai parlamentelor naionale i ai Parlamentului
European, reprezentani ai guvernelor statelor membre i un membru al Comisiei Europene. Alctuit din ase
capitole - Demnitatea, Libertile, Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetenilor, Justiia - Carta conine 54 de
articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii, precum i drepturile civile, politice, economice i
sociale ale cetenilor europeni.
Primele articole se refer la demnitatea uman, dreptul la via, dreptul la integritate a persoanei", dreptul
la libertatea de exprimare i de contiin. Capitolul Solidaritatea este inovator prin faptul c asociaz drepturile
sociale i economice dup cum urmeaz:
dreptul la grev;
dreptul lucrtorilor la informare i consultare;
dreptul la conciliere a vieii de familie i a vieii profesionale;
dreptul la asisten medical, securitate social i asisten social pretutindeni pe teritoriul Uniunii.
Carta promoveaz, de asemenea, egalitatea ntre brbai i femei i proclam dreptul la protecia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie i de clonare uman n scopul reproducerii, dreptul la
protecia mediului, drepturile copilului i ale persoanelor n vrst i dreptul la o bun administrare.

IV.

Europa: cultur i educaie

Sentimentul unui destin comun i al apartenenei la aceeai colectivitate nu poate fi creat n mod
artificial. Doar o contiin cultural comun poate da natere acestui sentiment, de aceea Uniunea European
trebuie s-i concentreze atenia nu numai asupra chestiunilor economice, ci i asupra educaiei, culturii i
drepturilor cetenilor.
n aceast privin, programele educaionale i de formare ale UE au un rol important. Acestea
promoveaz programe de schimb care le permit studenilor s cltoreasc n strintate, s participe la activiti
colare transnaionale, s nvee noi limbi etc. Organizarea colilor i a sistemului de nvmnt, precum i
coninutul exact al programelor sunt nc decise la nivel naional sau local.
n domeniul culturii, programele europene Cultura" i Media" stimuleaz cooperarea ntre realizatorii
de programe, promotorii acestora, organismele de radiodifuziune i artitii din diferite ri. Acestea contribuie la
creterea produciei de filme i programe de televiziune europene i la restabilirea echilibrului ntre produciile
europene i cele americane.

V.

Mediatorul European i dreptul la petiie

Pentru a apropia Uniunea de cetenii si, Tratatul de la Maastricht a creat o nou instituie, Mediatorul
European. Acesta, denumit i Ombudsman, este desemnat de Parlamentul European, iar durata mandatului su
este egal cu cea a Parlamentului. Rolul Mediatorului este acela de a investiga plngerile privind administrarea
incorect n instituiile i organismele Uniunii Europene. Orice cetean al Uniunii sau orice persoan fizic sau
juridic cu domiciliul sau sediul ntr-un stat membru al UE poate nainta o plngere ctre Mediator. Acesta
ncearc ncheierea unui acord amiabil ntre reclamant i instituia sau organismul european vizat.
Dreptul la petiie ctre Parlamentul European de care beneficiaz orice persoan care domiciliaz pe
teritoriul Uniunii reprezint un alt factor important de apropiere a cetenilor de instituiile europene.

25

Programele UE de formare continu: cifre estimate pentru perioada 2007 - 2013

DomeniulNumele programului UEObiectivenvmntul colarComenius5 % din elevii Uniunii
Europene particip la activiti educative comunenvmntul superiorErasmusTrei milioane de
studeni au posibilitatea s studieze la universiti din strintate.Formarea profesionalLeonardo da
Vincin fiecare an, 80 000 de persoane au posibilitatea s fac stagii n companii i centre de formare
ntr-o alt ar european.nvmntul pentru aduliGrundtvign fiecare an, 7 000 de persoane au
posibilitatea de a beneficia de activiti educative n strintate.Studii de integrare europeanJean
MonnetSusinere pentru cercetarea academic i nvmntul n domeniul integrrii europene.

VI. Implicarea cetenilor

Ideea unei Europe a cetenilor este foarte nou. Aceasta se va dezvolta prin popularizarea i
multiplicarea simbolurilor unei identiti europene comune. Exist deja paaportul european, n uz din 1985,
imnul european, Oda bucuriei" compus de Beethoven i steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe
fond albastru. Permisul de conducere european exist n toate statele Uniunii din 1996. De asemenea, a fost
adoptat mottoul european Unii n diversitate", iar data de 9 mai a fost desemnat Ziua Europei.
Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European n 1979 a contribuit la sporirea legitimitii
democratice a integrrii europene prin implicarea voinei populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi
consolidat prin sporirea rolului Parlamentului, prin crearea unor adevrate partide politice europene, prin
ncurajarea participrii cetenilor n elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaiilor
neguvernamentale i a asociaiilor de voluntariat.
Punerea n circulaie a monedei unice, euro, n anul 2002, a avut, de asemenea, un important impact
psihologic. n prezent, mai mult de dou treimi din cetenii Uniunii i gestioneaz bugetul personal i
economiile n euro. Datorit monedei unice, consumatorii au posibilitatea de a compara preurile la bunuri i
servicii n diferite ri ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale n statele membre ale Uniunii care au semnat
Acordul Schengen (la care ar trebui s adere treptat toate statele UE) a creat cetenilor europeni sentimentul c
aparin unui spaiu unitar.
Nu coalizm state, ci unim oameni", afirma Jean Monnet n 1952. Sensibilizarea opiniei publice cu
privire la Uniunea European i implicarea cetenilor n activitile acesteia reprezint marea provocare la care
trebuie s fac fa instituiile europene n prezent.

5.3. Libertate, securitate i justiie

Deschiderea frontierelor interne dintre statele UE reprezint un mare avantaj pentru populaia

Uniunii, deoarece oamenii pot cltori liber, fr a mai fi supui controalelor vamale.
Libera circulaie pe teritoriul Uniunii trebuie ns s fie nsoit de ntrirea controlului la frontierele
externe ale UE pentru a combate n mod eficient traficul de droguri i de persoane, crima organizat,
imigraia ilegal i terorismul.
Statele membre UE coopereaz n domeniul justiiei i cel poliienesc cu scopul de a asigura o
securitate sporit n Europa._____________________________________________________________
26

Cetenii europeni au dreptul de a tri n libertate, fr frica persecuiei sau a violenei, pe tot cuprinsul
Uniunii Europene. Cu toate acestea, criminalitatea internaional i terorismul reprezint unele din cele mai
ngrijortoare fenomene pentru europeanul de azi.
Integrarea n domeniul justiiei i afacerilor interne nu a fost prevzut n Tratatul instituind
Comunitatea European. Totui, n timp, a devenit clar faptul c libera circulaie a persoanelor implic
necesitatea ca fiecare cetean s beneficieze de acelai grad de protecie i de acces la justiie oriunde pe
teritoriul Uniunii. Astfel, a fost creat treptat un spaiu de libertate, securitate i justiie, prin modificarea
succesiv a tratatelor fondatoare prin Actul Unic European, Tratatul instituind Uniunea European (Tratatul de
la Maastricht) i Tratatul de la Amsterdam.

I.

Libera circulaie
5

Libera circulaie a persoanelor pe teritoriul UE creeaz probleme de securitate statelor membre,

deoarece acestea nu mai au control asupra granielor interne. n compensaie, este necesar adoptarea unor
msuri pentru ntrirea securitii la graniele externe ale Uniunii. De asemenea, se impune sporirea cooperrii
forelor de poliie i a autoritilor judiciare n vederea combaterii criminalitii transnaionale care ar putea
profita de libertatea de circulaie.
Una dintre cele mai importante aciuni pentru facilitarea circulaiei pe teritoriul Uniunii s-a realizat n
1985, cnd guvernele Belgiei, Franei, Germaniei, Luxemburgului i rilor de Jos au semnat un acord la
Schengen, un mic ora de frontier din Luxemburg. Aceste state au hotrt s elimine controalele vamale asupra
persoanelor, indiferent de naionalitate, la frontierele lor comune, s armonizeze controalele la frontierele
externe ale UE i s adopte o politic comun n materie de vize. Aceste state au format, aadar, o zon fr
frontiere interne cunoscut sub numele de spaiul Schengen.
n prezent, acquis-ul Schengen a fost integrat complet n tratatele europene, iar spaiul Schengen s-a
extins treptat. n anul 2006, 13 state UE (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Frana, Germania, Grecia,
Italia, Luxemburg, rile de Jos, Portugalia, Spania i Suedia) i dou state care nu sunt membre ale Uniunii,
Islanda i Norvegia, aplicau n integralitate dispoziiile Schengen.
Cele zece state care au devenit membre UE n anul 2004 au la dispoziie apte ani pentru a ndeplini
criteriile de aderare la spaiul Schengen.

II.

Politica de azil i imigraie

Europa se mndrete cu tradiia sa umanitar de a primi strini i de a oferi azil pentru refugiai. n
prezent, guvernele statelor Uniunii Europene trebuie s fac fa unui numr crescnd de imigrani, att cu
statut legal, ct i ilegal, ntr-un spaiu lipsit de frontiere interne.
Guvernele UE au hotrt armonizarea reglementrilor n acest domeniu astfel nct cererile de azil s fie
examinate conform unor principii de baz recunoscute n ntreaga Uniune European. n 1999, statele Uniunii
i-au fixat ca obiectiv adoptarea unei proceduri comune n materie de azil i acordarea unui statut egal pe tot
cuprinsul Uniunii Europene persoanelor care au obinut azilul. Au fost adoptate anumite msuri tehnice, cum ar
fi stabilirea unor standarde minime pentru acceptarea solicitanilor de azil i pentru acordarea statutului de
refugiat.
A fost creat, de asemenea, Fondul European pentru Refugiai, cu un buget anual de 114 milioane de
euro. n ciuda cooperrii la scar larg dintre guvernele naionale, crearea unei politici comune n materie de
azil i imigraie rmne un obiectiv de atins.

III.

Combaterea criminalitii internaionale i a terorismului

5

Pentru a crea o politic comun viabil n materie de azil i imigraie, Uniunea European trebuie s
implementeze un sistem eficient de gestionare a fluxurilor de migraie, de control la frontierele externe i de
prevenire a imigraiei ilegale. Este necesar un efort susinut pentru combaterea

27

bandelor criminale care practic traficul de persoane i care exploateaz fiinele vulnerabile, n special femeile
i copiii.
Crima organizat devine din ce n ce mai sofisticat i acioneaz n mod curent n reele europene sau
internaionale. Terorismul a dovedit deja c poate lovi cu brutalitate oriunde n lume.
n acest context, a fost creat Sistemul de informaii Schengen (SIS). Este vorba despre o baz de date
complex care le permite forelor poliieneti i autoritilor judiciare s fac schimb de informaii despre bunuri
furate, cum ar fi vehicule i obiecte de art, sau despre persoanele pe numele crora s-a emis un mandat de
arestare sau o cerere de extrdare.
Una dintre cele mai eficiente metode de capturare a infractorilor este urmrirea fondurilor dobndite pe
ci ilegale. Din acest motiv, ct i pentru eliminarea surselor de finanare a organizaiilor criminale i teroriste,
UE a elaborat o legislaie care urmrete combaterea splrii banilor.
Cea mai important realizare din ultimii ani n domeniul cooperrii dintre forele de ordine a fost
crearea Europol, un organism al Uniunii Europene cu sediul la Haga, care este format din ofieri de poliie i
funcionari vamali. Aria de aciune a Europol cuprinde: traficul de droguri i de vehicule furate, traficul de
persoane, reelele clandestine de imigraie, exploatarea sexual a femeilor i a copiilor, pornografia, falsificarea,
traficul de material radioactiv i nuclear, terorismul, splarea banilor i falsificarea monedei europene.

IV. Crearea unui spaiu judiciar comun

n prezent, n Uniunea European coexist mai multe sisteme judiciare diferite. Dat fiind c obiectivul
Uniunii este acela ca cetenii si s mprteasc aceeai concepie despre justiie, este necesar punerea n
aplicare a unui sistem judiciar care s faciliteze viaa de zi cu zi a europenilor.
Cel mai semnificativ exemplu de cooperare n domeniul judiciar este oferit de Eurojust, un organism
central de cooperare nfiinat la Haga n anul 2003. Obiectivul su este acela de a facilita cooperarea ntre
autoritile naionale de urmrire penal n cazul investigaiilor care implic mai multe state membre.
Mandatul de arest european, n uz din ianuarie 2004, este folosit pentru a nlocui procedurile
ndelungate de extrdare.
Caracterul transnaional al criminalitii i terorismului impune crearea unei politici penale comune n
Uniunea European, deoarece definiii diferite ale anumitor acte criminale pot compromite cooperarea judiciar
dintre state. Obiectivul este crearea unui cadru comun european de lupt mpotriva terorismului, pentru a putea
garanta cetenilor un grad ridicat de protecie i pentru a favoriza cooperarea internaional n acest domeniu.
n materie de drept civil, Uniunea European a adoptat o legislaie care s faciliteze aplicarea deciziilor
judectoreti n cazuri transfrontaliere care implic divoruri, separare de drept, custodia copiilor i pensia
alimentar, astfel nct hotrrile judectoreti emise ntr-unul dintre statele membre s fie aplicabile n oricare
alt stat membru. Uniunea European a pus n aplicare proceduri comune pentru simplificarea i accelerarea
reglementrii litigiilor transfrontaliere n cazul unor aciuni civile de amploare redus i indubitabile cum ar fi
recuperarea creanelor i falimentul.

28

Capitolul 6 Rolul Uniunii Europene pe scena

mondial

Influena Uniunii Europene pe scena mondial crete ori de cte ori se exprim la unison n
problematica internaional. Negocierile comerciale sunt un bun exemplu n acest sens.
In domeniul aprrii, fiecare stat rmne suveran, fie c este membru NATO sau neutru. Cu
toate acestea, statele membre ale Uniunii Europene dezvolt cooperarea militar n vederea
misiunilor de meninere a pcii.
Din motive istorice i de apropiere geografic, sudul Mediteranei i Africa sunt regiuni crora
Uniunea European le acord o atenie sporit (politici privind ajutorul pentru dezvoltare, preferine
comerciale, ajutor alimentar i drepturile omului).___________________________________________
Pe plan economic, comercial i monetar, Uniunea European a devenit o mare putere mondial. Acest
gigant economic rmne totui, pentru unii, un pitic politic". Aceasta este, bineneles, o exagerare. Uniunea
European are o influen considerabil n cadrul organizaiilor internaionale cum ar fi Organizaia Mondial a
Comerului (OMC), organismele specializate ale Organizaiei Naiunilor Unite (ONU), i n cadrul summiturilor
mondiale pentru mediul nconjurtor i dezvoltare.
Nu este mai puin adevrat c statele membre ale Uniunii Europene mai au multe progrese de fcut pe
plan diplomatic i politic, nainte de a se putea exprima la unison n problemele mondiale majore cum ar fi:
pacea i stabilitatea, relaiile cu Statele Unite ale Americii, terorismul, Orientul Mijlociu i rolul Consiliului de
Securitate al Naiunilor Unite. Mai mult, piatra de temelie a suveranitilor naionale, i anume sistemele
militare de aprare, rmne sub autoritatea guvernelor naionale, ale cror legturi s-au sudat n interiorul
alianelor cum ar fi cea a NATO.

6.1. O politic de aprare comun embrionar

Politica extern i de securitate comun (PESC) i politica european de securitate i aprare (PESA),
introduse de Tratatele de la Maastricht (1992), Amsterdam (1997) i Nisa (2001), definesc principalele obiective
ale Uniunii n domeniul aprrii. Pe aceste premise, Uniunea European i-a dezvoltat cel de-al doilea pilon",
aceasta nsemnnd ansamblul sectoarelor politice n care se aplic metodele interguvernamentale i n care
Comisia European i Parlamentul European joac un rol marginal. Deciziile n acest domeniu sunt luate prin
consens, cu toate c fiecare stat are dreptul de a se abine.
a.

Peisajul politic i strategic n 2006

Adeziunea aproape simultan la NATO i UE a fostelor ri comuniste i orientarea pacific adoptat de
Rusia au pus capt la mai bine de o jumtate de secol de rzboi rece. Continentul european conlucreaz la
meninerea pcii, iar rile europene coopereaz pentru a lupta mpotriva criminalitii internaionale, traficului
de fiine umane, imigraiei ilegale i splrii de bani.
Uniunea European extins a ncheiat acorduri de parteneriat cu vecinii si, dintre care unii, pe termen
mediu, au perspectiva de a adera la UE.
Statele Unite ale Americii au acceptat ca, pentru aciunile militare n care soldaii americani nu sunt
implicai, Europa s poat utiliza o parte din capacitile logistice ale NATO, cum ar fi reelele de informaii, de
comunicaii, de detecie, facilitile de comand i transport.
Violena terorist ce a zguduit lumea ncepnd cu atacurile din New York i Washington din 11
septembrie 2001 i continund cu atentatele cu bomb de la Madrid n 2004 i Londra n 2005 au modificat
profund peisajul strategic. rile europene trebuie s colaboreze mai strns n cutarea de informaii care s
ajute la neutralizarea instigatorilor i teroritilor care vor s comit atentate. Cooperarea cu Statele Unite ale
Americii i cu toate rile care sprijin democraia i drepturile omului depete astzi cadrul alianelor
defensive tradiionale.
b. Realizri concrete pentru securitate i aprare
29

n cadrul Tratatului de la Amsterdam, Javier Solana a fost numit n 1999 nalt Reprezentant pentru
politica extern i de securitate comun (PESC).
Statele membre UE au stabilit obiective precise ca parte a ndatoririlor de creare a unei politici de
securitate i aprare european, n scopul desfurrii unei fore de reacie rapid sprijinit naval i aerian i
susinerii acesteia timp de un an. Aceast for de reacie rapid nu va fi nc o adevrat armat european. n
schimb, va fi format din contingentele forelor armate ale fiecrei naiuni.
Cu toate acestea, urmnd constituirea Comitetului politic i de securitate (CPS), a Comitetului militar al
Uniunii Europene (CMUE) i a Statului major militar al Uniunii Europene (EUMS), sub autoritatea Consiliului
i situat la Bruxelles, Uniunea are deja instrumentele politice i militare pentru a efectua misiunile pe care i le-a
propus: misiuni umanitare n afara Europei, operaiuni de meninere a pcii i alte misiuni de gestionare a
crizelor.
Cum tehnologia militar devine din ce n ce mai scump i sofisticat, guvernele UE gsesc imperios
necesar s lucreze mpreun la fabricarea armelor. Mai mult dect att, dac forele lor armate trebuie s execute
misiuni n comun, sistemele lor trebuie s fie interoperative iar echipamentele suficient de standardizate.
Consiliul European de la Tesalonic a decis, n 2003, s creeze o Agenie European pentru Aprare.
Din 2003, UE a ntreprins o serie de misiuni de meninere a pcii i de gestionare a crizelor. Cea mai
important dintre acestea a fost n Bosnia i Heregovina, unde misiunea de 7 000 de soldai condus de
Uniunea European (EUFOR) a nlocuit n decembrie 2004 trupele NATO de meninere a pcii.

6.2.

O politic comercial deschis ctre lume

Uniunea European sprijin sistemul bazat pe reguli al Organizaiei Mondiale a Comerului (OMC),
ceea ce ofer un grad de securitate juridic i transparen n conducerea comerului mondial. OMC stabilete
condiiile prin care membrii si pot s se apere mpotriva practicilor neloiale cum ar fi dumpingul (vnzare sub
pre), prin care exportatorii concureaz mpotriva rivalilor lor. De asemenea, ofer o procedur pentru
soluionarea disputelor care apar ntre doi sau mai muli parteneri comerciali.
Politica comercial a UE este strns legat de politica sa de dezvoltare. Prin sistemul su generalizat al
preferinelor vamale (SGP), UE a garantat accesul preferenial pe pieele sale fr taxe sau cu tarife reduse
pentru o mare parte a importurilor provenind din rile n curs de dezvoltare i economii n tranziie. Se merge
chiar mai departe pentru cele 49 dintre cele mai srace ri din lume. Exporturile lor - cu excepia armelor - pot
beneficia integral de acces pe pieele UE, fr taxe vamale, n cadrul unui program lansat n 2001.
Uniunea European nu are ncheiate totui acorduri comerciale specifice cu principalii si parteneri
comerciali din rndul rilor dezvoltate, cum ar fi Statele Unite ale Americii i Japonia. n acest caz, relaiile
comerciale sunt gestionate prin intermediul mecanismelor OMC. Statele Unite ale Americii i Uniunea
European caut s dezvolte relaii bazate pe egalitate i parteneriat. Cu toate acestea, rile membre ale UE nu
sunt ntotdeauna de acord asupra tipului de legturi diplomatice, politice i militare ce trebuie stabilite cu Statele
Unite.
Uniunea European i extinde schimburile comerciale cu noile puteri aprute n alte pri ale lumii,
cum sunt cele din America Latin i Central sau China i India. Acordurile comerciale cu
*

aceste ri includ i cooperri de ordin tehnic i cultural.

6.3.

Relaiile dintre Uniunea European i rile mediteraneene

Dat fiind apropierea lor geografic, afinitile istorice i culturale, precum i fluxurile migratoare
prezente i viitoare, rile din sudul Mediteranei sunt parteneri de prim importan. Iat de ce UE a ales
tradiional s urmeze o politic de integrare regional.
n cadrul Conferinei de la Barcelona din noiembrie 1995, la care au participat toate rile membre UE i
rile mediteraneene (excepie fcnd Albania, Libia i rile din fosta Iugoslavie), Uniunea

30

European a pus bazele unui nou parteneriat euro-mediteraneean. Aceast conferin a fcut posibil
trasarea liniilor unui nou parteneriat care s cuprind:
dialog politic ntre rile participante i un parteneriat de securitate bazat, n special, pe mecanismul
controlului armelor i pe rezolvarea pe cale panic a conflictelor;
consolidarea relaiilor economice i comerciale ntre cele dou regiuni: cheia ctre aceasta este crearea
unei zone de liber schimb euro-mediteraneene pn n 2010;
parteneriat n domeniile social i cultural.

Pentru perioada 2000-2006, Uniunea European acord ajutoare financiare ctre rile mediteraneene, n
valoare de5,3 miliarde de euro. Pentru perioada bugetar 2007-2013, Instrumentul European de Vecintate i
Parteneriat (ENPI) decurge din i se contopete n programul de sine stttor, menionat anterior ca program de
sprijin pentru ntrajutorarea rilor mediteraneene i a rilor nvecinate, dintre statele aprute dup destrmarea
fostei Uniuni Sovietice.

6.4. Africa
Relaiile dintre Europa i Africa subsaharian dateaz de mult vreme. n conformitate cu Tratatul de la
Roma din 1957, pe atunci coloniile i teritoriile de peste mri ale unor state membre au devenit asociate ale
Comunitii. Procesul de decolonizare de la nceputul anilor '60, a schimbat aceast legtur ntr-o asociaie
diferit, ntre state suverane.
Acordul de la Cotonou, semnat n anul 2000 la Cotonou, capitala statului Benin, marcheaz o nou
etap n politica de dezvoltare a UE. Acest acord dintre Uniunea European i rile din Africa, Caraibe i
Pacific (ACP) este de departe cel mai ambiios i mai vast acord ncheiat vreodat ntre rile dezvoltate i rile
n curs de dezvoltare. El a succedat Conveniei de la Lome, semnat n 1975 la Lome, capitala statului Togo, iar
apoi a fost treptat adus la zi.
Obiectivul fundamental al acestui vast acord de asisten i de schimb comercial a rmas acelai cu cel
semnat la Convenia de la Lome: este vorba despre a promova i a accelera dezvoltarea economic, cultural i
social a rilor ACP i de a consolida i diversifica relaiile lor [cu Uniunea
'

European i statele sale membre] n spiritul solidaritii i interesului reciproc".

Noul acord merge mult mai departe n comparaie cu acordurile anterioare, din moment ce s-a trecut de
la relaiile comerciale fondate pe accesul pe pia la relaii comerciale ntr-un sens mai general. De asemenea,
acesta a introdus noi proceduri pentru a face fa problemelor cauzate de nclcarea drepturilor omului.
Uniunea European a acordat concesii comerciale speciale pentru rile mai puin dezvoltate, dintre care
39 sunt semnatare ale Acordului de la Cotonou. Din 2005, ele pot practic exporta liber toate tipurile de produse
pe pieele UE, n regim de scutire vamal. Fondul European de Dezvoltare finaneaz programele de sprijin
destinate ACP, graie unui buget anual de 2-3 miliarde de euro.

