Sangele

Las un rspuns

Sangele este in mod frecvent afectat in cazul lupusului, iar afectiunea poate fi destul de grava. Hematologii,
medicii specializati in tratarea bolilor sangelui, sunt de multe ori solicitati sa se implice in evaluarea si tratarea
pacientilor cu lupus eritematos sistemic.
Principalele aspecte hematologice urmarite sunt:

Anemia: un nivel scazut al hemoglobinei sau al celulor rosii

Tromboza: un exces de coagulare a sangelui

Transfuzii de sange

Testarea maduvei osoase

Anemia
Una dintre cele mai frecvente afectiuni ale sangelui este anemia, care afecteaza aproximativ jumatate dintre
persoanele cu lupus activ. Anemia poate fi masurata si monitorizata in mai multe moduri, incluzand
numaratoarea celulelor rosii care releva un nivel scazut, un nivel scazut al hemoglobinei sau a hematocritului.
Fiecare doctor are o preferinta pentru utilizarea anumitor termeni. In esenta, insa, anemia semnifica un nivel
scazut al hemoglobinei. Hemoglobina este proteina continuta de celulele rosii care transporta oxigen de la
plamani catre tesuturile organismului. Oboseala, un simptom comun lupusului, este in general primul si cel mai
intalnit simptom al anemiei.
Cauzele obisnuite ale anemiei
In mod obisnuit, celulele rosii traiesc doar 120 de zile (aproximativ 4 luni) si trebuie sa fie in mod constant
produse de catre maduva. Cea mai comuna explicatie a anemiei este aceea ca productia de celule rosii este
redusa. Aceasta poate fi cauzata de o inflamatie, probleme ale rinichilor (atunci cand rinichii nu produc
suficient hormon, eritropoetina, care stimuleaza maduva sa produca mai multe celule rosii), deficienta de fier
(fara de care nu poate fi produsa hemoglobina- deficienta de fier poate fi cauzata de sangerarile menstruale sau
de o sangerare intestinala cauzata de medicamentele nesteroidiene antiinflamatoare), sau direct de o scadere a

maduvei osoase cauzata de anumite medicamente (cum este azatiopirina si ciclofosfamidele). Sangerarile
intestinale pot fi evidente daca scaunul este rosu sau maroniu, dar uneori sangerarea este atat de inceata si
graduala incat este nevoie de analize speciale ale scaunului pentru a le detecta.

Anemia hemolitica
Mai rar, anemia este cauzata de o distrugere prematura a celulelor rosii. Aceasta se numeste anemie hemolitica
sau, mai simplu, hemoliza. Uneori, pacientii cu hemoliza vor avea un aspect mai palid si in aceasta situatie
tenta galbena a pielii si a ochilor nu semnifica existenta unor probleme de ficat. Hemoliza este cauzata cel mai
adesea intrucat anticorpii specifici bolii ataca celulele rosii, cauzand scoaterea acestora din circulatie. Cand
este dublata de trombocitopenie (un numar scazut de trombocite), este vorba de afectiunea numita purpura
trombotic trombocitopenica.
Tratamentul Anemiei
Tratamentul anemiei depinde de cauza acesteia. Inflamatia poate fi redusa cu medicamente precum
prednisonul. Deficienta de fier, prin administrarea orala de fier, care este aproape intotdeauna eficienta. In
cazul sangerarilor, trebuie detectata sursa pentru a fi rezolvata problema. Astfel, se poate administra
eritropetina sau darbepoetina acelor indivizi care au probleme de rinichi pentru a stimula maduva sa produca
mai multe celule rosii. Acelasi tratament poate fi util si pentru pacientii care iau azatiopirina sau
ciclofosfamida. Pentru hemoliza cauzata de anticorpi, prednisonul si alte medicamente sunt adesea de folos,
dar uneori tratamentul poate fi prin splenectomie. Aceasta este o interventie chirirgicala abdominala pentru
indepartarea splinei. Tratamentul pupurei trombotic trombocitopenica este mai complex, fiind realizat printr-un
schimb de plasma cu ajutorul unui aparat.
Trombocitopenia
Plachetele de sange sunt mici bucati de megacariocite care se gasesc in maduva osoasa. Un numar de plachete
scazut este numit trombocitopenie. Pe masura ce numarul de plachete scade, pot aparea echimoze, mici puncte
sangerande pe piele numite petesii (in special pe partea inferioara a picioarelor), sangerari nazale si alte
sangerari. Desi sunt multe cauze posibile ale trombocitopeniei, in lupus aceasta apare aproape intotdeauna din
cauza anticorpilor. Un numar scazut de plachete poate fi agravat daca apar infectii. In timp ce trombocitopenia
este obisnuita in cazul lupusului, doar rareori provoaca sangerari serioase. In situatii rare, o persoana poate
avea anticorpi atat impotriva celulelor rosii, cat si a plachetelor.
Tratament pentru trombocitopenie
Cele mai multe persoane care au o trombocitopenie usoara pana la moderata nu necesita un tratament. Atunci
cand este necesar, in mod obisnuit se foloseste prednisonul si gamma globulina administrata intravenos . Alte
medicamente precum azatiopirina sau rituximab pot fi de asemenea de folos. Ca si in cazul hemolizei,
trombocitopenia poate fi uneori tratata prin splenectomie. Doctorul va decide daca medicamente anti
inflamatoare nesteroidiene pot fi folosite in singuranta atunci cand trombocitopenia este prezenta.
Nu uitati sa intrebati doctorul daca puteti folosi antiinflamatoare nesteoridiene atunci cand aveti
trombocitopenie!
Leucopenia sau Neutropenia

