Sunteți pe pagina 1din 11

SC Pop Corn Productie SRL

Cluj-Napoca Vizat: Director


Bako Lucia
PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

Cap. 8 PLAGI. HEMORAGII

8.1 DEFINITII
Prin plaga (rana, leziune) se intelege orice intrerupere a continuitatii unui tesut (a
tegumentelor, mucoaselor sau a tesuturilor mai profunde).
Plaga este insotita de obicei de sangerari si poate avea ca urmare infectia, prin patrunderea
microbilor in tesuturi. Sangerarea (hemoragia) consta in curgerea sangelui din vase in tesutul
inconjurator, in cavitati corporale sau in exteriorul corpului. Tesuturile moi sunt cele predispuse la
sangerari ca urmare a ranirii lor.
O alta complicatie posibila o constituie patrunderea de corpi straini (stofa, cioburi, pamant,
praf, aschii etc.) in plaga.

8.2 CLASIFICAREA PLAGILOR


Plagile pot fi clasificate in functie de mai multe criterii. Cunoasterea si recunoasterea tipului
de plaga permite acordarea unui prim ajutor competent.
In general plagile pot fi inchise sau deschise.
In functie de profunzime se impart in:
- escoriatii (julituri), care intereseaza numai straturile superficiale ale pielii;
- plagi superficiale, care intereseaza tegumentul in intregime si tesutul
celular subcutanat;
- plagi profunde, atunci cand sunt depasite aceste straturi si sunt afectati
muschii, vasele, nervii, oasele, alte organe.
Plagile se mai clasifica in simple sau complexe, in functie de multimea straturilor si a
elementelor afectate.
De asemenea, plagile pot fi:
- penetrante –cand patrund intr-o cavitate a corpului;
- perforante –cand strapung un organ cavitar (inima, stomac, intestin etc.);
- transfixiante –cand strabat intregul diametru al corpului si prezinta doua
orificii: de intrare si de iesire.
Asocierea plagilor externe cu plagi interne reprezinta un coeficient de gravitate in plus,
care creste pe masura lezarii mai multor straturi si organe, devenind extrema atunci cand sunt atinse
inima, creierul sau vasele mari si cand se produc rupturi musculare, nervoase, osoase sau viscarale
(traumatisme profunde cranio-cerebrale, toracice, abdominale).
In functie de natura agentului agresor si dupa modul de producere, plagile se impart in:
- plagi contuze (contuzii, vanatai) - cauzate de obicei de cadere sau de o lovitura cu un
obiect contondent, rotunjit, neted, fara sa se produca o sfasiere a tegumentului (pielii, epidermei).
Sansele de infectie sunt reduse.
Contuziile pot fi superficiale, sub forma echimozei (vanataii) cand intereseaza tegumentul
sau sub forma seromului (hematomului) cand intereseaza si tesutul subcutanat. Aceste cazuri nu
necesita o interventie la locul accidentului. Contuziile pot fi profunde, insotite de rupturi
musculare, nervoase, osoase sau viscerale;
- plagi zdrobite (laceratii) deschise, cu margini neregulate; distrugerile de tesuturi sunt mai
mari, cu tendinta de necrozare, substantele rezultate fiind toxice pentru organism. Fiind favorizata
totodata inmultirea mai rapida a microbilor si deci infectia, vindecarea se produce mai greu;

1
-plagi taiate provocate de obiecte taioase (cutite, cioburi) la nivelul tesutului moale. Ele
prezinta margini regulate cu distrugeri minime de tesut. In general sunt mai putin murdare decat
juliturile, dar pot contine fragmente de sticla sau de alt material. Se vindeca usor, cu cicatrici
convenabile. Si in cazul interventiilor chirurgicale avem de-a face cu plagi taiate, cu deosebirea ca
acestea sunt aseptice;
- plagi intepate cauzate de obiecte ascutite si taioase (aschii, cuie, spini, insecte, coarne de
animal, dinti etc.). Aceste rani pot avea orificii mici la suprafata pielii, cu distrugeri minime de
tesut, dar pot fi profunde, permitand patrunderea microbilor in adancime. Infectiile la plagile
intepate sunt grave. Astfel, intepaturile cu spini, cuie etc. permit patrunderea in organism a
microbilor anaerobi sau a bacilului tetanic; intepaturile de insecte sunt iritante si scarpinatul
favorizeaza introducerea de germeni si deci infectia;
- plagi muscate provocate de muscaturi de animale, mai rar de om. Aceste plagi constau
dintr-o asociere de plagi taiate si zdrobite. Ele prezinta o gravitate deosebita deoarece in gura exista
o mare concentratie de agenti patogeni (de exemplu - virusul turbarii, veninul viperei, etc.).
- plagi impuscate – provocate de armele de foc. Aceste plagi difera in functie de obiectul
agresor (alice, gloante, schije):
- oarbe sau unipolare – o singura rana la intrare (glontul ramane in corp);
- bipolare – doua rani, doua orificii: unul de intrare – mai mic, mai rotund, cu
margini netede; altul de iesire – mai mare, exploziv, cu margini zdrentuite.
Mai grave sunt ranile provocate de schije prezentand importante distrugeri de tesuturi.

