TUBERCULOSTATICE

Tuberculoza este cea de-a doua cauza majora de deces a bolilor infectioase,
dupa infectarea cu HIV. Anual survin aproximativ 8 milioane de cazuri noi, cu
toate ca exista un tratament inca din a doua jumatate a secolului XX.
Maladia
Tuberculoza este o maladie determinata de o bacterie acido-rezistenta
denumita Mycobacterium tuberculosis, descoperita in 1882 de R. Koch. Acest
bacil este capabil sa infecteze anumite specii animale care traiesc in preajma
(pisica, caine, pasari, maimuta). Foarte sensibil la caldura si la lumina solara,
acesta este insa rezistent la frig si la uscare, si poate ramane viu mai multe zile
in produsele contaminate, precum expectoratiile.

Dupa contaminare, cel mai adesea pe cale aeriana,

bacteria creste in alveolele pulmonare si in macrofagi, initiind astfel un raspuns
local inflamator. Raspunsul imun impotriva bacteriei este in principal celular si
este asociat cu rezultatele pozitive ale testului cutanat la tuberculina. Activarea
limfocitelor Th1 si Th2 va stimula activitatea macrofagilor prin secretia de
diferite citokine si de interferon. Atunci cand raspunsul imun nu poate sa
previna replicarea bacteriei, survine maladia activa. Aceasta etapa este
favorizata de starile de imunodepresie cum ar fi SIDA, chimioterapia impotriva
cancerului, corticoterapia intensiva, diabet prost controlat, insuficienta renala,
malnutritie, deficiente in vitamina A sau D.
Testul cutanat al tuberculinei ramane in prezent cea mai buna metoda de
depistare a unei tuberculoze latente. Dupa infectarea initiala, acesta devine
pozitiv in doua pana la douasprezece saptamani.
In majoritatea cazurilor, infectarea initiala ramane asimptomatica si
infectia poate ramane latenta timp de luni de zile, chiar ani. Desi majoritatea
subiectilor afectati de tuberculoza latenta nu vor face niciodata boala clinica,
aproximativ 5 pana la 10% dintre acestia vor dezvolta o forma activa de-a lungul
vietii. Cea mai comuna dintre formele clinice ale tuberculozei active este forma
pulmonara. Tusea cronica, febra moderata, transpiratii nocturne, oboseala,
diminuarea apetitului si pierderea in greutate sunt simptomele clinice clasice.
Uneori, bacteriile se pot raspandi in alte regiuni ale organismului prin
limfa si sange si pot atinge toate organele; localizarile extra-pulmonare cele mai

frecvente sunt tesutul limfoid, articulatiile si oasele (coloana vertebrala fiind

structura osoasa afectata cel mai curent sau maladia lui Pott).
Localizarile extra-pulmonare reprezinta 20% din cazuri la subiectii cu
HIV negativ, insa sunt mult mai frecvente la subiectii seropozitivi. Eruptiile sau
meningitele tuberculoase reprezinta formele cele mai grave ale maladiei,
mortalitatea ramanand ridicata, in ciuda tratamentului.
Tratamentul dureaza de la 6 la 9 luni si consta cel mai frecvent intr-o
asociere de patru sau cinci antibiotice antituberculoase. Respectarea acestui
tratament este un factor esential pentru prevenirea emergentei de rezistenta la
tratament.
Epidemiologie
Tuberculoza este o boala contagioasa care se raspandeste pe cale aeriana;
doar persoanele afectate de tuberculoza pulmonara pot transmite infectia prin
proiectarea de bacili tuberculosi in picaturi de saliva.

Aceasta maladie este cea de-a doua cauza din lume de deces prin maladie
infectioasa, dupa SIDA. OMS estimeaza ca aproximativ o treime din populatia
planetei este infectata in mod latent si 5 - 10% din aceasta populatie va dezvolta
maladia.
Asia si Africa au ratele de infectie si de maladie cele mai ridicate din lume.
Africa subsahariana are rata de incidenta cea mai ridicata: 290/100000 locuitori.
Tarile cele mai populate din Asia au cel mai mare numar de cazuri: in India,
China, Indonezia, Bangladesh si Pakistan sunt mai mult de jumatate din cazurile
mondiale, majoritatea cazurilor afectand copiii si adolescentii, in tarile in curs de
dezvoltare. Din cele doua milioane de decese datorate tuberculozei in 2000,
aproximativ 13% din pacienti erau infectati cu HIV.

Vaccinul contra tuberculozei disponibil in prezent (BCG) este eficient

tocmai pentru prevenirea formelor clinice cele mai grave.
Tuberculostaticele sunt antibiotice si chimioterapice folosite in
tratamentul si in profilaxia tuberculozei. Studiile cu privire la tratamentul TBCului au inceput in 1938 cand s-a observat ca sulfamida are un efect inhibitor slab
asupra bacilului Koch in experimentele efectuate pe animalele de laborator.
Medicamentele testate ulterior s-au dovedit toxice. Progrese reale in tratamentul
TBC-ului s-au inregistrat odata cu descoperirea streptomicinei in 1994 de
Waksman, iar apoi cu utilizarea acidului para aminosalicilic (PAS) si in final cu
descoperirea actiunii antituberculoase a izoniazidei (HIN) in 1952. Primul agent
sintetic utilizat a fost etambutolul, apoi rifampicina antibiotic obtinut prin
semisinteza.
Astazi tuberculostaticele se folosesc intotdeauna asociate cate doua-trei,
din doua motive: pentru intarzierea instalarii rezistentei bacilului Koch la
tuberculostatice si pentru siguranta efectuarii unui tratament activ, in cazul in
care nu este cunoscuta sensibilitatea bacilului Koch. Fiecare din cele doua sau
trei antibiotice este folosit in doza lui activa. Acest tip de terapie a devenit astazi
o terapie standard. Alegerea combinatiei de tubeculostatice depinde de
localizarea infectiei (plamani, urogenital, gastrointestinal), de varsta pacientului,
de sensibilitate, de tipul de rezistenta, de toxicitatea agentilor antiinfectiosi alesi
etc.
Studii recente au aratat ca utilizarea rifampicinei asociata cu etambutolul
si izoniazida au condus la scurtarea perioadei de tratament de la 2 ani la 6-9 luni,
ceea ce a constituit un real progres in terapia tuberculozei.
Eficienta tuberculostaticelor in tratametul tuberculozei se apreciaza dupa
efectul tuberculostatic, dupa toleranta si dupa toxicitate.