Celulele albe ale sangelui sunt alcatuite, in realitate, din mai multe tipuri de celulele, incluzand neutrofitele
(numite si granulocite), limfocitele si monocitele. Ele sunt implicate in lupta organismului impotriva
infectiilor. O scadere a numarului de leucocite este numita leucopenie; o reducere particulara a granulocitelor
este numita neutropenie (sau granulocitopenie).
Leucopenia si neutropenia sunt simptome foarte des intalnite in cazul lupusului activ, dar rareori se atinge un
nivel atat de scazut incat sa favorizeze aparitia infectiilor. Numarul de celule poate fi scazut de azatiopirina,
ciclofosfamida si alte medicamente. Prin urmare, numarul celulelor albe va fi intotdeaun monitorizat in
perioada in care se urmeaza un tratament cu aceste medicamente. Daca numarul de celule albe coboara prea
mult, remediul este intreruperea sau scaderea dozei acestor medicamente. Atunci cand au loc infectii in cazul
lupusului, ele sunt mai mult cauzate de functionarea defectuoasa a sistemului imunitar care nu este reflectata in
analizele obisnuite de sange.
Tromboza
Sangele din organism este in mod normal in stare lichida. Atunci cand apare o rana sau o interventie
chirurgicala, sangele se coaguleaza si acopera locul care sangereaza intr-un proces numit hemostaza.
Hemostaza sau coagularea este o functie normala, vitala a corpului.
Uneori, in cazul lupusului, totusi procesul de hemostaza este prea puternic si se pot forma cheaguri de sange
acolo unde nu este nevoie. Aceasta afectiune se numeste tromboza. Se poate spune ca diferenta intre hemostaza
si tromboza este aceea ca cea de a doua este prea mult dintr-un proces care in mod normal este folositor. Un
trombus sau un cheag care se desprinde si incepe sa circule prin organism se numeste embol.
Din fericire, tromboembolismul nu este des intalnit, dar intotdeauna cand apare este destul de grav. Cheagurile
de sange pot afecta venele picioarelor (uneori embolismul ajungand si la plamani) sau arterele bratelor,
picioarelor si ale creierului, precum si orice alt loc din organism.
In timpul sarcinii, cheagurile de sange pot ajunge in placenta si sa opreasca hranirea fetusului. Copilul se poate
naste prematur cu o greutate corporala scazuta sau chiar poate sa nu supravietuiasca in timpul nasterii. Unele
femei pierd mai multe sarcini pana sunt diagnosticate in mod corect.
Aparitia trombozei in cazul lupusului este asociata cu prezenta anticorpilor antifosfolipidici. Cela doua analize
de sange folosite pentru a detecta antifosfolipidele sunt anticardiolipina si testul de lupus anticoagulant.
(Lupusul anticoagulant are un nume putin contradictoriu, de vreme ce nu exista un anticoagulant in organism,
ci doar arata ca unul in laborator).
Diagnostic si tratament
Cel mai bun tratament il reprezinta medicamentele anticoagulante (de subtiere a sangelui), asa cum este
warfarina (Coumadin). Aceasta nu este recomandata in cazul sarcinii din cauza riscurilor de aparitie a unor
anomalii in timpul jumatatii primului trimestru si din cauza riscului aparitie unor sangerari ale fatului in cel deal treilea trimestru de sarcina. Astfel, o femeie care ia warfarina trebuie sa o schimbe pe aceasta, imediat ce
ramane insarcinata, cu heparina anticoagulanta injectabila sau heparina cu masa moleculara mica. Acestea nu
afecteaza fatul.
Aspirina si celelalte medicamente anti inflamatoare nu sunt foarte eficiente atunci cand problema este cauzata
de antifosfolipide. Cel mai bun tratament in caz de sarcina nu este inca stabilit, dar de cele mai multe ori
implica o combinatie de medicamente. O monitorizare atenta, frecventa a mamei si a fatului de catre
obstetrician este esentiala.

Transfuzia de sange
Toata lumea este ingrijorata de riscul transmiterii unor virusuri pe calea transfuziei de sange. Din fericire,
analiza sangelui a devenit foarte amanuntita si eficienta, iar riscurile de a contracta virusul HIV sau hepaptita C
sunt de 1/1,000,000 ?i 1/750,000 per unitate transfuzata. Toate donatiile de sange sunt verficate; unitatile
pozitive cu orice virus sunt eliminate. Testele de sange sunt extrem de imporante, dar raman totusi imperfecte.
De aceea istoricul social si medical al celor care doneaza sunt verificate pentru a imbunatati verificarea.
Uneori, inaintea unor interventii chirurgicale, doctorul sfatuieste pacientul sa faca rezerve din propriul sange in
vederea unei posibile tranfuzii. Sangele poate fi donat de prieteni sau rude si poate fi folosit daca este
compatibil, dar nu inseamna ca este neaparat mai sigur decat cel de la persoane necunoscute; chiar cel mai
apropiat prieten sau ruda poate fi refractar la a dezvalui anumite date personale, ceea ce afecteaza gradul lor de
siguranta ca donatori.
Analiza maduvei osoase
Celulele sangelui sunt produse in maduva osoasa, dar cele mai multe dintre problemele care apar cu aceste
celule in cazul lupusului au loc dupa ce celulele parasesc maduva si intra in circuitul sangelui. Uneori, insa,
analiza maduvei osoase ofera informatii importante care ajuta la stabilirea unui tratament adecvat.

Publicat n categoria Cum afecteaza Lupusul organismul? pe 8 ianuarie 2010 .

Sistemul renal (rinichii)

16 Rspunsuri

Lupusul poate afecta intre altele si rinichii. Cei doi

rinichi sunt parte a sistemului renal care include, de asemenea, ureterele, vezica urinara si uretra. Ca organe
primare ale sistemului renal, rinichii sunt responsabili pentru:
- mentinerea unei cantitati si tipuri corecte de fluide in organism
-eliminarea deseurilor si a substantelor toxice
- reglarea hormonilor (mesageri chimici) care ajuta la controlul presiunii si volumului sangelui

Nefrita lupica
Inflamatia nefronilor, structurile dinauntrul rinichilor care filtreaza sangele, se numeste glomerulonefrita sau
nefrita. Nefrita lupica este un termen utilizat atunci cand lupusul este cel care cauzeaza inflamatia rinichilor,
impiedicandu-i pe acestia sa mai indeparteze in mod adecvat deseurile din sange sau sa controleze cantitatea de
fluide din organism. Astfel, se pot strange cantitati mari de deseuri in sange si astfel sa se dezvolte edemul.
Netratata, nefrita poate duce la ranirea si vatamarea permanenta a rinichilor si la insuficienta renala acuta.
Persoanele care sufera de aceasta afectiune au nevoie de o filtrare regulata a deseurilor din organism cu
ajutorul unui aparat (dializa) sau de transplant de rinichi, astfel ca cel putin unul dintre rinichi sa functioneze
adecvat.
Nefrita lupica apare cel mai adesea in primii cinci ani dupa ce simptomele de lupus s-au manifestat si de obicei
afecteaza persoanele intre varstele de 20 si 40 de ani. Se estimeaza ca aproximativ 40 procente dintre
persoanele cu lupus si aproximativ doua treimi dintre copiii cu lupus dezvolta complicatii ale rinichilor care
solicita supraveghere si tratament medical. Intrucat sunt putine simptome care se manifesta in cazul afectarii
rinichilor, acestia pot fi vatamati grav inainte de a fi diagnosticat cu lupus.
In etapele de debut ale nefritei lupice sunt putine semne ca ceva nu ar functiona corect. De obicei, primele
simptome sunt cresterea in greutate si umflarea picioarelor, gleznelor, a mainilor si sau a pleoapelor. Aceasta
umflare se agraveaza uneori in timpul zilei. De asemenea, urina poate fi spumoasa sau cu spuma, ori sa aiba
culoare rosie. Deseori, primele semne de nefrita lupica sunt relevate de analize. De aceea testul de urina este
foarte important.
Nefrologii sunt medicii care trateaza sistemul renal. Testele pe care le vor efectua acestia sunt: sumarul de
urina, urina pe 24 de ore, teste de sange si deseori biopsia rinichilor.
Analiza urinei
Intrucat deseurile din organism sunt procesate de rinichi, analizarea urinei poate arata oricare dintre problemele
de functionare ale rinichilor. Cel mai obisnuit test este analiza celulelor eliminate (fragmente de celule care se
gasesc in mod normal in sange sau fragmente ale tubului rinichilor) si proteinuria (proteina care este eliminata
intrucat rinichii nu filtreaza deseurile in mod corect.)
Testele de sange
Anumite teste de sange pot oferi informatii despre gradul si modul de afectare ale rinichilor si modul in care
organismul filtreaza deseurile. Analiza creatininei este ceruta de obicei alaturi de ureea serica pentru a evalua
functionarea rinichilor. Compararea nivelului de creatinina din sange cu cea din urina poate fi utilizata pentru a
calcula eliminarea creatininei. Aceast test calculeaza cat de efectiv rinichii filtreaza molecule mici precum
creatinina eliminata din sange. Masurarea creatininei serice (raportata la date privind varsta, greutatea si sexul)
sunt utilizate pentru a estima filtrarea glomerulara care releva gradul de afectare a rinichilor.
Biopsia Rinichilor
Biopsia rinichilor se realizeaza in spital. In timp ce stati asezat pe burta, nefrologul va insera un ac foarte fin si
lung prin pielea spatelui si va colecta o foarte mica bucata din tesutul rinichilor. Tesutul va fi examinat la
microscop pentru a determina gradul de inflamare sau afectare curent.
Tratamente