8.3 INGRIJIREA PLAGILOR

8.3.1 OBIECTIVE, MATERIALE NECESARE


Obiectivele principale ale acordarii primului ajutor in ingrijirea plagilor sunt urmatoarele:
• combaterea hemoragiei;
• prevenirea infectie;
• combaterea durerii;
• prevenirea si combaterea socului.
Materiale de prim ajutor necesare:
• comprese sterile, vata, fesi, leucoplast;
• alcool sanitar, tinctura de iod sau metosept;
• apa oxigenata sau tablete de perogen (10 tablete/200 ml apa);
• solutie de cloramina (4 tablete/1 l de apa); solutie de permanganat de potasiu 1 ‰; rivanol
1‰; tinctura de iod; apa fiarta 30 minute si racita;
• medicamente care combat durerea: algocalmin, antinevralgice etc.

8.3.2 PREVENIREA INFECTIILOR

In afara hemoragiilor, un pericol imediat si important in cazul plagilor il constituie infectia.


Plagile reprezinta porti de intrare pentru micorbii aflati pe suprafata pielii ranite precum si pentru
cei din mediul extern. Pielea intacta, sanatoasa nu permite patrunderea acestora in tesuturi avand un
rol antiinfectios important.
Se considera ca toate plagile sunt infectate intr-o anumita masura prin:
• microbii care patrund in rana odata cu agentul agresor;
• corpii straini din plaga: pamant, stofa, par, nisip etc;
• microbii ce patrund ulterior daca ingrijirile nu sunt corespunzatoare (maini sau obiecte
nesterile etc.)
In plus, tesuturile zdrobite, secretiile si sangele acumulat in aceste tesuturi reprezinta un
mediu prielnic pentru inmultirea microbilor.
Desi contaminarea pielii are loc imediat, odata cu ranirea, infectia propriu-zisa se manifesta
dupa cca. 6 ore si este complet instalata in 24 ore. De aceea, dupa acordarea unui prim ajutor
eficient si corect, tratarea calificata a plagilor trebuie realizata in primele 6 ore.
2
Ranile se pot infecta (suprainfecta) si in timp, daca masurile luate nu sunt corespunzatoare.
Astfel, in cateva zile pot aparea:
• intensificarea durerilor la nivelul plagii;
• inrosirea si umflarea zonei in jur sau brazde rosii ce pornesc de la plaga;
• intarirea, umflarea si incalzirea zonei;
• odata cu avansarea infectiei - o decolorare galben-verzuie si chiar scurgerea prin plaga a
puroiului;
• cand infectia este intensa - alterarea starii generale: dureri de cap, febra (390-400), frisoane,
tahicardie, dureri la baza membrului ranit, inflamarea ganglionilor regionali (adenita).
Ranile infectate necesita ingrijiri medicale.
Orice rana poate fi infectata cu bacil tetanic, agentul patogen al tetanosului, boala potential
mortala caracterizata prin spasme si contracturi musculare.
Ranile profunde, mai ales cele cauzate de muscaturi de animale si care au fost infectate prin
pamant, praf sau fecale de animale prezinta un risc inalt de infectare tetanica si persoana in cauza
trebuie sfatuita sa se adreseze medicului pentru a fi imunizata impotriva tetanosului.

