Trichomonas vaginalis

Trichomonaza Urogenitala
Agent etiologic: Trichomonas vaginalis
Ca forme biologice de prezentare: forma vegetativa,
niciodata forma chistica
Cale de transmitere: exclusiv veneriana (sexuala)
Manifestari clinice:
La femei infectia se manifesta divers prin prurit si discomfost
vaginal insotite de o secretie mai mult sau mai putin
abundenta, leucoreea este o secretie albicioasa abundenta dar
infectia poate sa fie asimptomatica.
La barbati este de cele mai multe ori asimptomatica dar in
fazele cronice de boala apare posibilitatea de:
-prostatite
-uretrite
-epidimitite
Patogenie explicata printr-un efect citopatic efectuat asupra
mucoaselor
Diagnosticul de certitudine consta in identificarea
parazitului:
-la femei in secretii vaginale, uretrale sau sediment urinar
-la barbati secretie uretrala obtinuta cu sau fara masaj prostatic
si sediment urinar
Epidemiologie: datorita numeroaselor forme fara manifestari
clinice evidente, mai ales la barbat, si a modului de transmitere
venerian, infectia are o mare raspandire in populatie.
Tratament:
Timidazol (Fasigyn)
Metronidazol (Flagyl)

Trichomonas vaginalis este un protozor parazit si realizeaza o

infectie cosmopolita cu transmitere sexuala care inregistreaza
pe glob aprox 170 milioane de cazuri.
Morfologia parazitului: Trichomonas vaginalis morfologic se
gaseste numai sub forma de TRIFOSOID, cum e si giardia dar
aceasta are chisturi.
In secretia proaspar recoltata si in vitro are un aspect
piliform, uneori globulos ,longitudinal 10-30 microni, medie 15
microni, atunci cand sunt atasate celulelor mucoasei vaginale
au frecvent un aspect AMOEBOID (se aseamana cu amida) si la
partea anterioara are 4 flageli care la randul lor pornesc dintr-o
anumita structura numita BLEFAROPLAST si care pornesc dintro alta structura numita KINETOPLAST.
Tot de la kinetoplast pleaca un flagel recurent care
impreuna cu citoplasma formeaza MEMBRANA ONDULANTA care
se intande pe aproximativ 2/3 din lungimea corpului.La baza
membranei ondulante exista o structura rigida numita COSTA.
In conditii nefavorabile: Trichomonas vaginalis se rotunjeste,
flagelii se interiorizeaza (se strang, se compacteaza), aceste
forme au fost considerate PSEUDOCHIST, dar sunt forme
degenerate deoarece nu mai revin la forma activa normala.
Examinarea cu atentie a parazitului arata niste expansiuni
citoplasmitice asemanatoare unor speudopode. Ele se pare ca
au un rol important in ENDOCITOZA.
Trichomonas vaginalis prezinta organitele ca orice alta
celula cu exceptia mitocondriei. Metabolismul este anaerob,
uneori are si metabolism aerob.
Se inmulteste prin DIVIZIUNE BINARA IN PLAN
LONGITUDINAL.
Ciclu biologic: fiind lipsit de forma chistica, care ar asigura
rezistenta organismul la conditiile mediului extern se transmite
in exclusivitate pe cale sexuala.
Se admit totusi transmisiuni posibile in orice situatii in care
secretiile genitale vin in contact cu mucoasa vaginala.

In conditii de umiditate parazitul poate rezista cateva minute

dar in conditii de uscaciune moare imediat
Localizare preferentiala: genito-urinara dar sunt descrise si
cazuri aberante o infectie pulmonara cu Trichomonas la o nounascuta dintr-o mama cu infectii vaginale repetate.
Localizarea parazitului: la nivelul mucoasei vaginale e
favorizata de terenul estrogenic al femeii mature si de
cantitatea mare de glicogen produs de celulele epiteliale si de
pH cu tendinta la alcalinizare.
Variatia acestor factori in cursul vietii este diferita sau
numai in diferitele faze ale ciclului menstrual. Infectia este mai
bogata pre si post menstrual dar se atenueaza in perioada de
ovulatie.
Sunt descrise infectii la nou-nascute care au fost
contractate de la mama in timpul nasterii la expulzie, care
prestita 2-3 luni, adica atat timp cat fetita mosteneste fondul
hormonal de la mama si cat timp epiteliul vaginal produce
glicogen (ca femeia matura).
Parazitul din punct de vedere patogenic: ajunge sa exercite
un EFECT CITOPATIC (de distrugere a celulelor) asupra
mucoaselor. Pentru a se prod acest efect citopatic exista o
succesiune adenomica, adica aderarea de celula tinta si liza
ei.
Diagnostic: deoarece leucoreea si pruritul sunt principalele
semne ale Trichomonazei vaginale, aceste semne insa pot fi
intalnite si in alte vaginite cum ar fi infectia gonococica si
candidozica.
Testul de certitudine: se pune prin evidentierea parazitului in
secretiile uno-genitale.
Daca se stabileste un diagnostic numai pe baza
simptomatologiei, exista posibilitatea ca 88% dintre femei sa nu
fie diagnosticate, deci trebuie facute si testele de laborator.