6.5. Care este viitorul Europei?

Integrarea european va continua n domeniile n care statele membre consider c este n interesul
lor s lucreze mpreun n cadrul european tradiional (n chestiuni referitoare la globalizarea
comerului, piaa unic, dezvoltarea regional i social, cercetarea i dezvoltarea, msurile de
promovare a creterii economice i ocuprii forei de munc i multe altele).
Procesul instituional al actualizrii regulilor de coordonare a relaiilor dintre rile membre i UE i
ntre UE i cetenii si va continua. n anii ce vor urma, tema Tratatului Constituional va fi n
centrul discuiilor, oricare va fi forma i coninutul textului care va fi adoptat n final._____________

Va veni o zi cnd toate naiunile continentului, fr a pierde calitile lor distincte sau glorioasele lor
individualiti, vor fuziona ntr-o unitate superioar, formnd astfel fraternitatea
31

european. Va veni o zi cnd nu vor mai exista alte cmpuri de btlie dect cele ale pieelor deschise ideilor. Va
veni o zi cnd gloanele i bombele vor fi nlocuite de voturi."
A trebuit s treac mai mult de un secol pn cnd profeia lui Victor Hugo, rostit n 1849, s devin
realitate. Dou rzboaie mondiale i numeroase alte conflicte intraeuropene ce au cauzat milioane de mori au
jalonat acest timp i au fcut uneori s se piard orice speran. Astzi, primul deceniu al secolului al XXI-lea se
deschide sub cele mai bune auspicii, ns aduce Europei noi dificulti i provocri.
Extinderea de amploare a Uniunii Europene a continuat. Cum a subliniat un politician al unui nou stat
membru, n sfrit, Europa a reuit s mpace istoria sa cu geografia sa". n viitor, Uniunea European va
continua s se extind. ntre timp, liderii Uniunii, n acord cu opinia public, vor trebui s defineasc limitele
frontierelor UE, care vor fi geografice, politice i culturale.
Uniunea European este fondat pe un pact ntre naiuni suverane care au decis s mpart un destin
comun i s exercite mpreun o parte a suveranitii lor. Sunt abordate lucruri care au o deosebit importan
pentru europeni: pace, bunstare economic, securitate, democraie participativ, justiie i solidaritate. Acest
pact este pe cale de a fi consolidat i confirmat pe ntreg continentul european: o jumtate de miliard de
persoane au ales s triasc n statul de drept i n armonie cu valorile seculare n centrul crora se situeaz omul
i demnitatea sa.
Actuala revoluie tehnologic transform radical viaa n lumea industrializat, incluznd aici i Europa.
Esenial este s se neleag c aceste noi provocri au dimensiuni ce depesc frontierele tradiionale.
Dezvoltarea durabil, echilibrul demografic, dinamismul economic, solidaritatea social i rspunsurile etice ce
trebuie aduse progresului tiinelor vieii nu pot fi tratate mai eficient la nivel naional. Trebuie, de asemenea, s
artm respect generaiilor viitoare.
Procesul integrrii europene afecteaz acum ntregul continent, care, la rndul lui, face parte dintr-o
lume n evoluie rapid i radical, planeta fiind n cutarea punctelor sale de echilibru. Relaiile cu lumea
islamic, foametea i bolile n Africa, tendinele unilaterale n Statele Unite ale Americii, dezvoltarea dinamic a
economiei n Asia sau relocarea global a industriilor i locurilor de munc sunt tot attea evenimente ce
afecteaz Europa. Europa nu numai c trebuie s se concentreze n acelai timp asupra propriei dezvoltri, dar
trebuie s fac parte i din procesul de globalizare. Uniunea European mai are nc un drum lung de parcurs
pn va putea s se exprime la unison i pn va putea fi un actor credibil pe scena diplomatic strategic i
politic a lumii.
Instituiile Uniunii Europene au mari merite, dar ele trebuie s se adapteze pentru a putea face fa
creterii numrului de sarcini ale unei Uniuni n expansiune. Odat cu creterea numrului de state membre,
cresc i forele centrifugale ce amenin cu o implozie a sistemului. Perspectivele intereselor pe termen scurt
trebuie s se tearg n faa prioritilor pe termen lung. Iat de ce protagonitii acestei aventuri fr precedent
trebuie s i asume responsabilitile, acionnd n aa fel nct ansamblul instituional european s continue s
funcioneze eficient. Orice reform decisiv a sistemului comunitar actual trebuie s garanteze pluralitatea i
respectul diferenelor ce constituie bogia naiunilor Europei. Reformele trebuie, de asemenea, s se
concentreze pe procesul decizional. Cutarea sistematic a acordurilor unanime va duce n cele din urm la
paralizie. Numai un sistem politic i juridic echilibrat i fondat pe principiul votului cu majoritate calificat va
putea funciona.
Proiectul de constituie european, care a fost adoptat, sub rezerva ratificrii, la Roma, n octombrie
2004, de efii de stat i de guvern ai celor 25 de state, ncearc s rspund cerinelor de simplificare a tratatelor
existente i s dea o mai mare transparen sistemului decizional al UE. Cetenii trebuie s tie cine ce face n
Europa". Cetenii europeni trebuie s se simt implicai, s participe la alegerile europene i s contribuie la
ideea integrrii europene. Proiectul de constituie european clarific competenele ntre UE, statele membre i
autoritile regionale. El stabilete c integrarea european este bazat pe dubla legitimitate: cea a popoarelor, de
care pot s beneficieze n mod direct cetenii i cea a statelor, care constituie cadrul de dezvoltare legitim a
societilor.
Oricare ar fi sistemul constituional ales de statele europene, el va trebui ratificat de fiecare dintre ele,
fie prin vot parlamentar, fie prin referendum. Pentru a facilita dezbaterile, Comisia European a lansat o
campanie care s ajung la ceteni prin intermediul Planului D pentru democraie, dialog i dezbatere.

32

Capitolul 7 Constituia Uniunii

Europene
7.1. Cronologia construciei europene
1950 9
mai
Ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, propune, n cadrul unui discurs inspirat de
Jean Monnet, ca Frana i Republica Federal Germania s i gestioneze n comun industriile crbunelui i
oelului, sub autoritatea unei instituii noi, care s rmn deschis i altor state europene.
Deoarece 9 mai consfinete practic naterea Uniunii Europene, aceast dat a fost aleas pentru a
srbtori Ziua Europei.
1951
18 aprilie
Cele ase state, Belgia, Republica Federal Germania, Frana, Italia, Luxemburg i rile de Jos,
semneaz la Paris Tratatul de instituire a Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului (CECO). Acesta intr n
vigoare la data de 23 iulie 1952, pentru o perioad de 50 de ani.
1955
1-2 iunie
La ntrunirea de la Messina, minitrii de externe ai statelor membre CECO decid extinderea procesului
de integrare european ctre ntreaga economie.
1957
25 martie
Cele ase state semneaz la Roma Tratatele de instituire a Comunitii Economice Europene (CEE) i a
Comunitii Europene a Energiei Atomice (Euratom). Acestea intr n vigoare la data de 1 ianuarie 1958.
1960
4 ianuarie
La ndemnul Regatului Unit, Convenia de la Stockholm instituie Asociaia European a Liberului
Schimb (AELS), cuprinznd o serie de ri europene care nu fac parte din CEE.
1963
20 iulie
La Yaounde, CEE i 18 state africane semneaz un acord de asociere.
1965
8 aprilie
Are loc semnarea Tratatului de fuziune a organelor executive ale celor trei Comuniti (CECO, CEE i
Euratom) i nfiinarea unui Consiliu unic i a unei Comisii unice. Acesta intr n vigoare la data de 1 iulie 1967.
1966
29 ianuarie
Compromisul de la Luxemburg". Ca urmare a unei crize politice, Frana accept s participe din nou la
reuniunile Consiliului, n schimbul unui acord conform cruia regula unanimitii este meninut dac sunt puse
n joc interesele majore ale statelor membre.

33

1968 1
iulie
Are loc desfiinarea, cu 18 luni nainte de termen, a taxelor vamale pentru bunuri industriale existente
ntre statele membre i introducerea unui tarif extern comun.
1969
1-2 decembrie
efii de stat i de guvern ai CEE reunii la Haga iau hotrrea de a merge mai departe pe drumul
integrrii europene, deschiznd astfel calea primului val de extindere.
1970
22 aprilie
Este semnat la Luxemburg un tratat care permite finanarea treptat a Comunitilor printr-un sistem de
resurse proprii" i totodat extinderea competenelor n materie de control ale Parlamentului European.
1972
22 ianuarie
La Bruxelles se semneaz tratatele de aderare ntre statele Comunitilor Europene i Danemarca,
Irlanda, Norvegia i Regatul Unit.
1973
1 ianuarie
Danemarca, Irlanda i Regatul Unit ader la Comunitile Europene, care vor cuprinde din acest
moment nou state membre. Norvegia se pronun cu o majoritate de voturi mpotriva aderrii, n urma unui
referendum organizat n acest scop.
1974
9-10 decembrie
efii de stat ai celor nou ri membre se reunesc la Paris, unde decid s se ntlneasc de trei ori pe an
n calitate de Consiliu European. Acetia i exprim, de asemenea, acordul pentru organizarea de alegeri directe
n Parlamentul European i aprob nfiinarea Fondului European de Dezvoltare Regional.
1975
28 februarie
Este semnat, la Lome, o convenie (Lome I) ntre CEE i 46 de state din Africa, zona Caraibelor i
Pacific (ACP).
22 iulie
Este semnat un tratat bugetar prin care sunt extinse atribuiile Parlamentului i este nfiinat Curtea de
Conturi a Comunitilor Europene. Acesta intr n vigoare la data de 1 iunie 1977.
1979
7-10 iunie
Au loc primele alegeri directe pentru cele 410 locuri n Parlamentul European.
1981
1 ianuarie
Grecia devine membru al CE. Numrul statelor membre se ridic la 6.
1984
14-17 iunie

34

A doua rund de alegeri directe pentru Parlamentul European.

1985
7 ianuarie
Jacques Delors devine Preedinte al Comisiei (1985-1995).
14 iunie
Este semnat Acordul Schengen, n scopul de a elimina controalele la frontierele dintre statele membre
ale Comunitilor Europene.
1986
1 ianuarie
Spania i Portugalia devin membre ale CE. Numrul statelor membre se ridic la 12. 17 i 28
februarie
Se semneaz, la Luxemburg i la Haga, Actul Unic European. Acesta intr n vigoare la data de 1 iulie
1987.
1989
15 i 18 iunie
A treia rund de alegeri directe pentru Parlamentul European.
9 noiembrie
Cderea zidului Berlinului.
1990
3 octombrie
Reunificarea Germaniei.
1991
9-10 decembrie
Consiliul European de la Maastricht adopt Tratatul privind Uniunea European, care pune bazele unei
politici externe i de securitate comun, ale cooperrii mai strnse n domeniul justiiei i al afacerilor interne i
ale crerii unei uniuni economice i monetare care s includ moneda unic.
1992
7 februarie
Se semneaz la Maastricht Tratatul privind Uniunea European. Acesta intr n vigoare la data de 1
noiembrie 1993.
1993
1 ianuarie
Are loc crearea pieei unice.
1994
9 i 12 iunie
A patra rund de alegeri directe pentru Parlamentul European.
1995
1 ianuarie
Austria, Finlanda i Suedia devin membre ale UE. Numrul statelor membre se ridic la 15. Norvegia
amn din nou aderarea, ca urmare a unui referendum n care se nregistreaz o majoritate de voturi negative.
35

23 ianuarie
ncepe s funcioneze o nou Comisie European, prezidat de Jacques Santer (1995-1999). 27-28
noiembrie
Conferina Euro-mediteraneean de la Barcelona lanseaz un parteneriat ntre UE i statele situate pe
coasta sudic a Mediteranei.
1997
2 octombrie
Se semneaz Tratatul de la Amsterdam. Acesta intr n vigoare la data de 1 mai 1999.
1998
30 martie
ncepe procesul de aderare pentru noile ri candidate. Cipru, Malta i alte 10 ri din Europa central i
de est vor fi implicate n acest proces.
1999
1 ianuarie
nceputul celei de-a treia etape a UEM. Unsprezece ri ale UE adopt moneda euro, care este lansat pe
pieele financiare, nlocuind astfel monedele naionale n desfurarea tranzaciilor care nu implic transferul
fizic al fondurilor. Banca Central European i asum rolul de a gestiona politica monetar a Uniunii. Grecia
se va altura i ea celor 11 ri membre ale zonei euro n 2001.
10 i 13 iunie
A cincea rund de alegeri directe pentru Parlamentul European.
15 septembrie
ncepe s funcioneze o nou Comisie European, prezidat de Romano Prodi (1999-2004).
15-16 octombrie
Consiliul European de la Tampere decide crearea unui spaiu european de libertate, securitate i
justiie.
2000
23-24 martie
Consiliul European de la Lisabona dezvolt o nou strategie de stimulare a procesului de ocupare a
forei de munc n cadrul UE, de modernizare a economiei, precum i de ntrire a coeziunii i integrrii sociale
ntr-o Europ bazat pe cunoatere.
7-8 decembrie
La Nisa, Consiliul European adopt o decizie comun cu privire la textul unui nou tratat, care schimb
sistemul de luare a deciziilor n cadrul UE, n perspectiva pregtirii pentru extindere. Preedinii Parlamentului
European, ai Consiliului European i ai Comisiei proclam solemn Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene.
2001
26 februarie
Se semneaz Tratatul de la Nisa. Acesta intr n vigoare la data de 1 februarie 2003. 14-15
decembrie
36

Reuniunea Consiliului European de la Laeken. Este adoptat o declaraie privind viitorul UE. S e
deschide astfel calea ctre o nou reform instituional a UE i ctre crearea unei Convenii n vederea
elaborrii unui proiect de Constituie European.
2002
1 ianuarie
Intr n circulaie bancnotele i monedele euro pe teritoriul celor 12 state din zona euro. 13
decembrie
Consiliul European de la Copenhaga aprob oficial aderarea la Uniune a celor 10 ri candidate (Cipru,
Republica Ceh, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia i Slovenia) la 1 mai 2004.
2003 10
iulie
Sunt nchise oficial lucrrile Conveniei Europene pentru Viitorul Europei prin adoptarea unui proiect
de Tratat Constituional.
4 octombrie
ncepe Conferina Interguvernamental pentru elaborarea Tratatului Constituional.
2004
1 mai
Cipru, Republica Ceh, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia i Slovenia ader
la Uniunea European.
10 i 13 iunie
A asea rund de alegeri directe pentru Parlamentul European.
29 octombrie
Se adopt la Roma Constituia European (sub rezerva ratificrii de ctre statele membre).
22 noiembrie
i ncepe mandatul o nou Comisie European, prezidat de Jose Manuel Barroso.
2005
29 mai i 1 iunie
Se nregistreaz o majoritate de voturi negative din partea Franei ca rezultat al referendumului asupra
Constituiei, urmat la scurt timp i de votul negativ al rilor de Jos.
3 octombrie
Deschiderea negocierile de aderare cu Turcia i Croaia.
2007
1 ianuarie
Bulgaria i Romnia ader la Uniunea European. Slovenia adopt moneda unic.
Dispoziiile principale ale Constituiei
Alegerea unui preedinte al Consiliului European de ctre majoritatea calificat, pentru o perioad de
doi ani i jumtate, care poate fi rennoit o dat.
Alegerea unui preedinte al Comisiei de ctre majoritatea simpl a parlamentarilor europeni, ca urmare
a unei propuneri a Consiliului European, i innd cont de alegerile Parlamentului European".
Crearea unui post de ministru de externe al UE.
37

ncorporarea Cartei drepturilor fundamentale n Tratatul UE.

Creterea numrului de domenii acoperite de voturile majoritii calificate n cadrul Consiliului
UE.
O mai mare putere legislativ i bugetar acordat Parlamentului European.
O mai clar prezentare a repartizrii competenelor i responsabilitilor ntre Uniunea European i
rile membre.
Acordarea de roluri parlamentelor naionale, pentru a se garanta c UE se conformeaz principiului
subsidiaritii.
Proiectul de constituie european, care a fost adoptat, sub rezerva ratificrii, la Roma, n octombrie
2004, de efii de stat i de guvern ai celor 25 de state, ncearc s rspund cerinelor de simplificare a tratatelor
existente i s dea o mai mare transparen sistemului decizional al UE.
Cetenii trebuie s tie cine ce face n Europa". Cetenii europeni trebuie s se simt implicai, s
participe la alegerile europene i s contribuie la ideea integrrii europene.
Proiectul de constituie european clarific competenele ntre UE, statele membre i autoritile
regionale.
El stabilete c integrarea european este bazat pe dubla legitimitate: cea a popoarelor, de care pot s
beneficieze n mod direct cetenii i cea a statelor, care constituie cadrul de dezvoltare legitim a societilor.
Oricare ar fi sistemul constituional ales de statele europene, el va trebui ratificat de fiecare dintre ele,
fie prin vot parlamentar, fie prin referendum. Pentru a facilita dezbaterile, Comisia European a lansat o
campanie care s ajung la ceteni prin intermediul Planului D pentru democraie, dialog i dezbatere.
La 14 februarie 2000 se deschidea Conferinta Interguvernamental pentru pregtirea lucrrilor
Consiliului European din cadrul presedintiei franceze, care urma s aib loc ntre 7 si 10 decembrie acelasi an.
Consiliul European de la Nisa avea s marcheze primul pas n demersul istoric de sistematizare a politicilor
europene, a delimitrii competentelor institutiilor si membrilor si, a cadrului decizional, dar si de consfintire,
printr-un act constitutional, a drepturilor si liberttilor fundamentale ale cettenilor si.
La 15 decembrie 2001 avea loc Consiliul European de la Laeken, Belgia, care s-a finalizat prin
adoptarea Declaratiei de la Laeken privind viitorul Europei si care convoca o Conventie European pentru a
dezbate, ntr-un cadru democratic care includea si reprezentanti ai statelor pe atunci candidate, problemele
legate de directia dorit de dezvoltare a Uniunii.
La 28 februarie 2002, avea loc sesiunea inaugural a Conventiei, care urma s se finalizeze la 20 iulie
2003, prin prezentarea, n fata Consiliului European, a proiectului de Tratat de stabilire a unei Constitutii pentru
Europa.
Consiliul European de la Salonic a adoptat textul Tratatului la 18 iunie 2004, iar semnarea oficial a
Tratatului, care a urmat unei perioade de negocieri interguvernamentale n cadrul Consiliului Uniunii, a avut loc
la 29 octombrie 2004 la Roma, n cadrul presedintiei olandeze. Din acel moment, statele membre aveau doi ani
la dispozitie pentru ratificare.
Procesul de ratificare variaz de un stat membru la altul, n functie de traditia democratic a fiecruia.
Astfel, n timp ce majoritatea statelor au recurs la votul parlamentar, statele adepte ale democratiei directe au
optat pentru metoda referendumului national. Pn n prezent 13 din cele 25 de state membre au ratificat
Tratatul: Austria, Cipru, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia,
Slovenia si Spania.
Tratatul de reforma a Uniunii Europene - Lisabona 2007 De
ce o Constituie a UE?
nc naintea redactrii Constituiei Europene, Uniunea European avea steag, imn, moned, banc central,
curte suprem, parlament i preedinte (al Comisiei Europene), un buget de 100 de miliarde de euro i o for
militar n stare incipient.
Cu toate acestea, lipsea ceva esenial unei organizaii cu ambiiile i scopurile Uniunii Europene, i anume o
Constituie

38

Bazele funcionrii UE au fost puse cu mai bine de cincizeci de ani n urm. De atunci, UE a evoluat de la o
uniune economic la un actor politic.
Perspectiva extinderii cu nc 10 state i-a pus pe decidenii europeni n faa a dou posibiliti: o Uniune mai
eficient sau o Uniune incapabil s fac fa provocrilor cu care se confrunt. Constituia European a fost
creat, n primul rnd, pentru cetean. Ea i propune s rspund unor ntrebri simple ale acestuia: ce este de
fapt UE i ce statut are, care sunt aa-zisele valori comune i n ce msur sunt mprtite de toat lumea, care
este rolul Uniunii pe scena politic internaional, cum va fi guvernat aceast organizaie unic n felul ei?
Cum a f f o s t scris Constituia European?
Constituia a fost redactat i negociat de reprezentani din 28 de state membre i candidate, membri ai
parlamentelor naionale, europarlamentari i un spectru divers de grupuri politice. Confruntai cu perspectiva
unei extinderi cu 10 noi state membre, efii de stat sau de guvern ntrunii la Consiliul European de la Laeken
din decembrie 2001 au propus stabilirea unei Convenii pentru viitorul Europei, care a redactat un proiect de
Tratat Constituional.
Negocierea acestui proiect de Tratat Constituional a avut loc n cadrul Conferinei Interguvernamentale (CIG).
In cadrul Conferinelor Interguvernamentale statele membre UE se ntrunesc pentru a se pune de acord asupra
modificrilor ce urmeaz a fi fcute Tratatelor.
Aceste modificri, o dat adoptate, urmeaz a fi ratificate de ctre statele membre.
Statele membre au convenit asupra formei finale a Constituiei, la Bruxelles, n iunie 2004.
Dup semnarea la Roma (29 octombrie 2004) a Constituiei Europene, aceasta trebuie s fie ratificat
de ctre statele membre conform propriilor proceduri constituionale. O serie de state vor organiza
referendum-uri naionale. In cazul n care Constituia va trece cu bine de toate aceste probe, va intra n
vigoare ncepnd cu 1 noiembrie 2006.
CONSTITUIA EUROPEAN
Proiectul de Tratat Constituional al Uniunii Europene, elaborat de Convenia European, a fost prezentat
Consiliului European de la Salonic, n iunie 2003.
Acesta a fost dezbtut de mai multe ori n cadrul ntrunirilor ulterioare ale Consiliului European i al unei
Conferine Interguvernamentale a UE.
Tratatul Constituional a fost adoptat n unanimitate de efii celor 25 de state membre ale UE la 18 iunie 2004
iar semnarea sa oficial a avut loc la 29 octombrie 2004 la Roma.
In perioada urmtoare Constituia European va fi ratificat de fiecare stat membru, fie prin votul
parlamentului naional, fie prin referendum, urmnd ca ea s intre n vigoare la sfritul anului 2006.

Constituia European nlocuiete prevederile Tratatelor UE, urmrete s fac UE mai democratic,
mai transparent i mai eficient i are patru pri:
1. Arhitectura constituional a UE
2. Carta Drepturilor Fundamentale a UE
3. Politici i operaiuni ale UE
4. Prevederi generale i finale
Prima parte a Constituiei Europene definete valorile i obiectivele UE, precum i noua structur a instituiilor
europene, preciznd responsabilitile lor specifice i relaiile dintre acestea. Constituia introduce dou noi
funcii: Preedintele Consiliului European, ales de ctre Consiliu pentru un mandat de doi ani i jumtate, i
Ministrul de Externe al UE, ce are i funcia de vicepreedinte al Comisiei Europene.
Constituia este construit pe patru pri:
- partea I conine dispoziii care definesc Uniunea European, obiectivele sale, puterile sale, procedura de
adoptare a deciziilor i instituiile unionale.
- n partea a II-a a fost ncorporat Carta drepturilor fundamentale din Uniunea European, adoptat la Nisa n
2000.
- partea a III-a se concentreaz mai mult asupra politicilor Uniunii Europene coninnd multe prevederi din
actualele tratate comunitare.

39

- partea a IV-a conine clauze finale, inclusiv procedura de adoptare i revizuire a Constituiei.
Dac n prezent exist, conform tratatelor, 15 tipuri de instrumente legislative ce pot fi adoptate de
Parlamentul European i de Consiliul European, n vederea simplificrii sistemului, conform Constituiei
Europene rmn doar 6 tipuri, dintre care 4 cu valoare de obligativitate, la care se adaug Recomandri i
Opinii.
Constituia definete de asemenea domeniile n care dreptul de a legifera revine exclusiv instanelor
europene, cele n care puterea de decizie este mprit ntre instituiile europene i parlamentele naionale i
cele n care decizia este luat la nivel naional, Comisia European intervenind cu programe specifice
complementare i de sprijin. Procesul de ratificare difera de la stat la stat membru.
In unele state, ca Irlanda, trebuie sa se organizeze referendum conform constitutiei nationale.
Altele vor ratifica tratatul doar prin votul Parlamentului.
Olanda a decis deja ca nu va mai organiza referendum pentru ratificarea textului.
Totusi, procesul de ratificare nu va fi unul care sa nu se impiedice de critici dar cele 27 de state
membre UE au fost de acord sa implementeze aceasta reforma a tratatului pana in 2009, an electoral
european.
Cert este ca 21-23 iunie Lisabona este un prim pas dintr-un moment istoric.
Cele mai importante schimbri pe care le aduce arhitecturii UE textul agreat la Lisabona.
Tratatul de la Lisabona este diferit de Constitutia Europeana, dar nu foarte. Ne obisnuisem sa vorbim
despre Constitutia europeana, dar de la Consiliul din vara trecuta de la Bruxelles nu mai mentionam cuvantul
Constitutie, atat de temut de britanici. Vorbim doar despre amendarea tratatului pe baza caruia functioneaza ceea
ce este acum Uniunea Europeana, tratat care exista de 50 de ani. Deci ceea ce se va numi Tratatul de la Lisabona
este diferit de vechea Constitutie prin forma in care sunt facute reformele.
Fiind o amendare a vechiului tratat limbajul textului este foarte jurdic, ca sa nu spunem greoi. Conventia
Europeana realizase Constitutia in ideea de a inlocui toate vechile texte legislative de baza ale Uniunii, si astfel
textul era mult mai 'prietenos'.
In plus, in Tratatul de la Lisabona intra noi optiuni 'opt-out' pe care statele membre le-au negociat, si
care nu erau incluse in Constitutie. Aceasta este principala diferenta de fond, pentru ca, desi scris mai complicat,
Tratatul de reforma face acelasi lucru - adapteaza arhitectura UE la situatia extinsa, UE-27 de state membre.
TRATATUL DE REFORM
Consiliul European din iunie 2007 a adoptat un mandat precis pentru Conferina interguvernamental.
Mandatul a fost rodul unui compromis elaborat cu mare grij. Alturi de multe elemente pozitive, salutare, acest
compromis a nsemnat c unele dintre modificrile convenite la CIG din 2004 nu au fost reinute si c au fost
acordate o serie de derogri unor state membre. Eliminarea unor elemente, inclusiv a ctorva cu caracter
simbolic, precum si modificrile din cauza crora textul tratatului este mai greoi au fost elementele necesare ale
unui acord global la care au subscris toate statele membre. Comisia a avut o contribuie activ la acest
compromis, prin identificarea soluiilor care s realizeze un echilibru ntre realism politic si eluri. Comparativ
cu tratatele existente, modificrile propuse vor oferi Uniunii Europene o baz instituional si politic solid,
prin care s rspund asteptrile cetenilor ei.
Proiectul de Tratat de reform va modifica cele dou tratate eseniale ale Uniunii Europene. Rezultatul
va fi un cadru juridic, structurat astfel nct s ofere Uniunii instrumentele necesare pentru a face fa
provocrilor viitorului prin promovarea reformei, concomitent cu respectarea fundamentelor solide ale
echilibrului instituional stabilit, care a servit att de bine Europa n ultimii cincizeci de ani.
Prin Tratatul de reform se rennoieste si se consolideaz infrastructura democratic a Europei. Acesta
va oferi instituii mai deschise si mai multe oportuniti pentru ca vocea europenilor s se fac

40

auzit n legtur cu aciunile Uniunii. nou seciune a tratatului enun principiile care stau la baza controlului
democratic al Uniunii. Extinderea codeciziei la aproximativ 50 de domenii vor pune Parlamentul European si
Consiliul pe plan de egalitate n legtur cu cea mai mare parte a legislaiei comunitare.
Aceasta va include domenii-cheie de politic, printre care libertatea, securitatea si justiia. Parlamentul
va dobndi, de asemenea, competene noi si importante cu privire la buget si la acordurile internaionale.
Parlamentele naionale vor avea mai multe oportuniti de a participa la activitatea Uniunii fr s aduc
atingere competenelor stabilite ale instituiilor Uniunii Europene. Acest lucru presupune o procedur n dou
trepte prin care s se monitorizeze modul n care se respect principiul subsidiaritii, ceea ce va permite
parlamentelor naionale s informeze Comisia cu privire la unele chestiuni: n cazul n care o majoritate si
exprim aceleasi preocupri n legtur cu o anume propunere, Comisia si va putea menine proiectul si expune
motivaiile, ns decizia final aparine Parlamentului European si Consiliului. Cetenii si parlamentele
naionale vor putea s se informeze direct cu privire la deciziile adoptate de guvernele lor, datorit deschiderii
pentru public a dezbaterilor legislative care au loc n cadrul Consiliului de Ministri.
Iniiativa privind cetenii va crea posibilitatea ca un milion de ceteni din statele membre -dintr-o
populaie de aproape 500 de milioane de locuitori ai Uniunii - s solicite Comisiei s prezinte o nou propunere.
Relaiile dintre statele membre si Uniunea European vor fi mai clare, datorit unei clasificri exacte a
competenelor.
Tratatul de reform va preciza c decizia de a rmne n Uniune reprezint opiunea statelor membre si
va prevedea c recunoaste drept opiune retragerea din Uniunea European. Pentru a traduce aspiraiile n
materie de politici europene n schimbri eficiente pentru ceteni, Uniunea European trebuie s dispun de
capacitate de aciune.
Acest lucru necesit instituii si metode de lucru eficiente si simplificate. Metoda comunitar, combinaia unic
de instituii caracteristic Uniunii, reprezint structura de baz care permite concilierea intereselor diferitelor
state si popoare din Europa cu interesele Uniunii n ansamblul ei. Comisia acord o importan deosebit
supremaiei dreptului comunitar, fapt stabilit cu claritate n jurisprudena existent si recunoscut de mandat.
Aceasta va avea n continuare competena n domenii cum ar fi politica n domeniul concurenei, astfel nct
cetenii Uniunii s poat beneficia de avantajele pieei interne.
Tratatul de reform va actualiza sistemul instituional al Uniunii Europene pentru ca acesta s reflecte
necesitatea ca Uniunea extins s-si adapteze politicile la o lume n care schimbrile se produc cu rapiditate.
Prin Tratatul de reform, deciziile adoptate n domeniile libertii, securitii si justiiei vor fi mai rapide si mai
coerente. Acest lucru nseamn un progres n ceea ce priveste capacitatea Europei de a combate terorismul,
criminalitatea si traficul cu fiine umane si, de asemenea, de a gestiona fluxurile migratorii. Statele membre care
au decis s nu participe la toate chestiunile n materie de libertate, securitate si justiie pot alege ca pe viitor s
dein un rol deplin n domeniile respective de activitate. Uniunea va deine o capacitate sporit de a aciona
n domenii care sunt de maxim prioritate pentru Uniunea European de azi, prin bazele juridice noi si
consolidate privind, de exemplu, politica n domeniul energiei, sntii publice si proteciei civile si, de
asemenea, graie noilor prevederi referitoare la schimbrile climatice, serviciile de interes general, cercetare si
dezvoltare tehnologic, coeziune teritorial, politica n domeniul comerului, spaiu, ajutor umanitar, sport,
turism si cooperare administrativ.
Procedurile simplificate de guvernare economic vor spori coordonarea si vor facilita actul decizional n
zona euro. Datorit votului cu majoritate calificat din Consiliul de Ministri, chestiunile comune pot fi abordate
prin act decizional comun, care s reflecte n mod echitabil deosebirile dintre statele lumii din punct de vedere
al mrimii lor. Extinderea votului cu majoritate calificat la mai mult de 40 de domenii noi va reprezenta
concretizarea aciunii UE n aceste domenii. Simplificarea modului de calculare a votului cu majoritate
calificat, care va intra n vigoare n noiembrie 2014, va spori eficiena Consiliului si va asigura un echilibru
clar ntre numrul de state membre si situaia lor demografic.