ATENTIE!
Avand in vedere ca de primul pansament depinde evolutia ranii (si starea ranitului), trebuie
sa se respecte urmatoarele reguli:
• Rana nu trebuie pansata cu orice si oricum! Plaga este o poarta larga deschisa microbilor
patogeni si deci nu este permis sa contribuim noi insine la infectarea ei.
• Sa nu neglijam o hemoragie importanta, pe motivul ca trebuie sa fie pregatite mai intai cele
necesare pentru pansat. In caz ca sangele tasneste din plaga sau se scurge intr-o cantitate
apreciabila, primul ajutor se va adresa hemoragiei deoarece hemoragia ese una dintre
cauzele cele mai importante ale socului.
• Corpii straini care nu pot fi inlaturati cu apa oxigenata (de exemplu aschie infipta, cutit
infipt in rana etc.) se lasa pe loc, din cauza pericolului de sangerare.
• Tot in scopul prevenirii socului, sa calmam durerea si nici intr-un caz sa nu o accentuam.
• Sa nu stergem rana cu comprese, sa procedam bland si rapid, fara gesturi dezordonate si
inutile.
• Sa nu turnam in rana substante antiseptice iritante, cum ar fi alcoolul sau tinctura de iod. Pe
langa ca maresc durerea, aceste substante distrug si celulele vii, favorizand dezvoltarea
infectiei si intarziind cicatrizarea.
• Sa nu aplicam pe rana proaspata substante grase, de tipul alifiilor sulfamidare sau al alifiilor
cu antibiotice. Grasimile impiedica drenajul secretiilor din plaga, anihiland actiunea
absorbanta a pansamentului. Substantele grase se folosesc mai tarziu, cand plaga se usuca
iar pansamentul tinde sa se lipeasca.
• Sa ne spalam pe maini cu apa si sapun inainte de a acorda primul ajutor.
• Sa nu tusim si sa nu respiram deasupra ranii.
• Sa nu atingem rana sau partea bandajului care va veni in contact cu rana.
• Sa acoperim cat mai repede rana cu un pansament steril sau macar cu unul care este curat.
• Sa ne spalam pe maini sau pe alta portiune care a venit in contact cu sangele ranitului si
dupa acordarea primului ajutor, pentru a evita propria infectare.

8.3.3 TOALETA PLAGILOR

Avand in vedere cele prezentate anterior, acordarea primului ajutor trebuie sa inceapa prin
prevenirea suprainfectarii plagii protejand-o de orice contact cu obiecte murdare, nesterile (maini,
instrumente, materiale de pansat etc.).
Principalul mijloc de protejare este reprezentat de aplicarea pansamentelor care variaza
dupa intinderea, profunzimea si localizarea plagilor. Inainte de aplicarea pansamentelor este
necesara curatarea (toaleta) plagilor.

3
Se va proceda astfel:
• Se curata zona cu ajutorul unei comprese sterile pornind de la marginile plagii spre pielea
sanatoasa din jur (nu se utilizeaza vata la aceste manevre pentru a nu lasa scame ce pot
stanjeni vindecarea).
• Se spala apoi pielea din jur utilizand substante detergente (sapun lichid, bromocet, benzina
etc.).
• Se dezinfecteaza pielea din jurul plagii cu ajutorul unor substante antispetice (alcool,
tinctura de iod, rivanol) folosind, de asemenea, comprese sterile; se evita patrunderea
acestora in plaga pentru ca sunt iritate.
• Pentru a indeparta eventualii corpi straini din plaga, cea mai buna metoda consta in a turna
pa plaga apa oxigenata care, prin spuma care o produce, antreneaza eventualii corpi straini,
concomitent realizandu-se si dezinfectia plagii.
• Corpii straini care nu pot fi inlaturati cu apa oxigenata (de exemplu aschie infipta, cutit in
rana etc.) se lasa pe loc, din cauza pericolului de sangerare.
• Numai pentru corpii straini superficiali si care nu sunt indepartati cu lichid turnat, se va
incerca extragerea lor cu ajutorul unei pensete sterile (eventual sterilizata la flacara) sau cu
degetele (unghiile), dupa o buna dezinfectare (alcool, tinctura de iod, apa si sapun).
• Dupa aceasta operatie, rana se dezinfecteaza cu o solutie de cloramina, permanganat de
potasiu, rivanol sau din nou cu apa oxigenata.
• Daca rana este intr-o regiune paroasa, este important sa se efectueze o barbierire a zonei din
jurul plagii (daca este posibil), dupa care se va dezinfecta din nou pielea din jurul ranii cu
alcool, tinctura de iod etc.
• Se acopera apoi plaga cu un strat de comprese sterile, se aduaga eventual un strat de vata,
dupa care se efectueaza bandajarea in vederea mentinerii pansamentului.
• In cazul ranilor care sangereaza, straturile de comprese si vata vor fi mai groase; inainte de
bandajare, pe pansamentul aplicat se va pune o fasa nederulata peste care se aplica bandajul
cat mai strans.
• In situatia in care sangele imbiba mai departe pansamentul si nu se opreste, se vor lua
masurile de oprire a hemoragiilor.
• Sutura ranilor este de competenta exclusiva a cadrelor sanitare (a salvatorilor de gradul I si
II).

