MONOCITOPOIEZA

MEGAKARIOPOIEZA

DR. CRISTINA MAMBET

 HEMATOPOIEZA PRIMITIVĂ

▪ Tranzitorie - Z19-S8 din viața embrionară la om

▪ Localizare - sacul vitelin extraembrionar – insulele sangvine

▪ Asigură producerea rapidă de celule din seria eritroidă,

macrofage, trombocite și limfocite înainte de formarea
sistemului circulator și instalarea hematopoiezei definitive
pornind de la CSH

▪ Celulele progenitoare eritroide-MK, macrofagice și mieloid

limfoide se găsesc la nivelul sacului vitelin
MODELUL “ARBORELUI BIFURCAT” AL HEMATOPOIEZEI
PROGENITORUL GRANULOCITIC-MONOCITAR (PGM)
Lin- Sca-1- Kit+ FcγRhi CD34+

Se diferențiază în funcție de concentrația locală a factorilor

specifici de stimulare ai coloniilor în:

→ granulocite (neutrofile, eozinofile, bazofile) = GRANULOPOIEZA

→ monocite (care se vor diferenția în macrofage și celule dendritice) =

MONOCITOPOIEZA

CITOKINE CU ROL ESENȚIAL:

→ G-CSF (factorul de stimulare a coloniilor granulocitare)
→ M-CSF (factorul de stimulare a coloniilor monocitare)
→ GM-CSF (factorul de stimulare a coloniilor granulocitare
și monocitare)
- concentrațiile ↓ favorizează monocitopieza
- concentrațiile ↑ favorizează granulopoieza
 DIFERENȚIEREA PGM

- PGM se diferențiază în progenitori granulocitari (PG) și

progenitori monocitari (PM)

- PG se asociază cu expresie ↑ C/EBPα, C/EBPβ (CCAAT

enhancer-binding proteins), Gfi-1 (growth-factor independent-1
protein), G-CSFR, GM-CSFR

- PM se asociază cu expresie ↑ PU.1, Egr-1/2 (early growth

response proteins 1 and 2), IRF8 (interferon-regulatory factor 8),
M-CSFR, GM-CSFR

- Rețea de factori de transcripție ca răspuns la semnalizarea

indusă de citokine prin receptorii lor
DIFERENȚIEREA PGM
 MONOCITUL, MACROFAGUL ȘI CELULA
DENDRITICĂ

- Celule mieloide cu rol în controlul imun și homeostazia

tisulară

- Primele macrofage apar în sacul vitelin al embrionului →

colonizează extensiv țesuturile → unele populații rămân
stabile pe parcursul vieții și se autoreînnoiesc lent

- Monocitele derivă din ficatul embrionar și hematopoieza

medulară, circulă în sânge, răspund la stimuli inflamatori
→ recrutarea neutrofilelor și a celulelor limfoide în
inflamația acută și cronică → migrează în țesuturi → refac
unele populații de macrofage tisulare în condiții bazale
 MONOCITUL, MACROFAGUL ȘI
CELULA DENDRITICĂ

- În cursul inflamației monocitele și celulele derivate au

rol în fagocitoză, prezentarea antigenelor, rezoluția și
vindecarea procesului inflamator

- Celule dendritice: sânge, țesuturi epiteliale, organe

limfoide → rol în captarea antigenelor și prezentarea
epitopilor acestora celulelor T
 SISTEMUL FAGOCITIC MONONUCLEAR

Termen introdus de Van furth și Cohn în anii 1960’ – clasă de celule

răspândite în întreg organismul cu proprietate de fagocitoză

- a înlocuit termenul de sistem reticulo-endotelial, fiind excluse

celulele endoteliale și fibroblaștii

- include 2 componente:
A. Celule derivate din CSH sub acțiunea citokinelor și
factorilor de creștere în cursul hematopoiezei definitive medulare

