Pancitopenia este o afectiune caracterizata de niveluri scazute al tuturor celor trei tipuri de celule sanguine:

globule rosii, globule albe si trombocite. Nivelurile acestor celule se reduc in urma unor conditii specifice.
Celulele rosii din sange furnizeaza oxigen tesuturilor din intregul corp. O proteina esentiala numita
hemoglobina ajuta celulele rosii din sange sa transporte oxigen. Un nivel de globule rosii sau hemoglobina
mai mic decat cel normal poarta denumirea de anemie.

Globulele albe (leucocitele) ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor. Neutrofilele reprezinta cel mai
frecvent tip de globule albe din corp. Un nivel mai scazut decat cel normal al globulelor albe din sange se
numeste leucopenie, in timp ce un nivel redus de neutrofile se numeste neutropenie. Trombocitele ajuta la
coagularea sangelui, un proces vital prin care acestea mentin sub control sangerarile. Un nivel mai mic
decat cel normal de trombocite se numeste trombocitopenie.Persoanele care au pancitopenie se confrunta,
de obicei, cu semne si simptome asociate cu unele sau cu toate aceste afectiuni, in functie de cat de scazute
sunt nivelurile celulelor sanguine.

Cum recunosti boala

Pancitopenia este caracterizata prin scaderea numarului tuturor celor trei tipuri principale de celule
sanguine din maduva osoasa si din sange: globule rosii (eritrocite), globule albe (leucocite) si trombocite.
Acest lucru poate duce la anemie (scaderea numarului de globule rosii), leucopenie (scaderea numarului de
globule albe) si trombocitopenie (scaderea numarului de trombocite). Pancitopenia este o afectiune
caracterizata prin scaderea numarului tuturor celor trei tipuri principale de celule sanguine din maduva
osoasa si din sange: globule rosii (eritrocite), globule albe (leucocite) si trombocite. Sunt mai multe cauze
posibile ale pancitopeniei, iar acestea pot fi impartite in doua categorii principale:

Cauze primare (afectarea maduvei osoase):

Aplazia medulara: O afectiune rara in care maduva osoasa nu produce suficiente celule sanguine din cauza
unor deficiente in celulele stem hematopoietice sau a unui mediu maduvocelular inadecvat.
Mielodisplazia: O boala a maduvei osoase in care celulele sanguine imature nu se dezvolta corespunzator si
nu functioneaza normal.
Leucemie sau alte forme de cancer ale sangelui: Aceste afectiuni pot suprima productia normala de celule
sanguine din maduva osoasa.
Limfomul malign non-Hodgkin: Poate afecta maduva osoasa si inhiba productia de celule sanguine.
Boala mielofibrozei: O boala rara caracterizata prin inlocuirea tesutului normal al maduvei osoase cu tesut
fibros, ceea ce interfereaza cu productia de celule sanguine.

Cauze secundare (deprecierea celulelor sanguine):

Expunerea la substante toxice sau medicamente care pot suprima productia de celule sanguine.
Radioterapie sau chimioterapie: Aceste tratamente oncologice pot afecta maduva osoasa si pot duce la
pancitopenie temporara.
Boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau purpura trombocitopenica idiopatica, in care
sistemul imunitar ataca propriile celule sanguine.
Infectii severe, cum ar fi infectia cu HIV sau hepatita C, care pot suprima productia de celule sanguine.
Pancitopenia necesita investigatii amanuntite pentru a identifica cauza specifica. Diagnosticul se bazeaza pe
teste de sange, cum ar fi hemoleucograma completa, analizele biochimice si alte investigatii medicale
relevante. Tratamentul depinde de cauza pancitopeniei si poate include administrarea de suplimente de
sange, terapii specifice pentru tratarea afectiunilor subiacente sau alte interventii medicale adecvate. Este
esential sa fie gestionata de catre un medic sau un specialist hematolog.

Ce afectiune poate ascunde aceasta boala

Pancitopenia poate fi rezultatul unor afectiuni sau factori care afecteaza productia de celule sanguine in
maduva osoasa sau pot duce la distrugerea acestora intr-un ritm mai rapid decat productia. Printre cauzele
posibile ale pancitopeniei se numara:

Boli ale maduvei osoase:

Aplazia medulara: O afectiune rara in care maduva osoasa nu produce suficiente celule sanguine.
Mielodisplazia: O boala in care celulele sanguine imature nu se dezvolta corespunzator, ceea ce poate duce
la pancitopenie.

Boli autoimune:

Lupus eritematos sistemic

Purpura trombocitopenica idiopatica

Infectii: Anumite infectii virale, cum ar fi HIV sau hepatita C, pot afecta productia de celule sanguine.

Cancer si tratamente oncologice:

Chimioterapia si radioterapia pot afecta maduva osoasa si pot duce la pancitopenie.

Leucemia si alte cancere ale sangelui pot intrerupe productia normala de celule sanguine.

Exces de medicamente sau substante toxice:

Anumite medicamente, cum ar fi cele utilizate in chimioterapie sau pentru suprimarea sistemului imunitar,
pot afecta maduva osoasa. Consumul excesiv de alcool sau expunerea la substante toxice poate, de
asemenea, contribui la pancitopenie.

Cum se trateaza Pancitopenia

Tratamentul pancitopeniei depinde de cauza specifica care sta la baza acesteia. In primul rand, este
important sa se identifice cauza pancitopeniei printr-o evaluare medicala amanuntita si prin efectuarea de
teste suplimentare, cum ar fi analizele de sange, biopsia maduvei osoase si alte investigatii medicale
relevante. Daca pancitopenia este cauzata de o boala a maduvei osoase, cum ar fi aplazia medulara sau
mielodisplazia, tratamentul poate include administrarea de medicamente care stimuleaza productia de
celule sanguine, transfuzii de sange pentru a corecta nivelurile scazute si transplant de celule stem
hematopoietice in cazurile grave.

In cazul leucemiei, limfomului sau altor forme de cancer ale sangelui, tratamentul poate include
chimioterapie, radioterapie, transplant de celule stem hematopoietice sau terapii biologice, in functie de
tipul si stadiul afectiunii. In cazul bolilor autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau purpura
trombocitopenica idiopatica (PTI), se pot folosi medicamente imunosupresoare pentru a inhiba activitatea
sistemului imunitar si a preveni atacul asupra propriilor celule sanguine.

In functie de gradul de pancitopenie si de simptomele asociate, pot fi necesare transfuzii de sange pentru a
creste nivelul de celule sanguine si pentru a ameliora simptomele de anemie, trombocitopenie si leucopenie.
Tratamentul pancitopeniei trebuie sa fie personalizat in functie de situatia medicala individuala a
pacientului. De aceea, este esential sa se colaboreze cu un medic sau un specialist hematolog, care va
efectua o evaluare adecvata si va determina cea mai potrivita abordare terapeutica pentru fiecare caz in
parte. Pentru depistarea pancitopeniei, medicul va efectua o evaluare completa a starii de sanatate si va
efectua o serie de teste si analize de sange:

Hemograma completa este un test de sange care masoara numarul si starea celulelor sanguine. Hemograma
completa poate oferi informatii despre nivelul de globule rosii (hematocrit si hemoglobina), globule albe
(numar total de leucocite si distributia diferitelor tipuri de leucocite) si trombocite. Teste suplimentare
pentru analiza celulelor sanguine:

Frotiu de sange periferic: Se examineaza o mica cantitate de sange pe o lamela de sticla sub microscop
pentru a identifica orice anomalii in forma, dimensiunea sau distributia celulelor sanguine. Indici
hematologici: Aceste teste pot oferi informatii suplimentare despre marimea si caracteristicile celulelor
sanguine.
Biopsia de maduva osoasa: Aceasta este o procedura in care se preleveaza o mica cantitate de maduva
osoasa din cavitatea osoasa, in general, din osul iliac (pelvis), si se examineaza sub microscop. Biopsia
de maduva osoasa poate ajuta la evaluarea productiei de celule sanguine, morfologia acestora si
eventualele anomalii.

Alte analize suplimentare: In functie de rezultatele testelor initiale, medicul poate solicita si alte analize,
cum ar fi teste imunologice sau genetice, pentru a identifica cauza specifica a pancitopeniei. Pancitopenia
nu este o afectiune in sine, ci este un simptom al altor probleme medicale subiacente, cum ar fi boli ale
maduvei osoase, boli autoimune sau afectiuni oncologice. Prin urmare, depistarea pancitopeniei va avea
scopul de a identifica cauza subiacenta a scaderii numarului celulelor sanguine si de a pune diagnosticul
corect, pentru a putea initia tratamentul adecvat. In acest sens, este important sa consultati un medic sau un
specialist hematolog pentru o evaluare completa si precisa a starii de sanatate.

Sistemul respirator: De ce avem nevoie de trahee, care

sunt bolile asociate
Traheea este o parte a sistemului respirator. Organele din sistemul respirator transporta aer bogat in oxigen
la plamani, eliminand dioxidul de carbon din plamani. Cand respirati, aerul trece prin nas si laringe si apoi
prin trahee. Posibilele probleme ale traheei includ ingustarea, inflamatia si unele probleme mostenite. Este
posibil sa aveti nevoie de o procedura numita traheostomie pentru a va ajuta sa respirati daca aveti
probleme cu inghitirea sau o afectiune care nu va permite sa tusiti sau care afecteaza respiratia.

Traheea este un tub care incepe in laringe si se extinde la piept, putand fi definit ca un tub flexibil care
insoteste laringele in miscarile pe care le efectueaza. Partea superioara este putin mai lata decat cea
inferioara. La un barbat adult poate ajunge la aproximativ 12 centimetri, in timp ce la o femeie va ajunge la
aproximativ 11. In ciuda acestor masuri, lungimea sa nu este ceva fix, dar se va lungi sau contracta pe
masura ce laringele face miscari diferite.

In raport cu diametrul sau, traheea este diferita in functie de varsta si sex, date importante atunci cand se
efectueaza examinari traheale. Traheea se extinde intre laringe si torace, traversand linia mediana (desi se
inclina usor spre stanga). Partea cervicala a traheei, situata in compartimentul visceral anterior (pretraheal)
al gatului, incepe la marginea inferioara a laringelui (cartilajul cricoid sau marul lui adam) situat la nivelul
vertebrei C6. Se termina la nivelul crestaturii jugulare a sternului, reprezentand marginea superioara a
mediastinului superior.

Partea toracica a traheei este situata in mediastinul superior al toracelui, incepe la deschiderea toracica
superioara si se termina la bifurcatia traheala. Bifurcatia poate fi localizata oriunde intre nivelurile celei de-
a patra si celei de-a saptea vertebre toracice. Traheea si bronhiile formeaza impreuna arborele
traheobronchial.