8.4 HEMORAGII

Sangele circula intr-un sistem inchis, alcatuit din inima si vase de sange (artere, vene,
capilare).
In mod normal, la un adult barbat – cantitatea de sange circulant din organism reprezinta
aproximativ 1/13 din greutatea acestuia (intre 5-8 litri), in timp ce la femei raportul este de 1/15.
Prin hemoragie se intelege revarsarea sangelui in afara vaselor sanguine, ca urmare a ruperii,
taierii, inteparii sau zdrobirii acestora, deci a deschiderii sistemului circular printr-un proces
distructiv, la orice nivel al sau. Cele mai frecvente cauze ale hemoragiilor sunt traumatismele.
Hemoragiile determina reducerea cantitatii de sange circulant, pierderile mari de sange (peste
o treime din cantitatea totala de sange din corp) putand provoca instalarea socului hemoragic, cu
consecinte grave.
Gravitatea imediata a unei hemoragii se mai poate aprecia si in functie de viteza cu care curge
sangele. In pierderile rapide organismul nu are timp sa-si mobilizeze “depozitele”; chiar si in
hemoragiile mici se poate vorbi de o gravitate indepartata in legatura cu cauza hemoragiei. In acest
sens, orice hemoragie constituie o urgenta medicala.
4
In cazul hemoragiilor mici, organismul reuseste sa-si mentina functia circulatorie printr-o
serie de reactii adaptative. Astfel, prin vasoconstrictie se realizeaza o distribuire preferentiala a
sangelui in anumite teritorii si organe, in scopul protejarii unor organe vitale (creier, inima, rinichi).
Ca urmare, sangele din alte teritorii secundare, cum este pielea, este trimis in circulatia generala
prin contractia sfincterelor vasculare de la nivelul arteriolelor precapilare. Concomitent, este
mobilizat si sangele din splina, ficat si muschi, iar lichidul din spatiul intercelular este trimis in
vasele de sange.
In hemoragiile mari, (peste 30% din volumul total de sange), capacitatea de adaptare prin
mecanismele amintite este depasita. Scaderea excesiva a hematiilor face imposibil transportul
oxigenului spre tesuturi, producandu-se intoxicare cu bioxid de carbon. La inceput excesul de
bioxid de carbon are o influenta excitanta asupra centrilor nervosi din creier dar ulterior poate
provoca leziuni ireversibile.
Reducerea brutala a volumului de sange circulant poate duce la moarte rapida prin
prabusirea circulatiei sau colaps; stagnarea circulatiei spre inima provoaca stop cardiac.
Semnele si simptomele hemoragiilor variaza foarte mult in functie de gravitatea acestora,
adica de cantitatea de sange pierduta si de viteza de curgere.
O pierdere mare de sange va determina urmatoarele semne si simptome, care indica totodata si
instalarea progresiva a socului:
- Piele livida (paloare), rece si transpirata;
- Puls accelerat (100-140 batai/minut) ce slabeste treptat;
- Ameteli, dureri de cap, vajaieli in urechi;
- Sete, greata;
- Neliniste si teama;
- Respiratie intretaiata, care il face pe pacient sa caste, sa ofteze sau sa se innece (asa numita
“foame de aer”);
- Lesin.

8.4.2 Clasificarea hemoragiilor


Hemoragiile pot fi clasificate in functie de mai multe criterii.
Dupa vasul de sange:
- arteriala: sange rsu deschis, oxigenat, care tasneste ritmic, odata cu
bataile inimii;
- venoasa: sange rosu inchis, incarcat cu bioxid de carbon, care curge
in valuri (in jet continuu) inundand rana;
- capilara: sange rosu in cantitate mica, care musteste sau picura;
deseori se opreste de la sine prin formarea unui cheag;
Dupa locul in care curge sangele:
- externe – la suprafata corpului
- interne – intr-o cavitate interna. Ele pot fi:
o hemotorax – in cavitatea toracica;
o hemopericard – in sacul pericardic (care inveleste inima);
o hemoperitoneu – in cavitatea abdominala;
o hemartroza – in interiorul articulatiilor;
o hematom – sangele se scurge in tesuturi; iesind cu presiune din vase sangele
isi formeaza o cavitate anormala prin strivirea sau impingerea tesuturilor din
jur iar cand sangele difuzeaza in straturile pielii determina producerea
echimozei;
- exteriorizate – hemoragii produse intr-un organ care comunica cu exteriorul:
o direct, si atunci sangele este rosu, curat, proaspat; hemoragia s-
a produs aproape de orificiul natural din care el se scurge:
- epistaxis (din nas);
- ororagia (din gura);
- otoragia (din ureche);