41

n cazul n care cel puin nou state membre doresc s ntreprind o aciune comun n cadrul Uniunii,
acestea vor putea s pun n aplicare procedura de cooperare consolidat. Calea ctre o cooperare consolidat
este facilitat, n special, n cooperarea judiciar n materie penal si n cooperarea poliieneasc. Cooperarea
consolidat poate fi calea prin care s se in seama de diversitatea Uniunii extinse, ns aceasta funcioneaz n
interiorul cadrului comun necesar pentru toate statele membre.
Presedintele permanent al Consiliului European, n cooperare cu presedintele Comisiei, va asigura o mai
bun pregtire si continuitate a activitii Consiliului European. O Comisie simplificat, cu un presedinte a crei
autoritate va fi consolidat, va continua s dein rolul central n actul decizional al UE si s reflecte diferitele
componente ale Uniunii printr-un sistem echitabil de rotaie. Plafonarea numrului de membri ai Parlamentului
European, cu o limit inferioar si alta superioar pentru fiecare stat membru, va stabiliza reprezentarea
cetenilor n Parlamentul European.
Introducerea votului cu majoritate calificat si a codeciziei pentru viitoarele reforme ale sistemului
judiciar al Uniunii va permite acestuia din urm s se adapteze provocrilor viitoare. Dispoziiile referitoare la
politica extern vor reflecta echilibrul actual dintre statele membre si instituii si vor permite Uniunii n
ansamblul ei s promoveze si s protejeze mai bine interesele si valorile cetenilor ei la nivel mondial.
Se pot adopta, fr s fie necesar convocarea unei CIG, modificri ulterioare ale politicilor, n cadrul
competenelor actuale, precum si extinderea votului cu majoritate calificat si aplicarea procedurii de codecizie,
ns cu meninerea obligaiei ca acordul s fie unanim. Va fi eliminat confuzia creat de existena celor doi
termeni Comunitate European" si Uniune European O Europ a drepturilor si a valorilor, a solidaritii si a
securitii Tratatul de reform va consolida imperativele solidaritii si securitii n Uniune.
Acestea reprezint liantul dintre Uniune, statele membre si cetenii Europei, precum si chintesena unei Uniuni
a sprijinului si proteciei reciproce. n acelasi timp, n noul tratat vor fi adoptate msuri practice pentru
construirea aciunii UE n domenii cum ar fi schimbrile climatice si sntatea si pentru a oferi Uniunii
posibiliti noi de a promova o mai mare solidaritate si coeziune n Europa. Extinderea capacitii Uniunii de a
aciona n chestiuni privind spaiul de libertate, securitate si justiie va aduce beneficii directe n ceea ce priveste
capacitatea Uniunii de a combate criminalitatea si terorismul.
De asemenea,Tratatul de reform va pune un nou accent pe drepturile persoanelor ca ceteni ai Uniunii.
Valorile si obiectivele Uniunii vor fi afirmate mai clar ca niciodat. Acestea vor servi drept punct de referin
pentru cetenii europeni si vor fi esena a ceea ce Europa are de oferit partenerilor si mondiali. Ele ilustreaz
modul n care Uniunea European menine un echilibru ntre diferitele obiective europene, avnd drept scop
permanent dezvoltarea durabil si, n acelasi timp, promovnd obiectivele politice, economice si sociale.
Carta Drepturilor Fundamentale, care regrupeaz drepturile civile, politice, economice si sociale care trebuie
respectate de Uniune n aciunile sale, va oferi cetenilor europeni garanii cu statut juridic egal cu tratatele. De
asemenea, dispoziiile acesteia se vor aplica n totalitate deciziilor de punere n aplicare a dreptului Uniunii,
chiar dac nu n toate statele membre. Uniunea va putea s adere la sistemul unic de protecie a drepturilor
omului, instituit de Convenia European a Drepturilor omului. Vor fi eliminate lacunele n materie de
protecie judiciar asigurat de Curtea de Justiie a Uniunii Europene, astfel nct s se asigure jurisdicia n
materie de libertate, securitate si justiie si s se amelioreze drepturile ceteanului de a recurge la actul de
justiie.
4 . Noua clauz de solidaritate va da for executorie obligaiei statelor membre de a se susine reciproc n
eventualitatea unui atac terorist, calamitate natural sau provocat de om.
5. Nevoia de solidaritate n domeniul energiei ocup un loc important n competenele Uniunii de a acorda
ajutor n caz de penurie n aprovizionare si, de asemenea, se evideniaz c solidaritatea ocup un loc important
n noile dispoziii referitoare la energie.
6 . Noile dispoziii privind protecia civil, ajutorul umanitar si sntatea public au rolul de a stimula
capacitatea Uniunii de a face fa ameninrilor la adresa securitii cetenilor europeni.

42

7. Noua clauz social la nivel orizontal va da ntietate angajamentului Uniunii cu privire la ocuparea forei de
munc si la protecie social, iar rolul regiunilor si al partenerilor sociali va fi confirmat ca parte a structurii
politice, economice si sociale a Uniunii.
Una din provocrile majore cu care se confrunt Uniunea European este capacitatea acesteia de a face uz de
competenele ei economice, politice si diplomatice pentru a promova interesele si valorile europene n lume.
Globalizarea a acutizat necesitatea de a se gsi soluii pentru problemele cele mai presante -dezvoltarea
durabil, competitivitatea, schimbrile climatice, energia, terorismul, migraia, lupta mpotriva srciei elemente de legtur ntre politica intern si cea extern.
Prosperitatea, libertatea si securitatea depind n egal msur de capacitatea Europei de a se proiecta pe scena
internaional.
Acest lucru a adus n prim plan potenialul de a combina atuurile specifice ale tuturor statelor membre cu
puterea colectiv a Uniunii n ansamblul ei, cu respectarea deplin a echilibrului instituional al Uniunii.
Pentru reusita politicii externe este necesar ca instrumentele de politic extern ale Uniunii s fie articulate n
asa fel nct s asigure funcionarea optim a acesteia. Mandatul asigur o maxim coeren prin faptul c toate
politicile privind aciunile externe - cum ar fi PESC, comerul, extinderea, dezvoltarea si asistena umanitar sunt la acelasi nivel politic si juridic.
Tratatul de reform va dezvolta capacitatea Uniunii de a aciona prin reunirea instrumentelor de politic
extern ale Europei, att din punct de vedere al dezvoltrii politicilor sale, ct si al rezultatelor acestora.
Tratatul de reform va permite Europei s se fac mai bine auzit n relaiile cu partenerii nostri mondiali, va
accentua impactul si vizibilitatea mesajului nostru.
De asemenea, el va spori coerena ntre diferitele elemente de politic extern ale Uniunii - cum ar fi
diplomaia, securitatea, comerul, dezvoltarea, ajutorul umanitar, precum si negocierile internaionale cu privire
la o serie de probleme globale.
n acest fel, Uniunea European va deine un rol mai activ si mai eficient n problemele globale.
Prin instituirea unei personaliti juridice unice a Uniunii se consolideaz puterea de negociere a Uniunii, astfel
nct aceasta va deveni mai eficient pe scena mondial si va fi mai vizibil ca partener pentru rile tere si
organizaiile internaionale.
Noul nalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate/vicepresedinte al
Comisiei va spori impactul, coerena si vizibilitatea aciunii externe a Uniunii Europene.
Serviciul european pentru aciune extern va oferi structura de susinere a ntregii game de politici
externe europene - inclusiv dimensiunea extern a politicilor interne - ntr-un mod mai eficient si mai
coerent.
Aceast nou arhitectur a relaiilor externe va fi conjugat cu respectarea intereselor specifice ale statelor
membre, prin meninerea procedurilor decizionale specifice n domeniul politicii externe si de securitate
comun.
Politica european de securitate si de aprare va dobndi un rol mai bine conturat n cadrul Uniunii, prin
meninerea unor proceduri decizionale specifice, n paralel cu facilitarea cooperrii consolidate n interiorul
unui grup mai mic de state membre.
Tratatul de reform va rspunde unora dintre cele mai profunde aspiraii ale cetenilor europeni. Acesta va
consolida valorile fundamentale; va clarifica probleme-cheie; va aplana temeri constante. Mai presus de toate,
va conferi Uniunii capacitatea de a produce schimbarea, de a oferi mai mult siguran si prosperitate
europenilor, de a le crea oportuniti pentru ca acestia s poat modela globalizarea.
Comisia European are convingerea c deciziile Consiliului European se vor concretiza ntrun Tratat de
reform capabil s adapteze Uniunea European la cerinele secolului 21.
Comisia salut convocarea Conferinei interguvernamentale, si exprim susinerea deplin pentru mandatul
adoptat de Consiliul European si este hotrt s contribuie la reusita acesteia.

43

Europa are nevoie de un Tratat de reform care s fie adoptat si ratificat nainte de alegerile europene din iunie
2009. Participanilor la Conferina interguvernamental le revine misiunea de a crea condiiile pentru
ndeplinirea acestui obiectiv.
Presedintele UE
La nivelul ceteanului european, exist confuzie n privina a cine "conduce", de fapt, Uniunea. Astfel, pentru
a asigura continuitatea, consensul i coeziunea la nivelul Uniunii, s-a hotrt alegerea, de ctre efii de stat sau
de guvern ntrunii n cadrul Consiliului European, a unui Preedinte al acestuia, cu un mandat de doi ani i
jumtate.
Dupa ratificarea Tratatului de la Lisabona Uniunea Europeana va avea un presedinte, dar comparatie care s-ar
putea face cu presedintele Statelor Unite nu este deloc corecta. Deocamdata, cel putin, presedintele Uniunii
Europene ramane un simbol. O fata atasata Uniunii.
Presedintele UE va fi, ca si pana acum, Presedintele Consiliului Uniunii Europene, doar ca va fi aleasa o
anumita persoana, care va sta in aceasta functie timp de 30 de luni.
Aceasta persoana va fi un politician de top, ales in unanimitate de primii ministrii si de presedintii
statelor membre dar postului nu ii sunt atasate puteri executive.
Vechiul sistem de presedintie rotativa a Consiliului nu dispare, dar se schimba.
Noul tratat va prevedea o presedintie compusa din trei state care vor prezida impreuna reuniunile
ministrilor din Consiliu.
Consiliul UE
Statele membre au convenit pentru o redistributie a voturilor statelor membre in consiliu, care va fi
realizata in mai multe faze in perioada 2014 - 2017. Consiliul UE este instituia n cadrul creia minitrii statelor
membre decid mpreun asupra legilor europene. Sistemul de vot n cadrul Consiliului UE, considerat a fi prea
complicat, a fost reformat prin introducerea sistemului dublei majoriti, a populaiei i a statelor membre (55%
din statele membre i 65% din populaie, iar n cazul UE27 - 60% din statele membre).
Mini-Comisia Europeana
Tratatul micsoreaza numarul de comisari care vor activa in Comisie din urmatorul mandat.
Din 2014, comisarii vor ramane doua treimi din numarul de state membre, cu o regula de rotatie
corespunzatoare.
Aceasta decizie este salutara in interesul edicientei decizionale.
In prezent, Comisia funcioneaz dup principiul "un stat - un comisar". Fiecrui stat membru i revine un
portofoliu de comisar european.
Pentru a spori eficiena Comisiei, mai ales n contextul extinderii, s-a propus micorarea numrului de
comisari.
Parlamentul European UE27
Tratatul de la Lisabona redistribuie locurile din Parlamentul European conform unei formule proportionale.
Nici unul din Statele Membre nu va putea avea mai mult de 96 locuri sau mai puin de ase.
Numrul maxim de deputai europeni va fi 750.
Rolul Parlamentului European n cadrul UE va fi consolidat.
Prin sporirea atribuiilor sale, Parlamentul va deveni un for de reprezentare a intereselor cetenilor europeni n
cadrul UE.
Prin sporirea puterilor Parlamentului n procesul de luare a deciziilor se asigur reprezentarea dorinelor i
ateptrilor cetenilor referitor la aciunile UE. Ex-Ministrul de externe, actualul Inalt reprezentant
Uniunea Europeana nu va avea un ministru de externe, asa cum au dorit membrii Conventiei Europene cand au
scris Constitutia.

44

Negocierile dintre statele membre au rezultat in denumirea postului Inalt Reprezentant al Uniunii Europene
pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate . Inaltul reprezentant va fi o pozitie inalta in arhitectura UE.
Desi nu se poate substitui ministrilor de externe, deoarece orice politica in acest domeniu, implementata la
nivel european, va trebui agreata in unanimitate de toate statele membre,
Inaltul reprezentant va avea probabil o voce mai puternica pe scena internationala decat oricare dintre ministri
de externe ai statelor membre individual.
Tratatul de la Lisabona prevede insa clar ca postul "nu va interfera cu responsabilitatile statelor
membre in ceea ce priveste formularea si implementarea politicilor lor externe".
naltul reprezentant va fi Javier Solana, asa cum au stabilit statele membre cu ceva timp in urma.
In noul post, Javier Solana, acum Secretar General al Consiliului Uniunii Europene si nalt
Reprezentant pentru Politica Comuna Externa si de Securitate, isi va pastra prestanta diplomatica
oferita de actualul sau post, dar va prelua si puterile financiare atribuite acum Comisarului pentru
Politica Externa, Benita Ferrero-Waldner, care coordoneaza bugetul UE pe actiuni externe.
Carta fundamental a drepturilor omului
Carta Fundamental a Drepturilor Omului, adoptat la Nisa, n decembrie 2000, a fost introdus n
Constituia European.
Carta reunete, ntr-un singur text, drepturile civile, politice, economice i sociale ale tuturor cetenilor care
locuiesc n spaiul UE.
Pentru aprarea propriilor drepturi, ceteanul european va putea s invoce Carta n faa Curii de Justiie.
Tratatul de la Lisabona face referire la Carta europeana a drepturilor fundamentale aceasta devinind intr-o
anumita masura obligatorie pentru toate statele membre.
Exista si aici prevederi care asigura faptul ca legislatiile nationale nu vor fi contrazise de Carta drepturilor
fundamentale.
Textul Cartei in sine ramane intr-o anexa a Tratatului.
Ceteanul european i procesul decizional
Parlamentele naionale vor fi ntr-o mult mai mare msur implicate n dezbaterile la nivelul UE. Astfel,
ceteanul european va participa la procesul de luare a deciziilor n cadrul UE prin intermediul reprezentantului
su la nivel naional.
Ceteanul nsui va putea influena procesul decizional al UE.
Pentru a ntri caracterul participativ al democraiei europene, n cazul n care strng un milion de semnturi,
cetenii europeni pot iniia acte legislative la nivel UE.
Una dintre cele mai importante afirmatii ale Tratatului de la Lisabona este faptul ca Uniunea Europeana va avea
personalitate juridica - la fel ca un stat, si nu ca o organizatie internationala. Comunitatea Europeana semneaza
tratate de cativa ani buni si este membra a Organizatiei Mondiale a Comertului, de exemplu.
La fel cum s-au semnat tratate internationale cu numele de Uniune Europeana.
Totusi, personalitatea juridica a UE nu era explicit recunoscuta in propriile sale acte fundamentale pana acum.
Declaratia politica atasata Tratatului afirma din nou clar ca faptul ca are personalitate juridica, nu da Uniunii
Europene dreptul de a se substitui statelor membre in chestiuni pentru care nu a primit mandat sa o faca.
Parlamentele nationale au greutate mai mare
Noul tratat UE va acorda Parlamentelor nationale un rol mai mare in luare deciziilor europene, chiar daca
schimbarile in acest domeniu sunt destul de limitate.
Una dintre noutati este ca institutiile UE vor trebui sa notifice parlamentelor nationale toate propunerile
legislative facute la nivel european, iar parlamentele vor avea 8 saptamani ragaz pentru a comenta aceste
propuneri inainte ca guvernele nationale sa inceapa sa le discute. Mai important este ca, prin noul tratat,
parlamentele nationale vor putea aduce contestatii legislatiei
UE.

45

Daca o treime dintre parlamentele national au obiectii la adresa unei propuneri legislative, comisia trebuie sa o
discute din nou si sa ia decizia daca sa o sustina in continuare, sa o amendeze sau sa o retraga.
Daca Comisia decide sa mentina propunerea in forma contestata de parlamente, acestea nu mai au dreptul sa o
conteste mai departe.
Daca contestatia vine din partea majoritatii parlamentelor nationale, iar Comisia se hotaraste sa
mearga inainte cu propunerea in forma contestata, intervin Consiliul si Parlamentul European, care vor
media
conflictul.

Transfer de suveranitate - JAI

Tratatul de la Lisabona constituie un pas inainte in transferul de suveranitate de la statele membre la Uniunea
Europeana, dar este unul limitat.
Au fost extinse puterile Comisiei, Parlamentului si Curtii de Justitie in domeniul justitiei si afacerilor interne.
A fost inlaturata, de asemenea, din anumite domenii puterea de veto a statelor membre. Statele
au putere de veto pe politicile care cer decizii unanime.
Cel mai important domeniu scos de sub incidenta unanimitatii este Justitia si afacerile interne.
UE va lua decizii cu majoritate simpla in ceea ce priveste in domeniul cooperarii politienesti si al
cooperarii judiciare in materie penala.
De asemenea, tot in domeniul Justitie si afaceri interne, noul Tratat confera Curtii de justitie dreptul de a judeca
cazuri pe baza legislatiei UE JAI, ca azilul, vizele, imigratia ilegala sau cooperarea in materie juridica.
Tratatul mai scoate de sub incidenta unanimitatii cateva zeci de politici, numeric mai multe decat celelalte
tratate, dar mai putin importante.
Un exemplu sunt regulile de strangere a datelor statistice in zona euro.
Mai important este ca noul Tratat permite votul majoritar pe propunerile Inaltului reprezentant UE pentru
Afaceri Externe si Politica de Securitate privind implementarea politicilor externe. Unanimitatea este inlaturata
si in ceea ce priveste legislatia privind securitatea sociala a migrantilor, cu o clauza care permite unui guvern
national sa ceara votul unanim intr-o reuniune a Consiliului European daca legislatia pe cale a fi adoptata
contravine flagrant intereselor sale. Sistemul de vot in Consiliu
Tratatul introduce un nou sistem de vot in Consiliu, ceva mai simplu decat actualul.
O decizie trece daca 55% din statele membre (15 din 27) sunt in favoarea ei sau daca statele care
voteaza pentru formeaza 65% din populatia UE.
In prezent statele membre au fiecare un numar de voturi in Consiliu direct proportional cu numarul de cetateni.
Astfel, o decizie este aprobata daca 255 sin 345 de voturi sunt voturi pentru.
Simplificarea amendarii
Tratatul de la Lisabona introduce prevederi prin care Tratatul UE si politicile europene sa fie mai usor de
modificat de acum inainte, eventual fara convocarea Conferintei Interguvernamentala.
Asa-numita "ratchet clause" care permite statelor membre ca pe viitor, sa modifice chestiunile care pana acum
erau amendate prin unanimitate, doar prin majoritate.
Totusi, clauza nu se aplica pentru reforme institutionale fundamentale ale Tratatului, pentru care CIG va trebui
in continuare convocata.
De asemenea, modificarile textului tratatului raman in aria de decizii unanime a statelor membre, iar
parlamentele nationale trebuie sa le aprobe.
Statut de membru in Consiliul de Securitate ONU ?Nu.
Uniunea Europeana ramane o organizatie internationala, deci nu poate di membra a Consiliului de Securitate.
Totusi, o data cu infiintarea postului de Inalt reprezentant UE pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate,
daca statele membre ajung la o pozitie unanima privind o chestiune de pe agenda Consiliului, statele care sunt
membre ale Consiliului ii vor solicita lui Javier Solana sa prezinte aceasta pozitie la ONU.
Voturile din Consiliul de Securitate ONU apartin in continuare insa statelor membre.

46

In fapt, de altfel, Javier Solana nu este nici acum strain de prezentarea pozitiilor comune UE in cadrul
Consiliului ONU.
Aceasta s-a intamplat de cateva ori, fapt care nu a impiedicat statele UE sa exprime pozitii diferite. Tratatul
include o declaratie politica care afirma raspicat ca Politica comuna externa si de securitate nu va afecta nicicum
statutul de membru in Consiliul de Securitate al vreunei tari UE.

Capitolul 8
FUNCIONAREA INSTITUIILOR SI ORGANELOR UNIUNII EUROPENE
5

Uniunea European traverseaz n prezent o perioad dificil, de contestaii privind dimensiunea adncirii i
a lrgirii.
In mai 2004, a avut loc o extindere fr precedent, cu zece noi state membre. Extinderea s-a realizat nu doar
n termeni geografici, ci i politico-economici.
Agenda Lisabona se afl n plin proces de derulare, cu rezultate pn acum nu extrem de satisfctoare.
La rndul su, Tratatul Constituional este n curs de ratificare, procesul ntmpinnd ns obstacole serioase
i ridicnd i mari semne de ntrebare.
n acest context complex, UE se confrunt cu provocri extrem de serioase.
Unele vizeaz politicile i relaiile externe, Uniunea fiind unul din juctorii importani de pe scena economiei
mondiale.
Altele sunt de natur intern, legate fiind de aspecte privind democraia, eficiena i reforma instituiilor i
politicilor UE ntr-o formul extins.
Funcionarea instituiilor i organelor Uniunii europene
Tratatele - obligaia statelor membre de a se stabili, de comun acord, un sediu pentru Uniunea
European - nu a fost nc realizat - costurile mari implicate de funcionarea n acest fel a Uniunii Europene,
precum i dificultatea practic de conectare a celor trei centre comunitare - criticate n repetate rnduri de ctre
oficialii europeni, de ctre Curtea de conturi sau de ctre Parlamentul european.
a) Consiliul U.E. - de regul la Bruxelles, cu excepia a trei luni pe an, cnd se reunete la Luxembourg;
b) Comisia european i are sediul la Bruxelles;
c) Parlamentul european i desfoar edinele n plen la Strassbourg, edinele comisiilor de specialitate se
desfoar la Bruxelles, n timp ce secretariatul general este la Luxembourg;
d) C E J i Curtea de conturi - Luxembourg.
ECOSOC - Bruxelles, Comitetul consultativ C.E.C.O. - Luxembourg, Banca European de Investiii
-Luxembourg.
n prezent exist 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene: franceza, germana, engleza, italiana,
spaniola, portugheza, olandeza, finlandeza, suedeza, daneza, greaca, malteza, maghiara, ceha, slovaca,
lituaniana, letona, estoniana, poloneza, slovena, irlandeza, romana si bulgara.
- orice act comunitar s fie redactat n limba statului cruia i se adreseaz sau n cea a persoanei destinatare.
n practic, limba englez i cea francez s-au impus ca instrumente de lucru i de comunicare informal
ntre funcionarii
comunitari
sau oficialii
Uniunii
Europene. Engleza predomin, ns la
Curtea European de Justiie se utilizeaz n special franceza.
- funcionari comunitari = personalul cu activitate permanent care ajut oficialii europeni (comisari,
parlamentari, etc) n ndeplinirea atribuiilor lor, subiecte ale unor raporturi juridice de funcie public.
- Reglementarea funciei publice comunitare - Regulamentul privind Statutul funcionarilor publici comunitari
adoptat de Consiliul U.E. n 1968, cu modificrile ulterioare.
- stabili n funcie i drept la carier n instituia comunitar.
- recrutarea - concurs, numirea - act comunitar individual - decizie.

