Leucemia

Leucemia este o forma de cancer care afecteaza celulele hepatice, inclusiv

celulele rosii, unele celule albe si unele celule care ajuta la coagularea
sangelui. Conform Societatii de Cancer Americane, leucemia este a sasea
cauza a mortii prin cancer la barbati si a saptea la femei. In fiecare an in
Statele Unite sunt diagnosticate cu leucemie aprox. 31.000 de persoane si
se estimeaza ca 22.000 de oameni mor anual din cauza acestei boli.
Leucemia reprezinta o treime din toate cazurile de cancer la copii sub 15
ani. i9t24tz
Celulele din sange se fabrica in maduva spinarii, tesut spongios din
centrul oaselor. Inceputul leucemiei apare cand o celula hepatica imatura
din maduva devine canceroasa, divizandu-se incontrolabil. In timp maduva
se umple de celule canceroase, toate aparute din prima celula anormala.
Celule maligne se pot acumula in noduri limfatice, splina si alte locuri. La
momentul diagnosticului in corp pot fi prezente pana la 1000 de miliarde
de celule infectate cu leucemie.
Masa de celule infectate din maduva inhiba productia de celule sanatoase,
dand nastere simptomelor tipice leucemiei. Piele palida, oboseala sunt
semne ale anemiei, o descrestere a concetratiei de celule rosii din sange.
Curgeri de sange din nas, din gingii, tendita de a te invineti usor, si pete
rosii de marimea unui varf de ac pe piele arata scaderea de celule albe din
sange. Lipsa de celule albe din celule il face pe pacient susceptibil
infectiilor.
Leucemia a fost prima data descrisa de catre un doctor european la
mijlocul secolului al XIX-lea. In timpul autopsiilor, doctorii observau cazuri
in care nivelul celulelor albe era foarte ridicat, astazi stim ca aceste celule
erau nonfuctionale si infectate de leucemie, si un numar foarte mic de
celule rosii. Din acest motiv boala a fost numita initial weisses blut (in
germana sange alb). Mai tarziu boala va lua denumirea de leucemie (din
greaca leukos alb si haima sange).
In cele mai multe cazuri de leucemie nu se cunosc, cauzele, dar doctorii au
identificat cateva cauze pentru unele tipuri de leucemie. Expunerea
intensa la radiatii sau moderata pe perioade lungi maresc riscul aparitiei
de leucemiei mielocite sau leucemia acuta limfocitica, dar nu a leucemiei
cronice limfocitice. Riscul crescut a fost demonstrat in supravietuitorii
detonarii celor doua bombe atomice de la Hiroshima si Nagasaki la
sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
Expunerea la anumite substante chimicale poate cauza, de asemenea,
leucemia. Muncitorii expusi la benzen de-a lungul unei perioade
indelungate pot sa faca leucemie acuta mielocitica.
Medicamentele chemoterapeutice tratau cancerul la san, la ovare si
1

anumite alte boli canceroase, dar ele cresteau riscul de a face leucemie
acuta milocitica.
Factorii genetici pot contribui la aparitia leucemiei. Unele conditii
ereditare, cum ar fi sindromul Down, cresc riscul ca o persoana sa faca
leucemie.
Biopsia maduvei spinarii si analize sangvine sunt tehnicile cele mai uzuale
in diagnosticarea leucemiei. In timpul biopsiei, celulele sunt colectate prin
intermediul unui ac direct din maduva sau este extras un mic cilindru de
os care contine maduva cu ajutorul unui ac special. Maduva este
examinata prin intermediul microscopului de celule leucemice.
Analizele care monitorizeaza numarul de celule hepatice, pot sa arate
anormalitati caracteristice anumitor forme de leucemie. Pacientii cu
leucemii acute aproape intodeauna au un nivel scazut de celule rosii si de
trombocite. La unii pacienti, numarul celulelor albe este de asemenea
foarte mic. La alti pacienti, un numar mare de celule infectate intra in
sange din maduva, numarul celulelor albe crescand foarte tare. Cu toate
acestea doctorii pot sa examineze aceste celule sub un microscop pentru a
determina daca numarul mare de celule albe nu se datoreaza altor cauze
cum ar fi infectiile.
Pacientii cu leucemii cronice de obicei au un numar putin scazut de
eritrocite. Numarul trombocitelor este de obicei normal sau putin crescut
la pacientii cu leucemie cronica mielocitica sau normal sau putin scazut la
leucemia cronica limfocitica. Aproape toti pacientii cu leucemii cronice au
un numar crescut de celule albe. La leucemia cronica mielocitica, unele
celule albe sunt sanatoase si lupta impotriva celulelor infectate, dar la
leucemia cronica limfocitica sangele contine un numar mare de limfocite
maligne care nu functioneaza normal.
Alte analize, cum ar fi colorarea celulelor cu diferiti coloranti chimici pentru
a ajuta doctorul in examinarea acestora, analiza moleculelor de la
suprafata celulelor si analiza materialului genetic din celula sunt efectuate
pe celule cu leucemie luate din maduva spinarii sau din sange. Aceste
analiza ajuta doctorii in determinarea subcategoriei de leucemie, care
poate afecta prognoza si tratamentul pacientului. Teste cum ar fi
radiografii ale pieptului si examinarea fluidului spinal de celule infectate
pot ajuta doctorii in determinarea extinderii bolii.
Tratamentul leucemiei depinde de tipul si de extinderea bolii si este
specific fiecarui pacient. In general, chemoterapia, utilizarea
medicamentelor care ucid celulele care se divid rapid, este tratamentul de
baza atat pentru tratarea leucemiei acute, cat si a celei cronice. In cazul
leucemiilor acute chemoterapia este foarte intensiva si se folosesc mai
multe medicamente, ori simultan, ori secvential, pentru a ucide cat mai
multe celule infectate de leucemie. Antibioticele si transfuziile cu celule
2

rosii si trombocite ajuta la sustinerea pacientului a carui nivel de sange

este foarte mic datorita chemoterapiei intensive.
Uneori radiatia este folosita pentru a micsora un cheag de celule infectate
care se acumuleaza in unele parti ale corpului, cum ar fi pe creier sau
coloana vertebrala la leucemia limfocitica sau in noduri limfatice la
leucemia cronica limfatica. Daca ramane netratate, cheagurile de celule
din creier si coloana vertebrala pot cauza dureri de cap, vedere incetosata
si confuzie si in alte parti ale corpului poate cauza umflarea si
sensibilizarea zonei respective.
In special la pacientii tineri, daca doctorii sunt de parere ca, chemoterapia
nu este suficienta pentru vindecare completa sau daca boala recidiveaza
dupa chemoterapie, se poate efectua transplant de celule stem. In timpul
acestei procedure se efectueaza iradierea intensa a corpului sau doze
foarte mari de chemoterapie. Chemoterapia si iradierea sunt folosite
pentru distrugerea celulelor infectate de leucemie din corpul unei
persoane, insa, aceste tratament distruge sistemul de formare a celulelor
din maduva spinarii. Din acest motiv, celule stem sanatoase, celulele care
permit ca maduva spinarii sa produca sange, sunt introduse pentru a ajuta
sistemul din care se formeaza sangele.
Aceste celule trebuie sa vina de la un donator care se potriveste din punct
de vedere imunologic, de obicei un frate sau o ruda apropiata. Nu de mult
celulele stem puteau fi transplantate numai din maduva spinarii, acest
proces fiind cunoscut sub numele de transplant de maduva. Descoperirile
recente fac posibila recuperarea de celule stem din sange, facand astfel
transplantul mult mai simplu si mai putin riscant pentru donator.
Imunoterapia, inca in stadiul experimental, este o metoda promitatoare
pentru a trata leucemia. Metoda consta in injectarea unor anticorpi carora
le sunt atasate substante radioactive. Acesti anticorpi vor cauta numai
celulele infectate datorita moleculelor de la suprafata, avand un impact
redus asupra celulor sanatoase.
Scopul in vindecarea leucemiilor acute este omorarea a suficiente celule
infectate pentru a produce o remisiune, astfel fiind posibila producerea de
celule hepatice sanatoase. Nivelul celulelor din sange revine la normal si
simptomele pacientilor sunt diminuate. La acest stadiu se continua terapia
pentru a prelungi remisiunea sau pentru a ajunge la o vindecare
completa.In jur de 80 % din copii afectati de leucemia limfocitica sunt
vindecati. In ceea ce priveste leucemia acuta mielocitica se estimeaza ca
aproximativ 40 % din copii si un numar mai mic din adulti sunt vindecati.
Leucemiile cronice sunt foarte putin vindecate, dar chemoterapia de astazi
a ajutat la cresterea mediei de supravietuire de la 3 ani la 6.