5
- rectoragia (din rect);
- uretroragia (din uretra).
o la distanta fata de orificiul prin care se exteriorizeaza si atunci
sangele sufera unele modificari, in functie de care se poate deduce locul
hemoragiei:
- hemoptizie – din plamani – sange rosu-viu, cu bule de aer; apare
odata cu tusea;
- hematemeza – din stomac – sange rosu cafeniu, negru, ca zatul de
cafea; apare prin varsaturi; mai rar din nas, faringe, esofag, plamani
(inghitit, digerat apoi varsat);
- melena – prin rect, dar sangele provine din segmente superioare ale
tubului digestiv (esofag, stomac, intestin); sange negru ca pacura,
amestecat omogen cu materii fecale, cu aspectul unei paste moi,
negre si lucioase (culoarea neagra mai poate aparea si ca efect al
unor medicamente);
- metroragia – din uter; sange-rosu sau rosu cafeniu; nu trebuie
confundata cu menstruatia;
- hematuria – prin uretra, sangele fiind amestecat cu urina si
indicand o leziune a rinichilor, ureterelor vezicii urinare sau uretrei.

8.4.3 Hemostaza
Oprirea unei hemoragii (hemostaza) reprezinta un act de prim ajutor ce trebuie executat, chiar
si provizoriu, cu cea mai mare urgenta, pana la internarea in spital.
Hemostaza poate fi spontana in cazul hemoragiilor reduse, capilare sau a venelor mici, caz in
care intervin doua procese de aparare a organismulu. Este vorba de reducerea calibrului vaselor
(vasoconstrictie) si, respectiv, de coagularea sangelui; rezultatul il constituie formarea unui cheag
care astupa ca un dop spartura vasului ingustat.
In hemoragiile mici hemostaza se poate realiza prin simpla compresiune realizata de un
pansament corect aplicat.
Atunci cand in hemoragiile mijlocii si mari hemostaza spontana nu se produce, primul ajutor
consta dintr-o hemostaza provizorie. Ea are scopul de a intrerupe hemoragia pana ce pacientul
ajunge pe masa de interventie chirurgicala. Hemostaza definitiva se executa de medic.

Atentie!
 Nu ridicati in picioare un accidentat cu hemoragie importanta si nu-l miscati inutil.
Asezati-l cu capul mai jos decat restul corpului.
 Nu creati panica in fata lui, nu ve speriati, linistiti-l si insuflati-i incredere.
 Cand sangele curge in valuri sau inunda rana nu va repeziti sa comprimati rana cu
orice va vine la indemana.
 Comprimati artera dupa normele aratate in continuare si numai dupa incetarea
hemoragiei pansati rana, respectand regulile cunoscute.
 Daca ati aplicat un garou in scopul comprimarii tesuturilor de deasupra ranii, trebuie
ca pacientul sa ajunga in cel mult o ora pe masa de operatie; nu uitati sa fixati de
garou un bilet cu ora exacta la care acesta a fost aplicat.

8.4.3.1 Metode de realizare a hemostazei in hemoragiile externe


Pentru oprirea unei hemoragii externe, in functie de vasul de sange afectat, de volumul
sangerarii si de localizare se pot utiliza urmatoarele metode:

A. Pansamentul compresiv
Se foloseste in hemoragiile capilare si in hemoragiile venoase mici, dar nu se utilizeaza daca
in rana se afla corpuri straine ascutite.

6
Pansamentul compresiv se realizeaza prin asezarea unui strat gros de comprese sterile peste
primele comprese cu care se acopera rana (sau a unei bucati de panza curata impaturita la
dimensiunile ranii) care apoi se strang cu un bandaj compresiv.
Prin aceasta manevra, vasul este comprimat in exclusivitate in locul ranit, in timp ce sangele
continua sa circule in zona prin celelalte vase intacte.
Pansamentul compresiv se aplica in special in situatii in care garoul nu poate fi utilizat.
Daca pansamentul compresiv este folosit la nivelul unui membru, trebuie urmarita
extremitatea acestuia pentru a constata o eventuala racire, coloratie violeta sau disparitie a pulsului,
caz in care trebuie slabita putin compresiunea; de asemenea, se recomanda ca membrul ranit sa fie
ridicat pentru a favoriza circulatia venoasa.