Desi nefrita lupica este una dintre complicatiile cele mai grave generate de lupus, exista tratamente eficiente.
In general sun prescrise medicamente precum Prednisonul si alti corticosteroizi pentru a stopa inflamatia.
Medicamente imunosupresive pot fi utilizate de asemenea (impreuna sau in locul tratamentului cu steroizi), asa
cum sunt ciclofosfamida (Cytoxan), azatioprina (Imuran), ciclosporin A si mycofenolat mofetil (CellCept).
Medicatia conceputa pentru alte boli se poate dovedi de asemenea eficienta pentru tratarea nefritei lupice,
incluzand rituximab(Rituxan) si eculizuimab (Soliris?).
Cele mai multe dintre persoanele care au nefrita lupica vor avea o durata normala de viata atat timp cat vor
urma un tratament adecvat.

Alte afectiuni ale rinichilor care au legatura cu lupusul

Nu toate problemele de rinichi cu care se confrunta persoanele cu lupus sunt cauzate de nefrita lupica.

Sunt frecvente infectiile tractului urinar, ce cauzeaza urinarea frcventa sau senzatia de arsura in timpul
urinarii;

Retentia de lichide sau pierderea functiilor rinichilor ca urmare a efectelor secundare ale
antiinflamatoarelor nesteroidiene si a medicamentelor precum aspirina.

Nefrita interstitiala, care este o infectie sau o malformatie a cailor excretorii, poate fi cauzata de
efectele secundare ale unor medicamente anti inflamatoare sau antibiotice.

Tromboza sau vasculita, doua simptome ale sangelui ce caracterizeaza lupusul, pot afecta rinichii si
chiar provoca insuficienta renala acuta.

Cistita lupica, care este o inflamatie a invelisului vezicii urinare, poate cauza urinarea frecventa si
esteasociata cu un discomfort abdominal, incluzand voma si pierdere a greutatii.

Intrebari frecvente
Care sunt cele 5 etape ale lupusului si cum evolueaza de la o etapa la alta?
Nu exista etape ale lupusului ca atare. Cand se vorbeste despre etapele timpurii sau avansate, termenii utilizati
sunt foarte vagi. Ei pot semnifica in general ca evolutia initiala a lupusului este caracterizata de simptome care
sunt de abia la inceput si care in timp vor evolua, putand ajunge pana la distrugerea unui organ sau afectarea in
ansamblu a organismului sau pana la un stadiu care nu este atat de grav. Nimeni nu poate prezice cat de mult
va evolua lupusul in cazul unei persoane, acesta fiind diferit de la o persoana la alta.
Nefrita lupica are mai multe grade, dar nu etape. Sunt 5 grade, dar acestea nu corespund evolutiei afectiunii.
Cum pot fi sigur ca organele nu sunt afectate?
Atunci cand fac analize de sange la fiecare 6 luni, acestea pot releva daca exista vreo problema? Sau exista un
anume text care trebuie efectuat pentru a vedea daca imi sunt afectati rinichii?
Fiecare pacient cu lupus trebuie sa fac periodic analize pentru a verifica modul in care rinichii functioneaza,
incluzand ureea serica si cretinina serica. Aceste teste de sange vor arata cat de bine rinichii functioneaza
pentru a elimina deseurile. Urina ar trebui sa fie examinata pentru a vedea daca sunt urme de proteine sau
celule, ceea ce poate fi din cauza inflamatiei rinichilor. Daca aceste teste sunt normale, ele se vor repeta la

intervale de 3-6 luni. Daca lupusul este activ in alte sisteme inafara rinichilor sau daca exista urme de proteine
sau celule in urina, testele ar trebui repetate mult mai frecvent, de obicei in fiecare luna. O mica schimbare
negativa poate fi astfel observata, inainte de a aparea consecinte mult mai grave. Mici doze de prednison si alte
medicamente pot stopa disfunctionalitatile detectate in timp util. De asemenea, ar trebui efectuate, periodic,
analize pentru a verifica functionarea ficatului.
Daca au fost facute analizele de sange pentru a verifica starea rinichilor si acestea arata ca lupusul este
in remisie, atunci cand faci si testul de urina pe 24h, poate aceasta sa releve un nivel al proteinei inca
ridicat in comparatie cu cel normal? Stiu ca intotdeauna exista o anumita cantitate de proteine in urina
din cazua lupusului. Care anume este considerata ?normala?, sub 1000 sau mai putin?
Excretia normala de proteina este mai mica de 150 mg/24 h. Pentru a fi considerat ca sunteti in remisie
completa, rezultatul analizelor ar trebui sa se apropie de aceasta cantitate. Ureea serica si nivelul de creatinina
revin la normal in perioada de remisie. Poate avea loc si o reducere substantiala a proteinuriei care nu
inseamna insa remisie completa, ci partiala (ex. Reducerea de la 3500 mg la 150-2000 mg/zi). Pacientii cu o
remisie completa sau partiala au o prognoza mai buna decat cei care nu inregistreaza o astfel de remisie.
In cazul anumitor pacienti, remisia partiala indica inca existenta unei inflamatii, pe cand in cazul altora,
proteinuria persistenta rezulta din ranirea rinichilor asociata cu procesul de vindecare. In prima situatie, se
recomanda un tratament aditional cu imunosupresoare. In a doua situatie, o terapie aditionala cu
imunosupresoare nu este eficienta; cu toate acestea, agenti hipertensivi care de asemenea pot reduce
proteinuria sunt eficienti in incetinirea evolutiei afectiunii. Scopul, in acest caz, este acela de a reduce
proteinuria pe cat de mult posibil sau cel putin la mai putin de 2000 mg/zi.
Biopsia renala poate ajuta pentru a face distinctia intre cele doua situatii.

Sistemul nervos1

Lupusul poate afecta printre altele si sistemul nervos impreuna cu creierul. Sunt mai multi termeni pe care
doctorii ii utilizeaza pentru a descrie aceasta: lupus neropsihiatric, disfunctie neurocognitiva, lupus al
sistemului nervos central.

Sistemul nervos are trei parti, fiecare dintre acestea putand fi afectate de lupus.

Sistemul nervos central este format din creier si coloana vertebrala

Sistemul nervos periferic este o retea de nervi care conecteaza creierul si coloana cu restul corpului si
da pielii si muschilor semnalele necesare pentru a simti si a se misca.

Sistemul nervos autonom permite comunicarea dintre nervii spinali si periferici si creier si organele
interne, controland functii ca respiratia, curgerea sangelui si bataile inimii.