47

- se ncearc repartiia echilibrat a resortisanilor statelor membre n funciile publice, dei nici o
dispoziie legal nu impune acest lucru - la nivel inferior - o preponderen a funcionarilor de origine belgian.
- agenii comunitari:
- ageni auxiliari, care nlocuiesc titularii posturilor o anumit perioad de timp sau ndeplinesc atribuii
provizorii, de scurt durat;
- ageni temporari, angajai pentru proiecte precise, pentru o perioad determinat de timp - de ex.
cercettorii.
- Agenii comunitari # funcionarii comunitari - absena dreptului la carier i a stabilitii n funcie,
durata determinat a angajrii.
- ageni locali, pentru sarcini ce trebuie ndeplinite ntr-un stat membru sau ntr-un stat din afara Uniunii
Europene, i care se supun dispoziiilor din drepul intern al statului de origine dou concepii: una federalist existena unui buget comunitar autonom, format din resurse i cheltuieli proprii, comunitare, i o a doua, clasic
- proporionalitatea contribuiilor financiare ale statelor cu beneficiile de care profit acestea (cu alte cuvinte,
fiecrui stat i se cuvin sume proporionale cu contribuiile pe care le-a avut la bugetul comunitar).
Bugetul comunitar - prilejul unei solidariti ntre statele membre. - dou categorii de cheltuieli:
cheltuieli instituionale ; cheltuieli operaionale - politicile comunitare
Resursele proprii ale Uniunii:
a) venituri colectate din drepturile de vam (taxe vamale), percepute la frontierele exterioare ale Uniunii
pentru mrfurile importante din state nemembre.
a) tarifele externe agricole sunt aplicate la importul produselor agricole din afara Uniunii,
b) TVA - la nceput 1% - 2002 - 0,75%, - 0,50% n 2004 - prelevat automat din TVA-ul
colectat de fiecare stat membru de pe piaa intern.
d) resursa de echilibrare - o tax aplicat sumei Produselor Naionale Brute - variabil, n
funcie de puterea economic a statelor membre
Cheltuielile comunitare sunt de dou feluri: A) cheltuieli obligatorii (C.O.), alocate n principal
susinerii preurilor agricole; B) cheltuieli neobligatorii (C.N.O.), care cuprind creditele (fondurile) structurale sociale, de dezvoltare regional, de cercetare, pentru mediu, etc. Distincia - importan instituional Parlamentul - modificare c. n.o., c. obligatorii Consiliul U.E. are ultimul cuvnt.
8.1. Dreptul comunitar
Dreptul comunitar = normele juridice care se aplic n ordinea juridic a Uniunii Europene, cuprinse n
tratatele institutive ale Comunitilor europene - Paris i Roma, n tratatele care au adus modificri tratatelor
institutive - Tratatul de fuziune, Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam,
Tratatul de la Nisa, precum i n actele comunitare adoptate de instituiile comunitare - decizii, directive,
regulamente, etc.
Dreptul comunitar reprezint o ordine juridic nou, autonom fa de ordinea juridic
internaional, i totodat integrat n sistemul juridic al statelor membre (Jurisprudena
Costa/Enel).
Dreptul comunitar primar - dreptul comunitar derivat
dreptul comunitar instituional - normele juridice aplicabile organizrii i funcionrii instituiilor
comunitare, i dreptul comunitar material - regulile aplicabile n anumite domenii, de exemplu libera
circulaie a persoanelor, concurena comercial, etc.
Sursele legislaiei comunitare
Curtea de Justitie a UE a fost creata prin Tratatul de la Roma
-Curtea a elaborat sistemul legislativ al Uniunii Europene
Legislatia comunitara a fost elaborata pornind de la :
-institutiile Uniunii Europene, care asigura respectarea intereselor tuturor statelor membre atunci cand se iau
decizii;

48

-transferul puterii nationale spre Comunitate.

Constitutia europeana va inlocui aceste doua surse, devenind singura sursa a legislatiei comunitare Principiile
de baza ale legislatiei comunitare
1. Autonomia
Sistemul este independent de cele ale statelor membre.
2. Aplicabilitate directa
Are putere de lege asupra intregii Comunitati, asigurand aplicarea uniforma a acesteia
3. Intaietatea legislatiei comunitare in raport cu legislatia nationala
Legea comunitara nu poate fi alterata de catre legile nationale, regionale, sau locale din statele membre
Formele legislatiei comunitare
Legislatia primara
Tratatele
Legislatia secundara
Cuprinde deciziile luate de catre institutiile europene
Legislatia tertiara- imbraca cinci forme 1. regulamentele
Se aplica asupra tuturor statelor membre, persoanelor, companiilor, etc. in forma in care au fost scrise, fara a fi
transpuse in alte legi sau prevederi, imediat dupa intrarea in vigoare Formele legislatiei comunitare 2.
directivele
Se aplica oricaruia dintre statele membre, insa prin intermediul lor sunt stipulate doar obiectivele care trebuiesc
atinse . 3. deciziile
Reprezinta acte legislative care se aplica anumitor state membre, companii sau cetateni. 4. &
5. recomandarile si opiniile
Nu sunt obligatorii, nu au caracter de lege, dar pot influenta comportamentul institutiilor europene sau ale
autoritatilor nationale
Regulamentul
-

poate
fi
emis
de
ctre
Comisie
sau
Consiliul
U.E.
Aplicabilitatea general - formulat n abstract, n vederea aplicrii sale la un numr nedeterminat de persoane,
fiind corespondentul actului normativ din dreptul intern al statelor membre
Obligativitatea regulamentului n ntregul su
Aplicabilitatea direct.
Supremaia regulamentului fa de actele normative interne.
Directiva

- act emis de regul de ctre Consiliul U.E. dar i de Comisia european,

- obligatorie pentru statele membre n privina rezultatului ce trebuie atins, lsnd organelor statale alegerea
mijloacelor i a formei de realizare efectiv.
- sunt adresate numai statelor membre, prin urmare numai acestora le pot fi impuse obligaii;
- directiva poate fi normativ sau individual.
Obligativitatea directivei.
Aplicabilitatea direct a directivei - problem discutabil
- incomplet - doar efect direct vertical
Aplicabilitatea imediat a directivelor
Supremaia directivelor n faa dreptului naional.
Decizia
- este obligatorie n ntregul ei pentru toi destinatarii, indiferent dac acetia sunt state, persoane juridice sau
persoane fizice.

49

- act comunitar cu caracter individual, prin care instituiile comunitare (Consiliul U.E. i Comisia european)
reglementeaz situaii concrete, determinate, i care se aplic unor subieci de asemenea determinai. EX: se pot
impune obligaii, se pot autoriza aciuni, se poate refuza iniierea unei aciuni n justiia comunitar, sau se pot
da explicaii referitor la o alt decizie.
Decizia este obligatorie n ntregime
Decizia are aplicabilitate imediat i direct.
Recomandrile i avizele.
- Recomandarea este un act comunitar cu caracter neobligatoriu, i este utilizat pentru a sugera anumite aciuni
sau inaciuni statelor membre. Dei nu are efecte juridice, ea poate fi folosit de judectorul comunitar sau
naional pentru interpretarea unor dispoziii din actele obligatorii, sau din legislaia naional.
- Avizul este o simpl opinie emis de instituia comunitar, pentru a-i face cunoscut punctul de vedere n
legtur cu anumite aspecte concrete - nu produce efecte juridice.
Actele comunitare nenumite".

- regulamentele de ordine interioar adoptate de instituiile comunitare,

- declaraiile interinstituionale prin care se precizeaz nelesul anumitor noiuni sau concepte folosite n actele
comunitare (de exemplu, cheltuielile obligatorii)
- nu pot interveni n domeniile rezervate prin tratate reglementrii prin acte comunitare, iar CEJ are dreptul de a
interpreta astfel de surse n aa fel nct s determine adevrata lor natur juridic, fiind inadmisibil disimularea
unui act comunitar ntr-o declaraie sau rezoluie prezumat a fi fr efecte juridice.
Legislaia UE
ase instrumente legislative i reglementare:
legea, legea cadru, regulamentul, decizia, recomandarea i opinia.
Legea va determina aspectele eseniale ale unei anumite problematici, urmnd ca aspectele tehnice s
fie delegate spre reglementare Comisiei europene, sub supravegherea celor doi co-legislatori. Consiliul i
Parlamentul.
Procedura legislativ ordinar sau obinuit va fi considerat codecizia, iar procedua legislativ
special va implica adoptarea legilor exclusiv de ctre Consiliu, sau, mai rar, exclusiv de ctre Parlament.
Decizia cu majoritate calificat n Consiliu (n noua ei formul - jumtate plus unul din numrul statelor, i n
acelai timp 60% din populaia Uniunii) a fost extins la alte 30 de domenii, pentru care n prezent se cere vot
unanim. Statele i menin ns un drept de veto pentru anumite domenii, fapt ce va duce probabil la blocaje n
funcionarea Consiliului. Votul n procedura legislativ.
Constituia prevede (n partea a III-a) - Consiliul de minitri - legi cadru comunitare , legi comunitare procedura legislativ special, Consiliul european poate permite - decizie - dup perioad de graie de cel puin
6 luni, unanimitate, propria iniiativ, dup consultarea Parlamentului european, informarea parlamentelor
naionale, adoptarea acestor legi prin procedura legislativ obinuit.
Constituia partea a III-a - necesitatea votului unanim n Consiliul de minitri ntr-un anumit domeniu,
Consiliul european - proprie iniiativ, unanimitate, decizie european - Consiliul de minitri
- majoritate calificat n acel domeniu. Parlamentele naionale trebuie informate de iniiativa Consiliului
european cu cel puin 4 luni nainte de materializarea ei n decizia european.
Cooperarea ntrit

- un numr limit de state care pot porni pe acest drum, i anume o treime din membri
- celelalte state sunt binevenite s le urmeze atunci cnd sunt dispuse i capabile s fac acest
lucru.

50

8.2. ACQUIS-UL COMUNITAR

Acquis-ul comunitar reprezint ansamblul de drepturi i obligaii comune ce unesc state UE. El este
ntr-o permanent evoluie i cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea institutiilor
UE, actiunile si politicile comunitare, mai exact:
coninutul, principiile i obiectivele politice cuprinse in Tratatele originare ale Comunitatilor Europene si
in cele ulterioare (Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam);
legislaia adoptat de institutiile UE pentru punerea n practica a prevederilor Tratatelor (regulamente,
directive, decizii, opinii si recomandari);
jurisprudena Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene;
declaraiile si rezoluiile adoptate in cadrul Uniunii Europene ;
aciuni comune, pozitii comune, conventii semnate, rezolutii, declaratii si alte acte adoptate in
cadrul Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC) si al cooperarii din domeniul Justitiei si al
Afacerilor Interne (JAI);
acordurile internationale la care CE este parte, precum si cele ncheiate intre statele membre ale UE
cu referire la activitatea acesteia.
Tratatul constitutional va intra n vigoare dup ratificarea de toate statele membre. Dac ns, doar 80%
din statele membre l vor ratifica ntr-un interval de 2 ani, trebuie gsit o solutie politic agreat de toate statele
membre.
Conjugat eforturilor Consiliului si Parlamentului European, Comisia European a lansat n octombrie
2005 un Plan D pentru democratie, dialog, dezbatere", avnd ca obiectiv principal stimularea dezbaterii
ntre cettenii si institutiile europene. Concluziile perioadei de reflectie ar trebui prezentate n a doua parte a lui
2007, astfel nct, n cazul n care din dezbateri va rezulta revizuirea extensiv a textului, un mandat s poat fi
pregtit pentru o nou Conventie, care s aib loc n timpul
lui 2008.
Oricare vor fi concluziile perioadei de reflectie, Parlamentul consider c cel mai trziu n 2009,
Constitutia ar trebui s intre n vigoare.
PRINCIPALELE BENEFICII ALE ADOPTRII UNEI CONSTITUII
Dezbaterea existent la nivel european asupra adoptrii unei Constitutii europene indic faptul c se
vorbeste despre un alt fel de constructie politic, mai integrat si mai evoluat dect o simpl cooperare
interguvernamental. Se sper cresterea constiintei europene, de cooperare si solidaritate, precum si
intensificarea sentimentului identittii europene.
Pentru prima oar n istoria sa, Uniunea European ar obtine personalitate juridic, fiind recunoscut ca
entitate de sine stttoare la nivel international, fapt ce i-ar conferi un plus de coerent si coeziune n dialogul
international si n negocierile internationale.
PRINCIPALELE BENEFICII ALE ADOPTRII UNEI CONSTITUII
Adoptarea unei Constitutii ar constitui un succes al democratiei, prin extinderea atributiilor
Parlamentului European la noi arii de legiferare, precum si prin extinderea procedurii de codecizie la noi
domenii.
Adoptarea unei Constitutii ar constitui un pas nainte n descurajarea euro-scepticismului tot mai
accentuat n ultima perioad, prin implicarea, cu eforturi substantiale la nivel institutional si transferul de
competente la nivel comunitar, a participantilor la constructia european.
PRINCIPALELE BENEFICII ALE ADOPTRII UNEI CONSTITUTII
Constitutia reprezint o etap esential n constructia politic a Uniunii Europene, rspunznd
provocrilor unei Uniuni extinse de 25 de State Membre (crora li se vor altura n 2007 si Romnia si
Bulgaria) avnd peste 450 milioane de cetteni, o uniune care si propune s fie un global player" important
att din punct de vedere economic, ct si politic.
Pentru Romnia, momentul istoric este extrem de important ntruct se suprapune cu perioada ratificrii
Tratatului de aderare si apropiata aderare la UE n 2007.

51

Romnia nu a privit procesul dificil al redactrii i negocierii Constituiei ca pe un simplu exerciiu al statelor
membre.
Ea a avut statut de observator activ att n cadrul Conveniei pentru viitorul Europei, ct i n cadrul
Conferinei Interguvernamentale, iar deznodmntul corespunde pe deplin ateptrilor Romniei. Statutul de
observator activ a comportat posibilitatea de a-i exprima propria opinie i viziune n cadrul procesului de
reflecie, redactare i convenire a noii Constituii.
Acesta s-a constituit, de asemenea, ntr-un prim exerciiu european pentru Romnia, extrem de util din punctul
de vedere al viitoarei funcionri ca membru UE.
Ca stat membru al UE, Romnia joac un rol important n cadrul arhitecturii instituionale a UE.
Timp de dou mandate ale Comisiei, Romnia va avea propriul comisar european.
In cadrul Consiliului, forul legislativ al UE, Romnia ocup locul 7 ca putere de influenare a deciziilor.
In ceea ce privete Parlamentul European, Romnia beneficiaz de 35 de mandate de europarlamentari.
Dup 2009, acest numr va fi modificat printr-o redistribuire a numrului de locuri alocat fiecrei ri.
Romnia este semnatar al Actului Final al Conferinei Interguvernamentale.
EFECTE ASUPRA TRATATULUI DE ADERARE A ROMNIEI
Actul si Protocolul vor intra n vigoare alternativ, n functie intrarea n vigoare a Tratatului de instituire
a Constitutiei pentru Europa. n cazul n care Tratatul de instituire a Constitutiei pentru Europa va intra n
vigoare naintea aderrii Romniei si Bulgariei (1 ianuarie 2007), Protocolul de aderare va intra direct n
vigoare.
Dac, ns, Tratatul Constitutional va intra n vigoare dup aderarea Romniei si Bulgariei, la momentul
aderrii acestora, va intra n vigoare Actul de aderare, iar odat cu intrarea n vigoare a Tratatului Constitutional,
Actul de aderare va fi abrogat si Protocolul va ncepe s produc efecte juridice.
EFECTE ASUPRA TRATATULUI DE ADERARE A ROMNIEI
Romnia si Bulgaria vor adera prin Tratatul de aderare si la Tratatul de instituire a Constitutiei pentru
Europa, dac acesta va fi ratificat de toate statele membre pn la data aderrii efective a Romniei si a
Bulgariei.
n acest context, Tratatul de aderare a Romniei si a Bulgariei trebuie s contin adaptrile necesare
aduse Tratatului de instituire a Constitutiei pentru Europa. Astfel, s-au redactat n paralel un Act de aderare si un
Protocol de aderare.
EFECTE PENTRU ROMNIA
Romnia va intra ntr-o mare familie de state si popoare egale, uniune care nu va limita capacitatea de
actiune sau dezvoltare a Romniei, ci o va eficientiza si o va mbogti.
Aderarea la Uniunea European va conferi Romniei o voce si o capacitate considerabil de participare
la politicile uneia dintre cele mai avansate constructii internationale de cooperare care a existat vreodat.
Gradul de reprezentare n diversele institutii comunitare (voturi n cadrul Consiliului, reprezentanti n Parlament
etc) favorizeaz statele mici, indicnd o constructie european bazat pe coeziune si cooperare si pe
solidaritatea statelor mai bogate fat de ceilalti membri.
EFECTE PENTRU ROMNIA
Modul n care au fost ncheiate negocierile n cadrul Consiliului European privind Constitutia
demonstreaz ponderea si importanta pe care o au deja statele nou intrate sau statele mici (prin posibilitatea
alctuirii unor minoritti de blocaj) n luarea de decizii sau mpiedicarea unor decizii nedorite.

52

Participarea unei delegatii romne la Conventia care a pregtit Tratatul constitutional si consultarea
permanent au constituit un prim exercitiu de negociere/cooperare si adaptare la noua configuratie de putere din
snul Uniunii.
Romnia ar cstiga nc doi reprezentanti n Parlamentul European odat cu intrarea n vigoare a
Constitutiei, dup alegerile parlamentare din 2009.

Capitolul 9 POLITICA DE
COEZIUNE A UE

1. Ce este politica de coeziune economic i social (PCES)?

2. Coeziune economica - Convergenta PIB pe cap de locuitor n tarile de coeziune
INTRODUCERE
Uniunea European traverseaz n prezent o perioad dificil, de contestaii privind dimensiunea adncirii i
a lrgirii.
In mai 2004, a avut loc o extindere fr precedent, cu zece noi state membre. Extinderea s-a realizat nu doar
n termeni geografici, ci i politico-economici.
Agenda Lisabona se afl n plin proces de derulare, cu rezultate pn acum nu extrem de satisfctoare.
La rndul su, Tratatul Constituional este n curs de ratificare, procesul ntmpinnd ns obstacole serioase
i ridicnd i mari semne de ntrebare.
n acest context complex, UE se confrunt cu provocri extrem de serioase.
Unele vizeaz politicile i relaiile externe, Uniunea fiind unul din juctorii importani de pe scena economiei
mondiale.
Altele sunt de natur intern, legate fiind de aspecte privind democraia, eficiena i reforma instituiilor i
politicilor UE ntr-o formul extins.

In Europa ultimului secol, oamenii politici au devenit tot mai mult contieni de faptul c stabilirea de relaii
economice interne i internaionale de durat, bazate pe ncredere, precum i manifestarea solidaritii cu
indivizi i/sau naiuni mai slab dezvoltate au devenit indispensabile pentru atingerea bunstrii generale.
In ultimele decenii, creterea produciei i a consumului, progresul tehnologic, dezvoltarea serviciilor, precum
i frecventele crize (mai ales n domeniul resurselor), au dus la intensificarea relaiilor comerciale dintre ri i
la accentuarea dependenei ntre naiuni.
Pe fondul creterii interdependenelor dintre state, asigurarea unui grad ct mai nalt de coeziune economic
poate conduce, pe termen lung, la obinerea de beneficii economice pentru toi cei implicai.
Coeziunea poate fi definit ca reprezentnd acea proprietate a elementelor constitutive ale unui sistem, care
asigur coerena i unitatea ansamblului i permite funcionarea i perpetuarea sistemului.
D. Tarschys (2003) distinge patru niveluri la care poate fi surprins coeziunea: economic, social, cultural i
politic.
Coeziunea economic reprezint suportul atingerii obiectivului general urmrit de fiecare naiune, cel al
creterii bunstrii.
In Europa, cei treizeci de ani care au urmat rzboiului, cunoscui i sub numele de cei treizeci de ani
glorioi", au fost urmai de ali douzeci de ani de cretere ncetinit, pentru ca, n ultimul deceniu, procesul de
cretere s fie reluat. Specialitii n istorie economic subliniaz rolul esenial jucat n secolul al XX-lea de cei
trei i": inovare, instituii i investiii.

53

Coeziunea social reprezint un alt element important n dezvoltarea unui sistem economic. Necesitatea
atingerii coeziunii economice a fost contientizat nc din perioada revoluiei industriale (secolul al XlX-lea),
atunci cnd problemele de ordin social s-au dovedit a reprezenta preul pltit de societate pentru progresul
tehnologic dobndit.
Deoarece aceste probleme afectau mai ales anumite categorii sociale, fie cele mai vulnerabile (femei, copii,
persoane n vrst, persoane cu dizabiliti fizice sau psihice etc.), fie cele mai expuse modificrilor din
economie (persoane necalificate sau slab calificate, categorii confruntate cu omaj structural etc.), a devenit tot
mai evident necesitatea unei politici distincte, destinat reducerii disparitii dintre indivizi, regiuni sau state.
Asemenea intervenii au impus i remodelarea sistemelor fiscale i bugetare, tocmai din dorina de a face
fa cheltuielilor n cretere necesitate de susinerea categoriilor sociale afectate.
Coeziunea cultural
Coeziunea cultural reprezint o a treia trstur caracteristic societilor industriale avansate n care se
evideniaz o intensitate n cretere a comunicrii i rspndirea sistemelor de valori culturale comune, procese
favorizate att de progresul tehnologic ct i de dezvoltarea relaiilor economice internaionale.
Coeziunea cultural s-a produs nu numai n interiorul granielor i culturilor proprii, prin consolidarea
identitilor naionale (identificate prin steaguri, embleme, imnuri, srbtori sau ritualuri naionale), dar i n
afara acestor granie, sub forma curentelor vestimentare, creaiilor artistice (n domeniul teatrului, filmului,
muzicii), literare, a cluburilor i /sau asociaiilor cu idei, principii, valori comune etc. n plus, dezvoltarea
sistemelor de educaie i a mijloacelor de comunicare n mas a facilitat rspndirea anumitor valori n cele mai
ndeprtate coluri ale lumii, contribuind la realizarea unei anumite coeziuni culturale.
Coeziunea _ politic
Coeziunea politic o trstur specific evoluiilor politice din ultimele secole, evident ns mai ales n
ultimele decenii pe fondul revoluiei din tehnologie i comunicaii, a A reprezentat-o formalizarea normelor i
instituiilor internaionale (identificabil printr-o serie de elemente obiective legate de uniformitatea
instituional i legislativ specific).
Numeroasele micri (religioase, politice, civile, profesionale etc.) la care statele din Europa, dar i din afara
Europei, au fost martore, mai ales ncepnd cu a doua jumtate a secolului al XlX-lea, au avut ca principal
obiectiv consolidarea coeziunii politice att n plan intern, ct i internaional.
La nivel internaional, urmrirea unor interese i scopuri comune au condus la formarea de aliane, organizaii
i alte categorii de entiti, cu un grad mai ridicat sau mai redus de coeziune politic. coeziune
La nivelul Uniunii Europene, termenului de coeziune i s-a atribuit un neles mult mai restrns, acela de
coeziune economic i social.
Pentru societatea european, coeziunea rmne un pilon important, reprezentnd obiectivul aciunilor
ntreprinse n domeniul dezvoltrii regionale.

Uniunea European este una dintre cele mai prospere zone din lume din punct de vedere economic i, potenial,
una dintre cele mai competitive. Cu toate acestea, existena unor dispariti semnificative privind prosperitatea
i productivitatea ntre statele membre i ntre regiunile acestora determin slbiciuni structurale majore.
La nivelul Uniunii Europene exist mai mult de 19 milioane de omeri, ceea ce nseamn o rat a omajului de
aproximativ 9% fa de 5% ct este n S.U.A. i Japonia. De asemenea, investiiile n cercetare i dezvoltare sunt
mult mai mici n Uniunea European fa de cele nregistrate de aceste ri. Disparitile regionale au crescut n
mod semnificativ, o dat cu integrarea celor 12 noi state membre n mai 2004 i ianuarie 2007. Astfel, 10% din
populaia de la nivelul Uniunii Europene care triete n
54

regiunile cele mai dinamice, genereaz de opt ori mai multe venituri n termeni de Produs Intern Brut (PIB)1
dect 10% din populaia care triete n zonele cel mai puin dezvoltate2 .
Dincolo de statisticile privind PIB, exist totui inegaliti complexe ntre statele membre i celelalte
regiuni datorate diferenelor n ceea ce privete:
infrastructura;
calitatea mediului nconjurtor;
omajul i abilitile forei de munc relevante pentru dezvoltare;
mrimea i diversitatea afacerilor;
nivelurile de inovaie i utilizarea tehnologiei n afaceri.
PIB regional pe cap de locuitor - 2004
Politica de coeziune a Uniunii Europene este destinat reducerii acestor inegaliti i a dificultilor economice
pe care acestea le genereaz, n vederea mbuntirii funcionrii Pieei Unice Europene. O mai bun
funcionare a Pieei Unice Europene, va duce, la rndul ei, la creterea competitivitii Uniunii Europene i va
genera creterea veniturilor, aducnd astfel beneficii pentru economia ntregii Uniuni Europene.
Politica de Coeziune, coroborat cu politicile de protecie a mediului i politica egalitii de anse conduce la
promovarea unei dezvoltri durabile n cadrul Uniunii Europene.
Reducerea inegalitilor este important pentru ca toate regiunile i grupurile sociale s poat contribui i
beneficia de pe urma creterii economice a Uniunii Europene.
Orice stat membru sau regiune al crei PIB nregistreaz un nivel mai mic dect 75% din media comunitar va
primi alocri i va beneficia de finanri substaniale n cadrul obiectivului de convergen al politicii de
coeziune a Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013.
Cu un nivel actual al PIB de aproximativ 35% din media la nivel european, Romnia, avnd n vedere
statutul su de membru al Uniunii Europene, este eligibil pentru sprijinul acordat n cadrul Obiectivului
Convergen", precum i pentru sprijin n cadrul Obiectivului Cooperare Teritorial European".
Rapoartele anterioare privind situaia economico-social a regiunilor din Uniunea European indic faptul c
Politica de Coeziune a reuit s reduc disparitile, n special n cazul statelor membre mai puin dezvoltate.
Aceasta a avut o contribuie major la creterea cu 10% a Produsului Intern Brut n ri precum Grecia, Irlanda
i Portugalia (1989-99) i a dus la crearea sau meninerea a 2,2 milioane de locuri de munc la nivelul Uniunii
Europene n aceeai perioad3.
9.1. Politica de coeziune economic i social
Politica de coeziune economic i social reprezint o sum de intervenii la nivel comunitar, incluznd att
politica de dezvoltare regional (orientat, n principal, ctre reducerea disparitilor teritoriale, regenerarea
zonelor industriale n declin), anumite aspecte ale politicii sociale (precum combaterea omajului pe termen
lung, sprijinirea procesului educaional i de formare continu), precum i o parte a PAC (asistena acordat
dezvoltrii rurale).
Conceptul de coeziune economic i social deriv din cel de convergen real, n sensul c obiectivele
convergenei nominale nu pot fi atinse dect n condiiile n care condiiile de manifestare ale ofertei nu sunt
divergente.
Cu alte cuvinte, conceptul de CES face trecerea ctre noiunea de convergen real. Un asemenea concept a
devenit o realitate n procesul integrrii europene abia la finele anilor 80. Cea mai important component a
PCES o reprezint, evident, politica de dezvoltare regional (PDR). Politica de dezvoltare regional include
un ansamblu de msuri planificate i promovate de ctre autoritile administraiei public locale i centrale, n
parteneriat cu diferii actori economici, n vederea asigurrii unei creteri economice i sociale dinamice i
durabile, prin valorificarea eficient a potenialului local i regional.
Altfel spus, PDR include toate acele msuri, aciuni care pot influena n mod semnificativ dezvoltarea
unei regiuni. Obiectivul principal al PDR l reprezint realizarea unei ct mai eficiente i echitabile repartiii
inter i intraregionale n cadrul activitilor i a rezultatelor acestora. Obiectivele

55

specifice, la rndul lor, includ: reducerea omajului, creterea nivelului de trai, atragerea investitorilor
strini, mbuntirea infrastructurii, echilibrarea anselor i a condiiilor sociale ntre mediul urban i
rural
etc.
Coeziune economica si sociala
Introducere
Decalajul la capitolul venit si ocuparea fortei de munca n cadrul Uniunii Europene a scazut n ultima decada n
special ncepnd cu mijlocul anilor 1990.
Aceasta se refera atat la decalajul dintre tari cat si la cele dintre regiuni. n acelasi timp, productivitatea n
regiunile mai putin prospere ale Uniunii a crescut n comparatie cu celelalte, marindu-se astfel competitivitatea.
Oricum persista inca diferente considerabile privitoare la nivelul de prosperitate n termeni relativi si
performanta economica, reflectnd astfel slabiciunile structurale n pofida ameliorarilor aduse prin Fondurile
Structurale.
Decalajele de venit si de ocupare a fortei de munca, au continuat sa creasca odata cu intrarea noilor tari
Membre n UE n mai 2004, att ntre tari ct si ntre regiuni.
Aproape n fiecare din tarile candidate s-a nregistrat o crestere cu mult mai mare dect n UE15 ncepnd cu
mijlocul anilor 1990, dupa tulburarile de la nceputul tranzitiei, nsa, PIB-ul lor pe cap de locuitor, si ocuparea
fortei de munca fiind n majoritatea cazurilor mult mai scazute dect media UE15.
Coeziune economica si sociala
O crestere economica sustinuta, superioara nivelului inregistrat in UE actuala este necesara pentru ca noile tari
membre sa atinga un nivel de venit apropiat de media europeana.
Pentru o crestere att de nalta si un nivel nalt de ocupare a fortei de munca, noile tari Membre vor avea nevoie
de un ajutor considerabil n combaterea problemelor structurale serioase si n realizarea potentialului lor
economic.
Depasirea slabiciunilor structurale n noile tari Membre, ca si in unele zone ale UE actuale cu performanta
economica ntrziata, ar ridica nivelul de trai, dar ar si fortifica competitivitatea si cresterea generala a
economiei UE.
Acestea sunt punctele principale care reies din analiza de mai jos. Aici se examineaza 1) cresterea PIB si a
ocuparii fortei de munca n tarile de coeziune pe parcursul ultimilor ani n comparatie cu cresterea n restul UE;
2) decalajul ntre regiunile UE15 si evolutia lor n ultimul deceniu, axnduse n special pe regiunile Obiectiv 1,
care primesc sprijin prin Fondurile Structurale;
3) recenta dezvoltare economica n tarile candidate si modul de variatie a performantei economice n diferite
regiuni din aceste tari;
4) rata cresterii necesara pentru convergenta la nivelul de venit n UE actuala ntr-o perioada rezonabila de timp;
5)
consecintele
unei
populatii
n
curs
de
mbatrnire.
n continuare se analizeaza doua aspecte ale coeziunii sociale: somajul si nivelul scazut al veniturilor
n cadrul UE.
9.2. Coeziune economica - Convergenta PIB pe cap de locuitor n tarile de coeziune
n toate cele patru tari de coeziune, Grecia, Spania, Irlanda si Portugalia, s-a nregistrat o crestere superioara
mediei UE ntre 1994 si 2001.
In aceste tari, cu exceptia Irlandei, cresterea demografica a fost putin mai mare decat media, aceasta
traducandu-se printr-o crestere substantiala a PIBului pe cap de locuitor, in comparatie cu restul Uniunii

56

n Irlanda, unde populatia a crescut cu mai mult de 1% pe an, PIB pe cap de locuitor a crescut n termeni
reali de aproximativ patru ori mai mult dect nivelul mediu UE (8% pe an fata de 2% pe an). n consecinta, n
2001, PIB pe cap de locuitor n Irlanda n termenii standardelor puterii de cumparare (SPC) a fost cu peste
17% deasupra mediei UE15, pe cnd la nceputul anilor 1990 a fost
sub 25%.
Exemplul Irlandei demonstreaza cu precadere eficienta ajutorului prin Fondurile structurale combinat cu
politicile nationale, ce ncurajeaza cresterea economica.
n celelalte trei tari de coeziune, cresterea PIB pe cap de locuitor, n termeni reali, a fost mai modest a dar
oricum mai nalta dect n restul UE ncepnd cu mijlocul anilor 1990. De la sfrsitul crizei economice pana la
declinul recent, cresterea PIBreal pe cap de locuitor n Grecia, Portugalia sI Spania s-a mentinut considerabil
deasupra mediei UE, pe cnd n timpul crizei, aceasta a fost cu mult mai joasa dect media (Graf. 1.1).
_______Coeziune___________________________________________________________________economica
Convergenta PIB pe cap de locuitor n tarile de coeziune
Prin urmare, ntre 1991 si 1994, PIB pe cap de locuitor a scazut n Grecia si in Portugalia, pe cnd n Spania
aceasta a crescut mai lent dect media UE.
n perioada 1994-2001, cresterea PIB n cele trei tari a fost similara, peste 3% pe an n Spania sI Portugalia si
doar lejer sub acest nivel n Grecia n comparatie cu media UE, usor superioara de 2% pe an.
De aceea, n acesti sapte ani de recuperare economica n UE, PIB pe cap de locuitor n aceste trei tari luate
mpreuna a crescut cu aproximativ 1 zecime de procent pe an mai mult dect media UE. Drept consecinta, PIB
pe cap de locuitor n ele trei tari de coeziune luate mpreuna s-a ridicat pna la 79% din media UE n 2001 si
pna la 81% n 2002, n termenii SPC lund n considerare nivelurile de pret diferite.
n Spania, PIB pe cap de locuitor n termeni SPC a fost mai jos cu 15% dect media UE n 2002.
De asemenea, ncepnd cu anii 1990, au crescut simtitor cifrele n domeniul ocuparii fortei de munca n tarile
de coeziune. ntre 1996 si 2002, proportiile populatiei apte de munca (15 la 64) ocupate n UE15 rata
ocuparii fortei de munca a crescut cu mai mult de 4 zecimi de procent. n cele patru tari de coeziune luate
mpreuna, cresterea a fost de doua ori mai mare, astfel media ratei de ocupare atingnd 60% n 2002, cu 4
zecimi de procent mai putin dect media UE15 (64%), jumatate din decalajul nregistrat cu 6 ani n urma.
Cresterea n Irlanda a fost deosebit de nalta (10 zecimi de procent), reflectnd cresterea sa economic a rapida,
ce a ridicat rata de ocupare usor deasupra mediei UE15.
Cu toate ca cresterea n Spania a fost mai semnificativa (aprox. 11 zecimi de procent), rata ocuparii n 2002
(58%%) s-a mentinut mai jos de media UE15.
Cresterea (6% %) a fost mai modesta n Portugalia, unde ocuparea fortei de munca era deja destul de nalta,
nsa oricum superioara mediei UE, ridicnd astfel rata ocuparii la 68%%, doar lejer sub cele 70% fixate ca
obiectiv pentru UE n 2010 la Lisabona.
Pe de alta parte cresterea ocuparii fortei de munca, n pofida cresterii economice sporite, a fost mult mai joasa
n Grecia, doar 2 zecimi de procent n acesti 6 ani.
Din aceasta cauza, rata ocuparii n 2002 (57%) a fost remarcabil inferioara mediei UE15 fata de rata de la
mijlocul anilor 1990, doar Italia avnd o rata mai joasa. n consecinta, cresterea ocuparii n zonele UE, unde
aceasta se mentine sub nivelul mediu, ramne un obiectiv major al politicii UE. Cresterea productivitatii
n Spania si ntr-o masura mai mica n Portugalia, cresterea ocuparii a contribuit considerabil la cresterea PIB,
precum e cazul si n Irlanda, unde ocuparea fortei de munca a crescut cu aproximativ 5% pe an ntre 1996 si
2002.
Cresterea ocuparii n Irlanda a fost nsotita de o crestere a productivitatii muncii cu aproximativ 4% pe an,
aceasta fiind de 3 ori mai nalta dect rata medie UE.

57

n Portugalia, cresterea productivitatii de asemenea a depasit media UE, pe cnd, n Spania, unde ocuparea
fortei de munca a crescut considerabil, aceasta a reprezentat doar o jumatate din nivelul mediu.
n Grecia, pe de alta parte, cresterea productivitatii a atins aproape 3% pe an ntre 1996 si 2002, cu mult mai
mult dect rata medie UE dublata, si a constituit sursa predominanta de crestere a PIB. n Grecia si Portugalia,
unde se afla unele din cele mai ntrziate regiuni ale UE, baza productiva s-a intensificat ncepnd cu anii 1990,
astfel ridicnd potentialul pentru convergenta continue la capitolul venit n anii urmatori.
Declinul recent al economiei UE Cresterea economica n UE a scazut simtitor n cei trei ani de
dupa publicarea ultimului Raport de Coeziune.
Acest declin a afectat inevitabil coeziunea, n mare parte pentru ca a condus la o noua crestere a somajului n
multe zone , dar sI pentru ca a creat circumstante nefavorabile pentru reducerea decalajelor regionale la venit si
ocupare.
Cresterea economica la nivel comunitar a lasat de dorit n 2003, nivelul mentinndu-se constant pe parcursul a
trei ani (sub 1%). Cresterea PIB poate atinge 2% n 2004 si respectiv 2,5% n 20052. Acest declin a afectat
aproape toate Tarile Membre.
Chiar si n Irlanda se estimeaza o scadere a cresterii cu 1%% n 2003 si se prevede o recuperare doar a 1% n
2004. Daca aceste previziuni se realizeaza, atunci convergenta n directia mediei UE n a doua jumatate a anilor
1990 s-ar face n trei ani, de la 2001 pna la 2004. In celelalte doua tari de coeziune situatia este mai buna.
n Spania, PIB se estimeaza a fi crescut n medie cu peste 2% pe an n 2002 si 2003 si se prevede o
crestere a acestuia pna la aproximativ 3% n 2004, pe cnd Grecia pare a fi afectata cel mai putin.
Aici s-a nregistrat o crestere de aproximativ 4% n 2002 si n 2003, n 2004 cresterea se va mentine la
acelasi nivel conform prevederilor cu mult mai mare dect media UE. E probabil ca n aceste doua
tari ajutorul prin Fondurile Structurale sa fi contribuit la mentinerea cresterii economice.
ncetinirea cresterii economice a dus la o ntrziere usoara in procesul de a fortei de munca, probabil
din cauza ca angajatorii se asteptau ca aceasta va fi de scurta durata.
__________Declinul recent al economiei UE
In 2003 aceasta a determinat o depreciere a nivelului de crestere a ocuparii profesionale in Irlanda, estimata la
mai putin de 1%, implicand o scadere a ocuparii profesionale.
De asemenea, aceasta a fost n descrestere n Spania, unde cifra ocupatilor a fost de circa 1%% n 2003,
conditionnd o crestere ulterioara a ocuparii (cu aproximativ 1 zecime de procent). n Grecia, estimarile
sugereaza o crestere similara n rata de ocupare. n Portugalia, pe de alta parte, se estimeaza o scadere a
populatiei ocupate cu 1% n 2003 si se prevede mentinerea n general la acest nivel n 2004, implicnd o
reducere semnificativa la rata ocuparii.
Germania si Italia au dat dovada de o performanta slaba. n Germania, PIB nu a crescut n 2002 si 2003 iar n
Italia cresterea a fost mai mica de %% in acesti doi ani.
n Franta, unde cresterea BIP a fost similara cu media comunitara pna la 2001, iar in 2003 s-a constatat doar o
crestere marginala.
n Olanda, unde anterior cresterea a fost mult mai nalta dect media, PIB a crescut foarte putin n 2002 dar a
cazut n 2003.
Cresterea PIB in noile SM (12)
n toate noile tari Membre, cresterea PIB a atins peste 4% pe an ntre 1994 si 2001, cu exceptia Ungariei (lejer
sub acest nivel) si a Republicii Cehe.
n ultima, cresterea a atins doar 2% pe an, pe cnd n Bulgaria si Romnia, PIB nu a crescut aproape deloc.
Populatiei a evoluat diferit n functie de tra, nregistrndu-se o crestere semnificativ a n Cipru si alta, o
diminuare cu 1% pe an n cele trei tari Baltice si Bulgaria si schimbari relativ nensemnate n alte parti, iar
cresterea PIB pe cap de locuitor a variat usor mai mult dect cresterea PIB.

58

n total, cresterea PIB pe cap de locuitor n termeni reali n noile tari Membre a nregistrat aproximativ 1%%
pe an deasupra mediei UE15 n aceasta perioada.
ncepnd cu 2001, cresterea a ncetinit n aceste tari luate mpreuna, partial din cauza diminuarii cresterii
economice n UE, prima lor piata de export.
Cresterea totala s-a aflat usor sub 2%% n 2001 si 2002 si se estimeaza a fi de 3% n 2003.
Declinul a fost n special marcant n Polonia, unde cresterea a atins n medie doar 1% n 2001 si 2002
dar aceasta a fost si mai joasa n Malta din cauza declinului turismului in UE.
Decalajele vor continua sa creasca ntre regiuni odata cu extinderea UE
Extinderea va avea un impact mai semnificativ asupra decalajelor ntre regiuni dect ntre tari.
Daca e sa luam n consideratie ca 73 milioane locuitori, circa 19% din populatia UE15, locuiesc n
regiuni unde PIB mediu pe cap de locuitor n perioada 1999-2001 a fost mai jos de 75% din media
UE, conform analizelor recente, aproximativ aceea si cantitate, aproximativ 69 din 74,5 milioane ce
vor deveni cetateni UE n 2004 (92% din 100%), locuiesc n regiunile cu un PIB pe cap de locuitor mai
jos de media UE25 n noile tari Membre.
Aceasta nu nseamna ca, dupa cum se mentioneaz a mai jos, aceste 69 milioane locuitori s-ar adauga pur si
simplu la cei care n prezent traiesc n conditii de 75% PIB din media comunitara, pentru ca aceasta medie se va
reduce (de la o medie a 15 tari Membre la o medie ce acopera 25 tari Membre) n urma extinderii UE.
Extinderea va avea ca efect o crestere pana la 123 de milioane de persoane a populatiei care va locui in zone cu
PIB pe cap de locuitor sub 75%, in UE 25.
La intrarea Bulgariei si Romniei, cifra va atinge 153 milioane, deci 32% din populatia UE27, deci numarul
populatiei care locuieste n asemenea circumstante crescand de doua ori mai mult. n UE27 doua treimi din
populatia cu PIB pe cap de locuitor mai jos de 75% din media UE25 vor locui n noile tari Membre.
Circa una din sase persoane va locui n regiunile cu PIB pe cap de locuitor mai jos decat media comunitara.
Nici una din cele 38 de regiuni implicate nu se afla n prezent n UE15.
Contributia politicii de coeziune la cretere n Uniunea Europeana
Atingerea unor rate de crestere prin performanta productivitatii si cresterea ocuparii fortei de munca e
importanta nu numai n tarile candidate pentru ridicarea standardelor de trai si pentru generarea resurselor
necesare ameliorarii financiare a infrastructurilor, a serviciilor colective etc., dar si pentru Statele Membre
existente.
Date fiind interdependen tele accelerate ntre comert si investitii, dezvoltarea economica a noilor tari Membre
poate fi un impuls dinamic pentru initierea si sustinerea ratei de crestere n cadrul UE. Diferentele structurale
existente n dotarea cu infrastructuri si a capital uman indica ca aceste tari, precum si multe regiuni napoiate sI
problematice din cadrul UE15 nu sunt n stare sa contribuie n masura n care ar trebui la competitivitatea
ntregii UE.
Prin urmare, n UE se obtine un nivel al veniturilor si al ocuparii mai mic dect cel care ar putea fi obtinut, n
detrimentul tuturor, nu doar a celor afectatI n mod direct. Reducerea decalajelor existente ar fortifica, deci,
competitivitatea economiei UE sI capacitatea ei de dezvoltare sustinuta. Aceasta ar reduce de asemenea
probabilitatea crizelor si a presiunii inflatiei n regiunile mai puternice unde crestea are loc, suprimnd astfel
decalajele mai devreme.
n cazul tarilor candidate, aceasta le-ar permite sa-si sporeasca rata cresterii economice si respectiv, sa extinda
importul din tarile Membre UE existente.
n prezent importul reprezinta mai mult de o jumatate din PIB n aceste tari mult mai mult dect n tarile de
coeziune (n Grecia si Spania, importul reprezinta doar circa 30% din PIB si Portugalia, 38%) nsa aceasta
tinde spre o crestere mult mai nsemnata dect cea a PIB, n conditii de dezvoltare economica.
Este de presupus ca acestea vor continua sa cumpere produse manufacturate, n special masini si echipament,
necesare pentru dezvoltarea lor economica, care nu se produc n interiorul tarii.

59

Cresterea PIB este utilizata n mod disproportionat pentru cumpararea marfii straine, mai ales din ta rile
Membre UE15, import ce se ridica la 60% din total, dar n mod special din Germania (circa 25%) si Italia (n jur
de 10%).
Veniturile Germaniei si Italiei, n particular din stimularea cresterii n tarile Membre noi, sunt substan tiale, dar
UE luata n ntregime beneficiaza de aceasta precum si din cresterea pietelor UE care va continua datorita
cresterii n tarile candidate, tot asa cum UE beneficiaza din cresterea n tarile de coeziune si n regiunile
Obiectiv 1.
De ct timp au nevoie tarile candidate pentru redresarea economica?
Atingerea scopului de coeziune legat de perspectivele extinderii UE poate fi ilustrat prin "scenarii de redresare"
care ar indica ct timp ar fi necesar pentru ca PIB pe cap de locuitor n noile Tari Membre mpreuna cu Romnia
si Bulgaria sa atinga media UE, prin presupuneri simple cu privire la cresterea nivelului lor fata de cresterea n
UE15.
n continuare, vom considera doua scenarii: primul, n care cresterea va fi mentinuta n aceste tari cu 1%% pe
an deasupra mediei UE15, drept medie s-ar lua atunci cifra atinsa n decurs de 7 ani: 1995 2002, si al doilea
n care cresterea va fi sustinuta la 2%% deasupra mediei UE15. Ambele pornesc de la ultima prevedere a
PIB pe cap de locuitor n diferite tari n 2004. Daca cresterea n toate tarile ar putea fi sustinuta cu 1%%
deasupra restului UE (adica 4% pe an daca cresterea e de 2%% pe an n U E 15), PIB mediu pe cap de locuitor
n 12 tari va ramne inferior 60% din media UE27 extinse, medie calculata preventiv pna la 2017 (Graf. 1.6 si
1.7), an n care aceasta ar depasi 75% din medie doar n Slovenia, Republica Ceha si Ungaria.
Daca cresterea s-ar mentine la aceasta rata, Slovacia ar atinge 75% din medie in 2019, pe cnd pentru Estonia
ar fi necesari 10 ani.
n 2035 peste mai mult de 30 ani Polonia s-ar apropia de aceasta linie, iar Letonia n 2041. Cu
aceasta rata de crestere, Bulgaria sI Romnia ar avea nca un nivel de PIB pe cap de locuitor de
75% din media in 2050.
Daca cresterea ar fi sustinuta la o rata mai mare la 2%% deasupra mediei UE15 (implicnd o crestere de
circa 5% pe an, daca cresterea n UE15 e de 2%%), sar ajunge la o convergenta ntr-o perioada de timp mai
scurta.
Oricum numarul de ani estimat ramne considerabil pentru multe din aceste Tari. De exemplu pentru Polonia,
la aceasta rata, ar fi nevoie de 20 ani sau mai mult pentru ca PIB pe cap de locuitor sa atinga 75% dinmedia UE,
nsa mult mai multi ani pentru a atinge media UE, sau cel putin a se apropia de ea. Pentru Bulgaria sI Romnia,
ar trebui o perioada si mai ndelungata.
Cu toate acestea la rata data de crestere, numarul de regiuni din tarile candidate, care necesita suport structural,
din motiv ca PIB-ul lor pe cap de locuitor e mai jos de 75% din media comunitara, s-ar reduce mult mai repede
dect n cazul unei cresteri mai lente.
Aceste scenarii nu sunt adecvate pentru a sustine ca cresterea de 4% sau 5% pe an n aceste tari e maximul la
care se poate spera.
n primul rnd, exemplul Irlandei din ultimul deceniu demonstreaza ce se poate obtine cu o rata nalta de
crestere.
n al doilea rnd, potentialul de crestere n noile Dari Membre va fi enorm sprijinit de cresterea capitalului
pentru investitii, ca rezultat al politicii UE de coeziune.
Chiar daca ratele cresterii cu mult superioare mediei UE15 ar putea fi sustinute pe o perioada ndelungata,
aceste scenarii arata ca pentru majoritatea tarilor, ajungerea la media UE pare a fi un proces de lunga durat

60

Capitolul 10
Politica de dezvolatre regional a Uniunii Europene
Pentru a putea avea o privire de ansamblu si a putea intelege mecanismul de acordare a fondurilor
structurale trebuie sa cunoastem contextul care le genereaza. Dupa cum se stie, aceste fonduri sunt alocate doar
statelor membre, prin intermediul politicii regionale a acesteia.
Competetia in crestere dintre diferite regiuni, implicit activitatile desfasurate in cadrul acestora, atat in
interiorul Uniunii Europene cat si in afara acesteia reprezinta o stare de fapt a lumii "globalizate" in care traim.
Nota distincta pe care UE o realizeaza, in tot acest peisaj, consta in atentia pe care o acorda faptului ca nu toate
regiunile se bucura de aceleasi conditii economice, geografice si sociale si, ca urmare a acestei realitati, nu toate
pot concura de pe aceleasi pozitii.
Pentru multi ani, disparitatile regionale din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare si al calitatii
vietii faceau obiectul politicilor nationale ale Statelor Membre. Multe imbunatatiri au putut fi observate din
momentul in care Uniunea Europeana a initiat politica de reducere a lor.
Politica de coeziune este definita prin scopul sau si anume sprijinirea procesului de reducere a
decalajelor dintre regiunile si statele membre mai dezvoltate ale Uniunii Europene si cele mai putin dezvoltate.
Politica de coeziune isi are baza legala primara in textul Tratatului UE (Titlul XVII "Coeziunea Economica si
Sociala" si Art. 148 referitor la Fondul Social European). Obiectivul de a intari coeziunea economica si sociala
este mentionat explicit in Articolul 2 al Tratatului de la Amsterdam, fiind un obiectiv de prim rang al Uniunii
Europene. Mai specific, Articolul 158 mentioneaza coeziunea ca pe o preconditie pentru dezvoltarea armonioasa
a UE, precizand vointa de "a reduce disparitatile intre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni si
ramanerea in urma a celor mai defavorizate regiuni sau insule, inclusiv zone rurale".
Inainte de toate, Politica regionala a UE este despre Solidaritate: este astfel conceputa incat sa asigure la
nivelul comunitatii asistenta pentru ca cele mai dezavantajate regiuni sa depaseasca handicapurile pe care le au.
in perioada 2000-2006, o treime din bugetul comunitatii, realizat din contributiile statelor membre (213 bilions
of Euros) au fost cheltuiti prin intermediul acestei politici, adica redistribuite catre regiunile care aveau nevoie
de aceste fonduri pentru a se dezvolta.
Statele Membre prin intermediul propriilor strategii de ajutor financiar si Uniunea Europeana isi vor
continua eforturile intreprinse pentru reducerea decalajelor an dezvoltare, pentru sprijinirea zonelor industriale
aflate in declin, pentru diversificarea activitatilor in mediul rural si pentru imbunatatirea zonelor urbane aflate in
declin.
Politica regionala este de asemenea tangibila: rezultatele ei pot fi cu usurinta observate de catre cetatenii
europeni, care beneficiaza in mod direct de asistenta (in diferite forme: prin sprijinul de care dispun in cautarea
unui loc de munca. Ea contribuie la imbunatatirea vietilor celor care traiesc in aceste regiuni, prin cresterea
fondurile pe care autoritatile publice le au la dispozitie pentru a asigura noi infrastructuri si pentru a ajuta
companiile private sa devine din ce in ce mai competitive. Autostrazi, aeroporturi si cai ferate pentru trenuri de
mare viteza au fost construite sau renovate cu asistenta financiara din partea Uniunii Europene (fonduri
structurale), dar intotdeauna in acord cu standardele de mediu europene. IMM sunt infiintate si sprijinite in
parcurgerea primilor ani de existenta in zonele aflate in declin. Sistemele informationale patrund in cele mai
izolate zone rurale. Noi facilitati in domeniul educatiei, al sanatatii, chiar si al petrecerii timpului liber sunt
create in suburbiile reabilitate. Toate acestea reprezinta exemple tangibile care arata cetatenilor de rand cu
contribuie UE la cresterea calitatii vietii lor.
Necesitatea promovarii unei dezvoltari echilibrate prin reducerea disparitatilor dintre diferite regiuni si
sprijinirea celor mai putin dezvoltate in recuperarea diferentelor a fost observata chiar din preambulul Tratatului
de la Roma (1957). S-au pus bazele Fondului Social European si a Bancii Europene de Investitii. Alte
instrumente au fost create in timp, concomitent constructiei europene si cresterii numarului de noi State
Membre.
Astfel, in 1962, in momentul atingerii unui conses in privinta dezvoltarii unei politici agricole comune,
a fost creat Fondul European pentru Orientare si Garantare Agricola. in 1964 a fost impartit in

61

2 sectiuni principale - una de Orientare si alta de Garantare - care contribuie la implementarea unei politici
sustinute de reforme in agricultura si la promovarea unor noi forme de dezvoltare rurala.
Dupa aderarea la Uniunea Europeana a Marii Britanii, a Irlandei si a Danemarcei, in 1973, in 1975 a fost
creat Fondul European de Dezvoltare Regionala. Menirea initiala a acestui fond a fost de a sprijini regenerarea
regiunilor industriale aflate in declin din Marea Britanie si de a compensa fondurile reduse pe care Marea
Britanie le primea prin intermediul Politicii Agricole Comune. Integrarea Greciei si, ulterior a Spaniei si
Portugaliei, au facut ca, treptat, fondul sa se adreseze tuturor acelor regiuni ramase in urma, din punctul de
vedere al dezvoltarii.
Actul Unic European (1986) a introdus prima titulatura pentru desemnarea notiunii de coeziune
economica si sociala si a creat premisele pentru o politica regionala bazata pe solidaritate.
Tratatul de la Maastricht a transformat coeziunea economica si sociala intr-unul dintre obiectivele
prioritare ale Comunitatii, alaturi de o uniune economica si monetara si o piata unica europeana. Prin crearea de
criterii pentru convergenta economica si bugetara a Statelor Membre, TUE a impus un control mai riguros al
deficiturilor publice. Pentru tarile mai putin bogate, aceasta a insemnat o politica bugetara stricta coroborata cu
investitii in infrastructura, necesare accelerarii procesului de dezvoltare. Acesta a fost momentul in care Uniunea
a decis crearea Fondului de Coeziune cu scopul de a sprijini tarile membre mai putin dezvoltate sa se integreze
in Uniunea Economica si Monetara in cele mai bune conditii, prin cofinantarea proiectelor de investitii din
domeniile transport si mediu.
Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a decis cresterea fondurilor alocate in perioada
1994 - 1999 cu peste 40%. Anul urmator a fost creat Instrumentul Financiar de Orientare in Pescuit, ca raspuns
la criza din sectorul pescuitului de la inceputul anilor 90, cu scopul de sprijin restructurarea acestui domeniu.
Tratatul de la Amsterdam a subliniat, inca o data, importanta coeziunii, incluzand si titluri speciale
pentru ocupare, accentuand nevoia de actiona la nivel european pentru reducerea somajului.
La Consiliul European de la Berlin, din martie 1999, sefii de Guvern ai Statelor Membre au ajuns la un
consens in privinta Agendei 2000, un plan de actiune initiat de Comisie pentru intari Politicile Comunitare si
pentru a oferi Uniunii un cadru financiar, ce a tinut cont de extinderea din mai 2004. Agenda 2000 a inclus de
asemenea reforma fondurilor structurale.
In noiembrie 2002, Uniunea Europeana a creat Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene, cu scopul de
a acorda ajutor Statelor Membre - si regiunilor lor, in anumite cazuri - afectate de calamitati naturale. Aportul
acestuia a fost resimtit in reconstructia infrastructurilor si relansarea economica a regiunilor afectate de
inundatii, in Estul Europei (2002) (dar si in Portugalia, in 2003, in cazul deversarii de petrol de la Prestige).
In prezent Politica Regionala a Uniunii Europene se confrunta cu trei mari provocari:
Competitia - din ce in ce mai acerba o data cu liberalizarea comertului. Firmele se localizeaza acolo
unde gasesc conditii propice pentru a le creste nivelul de competitivitate. Daca regiunile doresc sa dezvolte
sectorul afacerilor pe teritoriul propriu atunci ele trebuie sa fie suficient de "echipate" pentru a oferi
infrastructura si serviciile la un nivel calitativ superior;
Societatea informationala si revolutia tehnologica - care contribuie la cresterea gradului de flexibilitate
a oamenilor, companiilor si teritoriilor. Existenta retelelor de telecomunicatii presupune ca oamenii, indiferent
de locatie, pot avea acces la Know-how, inovare si instruire de o calitate superioara.
Extinderea - care reprezinta atat o oportunitate cat si o provocare pentru Uniunea Europeana.
Reforma politicii regionale stabilite in cadrul previziunilor financiare ale Agendei 2000 a subliniat
necesitatea concentrarii asistentei comunitare in acele regiuni in care nivelul de dezvoltare era mult ramas in
urma, pe de o parte, iar pe de alta parte, necesitatea simplificarii procedurilor politicilor structurale.
O noua reforma a politicii regionale a avut loc o data cu prezentarea concluziilor asupra celui de-al
treilea Raport asupra Coeziunii Economice si Sociale.

62

10.1.Obiective principale
Vechile obiective (1 - sprijinirea dezvoltarii in zonele mai putin prospere, 2 - reconversia economica si
sociala a regiunilor cu dificultati structurale si 3 - dezvoltarea resurselor umane) si cele patru initiative
comunitare (INTERREG III, Leader+, Equal si Urban II) sunt reorganizate incepand cu 2007 in doar trei
obiective:
1.
Convergenta (sprijinind regiunile ramase in urma din punct de vedere al dezvoltarii
economice). Obiectivul "Convergenta" este destinat sa imbunatateasca conditiile de crestere economica
si factorii care contribuie la o reala convergenta pentru statele membre si regiunile cel mai putin
dezvoltate. in Uniunea Europeana cu 27 de state membre (UE 27), acest obiectiv se refera la 84 de
regiuni situate in 17 state membre, cu alte cuvinte 154 de milioane de locuitori al caror PIB pe cap de
locuitor este sub 75% din media comunitara. intr-un sistem de suspendare progresiva a ajutorului
("phasing out"), acest obiectiv include, de asemenea, alte 16 regiuni care numara 16,4 milioane de
locuitori si care dispun de un PIB care depaseste cu putin pragul, ca urmare a efectului statistic al
extinderii Uniunii Europene. Sumele alocate obiectivului se ridica la 282,8 miliarde de euro, ceea ce
reprezinta 81,5% din suma totala, repartizate dupa cum urmeaza: 199,3 miliarde pentru regiunile aflate
sub incidenta obiectivului "Convergenta", 14 miliarde pentru regiunilor care se afla in etapa de
suspendare progresiva a ajutorului, iar 69,5 miliarde pentru Fondul de Coeziune, care se aplica in cazul
a 15 state membre.
2.
Competitivitate Regionala si Ocupare (sprijinind regiuni, altele decat cele ramase in urma ca
dezvoltare, pentru atingerea tintelor Agendei Lisabona). Obiectivul "Competitivitate regionala si
ocuparea fortei de munca" este destinat sa consolideze competitivitatea si atractivitatea regiunilor,
precum si capacitatea de ocupare a fortei de munca, printr-o abordare duala. Aceasta consta, mai intai,
in introducerea de programe de dezvoltare pentru a ajuta regiunile sa anticipeze si sa fie favorabile
schimbarilor economice stimuland inovarea, societatea bazata pe cunoastere, spiritul antreprenorial si
protectia mediului si imbunatatind accesabilitatea, iar apoi, in cresterea numarului si calitatii locurilor
de munca prin adaptarea fortei de munca si prin efectuarea de investitii in materie de resurse umane.
intr-o Uniune Europeana cu 27 de state membre, aceasta situatie este valabila pentru 68 de regiuni, ceea
ce reprezinta 314 milioane de locuitori. 13 dintre acestea, cu alte cuvinte 19 milioane de locuitori, sunt
in etapa de instituire progresiva a ajutorului ("phasing in") si fac obiectul unor alocari financiare
speciale datorita fostului lor statut de regiuni sub incidenta "Obiectivului 1". Suma de 55 de miliarde de
euro, din care 11,4 miliarde pentru regiunile care se afla in etapa de instituirea progresiva a ajutorului,
reprezinta ceva mai putin de 16% din alocarea totala. Acest obiectiv se aplica regiunilor din 19 state
membre.
3.
Cooperare Teritoriala Europeana (promovand o dezvoltare echilibrata a intregului teritoriu
comunitar, prin incurajarea cooperarii si schimbului de bune practici intre toate regiunile UE), organizat
pe trei axe: cooperare trans-frontaliera, transnationala si inter-regionala. Obiectivul "Cooperare
teritoriala europeana" este destinat sa intareasca cooperarea transfrontaliera datorita unor initiative
locale si regionale realizate in comun, sa consolideze cooperarea transnationala prin actiuni menite sa
favorizeze dezvoltarea teritoriala integrata si sa stimuleze cooperarea interregionala, precum si schimbul
de experienta. Peste 181 de milioane de persoane (care reprezinta 37,5% din populatia totala a Uniunii
Europene) traiesc in zone transfrontaliere. Toate regiunile si toti cetatenii Uniunii fac parte din una
dintre cele 13 zone de cooperare transnationala. Cele 8,7 miliarde de euro (care reprezinta 2,5% din
bugetul total consacrat acestui obiectiv) sunt repartizate dupa cum urmeaza: 6,44 miliarde pentru
cooperarea transfrontaliera, 1,58 miliarde pentru cooperarea transnationala si 445 de milioane pentru
cooperarea interregionala.
Coeficientii maximi de cofinantare pentru fiecare obiectiv sunt:
Convergenta: intre 75% si 85%;
Competitivitate si ocuparea fortei de munca: intre 50% si 85%;
Cooperare teritoriala europeana: intre 75% si 85%; Fondul de Coeziune:
85 %.

63

In noua arhitectura, Romania va fi eligibila sub doua obiective: Convergenta si Cooperare Teritoriala
Europeana.
Din cele cinci instrumente structurale (Fondul de Coeziune si patru fonduri structurale: Fondul
European de Dezvoltare Regionala - FEDER, Fondul Social European - FSE, Fondul European de Orientare si
Garantare in Agricultura - FEOGA, sectiunea Orientare si Instrumentul Financiar de Orientare in domeniul
Pescuitului - IFOP), politica de coeziune este structurata din 2007 pe trei fonduri structurale (FEDER, FSE si
Fondul de Coeziune). Pentru a simplifica lucrurile, fondurile pentru agricultura si pescuit au fost transferate
catre politicile aferente, respectiv Politica Agricola Comuna si Politica in domeniul Pescuitului. Totodata,
Fondului de Coeziune ii vor fi aplicate aceleasi reguli ca si Fondurilor Structurale (ex. programare multianuala,
aprobarea proiectelor etc.).
O noua regula destinata sa simplifice gestionarea financiara a fondurilor este: un program = un
fond
Datorita acestui principiu, Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) si Fondul Social
European (FSE) pot sa finanteze, fiecare, in mod complementar si limitat, actiunile care tin de aria de
interventie a celuilalt fond (in limita a 10% din creditele alocate de Comunitate fiecarei axe prioritare a unui
program operational).
Exista o exceptie de la aceasta regula: Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) si Fondul de
Coeziune intervin impreuna pentru programele in materie de infrastructuri si de mediu. Principiile care stau la
baza alocarii si accesarii acestor fonduri au suferit si acestea numeroase ajustari, din cinci, devenind 9, cu un
accent foarte important pe egalitatea de gen si protectia mediului inconjurator.
1. Complementaritate,
coerenta,
coordonare
si
conformitate.
Fondurile vor asigura o asistenta complementara actiunilor locale si nationale, integrandu-le in
prioritatile
Uniunii.
Coerenta se stabileste prin orientarile strategice ale comunitatii, prin cadrul national de referinta
strategica si prin programele operationale.
2.
In functie
de responsabilitatile fiecaruia Comisia si Statele Membre vor asigura coordonarea dintre asistenta
oferita prin intermediul Politicii de Coeziune (FC, FEDR; FSE), Politicii Agricole Comune (EAFRD,
EFF), interventiile Bancii Europene pentru Investitii si alte instrumente
financiare.
Operatiunile finantate prin intermediul fondurilor vor trebui sa fie in conformitate cu previziunile
Tratatului si a altor acte normative adoptate pentru aplicarea lui.
2. Programarea.
Atingerea obiectivelor urmarite prin alocarea fondurilor structurale va fi urmarita prin intermediul
procesului de programare multi-anuala, la diferite nivele, incluzand identificarea prioritatilor, finantarea
si sistemul de management si control.
4. Parteneriatul.
Atingerea obiectivele fondurilor vor fi urmarita in cadrul general al unei stranse colaborari dintre
Comisie si fiecare Stat Membru. Fiecare Stat Membru, va organiza, oridecateori va fi cazul, in
concordanta cu practicile si reglementarile nationale, parteneriate cu organizatii precum:
a) Autoritati publice sau non-publice locale, urbane, regionale;
b) Parteneri economici si sociali;
c) Orice alt organism abilitat, reprezentand societatea civila, parteneri in domeniul protectiei mediului,
organizatii non-guvernamentale precum si alte organizatii responsabile de promovarea egalitatii de gen.
Fiecare Stat Membru va desemna cei mai importanti parteneri la nivel local, regional si
national, in diferite domenii precum cel economic, social, de mediu, in concordanta cu practicile si
reglementarile nationale, avand in vedere necesitatea promovarii egalitatii de gen si a dezvoltarii
durabile prin integrarea noilor normative de protectie a mediului.

64

5.

6.

7.

8.

9.

Parteneriatul va trebui sa trebui sa fie operational la nivele de pregatire, implementare,

monitorizare si control ale programelor operationale.
Nivel Teritorial de implementare.
Implementarea Programelor Operationale va fi in responsabilitatea Statelor Membre si va fi realizata la
cel mai potrivit nivel teritorial, in concordanta cu sistemul institutional specific acestora.
Interventia proportionala.
Resursele financiare si administrative utilizate de Comisie si statele membre pentru aplicarea Fondurilor
in ceea ce priveste:
a) Alegerea indicatorilor prevazuti la articolul 37 alineatul (1) litera (c) (obiectivele axelor prioritare ale
programelor operationale se cuantifica cu ajutorul unui numar limitat de indicatori ai realizarii si ai
rezultatelor, tinand seama de principiul proportionalitatii. Indicatorii respectivi permit masurarea
progreselor in comparatie cu situatia initiala si realizarea obiectivelor care aplica axele prioritare);
b) Evaluarea mentionata la articolele 47 si 48;
c) Principiile generale ale sistemelor de gestiune si de control;
d) Intocmirea de rapoarte;sunt proporionale cu suma totala a cheltuielilor aferente unui
program operational.
Gestiunea impartita.
Bugetul Uniunii Europene alocat Fondurilor este executat in cadrul gestiunii impartite intre Statele
Membre si Comisie. Comisia isi asuma responsabilitatile de executie a bugetului general al Uniunii
Europene in conformitate cu urmatoarele dispozitii:
a) Se asigura de existenta si buna functionare a sistemelor de gestiune si de control in statele membre;
b) Intrerupe sau suspenda total sau partial platile in cazul unor nereguli in cadrul sistemelor nationale
de gestiune si control si aplica orice alta corectie financiara ceruta;
c) Se asigura cu privire la rambursarea aconturilor si procedeaza la degajarea din oficiu a
angajamentelor bugetare;
Aditionalitatea.
a) Contributia Fondurilor structurale nu se substituie cheltuielilor structurale publice sau asimilabile
dintr-un Stat Membru;
b) Pentru regiunile incluse in obiectivul de convergenta, Comisia si statul membru stabilesc nivelul
cheltuielilor publice sau asimilabile pe care statul membru le efectueaza in toate regiunile in cauza pe
parcursul perioadei de programare. Nivelul cheltuielilor efectuate de statul membru este unul dintre
elementele incluse in decizia Comisiei privind cadrul strategic national de referinta;
c) Nivelul cheltuielilor mentionate la alineatul b) este cel putin egal cu suma cheltuielilor medii anuale
in termene reale atinsa pe parcursul perioadei precedente de programare.
In afara de aceasta, nivelul cheltuielilor se determina in functie de conditiile macroeconomice
generale in care se efectueaza finantarea si tinand seama de anumite situatii economice specifice sau
exceptionale, cum este privatizarea sau un nivel extraordinar de cheltuieli structurale publice sau
asimilabile ale statului membru pe parcursul perioadei precedente de programare.
Egalitatea de gen si nediscriminarea.
Statele membre si Comisia asigura promovarea egalitatii intre barbati si femei si integrarea principiului
de egalitate de sanse in domeniul respectiv in fiecare dintre diferitele etape ale aplicarii Fondurilor.
Statele membre si Comisia iau masurile adecvate pentru prevenirea oricarei discriminari bazate
pe sex, rasa sau origine etnica, religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala in fiecare
dintre diferitele etape ale aplicarii Fondurilor si in special in ceea ce priveste accesul la Fonduri. in
special, accesibilitatea persoanelor cu handicap este unul dintre criteriile care trebuie respectate la
definirea operatiunilor cofinantate din Fonduri si de care trebuie sa se tina seama in fiecare dintre
diferitele etape ale aplicarii Fondurilor.

65

10. Dezvoltarea durabila.

Obiectivele Fondurilor sunt urmarite in cadrul dezvoltarii durabile si a promovarii, de catre Comunitate,
a obiectivului de protejare si imbunatatire a mediului inconjurator in conformitate cu articolul 6 din
Tratat.
O alta modificare semnificativa adusa de reforma vizeaza domeniul programarii: astfel, in trecut,
procesul programarii este organizat pe trei paliere: Planul National de Dezvoltare si Cadrul de Sprijin Comunitar
(primul continand prioritatile de dezvoltare a intregii economii nationale, al doilea doar prioritatile de finantat
din instrumentele structurale), Programele Operationale (fiecare dezvoltand cate o prioritate din Cadrul de
Sprijin Comunitar) si Programele Complement (documente detaliate de implementare a Programelor
Operationale).
Reforma mentine obligativitatea programarii multianuale (pe o perioada de 7 ani), dar aduce o viziune
strategica pronuntata si pune accent pe prioritatile Strategiei Lisabona, solicitand elaborarea a doar doua
documente programatice: unul strategic - Cadrul National Strategic de Referinta (armonizand atat prioritatile
nationale, cat si pe cele comunitare, cuprinse in Orientarile Comunitare Strategice pentru politica de coeziune) si
unul operational - Programele Operationale. Dispare astfel necesitatea elaborarii Planului National de
Dezvoltare, a Programelor Complement, precum si caracterul operational al Cadrului de Sprijin Comunitar.
In domeniul managementului, principalele modificari aduse de reforma privind gestionarea programelor
operationale sub obiectivul Convergenta vizeaza crearea unei Autoritati de Audit (organ independent, insarcinat
de verificarea bunei functionari a sistemelor de management si control) si a unei Autoritati de Certificare (pentru
certificarea declaratiilor de cheltuieli si a cererilor de plata inaintea transmiterii lor catre Comisie), precum si
disparitia notiunii de Autoritate de Plata.
Pentru programele operationale de sub obiectivul Cooperare Teritoriala Europeana, principalele
modificari constau in necesitatea crearii unei Autoritati de Certificare, a unei Autoritati Unice de Control si a
unui grup de controlori financiari (format din cate un controlor numit de fiecare stat membru participant si
avand rolul de a sprijini Autoritatea de Control), precum si disparitia notiunii de Autoritate

66

Capitolul 11 - Fonduri Structurale

Fondurile Structurale sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeana actioneaza
pentru eliminarea disparitatilor economice si sociale intre regiuni, in scopul realizarii coeziunii
economice
si
sociale.
Pentru programarea 2007-2013 exista trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri structurale respectiv:
Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR);
Fondul Social European(FSE);
Fondul de Coeziune (FC); si doua
Actiuni Complementare, respectiv:
Fondul European pentru Agricultura si Dezvolare Rurala (FEADR);
Fondul European pentru Pescuit (FEP). Fonduri Structurale nu constituie o sursa unica de finantare in
cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare fond acopera zona sa tematica specifica. Fondurile Structurale nu finanteaza
proiecte individuale separate. Ele finanteaza programe de dezvoltare regionala multianuale trasate impreuna de
regiuni, State Membre si Comisie, pe baza orientarii propuse de Comisie pentru intreaga Uniune Europeana.
Ajutorul structural reprezinta efectiv, in acest fel, o valoare adaugata pentru teritoriile eligibile; statele
membre sunt obligate sa mentina angajamentele financiare la acelasi nivel la care se aflau la inceputul perioadei
de programare
11.1. F.E.D.R. - Fondul European de Dezvoltare Regional
Articolul 160 din Tratat prevede ca Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER) este destinat sa
redreseze principalele dezechilibre regionale din Comunitate. Astfel, FEDER contribuie la reducerea diferentei
intre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni si la recuperarea decalajului de catre regiunile cele mai putin
favorizate, inclusiv zonele rurale si urbane, zonele industriale in declin, precum si regiunile afectate de un
handicap geografic sau natural, precum regiunile insulare si zonele muntoase, zonele cu densitate mica a
populatiei si regiunile de frontiera.
"Regulamentrul (CE) Nr. 1080/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 5 iulie 2006 privind
Fondul European de Dezvoltare Regionala si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999" stabileste
principalele tipuri de investitii ce vor fi finantate prin FEDR, dupa cum urmeaza: FEDER contribuie la
finantarea:
1.
Investitiilor productive care contribuie la crearea si salvgardarea locurilor de munca durabile, in
special prin intermediul unor ajutoare directe pentru investitiile efectuate indeosebi in IMM-uri;
1. Investitiilor in infrastructuri;
2.
Dezvoltarii potentialului endogen prin masuri de sustinere a dezvoltarii regionale si locale.
Aceste masuri cuprind asistenta si serviciile pentru intreprinderi, in special pentru IMM-uri, crearea si
dezvoltarea instrumentelor de finantare precum capitalul de risc, fondurile de imprumut si de garantie,
fondurile de dezvoltare locala, subventiile la dobanda, conectarea la retea, cooperarea si schimbul de
experienta intre regiuni, orase si factorii sociali, economici si de mediu relevanti;
2. Asistentei tehnice.
Convergenta
Pentru obiectivul "convergenta", FEDER isi concentreaza interventia asupra sustinerii dezvoltarii
economice durabile integrate la nivel regional si local si a ocuparii fortei de munca, mobilizand si consolidand
capacitatea endogena prin intermediul unor programe operationale care urmaresc modernizarea si diversificarea
structurilor economice si crearea si salvgardarea locurilor de munca durabile. Aceasta se realizeaza, in special,
prin intermediul urmatoarelor prioritati, iar combinarea exacta a masurilor care trebuie puse in aplicare depinde
de particularitatile fiecarui membru:
1. Cercetarea si dezvoltarea tehnologica (CDT), inovatia si spiritul de intreprindere, inclusiv consolidarea
capacitatilor de cercetare si de dezvoltare tehnologica si integrarea lor in Spatiul

67

European de Cercetare, inclusiv infrastructurile; ajutorul pentru CDT, in special in IMM-uri, si pentru
transferul de tehnologii; imbunatatirea relatiilor intre IMM-uri, pe de o parte, si invatamantul superior,
institutiile de cercetare si centrele de cercetare si de tehnologie, pe de alta parte; dezvoltarea retelelor de
intreprinderi; parteneriatele public-privat si grupurile de intreprinderi; asistenta in furnizarea de servicii
comerciale si tehnologice grupurilor de IMM-uri si stimularea spiritului de intreprindere si a finantarii
inovatiei pentru IMM-uri prin intermediul instrumentelor de inginerie financiara;
2.
Societatea informationala, inclusiv elaborarea unei infrastructuri de comunicatii electrice, de
continut local, de servicii si aplicatii, imbunatatirea accesului sigur la serviciile publice on-line si
dezvoltarea lor; si ajutorul si serviciile pentru IMM-uri in scopul adoptarii si utilizarii eficiente a
tehnologiilor informatiei si ale comunicatiei (TIC) sau exploatarea de idei noi;
3.
Initiativele locale in materie de dezvoltare si ajutorul pentru structurile care furnizeaza servicii
de proximitate pentru a crea noi locuri de munca, atunci cand aceste initiative nu intra in sfera de
aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006;
4.
Mediul, inclusiv investitiile legate de aprovizionarea cu apa, precum si de gestiunea deseurilor
si a apei; tratarea apelor uzate si calitatea aerului; prevenirea si controlul desertificarii, precum si
combaterea acestui fenomen; prevenirea si controlul integrat al poluarii; ajutoarele care urmaresc sa
atenueze efectele schimbarilor climatice; reabilitarea mediului fizic, inclusiv locuri si terenuri
contaminate si zone brownfield; promovarea biodiversitatii si protectia naturii, inclusiv investitii pentru
siturile Natura 2000; ajutorul pentru IMM-uri cu scopul de a promova planuri de productie durabile prin
punerea in aplicare a sistemelor de gestiune a mediului rentabile si prin adoptarea si utilizarea de
tehnologii de prevenire a poluarii;
5.
Prevenirea riscurilor, inclusiv elaborarea si punerea in aplicare a planurilor care urmaresc
prevenirea si gestiunea riscurilor naturale si tehnologice;
6.
Turismul, inclusiv promovarea resurselor naturale in calitate de potential pentru dezvoltarea
turismului durabil; protectia si valorificarea patrimoniului natural in sprijinul dezvoltarii socioeconomice; ajutorul care urmareste imbunatatirea ofertei de servicii turistice prin intermediul a noi
servicii cu o valoare adaugata mai considerabila si facilitarea trecerii la noi modele de turism mai
durabile;
7.
Investitiile culturale, inclusiv protectia, promovarea si pastrarea patrimoniului cultural;
dezvoltarea de infrastructuri culturale in sprijinul dezvoltarii socio-economice, turismului durabil si
consolidarii atractivitatii regionale; si ajutoarele care urmaresc imbunatatirea ofertei de servicii culturale
prin intermediul a noi servicii cu o valoare adaugata mai considerabila;
8.
Investitiile in transporturi, inclusiv imbunatatirea retelelor transeuropene si a legaturilor cu
reteaua RTE-T; strategiile integrate de promovare a transporturilor proprii, care contribuie la
imbunatatirea accesului la serviciile pentru pasageri si pentru marfuri, precum si a calitatii lor, la
realizarea unei repartitii modale mai echilibrate, la incurajarea sistemelor intermodale si la reducerea
impactului asupra mediului;
9.
Investitiile legate de energie, inclusiv in imbunatatirea retelelor transeuropene care contribuie la
consolidarea securitatii aprovizionarii, integrarea preocuparilor legate de mediu, imbunatatirea
eficientei energetice si dezvoltarea energiilor regenerabile;
10.
Investitiile in favoarea educatiei, in special a formarii profesionale, care contribuie la cresterea
atractiei si a calitatii vietii;
11.
Investitiile in infrastructurile sanitare si sociale care contribuie la dezvoltarea regionala si locala
si la cresterea calitatii vietii.
Competitivitatea regionala si ocuparea fortei de munca
In conformitate cu obiectivul de competitivitate regionala si de ocupare a fortei de munca, FEDER isi
concentreaza interventia, in cadrul strategiilor de dezvoltare durabila, promovand ocuparea fortei de munca, in
special avand in vedere urmatoarele trei prioritati:
1. Inovatia si economia cunoasterii, in special prin crearea si consolidarea unor economii regionale eficiente
ale inovatiei si a unor relatii generalizate intre sectoarele privat si public, universitatile si centrele
tehnologice, tinand seama de necesitatile locale, in special;

68

2. Imbunatatirea capacitatilor regionale de CDT si de inovatie, in legatura directa cu obiectivele regionale

de dezvoltare economica, printr-o sustinere in favoarea centrelor de competenta industriale sau axate pe
o tehnologie specifica; prin promovarea CDT industriale, a IMM-urilor si a transferului de tehnologie;
prin dezvoltarea previziunii tehnologice si a evaluarii comparative la nivel international a politicilor de
promovare a inovatiei; si printr-o sustinere in favoarea colaborarii intre intreprinderile si politicile
comune in materie de CDT si de inovatie;
3. Stimularea inovatiei si a spiritului de intreprindere in toate sectoarele economiei regionale si locale
printr-o sustinere in favoarea comercializarii de produse, de procese si de servicii noi sau imbunatatite
de IMM-uri; printr-o sustinere in favoarea retelelor si grupurilor de intreprinderi; prin imbunatatirea
accesului IMM-urilor la finantari; prin promovarea retelelor de cooperare intre intreprinderi si
institutiile de invatamant superior si de cercetare corespunzatoare; printr-un acces mai usor pentru
IMM-uri la serviciile de asistenta pentru intreprinderi, precum si printr-o sustinere in favoarea integrarii
de tehnologii mai adecvate si inovatoare in IMM-uri;
4. Promovarea spiritului de intreprindere, in special prin facilitarea exploatarii economice a noilor idei si
incurajarea crearii de noi intreprinderi prin intermediul institutiilor de invatamant superior si de
cercetare in cauza si al intreprinderilor existente;
5. Crearea de instrumente de inginerie financiara si de pepiniere propice capacitatii de dezvoltare
tehnologica si de cercetare a IMM-urilor si incurajarii spiritului de intreprindere si a formarii de noi
intreprinderi, in special IMM-uri care utilizeaza intensiv informatiile disponibile;
6. Mediul si prevenirea riscurilor, si in special;
7. Incurajarea investitiilor pentru reabilitarea mediului fizic, inclusiv siturile si terenurile contaminate,
desertificate si zonele brownfield;
8. Promovarea dezvoltarii infrastructurilor legate de biodiversitate si a investitiilor in siturile Natura 2000,
in cazul in care aceasta abordare contribuie la dezvoltarea economica durabila si/sau la diversificarea
zonelor rurale;
9. Stimularea eficientei energetice si a productiei de energii regenerabile si dezvoltarea de sisteme
eficiente de gestiune a energiei;
10. Promovarea transporturilor publice adecvate si durabile, in special in zonele urbane;
11. Elaborarea de planuri si de masuri de prevenire si de gestiune a riscurilor naturale (de exemplu
desertificarea, secetele, incendiile si inundatiile) si tehnologice;
12. Protectia si valorificarea patrimoniului natural si cultural in sprijinul dezvoltarii socio-economice si
promovarea resurselor naturale si culturale in calitate de potential pentru dezvoltarea turismului durabil;
13. Accesul la serviciile de transport si de telecomunicatii de interes economic general, in special:
14. Consolidarea resurselor secundare de transport prin imbunatatirea legaturilor cu retelele transeuropene
de transport (RTE-T), cu centrele feroviare, aeroporturi si porturi regionale sau cu platforme
multimodale; prin asigurarea unor legaturi transversale cu principalele linii feroviare si prin promovarea
cailor navigabile interne regionale si locale, precum si a transportului maritim pe distante scurte;
15. Incurajarea accesului la TIC prin intermediul IMM-urilor, a adoptarii acestor tehnologii si a utilizarii lor
eficiente, prin sustinerea accesului la retele; a stabilirii de puncte de acces publice la Internet; a echiparii
si a dezvoltarii de servicii si de aplicatii, in special cu realizarea de planuri de actiune pentru
intreprinderile foarte mici si intreprinderile artizanale.
In afara de aceasta, deoarece sunt programe operationale cofinantate de FEDER in regiunile care au dreptul
la finantarea specifica si tranzitorie prevazuta la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006,
statele membre si Comisia pot decide extinderea sprijinului pentru prioritatile prevazute la articolul 4 din
prezentul regulament.
Cooperarea teritoriala europeana
In conformitate cu obiectivul de cooperare teritoriala europeana, FEDER isi focalizeaza asistenta asupra
urmatoarelor prioritati:
Dezvoltarea de activitati economice, sociale si de mediu transfrontaliere prin intermediul strategiilor
comune in favoarea dezvoltarii teritoriale durabile, indeosebi;

69

1.

Prin incurajarea spiritului de intreprindere, in special dezvoltarea IMM-urilor, turismului,

culturii si comertului transfrontalier;
2.
Prin incurajarea si imbunatatirea protectiei si gestionarii comune a resurselor naturale si
culturale, precum si prin prevenirea riscurilor de mediu si tehnologice;
3. Prin sustinerea legaturilor intre zonele urbane si zonele rurale;
4.
Prin reducerea izolarii, prin intermediul unui acces optimizat la retelele si serviciile de
transport, de informatii si de comunicatii si la retelele si instalatiile transfrontaliere de distributie a apei,
de gestiune a deseurilor si de aprovizionare cu energie;
5.
Prin dezvoltarea colaborarii, capacitatilor si utilizarii comune a infrastructurilor, in special in
sectoare precum sanatatea, cultura, turismul si educatia.
In afara de aceasta, FEDER poate contribui la incurajarea cooperarii administrative si juridice, a integrarii
pietelor de munca transfrontaliere, a initiativelor locale pentru ocuparea fortelor de munca, a egalitatii intre
barbati si femei si a egalitatii sanselor, a formarii si a insertiei sociale, precum si la partajarea resurselor umane
si a infrastructurilor pentru CDT.
1.
Instituirea si dezvoltarea cooperarii transnationale, inclusiv a cooperarii bilaterale intre
regiunile maritime care nu este prevazuta la punctul (1), prin intermediul finantarii de retele si de
actiuni propice dezvoltarii teritoriale integrate, centrate in special pe urmatoarele prioritati:
2.
Inovatia: crearea si dezvoltarea de retele stiintifice si tehnologice si imbunatatirea capacitatilor
regionale in materie de CDT si de inovatie atunci cand ele contribuie direct la dezvoltarea economica
armonioasa a zonelor transnationale. Actiunile pot cuprinde realizarea de retele intre institutiile de
invatamant superior si de cercetare in cauza, pe de o parte, si IMM-uri, pe de alta parte; legaturile in
vederea facilitarii accesului la cunoasterea stiintifica si transferul tehnologic intre infrastructurile de
CDT si centrele internationale de excelenta in materie de CDT; asocierea organismelor de transfer de
tehnologii si elaborarea de instrumente de inginerie financiara comune axate pe sustinerea CDT in
IMM-uri;
3.
Mediul: gestiunea apei, a eficacitatii energetice, a prevenirii riscurilor si a activitatilor legate de
protectia mediului, a carei dimensiune transnationala este evidenta. Aceste actiuni pot cuprinde:
protectia si gestiunea bazinelor hidrografice, a zonelor de coasta, a resurselor marine, a serviciilor de
aprovizionare cu apa si a zonelor cu umiditate sporita; prevenirea incendiilor, secetei si a inundatiilor;
promovarea securitatii maritime si a protectiei impotriva riscurilor naturale si tehnologice; protectia si
valorificarea patrimoniului natural in sprijinul dezvoltarii socio-economice si a turismului durabil;
4.
Accesibilitatea: activitati care contribuie la facilitarea accesului la serviciile de transport si de
telecomunicatii, precum si la imbunatatirea calitatii lor, atunci cand dimensiunea transnationala a
acestor servicii este evidenta. Aceste actiuni pot cuprinde: efectuarea unor investitii in sectiunile
transfrontaliere ale retelelor transeuropene; imbunatatirea accesului local si regional la retelele nationale
si transnationale; imbunatatirea interoperabilitatii sistemelor nationale si regionale; si promovarea unor
tehnologii a informatiei si de comunicatii de varf;
5.
Dezvoltarea urbana durabila: consolidarea dezvoltarii cu centre multiple de interes la nivel
transnational, national si regional, a carei impact transnational este evident. Aceste actiuni pot cuprinde:
crearea si imbunatatirea retelelor urbane si a relatiilor intre zonele urbane si rurale; elaborarea de
strategii pentru a lua in considerare problemele similare cu privire la dimensiunile urbane si rurale;
pastrarea si promovarea patrimoniului cultural si integrarea strategica a zonelor de dezvoltare intr-o
perspectiva transnationala.
Asistenta pentru cooperarea bilaterala intre regiunile maritime poate fi extinsa pentru prioritatile prevazute
la punctul 1.;
1. Consolidarea eficientei politicii regionale prin promovarea:
2. Cooperarii interregionale axate pe inovatie si economia informatiei, precum si pe mediu si prevenirea
riscurilor in sensul articolului 5 punctele 1. si 2.;
3. Schimburilor de experienta cu privire la identificarea, transferul si diseminarea celor mai bune practici,
inclusiv in ceea ce priveste dezvoltarea urbana durabila prevazuta la articolul 8; si
4. Actiunilor legate de studii, colectarea de date, precum si de observarea si analiza tendintelor de
dezvoltare in Comunitate.
70

Eligibilitatea cheltuielilor
Urmatoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru o contributie a FEDER:
(a) Dobanzile debitoare;
(b) Achizitionarea de terenuri cu o valoare mai mare de 10% din cheltuielile totale eligibile ale operatiunii in
cauza. in cazuri exceptionale si justificate in mod corespunzator, autoritatea de gestiune poate admite un procent
mai mare pentru operatiunile cu privire la protectia mediului;
(c) Dezmembrarea centralelor nucleare;
(d) Taxa pe valoarea adaugata recuperabila.
Cheltuielile pentru locuinte sunt eligibile doar pentru statele membre care au aderat la Uniunea
Europeana la 1 mai 2004 sau dupa aceasta data si in urmatoarele conditii:
(a) Cheltuielile sunt programate in cadrul unei operatiuni integrate de dezvoltare urbana sau al unei axe
prioritare pentru zonele afectate sau amenintate de o deteriorare fizica si de excluderea sociala;
(b) Alocatia financiara atribuita cheltuielilor pentru locuinte se ridica cel mult la 3% din contributia FEDER la
programele operationale in cauza sau la 2% din contributia totala FEDER;
(c) Cheltuielile sunt limitate la:
- Locuintele multifamiliale sau
- Imobilele apartinand autoritatilor publice sau exploatantilor fara scop lucrativ care sunt destinate familiilor cu
venit mic sau persoanelor cu nevoi speciale.
11.2. F.S.E. - Fondul Social European
Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a dispozitiilor generale
privind Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de coeziune1 introduce
cadrul in care se inscrie actiunea Fondurilor structurale si a Fondului de coeziune si stabileste in principal
obiectivele, principiile si normele de parteneriat, de programare, de evaluare si de gestiune. in consecinta, este
oportun sa se defineasca misiunea Fondului Social European (FSE) in raport cu atributiile care ii sunt consacrate
in conformitate cu articolul 146 din Tratat si in cadrul actiunii statelor membre si a Comunitatii care are ca
obiectiv elaborarea unei strategii coordonate pentru ocuparea fortei de munca in conformitate cu articolul 125
din Tratat.
FSE contribuie la prioritatile Comunitatii in ceea ce priveste intensificarea coeziunii economice si
sociale prin imbunatatirea ocuparii fortei de munca si a posibilitatilor de angajare, prin incurajarea unui nivel
ridicat de ocupare a fortei de munca si o imbunatatire cantitativa si calitativa a ocuparii fortei de munca. in acest
scop, FSE sprijina politicile statelor membre al caror scop este de a realiza ocuparea intregii forte de munca,
precum si calitatea si productivitatea muncii, de a promova asimilarea sociala, in special accesul persoanelor
defavorizate la angajare si de a reduce disparitatile nationale, regionale si locale in domeniul ocuparii fortei de
munca.
In special, FSE sustine actiunile conforme cu masurile pe care statele membre le adopta pe baza liniilor
directoare din cadrul strategiei europene pentru ocuparea fortei de munca, astfel cum au fost incorporate in
liniile directoare integrate pentru ocuparea si cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, precum si al
recomandarilor care le insotesc.
Pentru indeplinirea misiunii FSE sustine prioritatile Comunitatii in ceea ce priveste necesitatea
consolidarii coeziunii sociale, a cresterii productivitatii si competitivitatii si incurajarii cresterii economice si a
dezvoltarii durabile. in acest proces, FSE tine seama de prioritatile si obiectivele pertinente ale Comunitatii din
domeniul educatiei si formarii profesionale, al cresterii participarii persoanelor inactive din punct de vedere
economic la piata muncii, al combaterii excluderii sociale - in special aceea a categoriilor defavorizate, precum
persoanele handicapate, al promovarii egalitatii intre barbati si femei si al nediscriminarii.
In cadrul obiectivelor "convergenta" si "competitivitate regionala si ocupare a fortei de munca", FSE
sprijina actiunile statelor membre in sensul prioritatilor enumerate in continuare:
1. Cresterea capacitatii de adaptare a lucratorilor, a intreprinderilor si sefilor de intreprinderi, in
scopul de a imbunatati anticiparea si gestiunea pozitiva a schimburilor economice, incurajand
in
special:
a) Educatia si formarea profesionala pe parcursul vietii si cresterea investitiilor in resursele
71

umane de catre intreprinderi, in special IMM, si lucratori, prin elaborarea si punerea in aplicare a
sistemelor si strategiilor, inclusiv invatamantul, care asigura un acces imbunatatit la formarea
profesionala, in special a lucratorilor slab calificati si a lucratorilor in varsta, prin dezvoltarea
calificarilor si a competentelor, prin diseminarea tehnologiilor informatiei si comunicarii, a
invatamantului on-line, a tehnologiilor care respecta mediul si a aptitudinilor in domeniul gestionarii,
prin promovarea spiritului de intreprindere, a inovatiei si a intreprinderilor tinere;
b) Conceperea si diseminarea unor forme inovatoare si mai productive de organizare a muncii, in
special a imbunatatirilor din domeniul sanatatii si al sigurantei la locul de munca, identificarea
necesitatilor viitoare in materie de cerinte profesionale si de competente si dezvoltarea serviciilor
specifice de angajare, de formare si de sprijin, inclusiv reorientarea, destinate lucratorilor in contextul
restructurarilor sectoriale si de intreprindere;
2. Imbunatatirea accesului la un loc de munca si insertia durabila pe piata muncii a persoanelor in
cautarea unui loc de munca si a persoanelor inactive, prevenirea somajului, in special somajul
de lunga durata si somajul in randul tinerilor, incurajarea imbatranirii active si prelungirea
vietii active si cresterea participarii pe piata muncii, incurajand in special:
a) Modernizarea si consolidarea institutiilor de pe piata muncii, in special a serviciilor pentru angajare
si a altor initiative pertinente din cadrul strategiilor Uniunii Europene si a statelor membre in favoarea
ocuparii intregii forte de munca;
b) Punerea in aplicare a unor masuri active si preventive care sa permita identificarea precoce a
necesitatilor cu ajutorul planurilor individuale de actiune si a unui sprijin personalizat, de exemplu
formarea continua, cautarea locului de munca, reorientarea si mobilitatea, munca independenta si
crearea de intreprinderi, in special intreprinderile cooperative, masurile de stimulare menite sa
incurajeze participarea pe piata muncii, masuri flexibile destinate sa mentina lucratorii in varsta mai
mult timp pe piata muncii si masurile care au ca scop concilierea vietii profesionale si a vietii private, in
special prin facilitarea accesului la serviciile de ingrijire a copiilor si de ajutor pentru persoanele
dependente;
c) Integrarea si actiuni specifice pentru imbunatatirea accesului la un loc de munca si cresterea
participarii durabile si cresterea numarului de femei la angajare, pentru reducerea segregarii bazate pe
sex pe piata muncii, in special prin abordarea cauzelor directe si indirecte care stau la baza diferentelor
de remunerare intre barbati si femei;
d) Actiuni specifice pentru cresterea participarii emigrantilor la angajare si intensificarea integrarii lor
sociale in aceasta maniera, facilitarea mobilitatii geografice si sectoriale a lucratorilor si integrarea
transfrontaliera a pietei muncii, in special prin consiliere, formare lingvistica si validarea competentelor
si a calificarilor dobandite;
3. Intensificarea asimilarii sociale a persoanelor defavorizate in vederea integrarii lor durabile pe
piata locurilor de munca si combaterea tuturor formelor de discriminare pe piata muncii,
incurajand in special:
a) Demersurile de insertie pe piata locurilor de munca si de revenire pe piata muncii pentru persoanele
defavorizate, precum persoanele confruntate cu excluderea sociala sau cu abandonul scolar precoce,
minoritatile, persoanele handicapate, precum si persoanele care asigura serviciile de ajutor pentru
persoanele dependente, cu ajutorul masurilor legate de ocuparea fortei de munca, in special in sectorul
economiei sociale, de accesul la educatie si la formare profesionala si prin actiuni de insotire, precum si
prin actiuni pertinente de sprijin si prin servicii de proximitate si de garantie care imbunatatesc
posibilitatile de angajare;
b) Acceptarea diversitatii la locul de munca si combaterea discriminarilor in intrarea si cresterea pe
piata muncii, in special cu ajutorul campaniilor de sensibilizare, a participarii colectivitatilor locale si a
intreprinderilor si promovarea initiativelor locale in domeniul ocuparii fortei de munca;
4. Consolidarea capitalului uman, incurajand in special:
a) Proiectarea si punerea in aplicare a unor reforme ale sistemelor de educatie si de formare
profesionala, in scopul cresterii potentialului fortei de munca, o mai buna adaptare a educatiei si a
formarii initiale si profesionale la cerintele pietei muncii si actualizarea permanenta a
72

aptitudinilor personalului de formare profesionala in scopul de a favoriza inovatia si o economie bazata

pe cunoastere;
b) Activitatile de conectare in retea a unitatilor de invatamant superior, a centrelor de cercetare si de
tehnologie si a intreprinderilor;
c) Promovarea parteneriatelor, pactelor si initiativelor prin intermediul sistemului de retea dintre partile
beneficiare in cauza, precum partenerii sociali si organizatiile neguvernamentale, la nivel national,
regional, local si transnational, in scopul realizarii unei mobilizari in favoarea reformelor din domeniul
ocuparii fortei de munca si asimilarii pe piata muncii.
In cadrul obiectivului "convergenta", FSE sprijina actiuni intreprinse in statele membre in sensul
prioritatilor enumerate in continuare:
1. Cresterea si imbunatatirea investitiilor in capitalul uman, incurajand in special:

a) Punerea in aplicare a reformelor din sistemele de educatie si de formare profesionala, in special in

vederea cresterii capacitatii persoanelor de a corespunde cerintelor unei societati bazate
pe
cunoastere, educatie si formare profesionala pe parcursul vietii;
b) Participarea crescuta la educatie si formare profesionala pe parcursul vietii, inclusiv prin actiuni care
au ca scop reducerea abandonului scolar precoce si segregarea persoanelor bazata pe sex, precum si
imbunatatirea accesului la educatie si formare initiala, profesionala si superioara si a calitatii lor;
2. Dezvoltarea potentialului uman in domeniul cercetarii si inovatiei, in special prin intermediul studiilor
postuniversitare si al formarii profesionale a cercetarilor;
3. Consolidarea capacitatii institutionale si a eficacitatii administratiilor si serviciilor publice la nivel
national, regional si local si, dupa caz, a partenerilor sociali si a organizatiilor neguvernamentale in
perspectiva reformelor, a unei mai bune reglementari si a bunei guvernari, in special in domeniile
economic, al ocuparii fortei de munca, al educatiei, social, ecologic si judiciar, incurajand in special:
a) Mecanismele destinate imbunatatirii conceptiei, supravegherii si evaluarii politicilor si programelor,
in special prin intermediul studiilor, statisticilor si avizelor furnizate de experti, al unui sprijin acordat
coordonarii serviciilor si al unui dialog intre organismele publice si private in cauza;
b) Dezvoltarea capacitatilor pentru punerea in aplicare a politicilor si programelor din domeniile in
cauza, inclusiv in ceea ce priveste aplicarea legislatiei, in special prin formarea continua a incadrarii si a
personalului si sprijinul specific acordat serviciilor esentiale, serviciilor de inspectie si participantilor
socio-economici, in special partenerii sociali si ecologici, organizatiile neguvernamentale in cauza si
organizatiile profesionale reprezentative;
c) FSE sprijina, de asemenea, actiunile transnationale si interregionale, in special prin schimbul de
informatii, experienta, rezultate si bune practici si prin elaborarea unor abordari complementare si a
unor actiuni coordonate sau conexe.
11.3. F.C.- Fondul de Coeziune
Scopul acestui Fond este acela al intensificarii coeziunii economice si sociale in cadrul Comunitatii, in
perspectiva promovarii unei dezvoltari durabile.
Fondul intervine pentru actiuni din domeniile enumerate in continuare, respectand un echilibru corect si tinand
seama de necesitatile de investitie si de infrastructura specifice fiecarui stat membru beneficiar:
1. Retelele transeuropene de transport, in special proiectele prioritare de interes comun enumerate
in Decizia nr. 1692/96/CE;
2. Mediul face parte din prioritatile politicii comunitare de protectie a mediului, astfel cum au fost
definite in programul de politica si de actiune din domeniul mediului. in acest context, Fondul
poate sa intervina, de asemenea, in domenii legate de dezvoltarea durabila care prezinta
avantaje clare pentru mediu, precum eficacitatea energetica si energiile regenerabile, iar in ceea
ce priveste transportul care nu are legatura cu retelele transeuropene, transportul feroviar,
transportul pe caile navigabile interne, transportul maritim, sistemele de transport intermodal si

73

interoperabilitatea lor, gestiunea traficului rutier, maritim si aerian, transporturile urbane specifice si
transporturile publice; 3. Echilibrul corect al asistentei se defineste p rin parteneriat intre statele membre si
Comisie.
Eligibilitatea cheltuielilor
Urmatoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru o interventie din cadrul Fondului:
(a) Dobanzile debitoare;
(b) Achizitionarea unor terenuri la o suma mai mare cu 10% din totalul cheltuielilor eligibile pentru actiunea in
cauza;
(c) Locuinta;
(d) Daramarea centralelor nucleare; si
(e) Taxa pe valoarea adaugata recuperabila.
Proiecte majore
Prin intermediul acestui fond pot fi finantate si proiectele majore, prin proiect major intelegandu-se proiectul
care include un ansamblu de lucrari, activitati sau servicii destinate sa indeplineasca o functie indivizibila cu
caracter economic sau tehnic clar, care urmareste obiective identificate clar si al carui cost total depaseste 25 de
milioane EUR pentru mediul inconjurator si 50 de milioane EUR pentru alte domenii.
In cazul unor astfel de intiative, Statul Membru sau Autoritatea de Management furnizeaza Comisiei
urmatoarele informatii privind proiectele majore:
Informatii privind organismul care va fi responsabil pentru aplicare;
Informatii privind natura investitiilor si descrierea lor, precum si pachetul financiar si localizarea sa;
Rezultatele studiilor de fezabilitate;
Un calendar de executie si, in cazul in care perioada de aplicare a operatiunii in cauza ar trebui sa fie
mai lunga decat perioada de programare, transele pentru care se cere o cofinantare comunitara pe perioada de
programare 2007-2013;
O analiza costuri-beneficii care contine o analiza a riscurilor, precum si impactul previzibil asupra
sectorului in cauza si asupra situatiei socio-economice a statului membru si/sau a regiunii si, daca este posibil,
dupa caz, a altor regiuni din Comunitate;
O analiza a impactului de mediu;
Justificarea participarii publice;
Planul de finantare care contine suma totala a resurselor financiare prevazute si suma prevazuta pentru
contributia din Fonduri, a BEI, a FEI si din orice alta sursa de finantare comunitara, inclusiv planul indicativ
anual al contributiei financiare din FEDER sau din Fondul de Coeziune pentru proiectul respectiv.
Comisia evalueaza proiectul major, consultandu-se, dupa caz, cu experti externi, inclusiv cu BEI,
verificand coerenta acestuia cu prioritatile programului operational, contributia la realizarea obiectivelor acestor
prioritati si coerenta cu celelalte politici comunitare si adopta o decizie in termen de cel mult trei luni de la
prezentarea unui proiect major de catre statul membru sau autoritatea de gestiune

74

Capitolul 12 POLITICA AGRICOL

COMUN
Uniunea European traverseaz n prezent o perioad dificil, de contestaii privind dimensiunea adncirii i
a lrgirii.
In mai 2004, a avut loc o extindere fr precedent, cu zece noi state membre. Extinderea s-a realizat nu doar
n termeni geografici, ci i politico-economici.
Agenda Lisabona se afl n plin proces de derulare, cu rezultate pn acum nu extrem de satisfctoare.
La rndul su, Tratatul Constituional este n curs de ratificare, procesul ntmpinnd ns obstacole serioase
i ridicnd i mari semne de ntrebare.
n acest context complex, UE se confrunt cu provocri extrem de serioase.
Unele vizeaz politicile i relaiile externe, Uniunea fiind unul din juctorii importani de pe scena economiei
mondiale.
Altele sunt de natur intern, legate fiind de aspecte privind democraia, eficiena i reforma instituiilor i
politicilor UE ntr-o formul extins.
Scopul acestui curs este de a oferi studenilor
cunotinele necesare, pe de o parte, pentru nelegerea mecanismelor i proceselor specifice UE i, pe de alt
parte,
pentru delimitarea i evaluarea aspectelor sensibile cu care se confrunt Uniunea n aceast perioad de
transformri profunde.
Analiza se desfoar pe dou niveluri:

Palierul teoretic - fiind prezentate cele mai reprezentative teorii care explic dinamica proceselor economice
asociate procesului de integrare european;
Palierul politicilor comune / comunitare - fiind analizat modul n care UE i guvernele naionale influeneaz
procesele economice prin msuri de politic economic.
Scopul acestui curs, dincolo de inevitabila transmitere a informaiilor relevante, este s mbunteasc
nelegerea i cunoaterea aprofundat a mecanismelor specifice procesului de integrare european.
Fiecare capitol include nu numai informaii teoretice, dar i studii de caz, care detaliaz exemple practice sau
probleme specifice.
PAC nu este att o politic agricol comun, ct un sistem agricol comun de susinere a preurilor".
(John McCormick, nderstanding the European Union)
Politica Agricol Comun este un set de reguli i mecanisme care reglementeaz producerea, procesarea
i comercializarea produselor agricole n Uniunea European i care acord o atenie crescnd dezvoltrii
rurale. Are la baz preuri comune i organizaii comune de pia.
Politica agricol comun, politic de importan major pentru UE (adesea fiind considerat n fapt
singura veritabil politic comun), a avut n principal raiuni de natur politic, interne dar i externe. Dup
cum arta Helen Wallace (2004) PAC poate fi perceput ca o strategie defensiv, condus politic, de
modernizare a agriculturii vest-europene, pe fondul ameninrilor interne venite dinspre societatea industrial
dar i a ameninrilor externe generate de competiia comercial american". F.E.D.R.
Articolul 160 din Tratat prevede ca Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER) este destinat sa
redreseze principalele dezechilibre regionale din Comunitate. Astfel, FEDER contribuie la reducerea diferentei
intre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni si la recuperarea decalajului de catre regiunile cele mai putin
favorizate, inclusiv zonele rurale si urbane, zonele industriale in declin,

75

precum si regiunile afectate de un handicap geografic sau natural, precum regiunile insulare si zonele muntoase,
zonele cu densitate mica a populatiei si regiunile de frontiera.
"Regulamentrul (CE) Nr. 1080/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 5 iulie 2006 privind
Fondul European de Dezvoltare Regionala si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999" stabileste
principalele tipuri de investitii ce vor fi finantate prin FEDR, dupa cum urmeaza: FEDER contribuie la
finantarea:
Investitiilor productive care contribuie la crearea si salvgardarea locurilor de munca durabile, in special prin
intermediul unor ajutoare directe pentru investitiile efectuate indeosebi in IMM-uri; Investitiilor in
infrastructuri;
Dezvoltarii potentialului endogen prin masuri de sustinere a dezvoltarii regionale si locale. Aceste masuri
cuprind asistenta si serviciile pentru intreprinderi, in special pentru IMM-uri, crearea si dezvoltarea
instrumentelor de finantare precum capitalul de risc, fondurile de imprumut si de garantie, fondurile de
dezvoltare locala, subventiile la dobanda, conectarea la retea, cooperarea si schimbul de experienta intre regiuni,
orase si factorii sociali, economici si de mediu relevanti; Asistentei tehnice.
Principiile
importana acestei politici poate fi probat i de elemente cantitative precum faptul c 80% dintre
textele publicate n Jurnalul Oficial al CE aparin domeniului agricol i, nu mai puin semnificativ, de
faptul c i n prezent, circa 40% din bugetul comunitar este orientat ctre acest domeniu.
Bugetul
Uniunii
Europene
2007
Principiile
Orientrile trasate _prin Tratatul CEE
La momentul negocierii Tratatului de la Roma (TCE), agricultura ocupa un loc important pe agenda
statelor membre, deoarece reprezenta 12% din PSB al celor ase state fondatoare i ocupa circa 20% din fora de
munc. Cele mai multe ferme agricole erau mici i deci vulnerabile, majoritatea guvernelor naionale oferind
susinere agriculturii.
Ca atare, conform Tratatului de la Roma, PAC se baza pe urmtoarele principii: cel al
promovrii pieei unice n domeniul agricol;
un sistemprotecionist menit s aduc avantaje productorilor agricoli comunitari n faa produselor
importate;
o susinere financiar comun, de ctre toate statele membre a costurilor implicate. Conform
Art. 33 TCE, PAC viza urmtoarele obiective :
1. creterea productivitii n agricultur, prin asigurarea unei dezvoltri raionale a produciei, precum i o
exploatare optim a factorilor de producie, n special a minii de lucru;
2. asigurarea unui nivel de via echitabil pentru populaie;
3. stabilizarea pieelor;
4. garantarea securitii aprovizionrii;
5. asigurarea unor preuri rezonabile pentru consumatori.
Modaliti de realizare a PAC
Mijloacele de realizare a politicii agricole comune (PAC) sunt prevzute n articolele urmtoare ale Tratatului
CE:
a) organizarea comun a pieei (art. 34). Pentru atingerea obiectivelor prevzute n cadrul art.39, piaa agricol
urma a fi organizat, avnd n vedere urmtoarele elemente:
reguli comune n domeniul concurenei;
coordonare obligatorie privind organizarea diferitelor piee naionale;
organizarea pieelor europene. n final, aceast a treia form se va impune, sub termenul generic de
Organizarea Comun a Pieelor (OCP), pentru cereale, zahr etc.
76

b) msuri orizontale, respectiv aciuni, acte normative, instrumente financiare aplicabile ntregului sector
agricol, indiferent de natura produselor agricole, respectiv:
msuri prin care se finaneaz sectorul agricol,
proceduri privind administrarea i controlul terenurilor,
mecanisme comerciale i acorduri comerciale (n special legate de relaiile din cadrul OMC),
msuri privind protecia consumatorilor etc.
1. Perioada de formare (Stressa)
Comisia a avut obligaia de a organiza, odat cu intrarea n vigoare a tratatului, o conferin a statelor
membre pe probleme agricole, nainte de a prezenta propuneri privind elaborarea i realizarea unei PAC.
Aceast conferin, care a avut loc la Stressa, n iulie 1958, a ajuns la un consens privind necesitatea protejrii
pieei interne n faa concurenei din exterior, a existenei unei corelaii ntre politica preurilor i structura
produciei, precum i asupra necesitii asigurrii unor venituri rezonabile pentru agricultori i a protejrii
exploataiilor agricole.
2. Perioada maratoanelor i crizelor
Odat cu fixarea unui pre indicativ pentru cereale, de la care urmau a fi stabilite preurile de intervenie,
prelevrile la import i restituirile la export, s-au pus bazele PAC.
Mecanismul preurilor devenea astfel piesa de baz n susinerea veniturilor agricole, fiind astfel trasate i trei
dintre caracteristicile importante ale PAC:
- Unicitatea pieei, pornind de la existena unui sistem de preuri unice, care urmau a fi fixate. -
Preferina comunitar, manifestat fa de concurena extern. Politici ale UE
- Solidaritatea financiar, prin suportarea cheltuielilor implicate de PAC prin intermediul FEOGA.
3. Planul Mansholt
La finele anilor '60, comisarul responsabil cu politica agricol, olandezul Sicco Mansholt, a tras un
semnal de alarm, dnd publicitii un memorandum celebru prin care prezenta problemele ridicate de PAC n
cadrul Europei celor 6 (momentul este plasat naintea primei lrgiri).
Probleme comerciale, legate de apariia excedentelor, rezultat al unei dezvoltri mult mai rapide a
produciei dect a consumului. Cantitatea de gru afectat de intervenii ajunsese la 1,1 mil. tone n 1967-'68, iar
rata auto-satisfacerii trecuse de la 93% n 1958 la 103,9% ncepnd cu 1965). Stocul de unt, care se ridica la
67,9 mii tone n 1965, urma s ating nivelul estimat de 325 mii tone n 1969. Pe de alt parte, n acel moment
se menineau nc deficite n privina cerealelor, crnii de vit sau uleiurilor vegetale (unde rata auto-satisfacerii,
n 1965, era de 37,7%).
Probleme financiare, legate de creterea cheltuielilor FEOGA, seciunea Garanie.
Probleme sociale, legate de faptul c n ciuda nivelului ridicat al preurilor agricole comunitare, nu se
asigurau venituri rezonabile pentru agricultori.
Memorandul Mansholt propunea, pe termen scurt, o mai bun ierarhizare a preurilor, pe termen mediu,
msuri de eliminare a excedentelor (n special pentru unt - preuri de vnzare reduse etc.) iar pe termen lung, o
reform a structurilor agricole.
4. Creterea provocrilor
n ciuda mecanismelor de organizare a pieelor realizate, a preurilor comune practicate, a deciziilor
comune privind finanarea agriculturii, PAC prea a ridica n continuare noi probleme, n sprijinul acestei
afirmaii stnd cel puin trei argumente: a) Atitudinea Marii Britanii i presiunile SUA
Marea Britanie, n mod tradiional ostil includerii agriculturii n spaiul european al liberului schimb, a
trebuit s accepte PAC ca pre al intrrii sale n CEE (ncepnd cu 1 ianuarie 1973). Acceptul a fost doar
temporar, intenia real fiind de a obine punerea n discuie a PAC sau, cel puin, modificarea acesteia ntr-un
mod favorabil Marii Britanii. Astfel, ncepnd cu anul 1974, guvernul laburist va solicita renegocierea PAC i
va obine chiar concesii importante (subvenii pentru

77

consumatorii de unt, un aranjament privind importul de unt din Noua Zeeland, un protocolul privind zahrul n
cadrul Conveniei de la Lome etc.). n continuare, presiunile britanice vor avea n vedere nivelul preurilor i
limitarea costurilor financiare ale PAC.
n exteriorul spaiului comunitar, SUA exercitau o presiune crescnd n vederea modificrii PAC,
considerat a fi mult prea protecionist i de natur s falsifice schimburile comerciale internaionale datorit
subvenionrii agresive a exporturilor. b) Acumularea excedentelor i creterea costurilor PAC
Intrarea Marii Britanii n CEE, mare importator de produse agricole, a prut s rezolve, cel puin pe
moment, problema produselor lactate. Soluia era ns provizorie, problema excedentelor fiind reluat ulterior la
finele anilor '70. n tabelul urmtor este urmrit evoluia ratei de auto-satisfacere, ntre 1973, anul primei
lrgiri, i 1983, anul n care principiul pragului garantat a fost acceptat pentru numeroase produse.
5. Reforma PAC
n iunie 2003 Consiliul de Minitri a ajuns la un acord n domeniul reformrii PAC, concretizat n
adoptarea unui nou cadru legal n septembrie 2003. Obiectivul general al acestei reforme este asigurarea unui
mai bun echilibru n susinerea i ntrirea mediului rural prin transferarea unor fonduri din pilonul 1 al PAC,
Agricultura n pilonul 2, Dezvoltare rural, prin introducerea unui sistem de modulare pe ansamblul UE i prin
extinderea sferei de aciune a instrumentelor actuale de dezvoltare rural. Aceast reform va schimba complet
modul n care Uniunea European sprijin sectorul agricol. Politica Agricol Comun va fi direcionat spre
interesele consumatorilor i a contribuabililor, astfel nct fermierii s aib libertatea de a produce ceea ce se
cere pe pia.
Dup cum se poate observa din cele prezentate anterior (vezi i Anexa 8.1), n cei 45 de ani de la
trasarea arhitecturii Politicii Agricole Comune cea mai important transformare poate fi considerat trecerea de
la susinerea agriculturii prin preuri (ca prim pilon al PAC) la dezvoltarea rural (pilonul al doilea). n ultimii
ani, prin intermediul obiectivelor dezvoltrii durabile, Uniunea European a realizat tranziia de la sprijinirea
produciei la susinerea direct a veniturilor productorilor. Un ctig important al procesului de reform este
acela c fermierii accept, prin intermediul msurilor de dezvoltare rural, s-i adapteze afacerile, metodele de
management al terenurilor i practicile agricole la nevoile reale ale societii. Politica de dezvoltare rural este
din ce n ce mai focalizat pe indivizi i grupuri, altele dect cele reprezentate de fermieri, active n aceste zone,
n scopul promovrii unei dezvoltri integrate i durabile a zonelor rurale.
Organizarea comun a pieei (OCP). Seciunea Garantare" a FEOGA
Organizarea comun a pieei se bazeaz pe dou mari principii:
1) libera circulaie a produselor pe piaa unic, nsoit de preferina comunitar. Ea se traduce prin:
a) eliminarea restriciilor cantitative n calea schimburilor agricole, a taxelor vamale i a msurilor cu efect
echivalent n schimburile dintre rile membre presupune, ntr-un cadru foarte reglementat, caracterizat prin
existena unui regim uniform al preurilor i a unor garanii uniforme pentru productorii comunitari;
b) realizarea unei protecii periferice comune, cu scopul protejrii agricultorilor n faa preurilor mondiale de
regul mai mici i a fluctuaiei cursurilor de schimb. Aceast protecie periferic trebuie s asigure preferina
comunitar, astfel nct s favorizeze achiziionarea produselor agricole comunitare.
2) responsabilitate financiar comun:
a) la nivelul gestionrii pieelor, cu alte cuvinte n privina cheltuielilor de intervenie necesare n cazul
organizrii comune a pieei (de exemplu, ajutoare pentru exportatori, cheltuieli de stocare etc.)
b) pentru finanarea operaiunilor de ameliorare a structurilor agricole.
Organizarea comun a pieelor a nlocuit treptat, dup introducerea PAC (n sectoarele unde era necesar)
organizarea naional a pieelor. In prezent ea acoper circa 90% din producia agricol comunitar (cereale,
porcine, fructe i legume, banane, vin, produse lactate, carne vit, orez, materii grase, zahr, floricultur, fructe
i legume transformate, tutun, carne oi i capr .a).

78

TERMINOLOGIE PRIVIND PREURILE AGRICOLE COMUNITARE Preul

dorit de UE:
- Pre indicativ n cazul cerealelor, zahrului, laptelui, uleiului de msline, rapiei, floarea soarelui, orezului
- Pre orientativ pentru carne de vit i vin
- Pre obiectiv pentru tutun, soia, in, mazre, bob.
Preul minim de import:
- Pre prag pentru cereale, zahr, lapte, ulei de msline, rapi, floarea soarelui, orez
- Pre de ecluz pentru produse avicole, carne porc (pre fixat pornind de la preurile de referin ale
rilor cu cele mai ridicate randamente)
- Pre de referin pentru vin, fructe, legume (pre calculat pornind de la preul intern mediu, majorat cu o sum
forfetar)
Preul garantat:
- Pre de intervenie pentru cereale, zahr, lapte, ulei de msline, rapi, floarea soarelui, orez, tutun, carne de
vit
- Pre minim pentru soia
- Pre de cumprare pentru legume i fructe (ntre 40 i 70% din preul de baz) i carne de porc
Organizarea comun de pia permite fixarea preurilor agricole unice pentru toate pieele europene,
acordarea de ajutoare productorilor, instaurarea de mecanisme de control a produciei i organizarea
schimburilor comerciale cu alte ri. Alte atribuii vizeaz relaiile ntre statele membre i Comisia european.
Mecanismele se prezint astfel :
preurile.
La nceputul fiecrui an Consiliul fixeaz trei categorii de preuri ale produselor agricole:
- preul indicativ (considerat ca preul la care ar putea avea loc tranzaciile pe piaa comunitar),
- preul iniial (preul minim la care pot fi vndute produsele de import; este mai mare dect preul
de intervenie i ncurajeaz cumprarea produselor comunitare, respectnd astfel principiul preferinei
comunitare),
- preul de intervenie (fiind preul garantat la care autoritatea poate cumpra i stoca cantitile produse).
acordarea de ajutoare financiare.
Ajutoarele financiare pot fi acordate pentru ncurajarea produciei (Regulamentele nr. 1259/1999 i nr.
1251/99 ale Consiliului), creterea eptelului, pentru compensarea pierderilor suportate de agricultori n raport
cu preurile internaionale, pentru marketingul produciei, creterea competitivitii sau pentru ncurajarea
abandonrii unui anumit tip de producie / pentru conversia terenului sau a unor exploataii agricole.
controlul produciei.
Sistemul cotelor i garantarea unor cantiti la nivel naional permit controlul produciei agricole i
limitarea surplusului, ca i stocarea acestuia. Prin sistemul de cote, fermierilor le este permis producerea unei
cantiti maxime, depirea acestei cote fiind penalizat. Garantarea unor cantiti la nivel naional presupune c
depirile vor fi penalizate prin diminuarea preului de intervenie pentru anul urmtor.
Controlul poate fi fcut i prin necultivarea terenului sau diversificarea produciei prin producerea unor
materii prime necesare biomasei, primindu-se n schimb compensaii financiare. Fermierilor le pot fi acordate
compensaii directe bazate pe numrul de animale sau suprafaa cultivat.
comerul cu statele nemembre ale UE.
n acest sens este ncurajat exportul produselor procesate. Pentru a importa produse este necesar obinerea unei
licene de import i plata unei taxe de import.

79

Pentru a atinge obiectivele politicii agricole comune definite de tratat si pentru a finanta diversele masuri care
intra sub incidenta sa, inclusiv dezvoltarea rurala, s-au instituit urmatoarele fonduri:
(a) Fondul European de Garantare Agricola, denumit in continuare FEGA;
(b) Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurala, denumit in continuare FEADR.
12.1. Finanarea susinerii pieelor. Seciunea Garantare a FEOGA
Fondul European de Orientare i Garantare Agricol (FEOGA) a fost creat n 1962, prin Regulamentul nr.
25/1962 (JOCE. 20 aprilie 1962). El reprezint instrumentul financiar al PAC, iar crearea a fost prevzut prin
Articolul 40 al TCEE care preciza obligaia instituirii unuia sau mai multor fonduri de orientare i garantare
agricol". n acea perioad s-a discutat mult dac n-ar trebui create dou fonduri: unul pentru orientare,
respectiv pentru ameliorarea structurilor agricole, iar unul pentru susinerea preurilor i veniturilor. n final s-a
ales soluia unui singur fond, girat de ctre Comisie.
FEGA finanteaza in contextul gestionarii comune intre statele membre si Comunitate urmatoarele
cheltuieli care vor fi efectuate conform legislatiei comunitare:
Restituiri la export pentru produsele agricole catre tarile terte;
Masurile de interventie pentru reglarea pietelor agricole;

Platile directe catre fermieri in conformitate cu politica agricola comuna;

Contributia financiara a Comunitatii la masurile de informare si promovare a produselor agricole pe piata
interna a Comunitatii si in tarile terte.
FEGA finanteaza urmatoarele cheltuieli in mod centralizat si in conformitate cu legislatia comunitara:
Contributia financiara a Comunitatii la masuri veterinare specifice, masuri de inspectie veterinara, masuri de
inspectie pentru alimente si hrana animalelor, eradicarea bolilor la animale, programe de control (masuri
veterinare) si masuri fitosanitare;
Promovarea produselor agricole fie direct de catre Comisie, fie prin intermediul organizatiilor internationale;
Masuri luate in conformitate cu legislatia comunitara pentru a asigura conservarea, caracterizarea, colectarea si
utilizarea resurselor genetice in agricultura;
Infiintarea si sustinerea sistemelor informatice de contabilitate pentru agricultura; Sistemele de
supraveghere agricola, inclusiv anchetele privind structura exploatatiilor agricole; Cheltuielile referitoare
la piata produselor pescaresti. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rural
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rural (FEADR) este un instrument de finanare creat de Uniunea
European pentru a sprijini rile membre n implementarea Politicii Agricole Comune. Nu doar Romnia va
beneficia de acest Fond ci i alte state membre.
FEADR reprezint o oportunitate de finanare pentru spaiul rural romnesc, n valoare de aproximativ 7,5
miliarde de euro, ncepnd cu 2007 i pn n2013.
Similar cu Programul SAPARD, i FEADR se va baza pe principiul cofinanrii proiectelor de investiii
private.
Fondurile europene vor putea fi accesate n baza a dou documente-cheie: Programul Naional de
Dezvoltare Rural 2007-2013 i Planul Naional Strategic pentru Dezvoltare Rural.
12.2. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rural
Principiile majore de alocare a fondurilor pentru agricultura sunt urmatoarele, conform Regulamanetului
Comisiei Europene nr. 1698/2005: 1. Complementaritate, coerenta si conformitate
FEADR intervine in completarea actiunilor nationale, regionale si locale care contribuie la realizarea
prioritatilor Comunitatii. Comisia si statele membre asigura coerenta ajutorului FEADR si al statelor

80

membre cu actiunile, politicile si prioritatile Comunitatii. in special, ajutorul acordat in cadrul FEADR trebuie
sa fie compatibil cu obiectivele de coeziune economica si sociala si cu cele ale Instrumentului de sprijin
comunitar in domeniul pescuitului.
2. Coerenta este asigurata de orientarile strategice ale Comunitatii, de planurile strategice nationale, de
programele de dezvoltare rurala si de raportul Comisiei.
In conformitate cu competentele respective ale acestora, Comisia si statele membre asigura coordonarea
dintre ajutorul din diverse fonduri, din Instrumentul de sprijin comunitar in domeniul pescuitului si interventiile
Bancii Europene de Investitii (denumita in continuare "BEI") si ale altor instrumente financiare comunitare.
De asemenea, se asigura coerenta cu masurile finantate de Fondul european agricol de garantare. Nici un
ajutor nu poate fi acordat in temeiul prezentului regulament regimurilor care pot beneficia de masuri de sprijin
instituite in cadrul organizarii comune a pietelor.
Statele membre asigura conformitatea operatiunilor finantate de FEADR cu dispozitiile tratatului si ale actelor
adoptate in temeiul acestuia.
3. Parteneriat
Ajutorul FEADR este pus in aplicare in cadrul unei stranse colaborari (denumita in continuare
"parteneriat") dintre Comisie si statul membru in cauza, precum si cu autoritatile si organismele desemnate de
acest stat membru in sensul normelor nationale si al practicilor in vigoare, inclusiv: Autoritatile regionale si
locale competente si alte autoritati publice competente; Partenerii economici si sociali;
Orice alt organism adecvat care reprezinta societatea civila, organizatii neguvernamentale, inclusiv de protectie
a mediului, precum si organisme responsabile cu promovarea egalitatii intre barbati si femei. Statul membru
desemneaza partenerii cei mai reprezentativi la nivel national, regional si local si din domeniul economic,
social, ecologic sau din alte domenii (denumiti in continuare "parteneri"). Acesta creeaza conditiile necesare
pentru o participare larga si eficienta a tuturor organismelor adecvate, in conformitate cu normele si practicile
nationale si luand in considerare necesitatea de a promova egalitatea intre barbati si femei, precum si
dezvoltarea durabila prin integrarea cerintelor de protectie si de ameliorare a mediului.
Parteneriatul se desfasoara cu deplina respectare a competentelor institutionale, juridice si financiare
respective ale fiecarei categorii de parteneri si are ca obiect elaborarea si monitorizarea planului strategic
national, precum si intocmirea, punerea in aplicare, monitorizarea si evaluarea programelor de dezvoltare rurala.
Statele membre asociaza fiecare dintre partenerii in cauza diverselor faze ale programarii, tinand seama in mod
adecvat de termenul stabilit pentru fiecare etapa.
4. Subsidiaritate
Statele membre sunt responsabile cu punerea in aplicare a programelor de dezvoltare rurala la nivelul
teritorial adecvat, conform sistemului institutional specific fiecarui stat membru, in conformitate cu prezentul
regulament.
5. Egalitate intre barbati si femei si nediscriminare
Statele membre si Comisia asigura, in diversele faze ale punerii in aplicare a programelor, promovarea
egalitatii intre barbati si femei si prevenirea oricarei forme de discriminare pe baza de sex, rasa, origine etnica,
religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala. Sunt incluse fazele de conceptie, de punere in
aplicare, de monitorizare si de evaluare. Atingerea obiectivelor mentionate mai sus va fi realizata prin
implementarea diferitelor axe, prin "axa" intelegand un grup coerent de masuri cu obiective specifice care
rezulta direct din punerea in aplicare a acestora.
Prioritile programului, concretizate n 4 domenii (axe) sunt: Axa I "Creterea competitivitii
sectorului agricol i silvic"- 45% din totalul fondurilor UE, reprezentnd suma de 3.246.064.583 euro;
Axa II "mbuntirea mediului i a zonelor rurale" 25% din fondurile UE, n sum de
1.805.375.185 euro;

81

Axa III "Calitatea vieii n zonele rurale i diversificarea economiei rurale" - 30% din fondurile europene,
totaliznd suma de 2.046.598.320 euro;
Axa IV LEADER" va primi 2,5% din sumele alocate celorlalte domenii, adic 123.462.653 euro. Ce se
ppoate _finana din FEADR?
Fondurile nerambursabile europene vor fi acordate pentru urmtoarele tipuri de investiii private:
Modernizarea exploataiilor agricole (Axa I);
Creterea valorii economice a pdurilor (Axa I);
Creterea valorii adugate a produselor agricole i silvice (Axa I);
mbuntirea i dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea i adaptarea agriculturii i silviculturii (Axa
I);
Diversificarea activitilor nonagricole (Axa III);
Sprijin pentru crearea i dezvoltarea microntreprinderilor cu scopul de a promova spiritul
ntreprinztor (Axa III);
ncurajarea activitilor turistice (Axa III);
Servicii de baz pentru economia i populaia rural (Axa III).
Prin FEADR se pot acorda fonduri nerambursabile ntre 50 si 70% din valoarea totala eligibil a
proiectului, fondurile acordate reprezetnd cofinanarea public, la care trebuie s se adauge cofinanarea
privat, acea contribuie financiar a celui care solicit fondurile europene. Cofinantarea public reprezint
sprijinul financiar acordat beneficiarilor Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rural de ctre Uniunea
European i Guvernul Romniei.
Deci, o alt condiie general de eligibilitate pe care trebuie s o ndeplineasc un potenial beneficiar dornic s
realizeze un proiect prin FEADR, este aceea de a contribui financiar i de a dovedi aceast contribuie.
De asemenea, amplasarea unei investiii poate oferi un grad de cofinanare diferit. Astfel, pentru investitiile
amplasate n zona montan sau alte zone cu handicap natural, cofinanarea public (fonduri acordate prin
FEADR) poate fi de 65%, iar n arii protejate Natura 2000", cofinanarea public poate ajunge la 70%.

82