B. Compresia manuala
Se realizeaza prin apasarea arterei afectate pe un plan osos situat intre inima si artera. Pentru
realizarea arterelor pe care le implica aceasta tehnica este necesara o pregatire corespunzatoare a
salvatorului, pregatire care se refera la dobandirea unor cunostinte elementare de anatomie si la
dobandirea unor deprinderi practice de realizare a compresiunii (inclusiv deprinderea apasarii
corecte pe propriul corp).
In functie de calibrul vasului si de profunzimea acestuia, apasarea presupune o oarecare forta
si se realizeaza cu varful degetelor, cu ajutorul unuia sau mai multor degete sau chiar cu
ajutorul pumnului.
- In hemoragiile fruntii si ale pielii capului se vor presa arterele
temporale situate de ambele parti ale fetei, inaintea urechii si deasupra pometilor
obrajilor.
- In hemoragiile fetei se va presa, cu degetul, santul de pe marginea
maxilarului inferior, de partea leziunii, pe unde trece artera maxilara.
- In hemoragiile mari ale fetei si gatului, compresiunea se realizeaza
pe artera carotida – pe fata antero-laterala a gatului spre baza acestuia; in adancime se
simte un plan osos, iar artera se simte batand.
- In hemoragiile umarului si bratului se apasa artera
subclaviculara patrunzand cu degetul mare deasupra claviculei si comprimand artera pe
arcul osos al primei coaste.
- In hemoragiile bratului si cotului – se comprima artera axilara
patrunzand cu mai multe degete in apropierea axilei, pe fata interioara a bratului.
- In hemoragiile antebratului se comprima artera humerala, la
brat; artera trece pe fata interioara a bratului avand dedesubt planul dur al osului
humerul.
- In hemoragiile mainii se comprima cu ambele degete mari arterele
radiala si cubitala pe fata anterioara a antebratului in dreptul pumnului (la nivelul
locului unde se ia pulsul).
- In hemoragiile membrului inferior se comprima artera femurala
la diferite niveluri in functie de localizarea ranii:
 La locul unde se indoaie coapsa pe abdomen (plica inghinala sau “stinghie”) se
apasa cu pumnul strans imediat deasupra stinghiei;
 Se apasa cu amandoua degetele mari sau cu mai multe pe fata antero-interioara a
coapsei, avand dedesupt osul femur;
 Daca hemoragia este mai jos de genunchi, se comprima artera care trece prin
gropita dinapoia genunchiului (spatiul popliteu);
 In anumite cazuri poate fi comprimata si artera aorta abdominala prin apasarea
cu pumnul in partea de jos a abdomenului;

Atentie! Hemostaza realizata prin compresiune manuala a unei artere reprezinta o masura
temporara si de prima urgenta, avand calitatea de a opri sangerarea imediat, dar ea nu poate fi
folosita decat putin timp; persoana care o executa oboseste repede iar manevrele respective nu se

7
pot realiza in timpul transportului. De aceea, intre timp, se va pregati un garou si oprirea sangelui se
va completa prin metoda urmatoare.

C. Compresiunea circulara a tesuturilor


Reprezinta compresiunea realizata prin strangerea circulara a membrului care sangereaza, cu
ajutorul unui garou, pana la oprirea hemoragiei.
In absenta unui garou se pot utiliza: un tub, o banda de cauciuc (80-100 cm lungime) sau chiar
o curea, franghie, cravata, fasii textile sau de plastic etc. dar in nici un caz sfoara sau snur subtire ori
sarma.
Pentru aplicarea garoului se respecta urmatoarele reguli:
- garoul trebuie folosit doar in ultima instanta sau pe timpul curatirii
sau pansarii plagii;
- garoul se utilizeaza numai in cazul ranirii membrelor;
- compresiunea se realizeaza dupa ce membrul ranit este ridicat in sus
cateva secunde pentru a se goli de o parte din sangele venos;
- garoul nu se plica direct pe piele ci peste un invelis textil (panza,
vata);
- locul aplicarii garoului difera dupa tipul hemoragiei: cand aceasta
este venoasa, sangele curgand de la periferie spre inima, garoul se plaseaza distal, sub
nivelul plagii (daca sangerarea continua, inseamna ca este afectata o artera); cand
hemoragia este arteriala, garoul se aplica proximal (deasupra plagii), sangele curgand
de data aceasta de la centru spre periferie.
- Garoul se infasoara la radacina membrului, ceea ce duce la
compresiunea trunchiurilor vasculare principale si la oprirea intrarii sangelui arterial in
membrul respectiv.
- Garoul se aplica acolo unde vasul de sange este mai la suprafata
trecand totodata peste un plan osos:
- la radacina bratelor – la patru laturi de deget sub axila,
- la radacina coapsei – la nivelul stinghiei.
In aceste locuri se aplica cu usurinta si eficace: daca este strans corect, sangerarea se
opreste, indiferent la ce nivel se afla aceasta de-a lungul membrului si indiferent
daca este arteriala sau venoasa.
Garoul nu se aplica la antebrat sau gamba.
- in alte locuri, pentru o eficienta crescuta, este necesar sa se aplice
un rulou textil intre garou si piele, deoarece vasele sunt ascunse in defileele formate de
masele musculare; se cauta mai intai locul in care se simte sub degete pulsul si se
plaseaza in acest loc ruloul prin intermediul caruia se va transmite presiunea exercitata
de stransoarea garoului, vasul fiind astfel comprimat; apoi se trece garoul odata sau de
doua ori in jurul membrului, de fiecare data intins ca o coarda, strangandu-se prin
innodarea sau rasucirea capetelor sale (eventual utilizandu-se un betisor).
- daca garoul nu este din cauciuc sunt necesare urmatoarele masuri
suplimentare:
- se face un prim lat de panza, strans la radacina membrului respectiv;
- in nod se introduce un bat sau creion si se rasuceste la 180° pentru
cresterea compresiunii circulare; capatul rasturnat in jos al batului
se fixeaza cu un al doilea lat de panza.