Persoanele cu lupus pot experimenta un numar de complicatii atunci cand sistemul nervos este afectat.
Simptomele pot aparea brusc, pot aparea si disparea, dar vor varia in functie de localizarea si intinderea
tesutului afectat. Aceste simptome pot fi prezente si in cazul altor boli, astfel incat diagnosticarea cu afectiuni
ale sistemului nervos determinate de lupus este adesea dificila.
Neurologii sunt medici specializati in tratarea sistemului nervos. Ei se pot folosi de o serie de instrumente
pentru a determina daca lupusul este cel care determina problemele cognitive de care suferiti:

Raze x

Scanarea creierului (rezonanta magnetica si tomografia)

Electroencefalograma (pentru a capta modelul electric al activitatii creierului

Punctia spinala (o incizie in coloana pentru a examina fluidul dinauntrul acesteia)

Pot fi efectuate, de asemenea, teste de comportament si cognitive pentru a testa daca memoria si capacitatile
mentale sunt afectate.
In functie de simptome, sunt disponibile o serie de medicamente pentru a tratata afectiunile sistemului nervos,
incluzand medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene antimalaricele si steroizii. Raspunsul organismului la
tratament poate fi rapid sau gradual, observandu-se ameliorarea simptomelor pe parcursul mai multor luni.
Pentru multe persoane cu lupus, implicarea sistemului nervos este complet reversibila.
Sistemul Nervos Central (SNC)

Cand lupusul afecteaza sistemul nervos central, se pot manifesta diferite simptome:

Migrene

Stare de confuzie

Oboseala

Despresie

Accese

Atacuri

Probleme de vedere

Modificari bruste ale starilor

Dificultati de concentrare

Medicamentele utilizate pentru a trata lupusul pot avea efecte secundare care sa cauzeze simptome similare
modului in care lupusul afecteaza SNC. Daca aveti astfel de simptome, trebuie sa consultati un neurolog pentru
a determina daca simptomele sunt efecte secundare ale medicamentelor sau sunt cauzate de lupus.
Medicamentele care pot provoca astfel de stari sunt:
Antiinflamatoarele nesteroidiene- pot provoca migrene, ameteli, confuzie si, in rare cazuri, simptome
asemanatoare meningintei
Antimalaricele (in doze mari care de obicei nu sunt administrate pentru lupus) pot provoca psihoze,
atacuri si comportamente manic-depresive
-

Corticosteroizii- pot provoa stare de agitatie, confuzie, schimbari ale starilor, psihoze si depresie

Medicamentele antihipertensive- pot cauza depresie sau pierderea apetitului sexual

O forma grava de lupus numita vasculita sistemului nervos central poate avea loc atunci cand se inflameaza
vasele de sange ale creierului. Caracterizata prin febra ridicata, ameteli, psihoza si imobilitatea gatului
asemanatoare simptomelor meningitei, vasculita SNC este cea mai periculoasa forma de lupus care poate
afecta sistemul nervos si, de obicei, reclama spitalizarea si administrarea de mari doze de corticosteroizi pentru
a suprima inflamatia.
Sistemul nervos periferic (SNP)
Nervii sistemului nervos periferic controleaza raspunsul motor si senzatiile, astfel ca simptome de amorteala
sau furnicaturi sau incapacitatea de a misca o parte a corpului poate fi ca urmare a afectarii acestor nervi de
catre lupus. Cunoscuta ca neuropatie periferica, simptomele acestei afectiuni sunt cauzate de inflamarea
nervilor sau de compresia acestora ca urmare a umflarii tesutului din jurul lor. Simptomele ce pot fi resimtite
sunt urmatoarele:
-Probleme de vedere
- Dureri faciale
- Tiuit in urechi
- Ameteli
-Caderea ploapelor
-Sindromul tunelului carpian
Sistemul Nervos Autonom (SNA)

Sistemul nervos autonom regleaza multe dintre functiile corpului care au loc aproape automat: bataia inimii,
presiunea sangelui, senzatia de cald sau rece, functiile vezicii urinare sau ale intestinelor, secretia de
adrenalina, respiratia, transpiratia si miscarea muschilor. Lupusul poate determina ca aceste semnale nervoase
sa devina hiperactive, ceea ce poate conduce la o larga serie de simptome:

Amorteala

Arsuri

Furnicaturi

Confuzie mentala

Dureri de cap

Probleme gastrointestinale ca greata, voma, constipatie sau diaree

Fenomenul Raynau
Fenomenul Raynau este o afectiune generata de inflamarea nervilor sau a vaselor de sange. Vasele de sange
ale mainilor si ale picioarelor intra in spasme si impiedica curgerea sangelui ca reactie la temperaturi scazute,
urmarea fiind ca varfurile degetelor isi schimba culoarea in rosu, alb sau albastru. Raynaud poate cauza, de
asemenea, dureri, intepenirea degetelor sau senzatia de furnicaturi. Persoanele care au aceasta afectiune sunt
sfatuite sa evite temperaturile scazute, sau sa poarte manusi cand este cazul.
Livedo reticularis si eritemul palmar sunt alte doua afectiuni ale pielii care pot aparea ca urmare a vatamarii
sistemului nervos autonom. Pielea capata aspectul de ?plasa de peste?, cu zone cianotice (vinetii) ce inconjoara
zone centrale palide, in special pe picioare.

Disfunctia cognitiva
Aproape jumatate dintre persoanele cu lupus acuza senzatii de confuzie, oboseala, pierderi de memorie si
dificultate in exprimarea ideilor. Aceste simptome sunt calificate ca disfunctie cognitiva.
Disfunctia cognitiva afecteaza cel mai adesea persoanele cu un lupus usor pana la moderat activ. Cauzele
acestor simptome si motivele pentru care simptomele tind sa apara si sa treaca nu sunt cunsocute. A trai cu
disfunctie cognitiva poate fi foarte frustrant. Cu toate acestea, se poate invata cum se poate imbunatati
capacitatea de concentrare si reduce confuzia antrenand aceste capacitati cu jocuri, puzzle, biofeedback,
utilizand o agenda si echilibrand activitatile zilnice pentru a reduce stresul.
Durerea de cap provocata de lupus
In comparatie cu restul populatiei, este mult mai probabil ca persoanele cu lupus sa aiba mai des dureri de cap
asemanatoare migrenelor. Trasaturile acestor dureri de cap sunt similare migrenelor si se intalnesc mai des la
persoanele care sufera si de fenomenul Raynaud. Cu toate acestea, durerile de cap pot fi provocate si de

vasculita, un simptom al lupusului activ cauzat de inflamatia vaselor de sange. Daca aveti dureri de cap care nu
sunt ameliorate de medicatia obisnuita, spuneti acest lucru doctorului.