B. Macrofage derivate din progenitorii eritro-mieloizi primitivi

din sacul vitelin → toate populațiile de macrofage tisulare
(histiocite) care persistă în viața postnatală prin proliferare locală,
independentă de hematopoieza medulară, sau sunt înlocuite
ulterior de macrofage derivate din monocite
DIFERENȚIEREA MONOCITELOR
 MONOBLASTUL
▪ Celulă cu diametrul 12-18 µm

▪ Raport nucleo-citoplasmatic 4/1

▪ Nucleu rotund sau ovalar, cromatina fină,

cu 1-2 nucleoli, uneori greu vizibili

▪ Citoplasmă albastru-deschis sau gri, agranulară, rar cu vacuole

▪ Similar cu mieloblastul, dar nucleul poate fi ușor indentat sau

cu formă neregulată

▪ Populație celulară medulară foarte rară (nu este definit un

interval de referință!)

▪ CD34+, HLA-DR+, CD117+, CD13+, CD33+, CD4+, MPO-

 PROMONOCITUL

▪ Celulă cu diametrul 12-20 µm

▪ Nucleu indentat, cu cromatina fină și unul

sau mai mulți nucleoli proeminenți

▪ Citoplasmă gri, uneori cu vacuole, sau cu rare granulații

azurofile

▪ Diferențierea promonocitului în monocit este rapidă, cu un

timp de maturație de 50-60h → 2 runde de replicare cu
lobularea progresivă a nucleului

▪ CD34-, CD117-, HLA-DR+, CD13+, CD15+, CD33+, CD36+,

CD64+, CD11b+, CD14+
 MONOCITUL
▪ 10-15 µm

▪ Nucleu excentric, reniform indentat, în potcoavă

sau lobulat, cromatină cu aspect matur, fără
nucleoli

▪ Citoplasmă relativ abundentă, gri, uneori cu

vacuole, cu granulații azurofile ce conțin MPO, lizozim,
esteraze nespecifice

▪ Durată de viață în circulație: 8-72 h

▪ CD34-, CD117-, HLA-DR+, CD4+, CD13+, CD15+, CD33++,

CD36+, CD64+, CD11b++, CD14++, CD300e+
 MEGAKARIOPOIEZA
▪ Trombocite (plachete) – fragmente celulare anucleate care
derivă din celule gigante din măsuva osoasă =
MEGAKARIOCITE – MK (Wright, 1917)

▪ Trombocitele – rol central în hemostază, vindecarea plăgilor și

controlul inflamației, angiogeneză și răspunsul imun →
intervin în hemostază, tromboză, ateroscleroză, metastazare,
infecțiile virale

▪ Durata de viață: 7-10 zile → reînnoire prin procesul de

MEGAKARIOPOIEZĂ
 MEGAKARIOPOIEZA - ETAPE

▪ Angajarea CSH în diferențierea pe linia MK

▪ Proliferarea progenitorilor MK angajați

▪ POLIPLOIDIZAREA = ENDOMITOZĂ → MK →
maturarea citoplasmei și ↑ sintezei proteinelor
plachetare

▪ Fragmentarea dinamică a citoplasmei → pro-plachete

→ eliberarea trombocitelor în circulație

Durată - ~ 10 zile
MEGAKARIOPOIEZA - ETAPE

Leon C et al. Hematologica 2016

 PROGENITORII MK
▪ Identificați pe baza capacității de a forma colonii MK pe medii
semisolide (CFU-MK)

▪ Modul de angajare HSC pe linia MK este neclar

▪ Clasic progenitorii bipotenți megakariocitari – eritroizi (PME)

derivă din PMC → progenitori eritroizi și progenitori MK

▪ Date noi: progenitorii MK derivă direct din CSH, cel mai

probabil în condiții de stress → caracterizarea imunofenotipică
a unei subpopulații din compartimentul CSH-TL cu restricție
în
diferențiere către linia MK (CSH-MK) care dă naștere direct la
MK

Progenitorii MK: Lin- Kit+ IL7-Rα- FcγRII/III low+ Sca1−

 MEGAKARIOBLASTUL

▪ Megakarioblast (promegakarioblast)