Aplicarea corecta a garoului duce la oprirea sangerarii imediat daca este afectata o artera sau
dupa doua, trei minute in cazul unei vene. Membrul devine palid si se raceste treptat. Daca se
invinetestesau se inegreste inseamna ca arterele sunt libere, fiind blocata numai circulatia venoasa.
Garoul nu poate fi mentinut mai mult de o ora, de aceea trebuie notate ora si minutul
aplicarii sale pe un biletel atarnat de garou. Tesuturile lipsite de oxigen incep sa fie afectate,
pana la producerea unei gangrene (in functie de timpul scurs).

8
In aceasta limita de timp trebuie sa se faca hemostaza definitiva. Daca acest timp se depaseste,
in timpul transportarii victimei spre spital, se slabeste usor garoul (fara a-l scoate) timp de 1-2 min.
la un interval de 15-20 min., dupa care, de fiecare data se strange din nou; pe timpul slabirii sale se
apasa pansamentul cu palme, comprimand plaga.
Desfacerea definitiva a garoului se face lent, prin decompresiune progresiva, timp de 4-5
minute.

Atentie! Din cauza riscurilor pe care le implica, specialistii nu mai recomanda utilizarea
garoului in hemostaza decat pe perioada executarii toaletei si pansarii ranii sau in cazui extreme.

D. Compresiunea prin flexie fortata a membrelor


Poate inlocui garoul in anumite situatii:
- pentru hemoragiile coapsei se aplica un sul de tifon (panza) in plica
inghinala (la stinghie) dupa care se indoaie gamba pe coapsa si coapsa pe abdomen
fixand aceasta pozitie cu ajutorul unei fasii textile (fular, basma);
- pentru gamba sau picior se aplica un sul la indoitura genunchiului,
se flecteaza bine gamba pe coapsa si se fixeaza pozitia;
- se procedeaza la fel pentru mana, antebrat si brat aplicand sulul la
nivelul articulatiei cotului.

8.4.3.2 Masuri suplimentare


- atunci cand accidentatul a pierdut mult sange, el trebuie culcat cu capul mai jos decat
picioarele, pentru prevenirea anemiei creierului.
- daca ii este sete i se dau cantitati mici si repetate de bauturi calde, i se vor incalzi mainile si
picioarele cu sticle de apa calda si i se administra calmante.
- in situatii extreme – in iminenta de soc hemoragic, atunci cand accidentatul este incostient,
are pulsul rapid si slab batut, respira superficial si are o paloare extrema, se poate aplica cate un
garou la toate membrele, dupa ce acestea au fost ridicate.

8.5 Masuri de prim ajutor in functie de tipul plagii si localizarea acesteia


8.5.1 Contuzii, vanatai
Contuziile sau vanataile produc o patrundere a sangelui in tesuturile inconjuratoare. Primul
ajutor urmareste sa reduca alimentarea cu sange a zonei respective si sa diminueze durerea si
inflamatia.
- cea mai buna solutie consta in aplicarea de comprese reci sau a unei
pungi cu gheata (in reprize de 15 minute), culcarea persoanei si ridicarea
membrului ranit;
- o compresa rece se poate realiza prin inmuierea unui prosop in apa
rece, stoarcerea lui de excesul de apa si infasurarea acestuia in jurul partii afectate.
Se mai poate turna din cand in cand apa rece peste compresa sau aceasta poate fi
inlocuita cu o alta;
- punga de gheata poate fi pregatita astfel: se umple o punga de
plastic sau de cauciuc cu gheata sparta apoi se scoate aerul din ea si se inchide bine
sa nu se scurga apa. Punga se inveleste intr-un prosop si se aplica cu atentie pe
rana, in reprize de 15 minute. Schimbati gheata daca este necesar. Nu aplicati
punga cu gheata direct pe piele!
- Compresele reci care se gasesc in comert pot fi folosite in locul
ghetii. Respectati indicatiile producatorului in aplicarea compreselor.

8.5.4 Plagi cu un corp strain infipt


Plagile cu un corp strain infipt necesita o atentie deosebita pentru ca acel obiect poate sa
comprime vasele de sange retezate in adancimea ranii.
Nu modificati pozitia si nu scoateti obiectele care sunt adanc infipte in rana, din cauza
pericolului de sangerare. Bandajati rana de jur imprejurul obiectului pentru a impiedica deplasarea
9
lui, bandaj care sa preseze pe locul de inconjoara obiectul, sa imobilizeze membrul si sa impiedice o
ranire suplimentara.
Daca obiectul infipt este mic si nu iese prea mult din rana, acordati primul ajutor astfel:
- acoperiti usor rana si obiectul cu pansament, avand grija sa nu
apasati pe obiect;
- faceti un bandaj circular destul de mare ca sa acopere toata rana;
- puneti acest bandaj pe pansament si asigurati-va ca obiectul nu este
presat;
- infasurati acest bandaj cu o fasa ingusta.
Daca obiectul este lung si a ramas prea mult afara din rana, procedati astfel:
- faceti un pansament in jurul obiectului pentru a acoperi rana;
- puneti in jurul obiectului comprese pentru a-l impiedica sa se miste;
- fixati compresele cu un bandaj ingust avand grija sa nu exercite
presiune asupra obiectului infipt.

8.5.6 Plagi prin strivire


Reprezinta vatamari grave ale membrelor sau ale intregului corp produse de materiale grele
ca: nisip, zidarie, utilaje sau altele de acelasi fel. Tesuturile sunt intinse pe intindere mare iar
organele interne pot fi rupte. Plagile prin strivire pot fi agravate si prin fracturi. Plagile prin strivire
la o scara mai mica, cum ar fi cea a unei maini sunt grave, dar nu reprezinta in general un pericol
mortal.
Plagile grave prin strivire pot produce complicatii grave, ajungand pana la soc si insuficienta
renala. Chiar daca ranitul nu prezinta semne si simptome de soc la scoaterea de la locul
accidentului, primul ajutor trebuie acordat imediat pentru a impiedica instalarea si agravarea
socului. Astfel:
- protejati victima fata de alte circumstante posibile de accidentare;
- opriti sangerarea (sangerarile);
- aplicati pungi de gheata pe zona ranita;
- tratati impotriva socului (a se vedea cap. 5).

8.5.11 Sangerari din nas


Sangerarile din nas pot aparea spontan sau pot fi produse prin suflarea nasului, printr-o
lovitura directa sau in cazuri mai serioase, prin ranire indirecta cum ar fi o fractura a craniului (si
atunci nu opriti curgerea sangelui).
In sangerari ale nasului, rezultate din alte cauze, acordati primul ajutor astfel:
- asezati ranitul in pozitie sezand cu capul inclinat usor in fata;
- puneti-l pe ranit sa-si stranga narile intre degetul mare si aratator
timp de aproximativ 10 minute, respirand pe gura;
- desfaceti articolele de imbracaminte la gat si piept;
- spuneti la victima sa stea linistita pentru a evita cresterea pulsului si
a sangerarii;
- indemnati-o sa respire pe gura si sa nu-si sufle nasul cateva ore
dupa ce sangerarea s-a oprit pentru ca cheagul format sa nu se
desprinda;
- daca in urma acestor masuri sangerarea nu se opreste, duceti
accidentatul la spital.

8.5.16 Sangerari din urechi


Sangerarile din urechi pot fi insotite si de o eliminare a unui lichid galbui. Acest simptom
indica o fractura craniana, ceea ce este foarte grav.
Procedati astfel:
nu incercati sa opriti curgerea de sange sau alte lichide;
nu acoperiti urechea cu tifon;
anuntati medicul imediat si acordati primul ajutor astfel:
10
 aplicati un bandaj cervical;
 puneti un pansament steril lejer pe ureche;
 culcati ranitul pe partea afectata sprijinind cu atentie capul si gatul, cu partea
superioara a corpului usor ridicata.
 daca ranitul vomita sau trebuie sa-l parasiti, puneti-l in pozitia de recuperare
pe partea afectata;
 controlati respiratia si circulatia;
 luati masurile impotriva socului.

Intocmit
Pop Valentin

11