Sistemul musculoscheletal

Nu este un lucru neobisnuit pentru persoanele cu lupus faptul ca pot experimenta dureri musculare (mialgii)
sau sa aiba inflamatii ale unor grupe de muschi (miozita), ceea ce cauzeaza o stare de slabiciune si lipsa de
putere. Mai mult de 90 procente dintre persoanele cu lupus simt dureri musculare sau ale incheieturilor la un
moment dat pe parcursul bolii. De fapt, mai mult de jumatate dintre persoanele care dezvolta lupus simt, ca
prime simptome, dureri ale articulatiilor.
Durerile si slabiciunea musculara, mai ales in timpul perioadei active a lupusului, sunt specifice in procent de
50 la suta la persoanele cu lupus. Simptomele pot avea cauze diferite, de aceea este important pentru doctor sa
verifice cauza problemelor, de vreme ce tratamentul va fi diferit in functie de acestea. Reumatologii sunt
medici specializati in tratarea articulatiilor, muschilor si oaselor.
Durerile musculare pot proveni de la un anumit tip de inflamatie, de la atrofiere (slabiciune) sau de a miozita.
Inflamatia
Inflamatia este cea mai comuna cauza pentru durerile musculare. De fiecare data cand exista o inflamatie (fie
ca este de la hepatita, lupus, cancer, atac cardiac, etc), simptomele includ febra, transpiratie, frisoane, stare
de extenuare, pierderea greutatii si diverse dureri musculare si slabiciune. Aceste simptome care nu sunt
specifice si nu pot determina un diagnostic sunt semne ale faptului ca organismul nu mai poate face unui
proces care il depaseste. Intrucat lupusul este o boala inflamatorie, poate cauza astfel de probleme. Mialgiile
sunt o parte secundara a bolii in asamblul ei.
Artrita lupica

Artrita lupica provoaca dureri, umflarea, rigiditatea articulatiilor, precum si o senzatie de caldura. Articulatiile
cel mai des afectate sunt cele aflate catre zonele periferice ale corpului, respectiv degete, incheieturile mainii,
genunchi, coate, glezne. O stare de rigiditate generala la trezire, de dimineata care de obicei se reduce pe
parcursul zilei este trasatura speifica artritei lupice. Cu toate acestea, mai tarziu in zi pot fi simtite dureri,
amotire, imobilitate sau incalzire a lor. De obicei sunt afectate mai multe incheieturi si in mod similar pe
ambele parti ale corpului. Spre deosebire de artrita reumatoida, artrita lupica tinde sa afecteze si sa distruga
mai putin incheieturile. Mai putin de 10 procente dintre persoanele cu lupus vor suferi deformari ale
articulatiilor mainilor si ale picioarelor asociate cu slabirea cartilagiului si a oaselor.
Atrofia msuculara (pierderea fortei musculare) poate aparea daca artrita devine cronica. Atunci cand
articulatiile dor, este posibil ca nici muschii sa nu mai fie atat de utilizati.
Miozita lupica
Unele persoane cu lupus dezvolta miozita, o inflamatie a muschilor scheletali care cauzeaza o stare de
slabiciune si de pierderea a puterii. Miozita lupica afecteaza cel mai adesea muschii gatului, pelvisului,
coapselor, umerilor si bratelor; ca urmare, unele dintre primele simptome care pot aprea sunt dificultatea de a
urca scarile sau de ridicare din pozitia sezanda. Simptome ulterioare pot fi dificultatea de a ridica obiecte pe un
raft, ridicarea bratului pentru a peria parul, ridicarea din cada sau chiar ridicarea capului de pe perna si
intoarcerea lui. Un program de exercitii fizice supravegheat de un terapeut poate ajuta la recastigarea fortei si
functiilor musculare normale.
Slabiciunea musculara indusa de medicamente
Slabiciunea musculara poate fi, de asemenea, un efect secundar al anumitor medicamente utilizate pentru a
trata lupusul si afectiunile ce decurg din acesta, incluzand prednisonul si alti corticosteroizi, medicamentele
pentru scaderea colesterolului si hidroxicloroquinina (Plaquenil). Diminuarea dozei de medicamente sau
stoparea administrarii acestora aduce cu sine o imbunatatire a fortei musculare.
Tendonita si Bursita
Tendonul este o structura asemanatoare unei franghii formata din fibre dure care lipesc muschiul de os. Bursa
este un mic sac ce contine un fluid alunecos si se gaseste in apropierea articulatiilor, permitand muschilor,
oaselor si tendoanelor sa se miste cu usurinta. Tendonita (iritatia tendonului) si bursita (iritatia bursei) sunt de
obicei cauzate de ranirea sau suprasolicitarea articulatiilor. Durerea este simptomul cel mai des intalnit in
ambele afectiuni. Diferite parti ale corpului pot fi afectate; cel mai adesea afectate parti sunt coatele, degetele
si umerii. In plus, tendoanele si bursa sunt invelite de membrana sinoviala, care este o tinta a inflamatiei in
artrita lupica.
Sindromul tunelului carpial
Presiunea exercitata asupra nervului central al incheieturii mainii cauzeaza o afectiune numita sidromului
tunelului carpian. Aceasta este caracterizata prin senzatii de furnicaturi, amorteala si durere in degete care
uneori afecteaza intreaga mana. O serie de afectiuni, incluzand lupusul, pot cauza aceest sindrom. Cand este
cauzat de lupus, aceasta este din cauza inflamatiei incheieturii mainii care exercita o presiune asupra nervilor.
Osteoporoza
Osteoporoza este o boala in care oasele devin fragile si sunt mai susceptibile de a se sparge. De obicei, cele
mai afectate arii sunt coloana, soldurile si incheieturile mainii. Cuvantul ?osteoporoza? inseamna os (osteo)
poros (poroza). Oasele sunt tesuturi vii, care se schimba in continuu si se reinnoiesc. Aceasta are loc in doua

etape: distrugerea vechilor celule osoase si formarea unor noi celule osoase. In timpul distrugerii, anumite
celule devin active pe suprafata osului si creeaza mici cavitati. Aceasta este urmata de formarea osului, in care
celule noi umplu cavitatile osului. Daca osul este in totalitate inlocuit sau reinnoit, atunci este sanatos. In cazul
osteoporozei insa este indepartata o cantitate prea mare de os, iar noile celule osoase formate sunt insuficiente.
Aceasta duce la un proces de pierdere a masei si fortei osoase.
Pentru persoanele cu lupus, riscul de osteoporoza este ridicat pentru mai multe motive:

Lupusul este el insusi un factor de risc,

Unele medicamente prescrise pentru lupus, in special corticosteroizii, reduc masa osoasa,

Schimbarile nivelului de hormoni protectori (estrogen) reduc de asemenea masa osoasa,

Insuficienta aportului de calciu si vitamina D in alimentatie pot impiedica cresterea normala a oaselor,

Insuficiente exercitii fizice care sa stimuleze cresterea masei oasoase,

Faptul de a fi femeie inseamna si o cantitate osoasa mai redusa in raport cu cea a barbatilor.