- primul precursor identificabil

morfologic
- diametru: 20–30 µ
- nucleu ovalar unic (2N) cu mai mulți
nucleoli
- raport N/C ↑↑
- citoplasmă intens bazofilă, agranulară, contur neregulat
- suferă progresiv replicare nucleară cu endomitoze (fără
diviziune celulară) → se dubleazã materialul nuclear şi
citoplasma

CD34+ CD41+ CD42+

 PROMEGAKARIOCITUL

- MK imatur
- talie mai mare ca
megakarioblastul
- raport N/C mai scăzut
- lobi nucleari suprapuși
(nuclei multiplii) – continuă
endomitoza
- citoplasmă mai puțin
bazofilă
- poate să conțină granulații
azurofile

CD34+ CD41+ CD42+

 MEGAKARIOCITUL

- celulă gigantă (diametru până

la 70 µ)
- aspect granular → capabil să
elibereze trombocite
- nuclei multiplii (16-32N),
suprapuși, cu cromatină condensată
- citoplasmă palid colorată cu
numeroase granulații azurofile

CD34- CD41+++ CD42+++

- CD41 (GPIIb/IIIa, integrina α2β/β3): receptorul pentru fibrinogen

(deficitar în trombastenia Glanzmann)
- CD42:receptorul pentru FVW (deficitar în sindromul Bernard
-Soulier cu macrotrombocitopenie)
 MK ȘI POLIPLOIDIZAREA
- etapă intrinsecă a procesului de diferențiere – celule 2N → 128N
- nu este indispensabilă pentru maturația terminală: unele MK 2N
și 4N pot genera trombocite; ↑ însă nr. trombocite/MK
 MATURAREA CITOPLASMEI MK

▪ Formarea membranelor de demarcație (sistemul

membranelor invaginate) – delimitează ultrastructural
teritoriile trombocitelor

▪ Apariția granulelor: granulele α secretorii (în special

factori implicați în hemostază – FVW, fibrinogen),
granulele dense (serotonină, ATP, ADP, Ca2+), lizozomi

▪ Reorganizarea citoscheletului
 FRAGMENTAREA MK
▪ PRO-PLACHETE: extensii citoplasmatice lungi responsabile de
producția trombocitelor → depind de microtubuli și membranele de
demarcație
 GENERAREA TROMBOCITELOR
▪ Pro-plachetele au pe extensiile lor mici umflături
care delimitează viitoarele trombocite

▪ In vivo pro-plachetele se extind prin peretele vascular și

dau naștere trombocitelor în sinusoide – forțele de
forfecare din sânge desprind pro-plachetele/fragmente ale
acestora din MK

▪ În circulație pro-plachetele → pre-plachete

▪ Formarea trombocitelor se produce în microcirculație, dar

pro-plachetele și pre-plachetele pot fi sechestrate în
microcirculație, în special cea pulmonară → fragmentare în
trombocite
PRO-PLACHETE CIRCULANTE

Bourrel AS. Circulating proplatelet. Blood 2013

 PRE-PLACHETE
- progenitori anucleați ai
plachetelor; d= 3-10 μm

- asociere posibilă cu trombocitele

tinere “reticulate” și cu
“trombocitele mari” din
macrotrombocitopeniile
ereditare/dobândite

- pre-plachete circulare identificate în sângele uman

- pot fi convertite reversibil în pro-plachete în formă de

“halteră” care generează prin diviziune 2 plachete
- conversia pre-plachete → pro-plachete → trombocite mature
este un proces generat de forțe ale microtubulilor, → reglează
și prestabilesc dimensiunile PLT
 CONTROLUL MEGAKARIOPOIEZEI
▪ Este dominat de trombopoietină (TPO) și de semnalizarea
acesteia prin receptorul său TPOR (MPL)

▪ TPO acționează în toate etapele megakariopoiezei, cu excepția

formării pro-plachetelor

▪ TPO exercită efecte și asupra CSH, în special CSH-TL →

induce starea de latență și stimulează repararea ADN-ului

▪ Nivelul TPO în plasmă este invers corelat cu nr. trombocite

▪ Ficat, rinichi – sedii principale de producție TPO

▪ Inflamație: IL-6 induce ