DIABETUL ZAHARAT

Diabetul zaharat este una dintre cele mai raspandite boli cronice netransmisibile si cea
mai frecventa boala endocrina. Se caracterizeaza prin tulburari ale intregului metabolism, in
special ale metabolismului glucidelor si prin complicatii care afecteaza ochii, rinichii, nervii si
vasele de sange. In esenta, diabetul zaharat este o boala in care organismul nu produce destula
insulina sau nu o foloseste eficient.
Raspandire
Prin frecventa sa, diabetul zaharat intra in categoria asa-numitelor boli cronice ale
civilizatiei. Pe cat de simpla pare astazi determinarea nivelului glicemiei, pe atat de dificila
este totusi determinarea prevalentei diabetului zaharat la o anumita populatie. Acest lucru se
datoreaza in mare masura faptului ca standardele de diagnosticare a bolii nu sunt inca uniform
aplicate.
Se estimeaza ca 2-6% din populatia Europei occidentale si a Americii de Nord sufera
de aceasta boala. Si mai alarmant este ca aproape o treime dintre acesti oameni nu sunt
constienti de existenta bolii. Conform datelor statistice din 1981, peste 3% din populatia
Romaniei suferea la acea data de diabet zaharat. Boala este mai frecvent intalnita la locuitorii
din orase decat la cei de la sate. Statisticile centralizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii
arata ca, in anul 2000, existau in Romania mai mult de un milion de diabetici si se estimeaza
ca pana in 2030 numarul lor se va dubla.
Cauze
Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar partial. Pe de o parte, se stie ca aparitia
ambelor tipuri de diabet este legata intr-o oarecare masura de factori ereditari, genetici. Pe de
alta parte, factorii de mediu joaca si ei un rol important.
Unul dintre factorii de mediu despre care se crede ca determina in multe cazuri
aparitia diabetului zaharat de tip 1 ar fi un virus care infecteaza celulele beta, producatoare de
insulina, din pancreas. Aceasta ipoteza este sustinuta de dovezi clinice si experimentale.
Infectia virala poate induce diabet fie prin distrugerea celulelor producatoare de insulina, fie
prin declansarea unei reactii imune.
Un alt factor care pare sa predispuna la diabet autoimun (tip 1) ar fi consumul
de lapte de vaca sau produse de lapte la sugarul mic. Cercetarile sugereaza ca albumina din
laptele de vaca ar duce la aparitia unor anticorpi care, prin reactivitate incrucisata, afecteaza in
cele din urma celulele beta pancreatice si astfel contribuie la aparitia diabetului zaharat.
In aparitia diabetului de tip 2, cei mai importanti factori modificabili sunt greutatea
corporala excesiva si lipsa deexercitiu fizic, adica sedentarismul.
Un alt factor notabil ar putea fi stresul psihic excesiv. Imediat dupa cutremurul din
1977, diabetologii din Bucuresti au putut constata o incidenta crescuta a diabetului zaharat.
Astfel, unii autori mentioneaza ca posibil factor diabetogen stresul, in special stresul de
aglomeratie.
Printre factorii incriminati este si abuzul alimentar, respectiv excesul de produse
zaharoase. Toti acesti factori ar putea explica de ce diabetul zaharat este mai frecvent in

mediul urban. In functie de cauze, diabetul se imparte in diabet zaharat primar si diabet
zaharat secundar. Atunci cand nu exista nicio alta boala asociata, vorbim de diabet zaharat
primar.
Cand pot fi identificate tulburari sau conditii patologice care cauzeaza sau favorizeaza
dezvoltarea bolii diabetice, vorbim de diabet zaharat secundar. Printre cauzele care pot
conduce la diabetul zaharat secundar se numara: boli care afecteaza pancreasul (de
exemplu pancreatita
cronica a
alcoolicilor), tulburari
hormonale (de
exemplu acromegalia,feocromocitomul, boala Cushing), diabetul indus de medicamente si
substante chimice, diverse boli genetice etc. In functie de mecanismul de aparitie, exista
diabet zaharat de tip 1 si diabet zaharat de tip 2.
Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copii si tineri si necesita intotdeauna
tratament cu insulina, deoarece pancreasul nu o mai poate produce. Din acest motiv se mai
numeste si diabet insulino-dependent. Diabetul zaharat de tip 2 apare de obicei la adultii de
varsta mijlocie (40 de ani) sau mai tarziu, mai cu seama la persoane supraponderale. In acest
caz, organismul continua sa produca insulina, dar aceasta nu isi poate indeplini rolul in mod
normal. Acest al doilea tip de diabet nu necesita de regula tratament cu insulina, fapt pentru
care
s-a si numit diabet zaharat non-insulino-dependent.
Trebuie insa mentionat faptul ca dependenta de insulina nu inseamna in mod
obligatoriu ca pacientul va urma terapia cu insulina; de asemenea, termenul de non-insulinodependent nu se suprapune intotdeauna cu absenta tratamentului insulinic. Expertii considera
mai degraba ca notiunea de insulino-dependent" atrage atentia asupra faptului ca, in absenta
administrarii insulinei, pacientul prezinta risc de cetoacidoza diabetica. Cu alte cuvinte,
termenii insulinodependent" si non-insulinodependent" descriu de fapt stari fiziologice
(predispozitia, respectiv rezistenta la cetoacidoza), in timp ce termenii tip 1" si tip 2" se
refera la mecanismul patogenic, autoimun (in tipul 1) si nonautoimun (in tipul 2).
Simptome
Simptomele diabetului zaharat variaza de la caz la caz. In general, diabetul se
caracterizeaza prin cresterea peste normal a concentratiei de glucoza in sange (hiperglicemie),
cu sau fara eliminarea de zahar prin urina (glicozurie). Alte simptome care pot sa apara sunt:
setea excesiva cu aport crescut de apa, eliminarea de urina in cantitati mari si foamea excesiva
cu ingestia de alimente in cantitati mari. Aceste trei simptome, cunoscute in terminologia
medicala ca polidipsie, poliurie si respectiv polifagie, sunt in general cauzate de
hiperglicemie. La pacientii care sunt bolnavi, dar care au ignorat semnele mai multa vreme,
nefiind astfel diagnosticati, se poate intampla ca prima manifestare remarcata sa fie coma
diabetica.
Diabetul de tip 1 isi face simtita prezenta de regula inainte de 40 de ani, dar exista si
pacienti la care diabetul de tip 1 survine in mod atipic, tarziu in viata, la varsta de 50 de ani
sau chiar mai tarziu, in cazuri rare. De obicei, pacientii cu diabet de tip 1 aparut la o varsta
mai inaintata nu sunt obezi ca cei care sufera de diabet de tip 2.
Diabetul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete, urinare in exces, apetit crescut si pierdere
in greutate. Persoanele cu diabet de tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi subponderale, in
functie de intervalul de timp dintre debutul simptomelor si inceputul tratamentului. De regula,
in cazul diabetului de tip 1, odata ce simptomele s-au dezvoltat, este necesara administrarea
insulinei.

Diabetul de tip 2 debuteaza de obicei la mijlocul vietii sau mai tarziu. De regula,
pacientul cu diabet zaharat de tip 2 este obez sau supraponderal. De asemenea, la acesti
diabetici, simptomele apar si se manifesta treptat. Daca pacientul reuseste sa-si controleze
greutatea corporala prin masurile dietetice, respectiv prin administrarea de medicamente
antidiabetice cu administrare pe cale orala, nu este necesara administrarea insulinei. Exista
destul de multi pacienti cu diabet de tip 2 la care se aplica insulinoterapia.
Complicatii acute si tardive
Cele mai grave complicatii, posibil letale, sunt cele acute. Acestea apar prin scaderea
sau cresterea marcata a nivelului de zahar in sange (hipoglicemia cu coma hipoglicemica,
cetoacidoza diabetica la diabeticii insulino-dependenti si coma noncetonica hiperosmolara de
obicei la diabeticii non-insulino-dependenti).
La o mare parte dintre bolnavi, boala diabetica duce in timp la asanumitele complicatii
tardive. In timp ce unii diabetici nu ajung niciodata la astfel de complicatii, altii le dezvolta
devreme. In medie, complicatiile tardive se manifesta la interval de 15-20 de ani dupa aparitia
hiperglicemiei manifeste. Unii pacienti pot prezenta mai multe complicatii simultan.
Diabetul afecteaza intregul metabolism si, in lipsa tratamentului adecvat, duce in timp
la aparitia unor complicatii serioase din cauza afectarii vaselor de sange de la nivelul inimii,
creierului sau rinichilor. Diabetul netratat poate duce la orbire, suferinte ale nervilor, ulcere la
nivelul picioarelor etc.
La diabetici, ateroscleroza apare mai extinsa si mai devreme decat la populatia
generala. Bolile
cardiovasculare cardiopatia
ischemica,
infarctul
miocardic
asimptomatic, accidentul
vascular
cerebral au
o
frecventa
crescuta.
Retinopatia diabetica apare la aproximativ 85% dintre pacienti si este o cauza importanta a
orbirii. Nefropatia diabetica este o boala care produce leziuni la nivelul vaselor sangvine ale
rinichilor si afecteaza aproximativ 35% dintre pacientii cu diabet de tip 1.
Aceasta complicatie duce deseori la invaliditate si chiar la deces. Neuropatia diabetica
poate afecta fiecare portiune a sistemului nervos, mai rar creierul. Neuropatia poate afecta un
nerv sau mai multi, in cazul acesta fiind vorba de polineuropatia diabetica. Aceasta se
manifesta prin amorteli, parestezii (furnicaturi), hiperestezie severa (sensibilitate crescuta a
receptorilor nervosi) si durere. Durerea poate fi intensa si deseori se accentueaza in timpul
noptii.
O complicatie aparte a bolii diabetice o constituie ulcerele la nivelul picioarelor.
Acestea se datoreaza distributiei anormale a presiunii cauzate de neuropatia diabetica.
Evolutia infectiilor la diabetici este in general mai grava. Sunt intalnite infectii ale pielii, ale
tractului urinar, ale aparatului respirator, infectii fungice (candidoza) etc. Specialistii
atentioneaza in special cu privire la patru infectii cu gravitate deosebita, caracteristice
pacientilor cu diabet: otita externa maligna, mucormicoza rinocerebrala (o infectie fungica),
colecistita emfizematoasa si pielonefrita emfizematoasa.

SCOALA POSTLICEALA MED FARM SPERANTA

SPECIALIZARE ASISTENT MEDICAL GENERALIST
DISCIPLINA: BOLI METABOLICE, DE NUTRITIE SI NURSING SPECIFIC

DIABETUL ZAHARAT

POPESCU SILVIA
AMG II