De asemenea, urmatorii factori cresc riscul de osteoporoza:

Constitutia fragila a corpului, fie ca este vorba de barbat sau femeie

Apartenenta la rasa caucaziana sau asiatica

Fumatul

Daca aveti doi sau mai multi factori de risc, trebuie sa vorbiti cu doctorul pentru a va testa densitatea osoasa. In
multe cazuri, osteoporoza poate fi prevenita daca se iau masuri adecvate de la primele semne de avertizare.
Necroza avasculara
Necroza avasculara a oaselor (numita si necroza aseptica sau osteonecroza) este caracterizata printr-o curgere
redusa a sangelui si o presiune crescuta intr-o portiune de os. Ca urmare se produce o slabire a osului care
cauzeaza mici fisuri, iar in cele din urma suprafata osului cedeaza. Cauzele acestei afectiuni nu sunt cunoscute,
dar este asociata cu utilizarea pe termen indelungat a corticosteroizilor, abuzul de alcool, anemia falciforma,
pancreatita, traume si alte afectiuni. Cand necroza avasculara a oaselor afecteaza personele cu lupus, este de
cele mai mult ori ca urmare a administrarii de corticosteroizi.
Coapsele, umerii si genunchii sunt zonele cele mai afectate de necroza avasculara, iar simptomele initiale sunt
durerile resimtite in articulatii, mai ales atunci cand sunteti angajati in activitati care presupun purtarea unor
greutati, asa cum sunt mersul, alergatul sau ridicatul unor obiecte. Aceste tipuri de miscari vor fi ingrunate de
imobilitate, spasme musculare si o capacitatea redusa de a utiliza articulatiile afectate. Daca afectarea devine
mai grava, durerea se poate resimti si in timpul repaosului, cand nu faceti vreo activitate, mai ales in timpul
noptii. In prezent nu exista niciun tratament care sa trateze aceasta afectiune. In cazurile cele mai grave,
interventia chirurgicala (incluzand inlocuirea artificiala a articulatiilor) poate da rezultate in usurarea durerilor
si imbunatatirea mobilitatii si a functiilor.

Publicat n categoria .

Ochii

20 procente dintre persoanele cu LES pot dezvolta boli ale ochilor. In unele cazuri, problemele ochilor sunt
legate de procesul inflamator al lupusului insusi. In alte cazuri, problemele pot fi cauzate de medicamente
(corticosteroizi si antimalarice) sau pot fi o problema separata (glaucom sau desprinderea retinei). Orbirea din
cauza LES este posibila, desi rar intalnita.
In cazul lupusului pot aparea urmatoarele probleme ale ochilor:

Rashul specific lupusului poate sa se extinda pe pleoape.

Keratoconjunctivita, resimtita ca senzatie de uscaciune oculara si care este relationata cu sindromul

Sjgren. Unele persoane cu lupus pot avea in acelasi timp si acest sidrom, care este o boala autoimuna
ce provoaca uscarea excesiva a membranei mucoase. In acest caz, tratamentul cere administrarea de
lacrimi artificiale pentru a combate uscaciunea ochilor.

Uveita inflamatia tractului uveal, care este format din iris (irita), corpul ciliar (ciclita) si coroida
(coroidita)- si sclerita pot fi cauzate de procesul inflamator al lupusului.

Corpii citoizi reprezinta una dintre modificarile retinei cele mai intalnite in cazul LES, fiind o
vasculita a capilarelor retiniene.

Glaucomul si cataracta pot fi de asemenea provocate de corticosteroizi

Antimalaricele pot afecta retina, cu urmari asupra vederii (in special asupra capacitatii de a percepe
culorile) si, foarte rar, orbirea. Riscul retinopatiei este de 1 la 5000.

Simptome care pot aparea:

Aparitia rashului pe pleoape

Ochi rosii, inflamati

Curgerea lacrimilor sau uscaciunea ochilor

Mucus in zona ochilor, mai ales la trezire, de dmineata

Sensibilitate la lumina

Dureri de cap

Modificari ale vederii

Vedere incetosata

Senzatie de arsura a ochilor

Lipsa lacrimilor, ochi care dor sau sunt uscati

Episoade de lumini puternice sau de orbire

Sistemul Gastrointestinal

Lupusul poate afecta intre altele si sistemul gastrointestinal. Sistemul gastrointestinal este calea pe care intra,
se proceseaza si se elimina din organism ceea ce mancam si ce bem. Tot ceea ce inghitim trece prin gura catre
esofag, stomac, intestine si apoi catre colon, sfarsind cu tractul urinar si rect. Contractiile musculare
controleaza procesul de inghitire si miscarea bolului alimentar de-a lungul sistemului digestiv.
Lupusul poate afecta sistemul digestiv in oricare dintre partile sale, incluzand organele apropiate ca ficatul,
pancreasul, bila si vezica urinara. Nu toate aceste probleme sunt cauzate de activitatea lupusului. Unele pot
aparea ca urmare a tratamentului cu anumite medicamente sau ca urmare a unor alte boli.

Gastroenterologul este doctorul specializat in tratarea sistemului digestiv.

Afectiuni ale esofagului
Esofagul este muschiul care leaga faringele de stomac. Cand lupusul cauzeaza inflamatia esofagului, acidul din
stomac poate sa se ridice in esofag. Aproape oricine are din cand in cand astfel de stari, numite reflux, fie sub
forma unor gaze sau a unor arsuri. Cu toate acestea, refluxul continuu este cunoscut ca boala de reflux gastrointestinal. Cea mai obisnuita cauza este hernia hiatala cauzata de un sfincter slabit (muschiul dintre esofag si
stomac) sau de catre slabe contractii musculare in esofag. In plus fata de reflux, problemele esofagului pot
provoca dificultati la inghitit, stare numita disofagie.

Dificultati digestive
Probleme digestive sunt obisnuite in cazul lupusului. Simptomele care pot aparea sunt greata, voma, diaree sau
constipatie. Deseori aceste simptome sunt cauzate de medicamentele administrate pentru tratarea lupusului, asa
cum sunt anti-inflamatoarele nesteoridiene si corticosteroizii. Uneori, totusi, aceste simptome pot aprea pentru
ca muschii nu transporta intr-un mod adecvat resturile alimentare prin intestine. Acest grup de simptome este
cunoscut ca sindromul de intestin iritabil si poate fi cauzat de probleme ale sistemului nervos.
Colita ulcerata si Boala Chron
Colita ulcerata (care cauzeaza ulcer in invelisul rectului si al colonului) si Boala Chron sunt doua forme ale
sindromului de colon iritabil. Diaree insotita de sangerari si durerile abdominale sunt simptome comune pentru
ambele afectiuni, dar exista diferente care il ajuta pe doctor sa faca distinctia intre cele doua. Persoanale cu
lupus pot sa dezvolte colita ulcerata, dar rareori o persoana va avea atat lupus cat si boala Crohn.
Peritonita si Ascita
Peritoneul este invelisul subtire dinauntrul abdomenului. Inflamarea acestui invelis poate cauza afectiunea
numita peritonita. Cele mai multe cazuri de peritonita sunt cauzate de o infectie. De asemenea, inflamatia
cauzata de lupus poate provoca o acumulare a fluidelor in cavitatea abdominala, stare numita ascita.
Simptomele pot include dureri abdominala severe, moliciune la atingere a abdomenului, greata si voma, febra
si/sau blocarea tractului intestinal. Ascita poate fi, de asemenea, cauzata de infectii, pancreatita, boli ale
ficatului, cancer si alte afectiuni, astfel incat doctorul trebuie sa examineze o mostra din fluidul stomacal
pentru a determina cauza si a prescrie tratamentul adecvat.
Pancreatita
Inflamatia pancreasului (pancreatita) poate fi cauzata de lupus, dar poate fi provocata si de vasculita
(inflamatia vaselor de sange) sau de anumite medicamente administrate pentru lupus, asa cum sunt
corticosteroizii, imunosupresoarele si diureticele. Intrucat vasculita pancreatica se trateaza cu corticosteroizi, in
timp ce pancreatita indusa de steroizi se trateaza prin retragerea medicatiei cu steroizi, este foarte important de
stabilit ce fel de pancreatita este si monitorizarea atenta de catre un medic specialist.
Complicatii ale ficatului

Ficatul este cel mai mare organ dinauntrul organismului. De asemenea, este si unul dintre cele mai importante.
Ficatul are multiple functii, incluzand pe cea de transformare a hranei in energie si inlaturarea alcoolului sau a
substantelor otravitoare din sange. Ficatul secreta, de asemenea, bila, un lichid galben-verzui care ajuta in
procesul de digestie. Cand lupusul cauzeaza inflamatia ficatului, poate aparea afectiunea numita vasculita
hepatica. Aceasta afecteaza vasele de sange care alimenteaza ficatul si poate cauza cheaguri de sange in aceste
vase. Ficatul se poate mari din cauza ascitei sau ca urmare a unei insuficiente cardiace congestive. Persoanele
cu lupus pot face, de asemenea, icter, o afectiune a ficatului care da un aspect galben pielii. Icterul, in cazul
lupusului, poate fi, de asmenea, un semn de anemie sau pancreatita. Daca nivelul enzimei ficatului este crescut,
aceasta poate fi ca urmare a antiiflamatoarelor nesteroidiene sau acetaminofenului, ori poate fi un semn de
activitate a lupusului.
Hepatita autoimuna este boala in care sistemul imun ataca ficatul, cauzand inflamatia acestuia. Hepatita
autoimuna este clasificata in tipul 1 si tipul 2. Tipul 1 este mai frecvent intalnit. Poate aparea la orice varsta si
este mai intalnit la femei decat la barbati. Aproape jumatate din cei cu acest tip de hepatita au si alte boli
autoimune, asa cum este diabetul de tip 1, lupus sistemic, tiroidita, boala Grave, sindromul Sjgren, anemie
autoimuna si colita ulcerata. Tipul 2 de hepatita este mai putin intalnit, afectand de obicei fetele in varsta de 214 ani, desi adultii pot fi si ei afectati.
Starea de oboseala extrema este probabil unul dintre simptomele cele mai intalnite in cazul hepatitei. Alte
simptome includ marirea ficatului, icterul, mancarimea pielii si iritarea ei, dureri articulare, discomfort
abdominal, aparitia vaselor de sange pe piele, greata si voma, pierderea apetitului, urina intunecata la culoare si
scaun de culoare galbena sau verzuie.
Intrucat hepatita virala severa sau hepatita cauzata de medicamente au aceleasi simptome ca si hepatita
autoimuna, este necesara efectuarea de analize pentru stabilirea unui diagnostic. De asemenea, doctorul va
trebui sa cunoasca si sa tina seama de medicamentele pe care le mai luati inainte de stabilirea diagnosticului de
hepatita autoimuna. Ambele tipuri de hepatita autoimuna sunt tratate cu doze zilnice de corticosteroizi (asa
cum este predinsonul) sau azatioprina (Imuran).
Ulcerul Peptic
Daca luati antiinflamatoare nesteroidiene ca tratament pentru lupus, exista un risc crescut de a rani stomacul.
Acest tesut ranit poate cauza dezvoltarea ulcerului in invelisul stomacului sau in duoden. Ulcerul poate fi
cauzat si de o bacterie Helicobacter pylori, care se regaseste mai frecvent in cazul persoanelor cu lupus, din
cauza predispozitiei lor de a dezvolta infectii. Exista, insa, medicamente care pot preveni formarea acestui tip
de ulcer.

Publicat n categoria Cum afecteaza Lupusul organismul? pe 29 decembrie 2009 .

Sistemul Cardiopulmonar
1 Rspuns

Lupusul este o boala autoimuna care poate afecta aproape

oricare dintre partile corpului, dar cel mai adesea articulatiile, pielea, rinichii, inima, sangele si creierul.
Inima, vasele de sange si plamanii formeaza sistemul caridiovascular-pulmonar. Sangele circula prin acest vast
sistem transportand oxigen si alte elemente care sunt necesare pentru buna functioare a celulelor si a
tesuturilor.
Inima
Afectarea inimii este una dintre complicatiile majore ale lupusului si printre cauzele cele mai frecvente care
conduc la deces din cauza acestei boli. Testele de sange, radiografiile, electrocardiograma (EKG) sau
ecocardiografia pot arata daca inima a fost afectata de lupus.
Pericardita
Modul cel mai frecvent in care lupusul afecteaza inima este prin inflamarea pericardului, invelisul care
inconjoara inima. Simptomele pericarditei sunt durerile ascutite in piept si, uneori, faptul ca se taie respiratia.
Pericardita nu influenteaza in mod normal capacitatea inimii de a functiona pentru ca nu se extinde asupra
tesutului inimii. Cu toate acestea, inflamatia cronica (de lunga durata) poate afecta tesutul inimii, ceea ce va
interveni asupra modului in care inima functioneaza.
Miocardita
Lupusul poate cauza inflamarea miocardului, tesutul muscular al inimii. Simptomele sunt dureri in piept si
batai ale inimii inexplicabile, foarte rapide sau neregulate. Miocardul este de obicei afectat cand exista
inflamatii si la nivelul altor muschi din corp.
Cu toate aceste, miocardita poate fi cauzata si de virusi, bacterii sau infectii fungice. Pentru ca lupusul in sine
creeaza un risc sporit pentru dezvoltarea infectiilor ? in special in cazul administrarii medicamentelor
imunosupresive- exista riscul aparitiei acestui tip de miocardita.
Desi o afectare grava a muschiului inimii nu este in mod frecvent cauzata de lupus, totusi pot aparea
complicatii daca puterea inimii de a pompa suficient sange catre tesuturi este slabita.

Endocardita
Endocardul este tesutul care inconjoara peretii circulari ai inimii si valvele care separa inima in mai multe
camere. Lupusul poate cauza o inflamatie a endocardului. Endocardita lupica determina o ingrosare ori aparitia
unei escrescente asemanatoare negilor pe suprafata valvelor. Acestea se pot inflama, stare denumita
endocardita bacteriala. O astfel de escrescenta se poate desprinde si circula in organism ajungand pana la
creier. Amandoua variantele sunt foarte periculoase.
Afectarea arterei coronare
Arterele coronare transporta sangele catre si din inima. De-a lungul timpului, celule grase si alte substante se
pot depune pe peretii acestor vase de sange si forma o placa ce va stramta vasele si va impiedica circulatia
sangelui. Aceasta stare se numeste ateroscleroza. O scadere a fluxului de sange poate cauza angina (dureri
pectorale).Totusi, daca circulatia sangelui este intrerupta ? fie de catre placa depusa pe artere, fie de catre un
cheag de sange care se formeaza atunci cand acea placa se rupe- exista un mare risc de a face atac de cord.
In cazul lupusului, exista un risc marit de dezvoltare a unei afectiuni a arterei coronare. Aceasta se intampla
pentru ca persoanele cu lupus intrunesc mai multi factori de risc, care pot include:
-hipertensiune cauzata de afectarea rinichilor sau de tratamentul cu corticosteroizi,
-un nivel al colesterolului ridicat cauzat de tratmentul cu corticosterozi,
-diabet, provocat de acelasi tratament,
- un stil de viata inactiv, sedentar din cauza starii de oboseala, durerilor articulare sau ale muschilor.
Cu toate acestea, chiar daca tin seama de toti acesti factori, persoanele cu lupus tot sunt predispuse sa dezvolte
ateroscleroza. Riscul aparitiei acesteia poate fi redus urmand mai multe recomandari:
-controland existenta factorilor de risc,
-controland activitatea lupusului,
-vorbind cu doctorul in vederea reducerii sau intreruperii tratamentului cu corticosteroizi.
Sangele
Sangele este compus din mai multe elemente, dar cele care sunt cel mai adesea afectate sunt celulele rosii,
celulele albe si trombocitele.
Anemia
Anemia apare atunci cand nu este transportat suficient oxigen catre tesuturi. Sunt mai multe cauze posibile:
-

sunt prea putin celule rosii,

nu este suficienta hemoglobina,

nu este suficient sange care circula prin organism

In cele mai multe cazuri, anemia asociata lupusului se intampla pentru ca organismul nu produce suficiente
celule rosii. In plus, uneori anticorpii specifici bolii ataca celulele rosii sanatoase distrugandu-le. Aceasta stare
se numeste anemie hemolitica sau simplu hemoliza. Aceasta poate provocare o culoare galbena a pielii si a
ochilor si este o afectiune grava.
Anemia poate fi provocata si de aspirina, ibuprofen si alte antiinflamatoare non-steroidiene utilizate pentru a
trata lupusul. Aceste medicamente pot irita invelisul stomacului, ceea ce poate duce la sangerari si pierderea de
celule rosii. Cel mai comun simptom este oboseala extrema.
Leocopenia sau Neutropenia
Daca sunt prea putine celule albe in sange, aceasta poate duce la leucopenie sau neutropenie. Ambele sunt
obisnuite pentru persoanele cu lupus. Aceasta stare poate aparea ca urmare a unei infectii in organism sau ca
urmare a unor medicamente utilizate pentru a suprima sistemul imunitar.
Trombocitopenia
Daca numarul trombocitelor este scazut, aceasta poate duce la trombocitopenie. Aceasta stare este intotdeauna
cauzata de faptul ca anticorpii ataca si distrug trombocitele sanatoase. Simptomele sunt: aparitia vanatailor,
sangerari nazale, sau aparitia unor micute puncte sangerande pe piele (in general pe picioare). Desi
trombocitopenia este obisnuita in cazul lupusului, nu au totsi loc sangerari grave.

Tromboza
Capacitatea sangelui de a se coagula in partile ranite ale organismului este esentiala. Uneori, cheaguri care nu
sunt necesare se formeaza inauntrul vaselor de sange si impiedica circulatia acestuia, o stare numita tromboza.
Daca un cheag se formeaza si incepe sa circule prin sange, aceasta poarta numele de embolism.
Tromboza este o complicatie serioasa si frecventa in cazul lupusului.Un cheag in venele picioarelor pot face
mersul dureros si dificil si poate produce emboli care pot calatori prin sange catre alta parte a corpului.Un
cheag in plamani poate provoca o presiune ridicata a sangelui (hipertensiune). In timpul sarcinii, cheagul poate
ajunge in placenta si afecta nutritia fetusului.
Cele mai multe cazuri de cheaguri de sange in cazul lupusului sunt asociate cu anticorpii care ataca substantele
numite fosfolipide. Persoanele cu lupus care au anticorpi antifosfolipidici sunt mult mai inclinate sa aiba astfel
de probleme.
Sistemul circulator
Inflamatiile micilor vase de sange asa cum sunt capilarele pot cauza ruperea acestora si sangerarea inauntrul
tesutului. Inflamatia poate aparea pe piele ca un punct rosu sau vanat. Inflamatia care are loc in alte tesuturi
poate fi foarte grava, mai ales in cazul creierului. Vasculita este provocata de inflamatia peretilor vaselor de
sange. Simptomele vasculitei lupice depind de tesutul in care apar si pot include:
-febra
-stare de rau

-apetit scazut
-scadere in greutate
-durere de cap
-vedere incetosata
-ameteli
-atacuri
-deviatii comportamentale
Plamanii si sistemul pulmonar
Inflamatia cauzata de lupus poate afecta plamanii in mai multe moduri, putandu-se extinde asupra membranei
care inconjoara plamanii, asupra plamanilor insisi, a vaselor de sange din plamani, atingand diafragma.
Pleurezita
Cel mai frecvent mod in care lupusul afecteaza plamanii este prin inflamatia pleurei, invelisul care acopera
exteriorul plamanilor. Simptomele pleurezitei se pot manifesta sub forma unor dureri puternice, ascutite in
zona pieptului. Durerea este inrautatita atunci cand respiratiile sunt adanci sau la tuse, stranut, sau chiar ras. De
asemenea, poate aparea senzatia de respiratie taiata. Uneori o cantitate anormala de fluid se aduna in spatiul
dintre plamani si peretii pieptului. Cand aceasta incepe sa se scurga, este vorba de efuziune pleurala. Durerile
cauzate de pleurezita, cu sau fara efuziune, se regasesc la 40 pana la 60 procente dintre persoanele cu lupus.
Pneumonia
Inflamatia care afecteaza plamanii se numeste pneumonie.Simptomele pot fi acelea de febra, dureri in piept,
probleme de respiratie, tuse. O infectie cauzata de o bacterie sau un virus este cea mai obisnuita cauza pentru
aparitia pneumoniei.

Pneumonia interstitiala cronica

Cand inflamatia este cronica, poate provoca leziuni. Tesutul afectat paote impiedica oxigenul sa circule usor de
la plamani catre sange si poate cauza pneumonia interstitiala cronica. Asimptomele acesteia sunt tusea seaca,
dureri de piept si dificultati de respiratie in timpul activitatilor fizice.
Embolia pulmonara
Aceasta afectiune apare cand cheaguri de sange blocheaza arterele ce duc catre plamani. Acestea vor provoca
dureri de piept si probleme de respiratie si pot duce totodata la o scadere a fluxului de oxigen in plamani.
Riscul aparitiei acestei afectiuni este crescut cand exista anticorpi antifosfolipidici si/sau un stil de viata
inactiv.
Intrebari frecvente

Am citit ceva despre policitemie-aceasta poate sa apara la bolnavii cu lupus?

Nu, nu este ceva obisnuit. Este ceva foarte rar. Lupusul este o boala autoimuna, in timp ce policitemia este o
afectiune in care exista un un volum crescut de sange si un nivel al hemoglobinei crescut (prea multe celule
rosii).
Sunt doua feluri de policitemie: primara (mostenita) si secundara (de obicei dobandita de la afectiunile care
scad nivelul de oxigen din sange, asa cum sunt afectiunile pulmonare, fumatul, etc). O usoara policitemie
este specifica oamenilor care fumeaza.
As dori sa stiu ce este serozita lupica.
Serozita este o inflamatie a membranelor care incojoara organele. Aceasta afectiune apare ca unul dintre
criteriile care conduc catre diagnosticul de lupus. Acest simptom afecteaza 45 procente dintre persoanele cu
lupus. Exemple de serozita sunt pericardita si pleurita.