Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mielomul multiplu este o boala neoplazica a tesutului sanguin, caracterizata prin proliferarea maligna a
plasmocitelor si producerea unei cantitati anormale de imunoglobuline.
Anticorpii sunt proteine care, transportate prin circulatia sangvina, ajuta organismul sa lupte impotriva
substantelor daunatoare (bacterii, particule de polen etc). Acesti anticorpi sunt, din punct de vedere
chimic, globuline: motiv pentru care se mai numesc si imunoglobuline.
Cauza mielomului nu este cunoscuta. S-a observat ca apare mai frecvent la cei expusi la radiatii si
substante chimice.
Incidenta mielomului creste odata cu varsta. Varsta medie de diagnostic este 65 ani. Apare rar sub 40
ani.
Plasmocitele impreuna cu alte tipuri de celule sangvine (globule albe) apartin sistemului imunitar, care
apara organismul de agenti straini (patogeni).
Toate globulele albe incep dezvoltarea in maduva rosie - portiunea moale si spongioasa din interiorul
oaselor late. Anumite celule albe parasesc maduva si se matureaza in alte parti ale organismului. Unele
din aceste celule se transforma in plasmocite atunci cand organismul are nevoie sa lupte impotriva
substantelor patogene.
Plasmocitele produc anticorpi. Fiecare tip de plasmocit raspunde la un singur tip de substanta specifica
prin secretia unor mari cantitati de anticorpi. Acesti anticorpi identifica si distrug doar un singur tip de
substanta straina.
Pacientii cu mielom multiplu au un numar anormal de mare de plasmocite, si in acelasi timp si un numar
mare de anticorpi de acelasi tip. Acesti anticorpi se mai numesc si paraproteine.
In majoritatea cazurilor, insa, plasmocitele neoplazice se acumuleaza in mai multe oase, afectiunea
numindu-se mielom multiplu.
In timp ce plasmocitele prolifereaza, afecteaza si slabesc oasele, cauzand dureri si uneori fracturi.
Atunci cand oasele sunt afectate, in sange este eliminat tot mai mult calciu. Aceasta are ca si consecinta
aparitia hipercalcemiei (surplus de calciu in sange), urmata de pierderea apetitului, greata, sete,
oboseala, slabiciune musculara, agitatie si confuzii.
Producerea de paraproteine suprima formarea anticorpilor normali, ceea ce face ca pacientii sa fie mai
sensibili la infectii. Alte efecte ale paraproteinelor sunt: hipervascozitatea (sangele devine mai vascos),
amiloidoza (infiltrarea diferitelor organe cu o substanta asemanatoare amidonului).
Cresterea celulelor sanatoase care compun sangele este inhibata la nivel medular. Numarul insuficient
de globule albe sanatoase si globule rosii determina oboseala slabiciune, cefalee (durere de cap) si o
susceptibilitate crescuta la infectii.
Excesul de anticorpi si de calciu afecteaza functiile normale ale rinichilor de filtrare a sangelui si de
eliminare a substantelor toxice din organism.
Apoi cand boala progreseaza apar simptome necaracteristice cum sunt: scaderea fortei fizice, depresie,
oboseala, scaderea apetitului, grata, varsaturi, pierdere in greutate.
Urmatoarele simptome descrise, cauzate de afectarea diferitelor organe, sunt complicatii ale bolii care
apar intr-un stadiu avansat:
Durerile osoase - incep lent, cu timpul devin puternice. Durerile se cantoneaza la nivel de coloana
vertebrala, coaste si oase lungi. Pot aparea fracturi patologice.
Durerea de spate se concentreaza cel mai adesea in zona coloanei vertebrale toracice si a celei lombare.
Se constata frecvent o pierdere a inaltimii de cativa cm. Aceasta se datoreaza unei tasari a vertebrelor.
Concentratia ridicata a calcemiei cauzata de osteoliza (distrugerea osoasa) duce la o eliminare crescuta
prin urina. Volumul urinii creste si organismul da semne de deshidratare. Calcemia mare determina
greata, varsaturi ceea ce atrage o pierdere mai mare de lichide.
Simptomele anemiei sunt paloarea, ameteala, oboseala, cefaleea (durere de cap) si dispneea (sete de
aer) la efort fizic.
Infectii repetate cauzate de scaderea numarului de leucocite (globule albe). In prima faza a bolii infectiile
cailor respiratorii sunt pe prim plan. O complicatie tipica a bolii intr-un stadiu avansat este reprezentata
de infectiile urinare.
Predispozitie crescuta la sangerari, cauzata de scaderea numarului de trombocite. Epistaxisul
(hemoragie nazala) si pierderile de sange menstrual la femei sunt tipice.
Doar la foarte putini pacienti apar semne neurologice. Rar si numai dupa o lunga perioada de boala se
poate observa un sindrom medular cu paralizie, pierderea sensibilitatii si incontinenta (pierderi
involuntare de urina si materii fecale).
Manifestarile clinice sunt, asadar, centrate pe efectele sistemice ale proteinei monoclonale
(paraproteina) si starea concomitenta de imunodeficienta, precum si pe efectele invaziei osului si
maduvei osoase cu celule maligne.
Investigatii de laborator
Hemograma (examenul sangelui) evidentiaza anemie normocroma, normocitara, cu dispunerea
globulelor rosii in fisicuri (rulouri); mai poate evidentia trombocitopenie (scderea numarului de
trombocite) sau leucopenie (scaderea numarului de leucocite).
VSH - viteza de sedimentare a hematiilor- are valori foarte mari - de cele mai multe ori peste 100 mm la
ora, fiind, alaturi de anemia normocroma normocitara, un semn important de diagnostic la un pacient cu
dureri osoase.
Investigatiile biochimice arata retentie azotata - cresterea creatininei si a ureei, precum si a acidului uric,
ce reprezinta un semn de afectare renala.
Electroforeza proteinelor serice este diagnostica pentru ca evidentiaza o crestere monoclonala a uneia
din fractiunile de inmunoglobuline - Ig G (55%), Ig A (20%), Ig D (1%), Ig E (doar cateva cazuri) + scaderea
Scopul principal al oricarei terapii tumorale este acela de a vindeca boala aproape in totalitate. In cazul
mielomului multiplu o cura permanenta este posibila numai pentru pacientii care sunt afectati local
(plasmocitoza extramedulara sau plasmocitoza solitara) precum si pentru pacientii mai tineri care au
beneficiat de un transplant de maduva . In afara de aceste situatiii, mielomul multiplu este incurabil cu
metodele de tratament curente. De aceea, scopul terapiei este de a prelungi viata pacientului si de a-i
imbunatati calitatea vietii.
1. Chimioterapia
Agentii chimioterapeutici (citostatice) sunt substante care inhiba dezvoltarea celulelor tumorale. S-au
dovedit eficienti in tratamentul mielomului multiplu urmatorii agenti alchilanti: Melfalan,
Ciclofosfamida, in combinatie cu preparate de cortizon - Prednison. Cele mai frecvente efecte secundare
ale tratamentului chimioterapeutic sunt: greata, varsaturile, anemia, pierderea parului, afectarea
sistemului nervos.
transplantarea de celule stem periferice (care circula in sange) obtinute inainte de administrarea
terapiei cu doza mare de la propriul corp.
3. Radioterapia
Scopul terapiei cu iradiere este de a opri multiplicarea celulelor neoplazice si astfel de a preveni
dezvoltarea ulterioara a tumorii. Efectele secundare, cum ar fi inrosirea pielii sunt rare.
4. Tratamentul cu Interferon
Alfa-interferonul este o substanta activa produsa de corpul uman care actioneaza asupra sistemului
imunitar. Printre alte lucruri, interferonul inhiba multiplicarea celulelor patologice. Folosirea
interferonului se recomanda pacientilor pentru care chimioterapia a condus la stabilizarea tabloului
clinic. Scopul interferonului este, practic, de a mentine starea de remisie obtinuta prin chimioterapie.
5. Tratamentul cu Thalidomida
Folosirea thalidomidei in tratamentul mielomului multiplu este o noua abordare terapeutica.
Cercetatorii au descoperit ca thalidomida poate inhiba formarea unor noi vase de sange. Regenerarea
vaselor de sange, cunoscuta de asemenea sub numele de angiogeneza, reprezinta o conditie
indispensabila pentru cresterea tumorilor.
6. Tratamentul cu bifosfanati
Unul dintre cele mai frecvente simptome pe care il au pacientii cu mielom multiplu este durerea de
oase, cauzata de distrugerea materialului osos. Bifosfanatii pot incetini procesul de distrugere a oaselor,
observandu-se o reducere considerabila a durerilor. Toti fosfanatii pot cauza probleme ale rinichilor,
motiv pentru care functia rinichilor trebuie monitorizata in mod regulat.
Stadiul I
n ceea ce m privete, eu doar m-am gndit s extrag din fiecare caz afeciunile, s caut ct mai multe
informaii despre acestea, pentru ca oamenii s poat s se lmureasc, s se informeze i de ce nu s
previn...
Eu nu sunt medic, sunt si eu o fata care are o mama tot bolnava de mielom multiplu. Eu m-am interesat
deja la o clinica din Germania daca celulele pe care le-am recoltat de la fetita mea sunt bune. Din pacate
ei spun ca sunt sanse foarte mici pt a fi compatibile asa ca nu se risca. Dar se poate face autotransplant
cu celule stem *chiar de la mama ta) sau daca are frati se poate face transplant de celule stem de la ei.
Nu stiu in ce stadiu este mama ta si ce posibilitati materiale aveti pt ca eu mai cunosc si alte solutii, dar
este nevoie de banii.
Cum ati reusit sa faceti comanda la Viena de Thalidomida? ati sunat la tel. de pe site? mie nu mi-a
raspuns nimeni, se face comanda on line? multumesc mult!
octombrie 10, 2011
Alina Teaha spunea...
Buna ziua,
Farmacia se numeste Flora Apotheke, doamna sef de farmacie Wehrstein, telefon 0043 191 45 207
adresa de mail office@flora-apotheke.co.at.
Allerheiligen Apotheke (Fa. Baldia KG), Allerheiligen Platz 4, 1020 Wien. Tel: +43 1 33043230
Pentru a cumpara thalidomida e nevoie: reteta, formular de instruire a pacientului cu privire la posibilele
riscuri si efecte secundare (formularul se poate procura de la farmacie noi l-am primit prin fax) si un
document care atesta legitimatia medicului.
Pretul depinde de gramaj. puteti suna la farmacie sa intrebati (eu am vorbit in limba engleza).
iunie 12, 2012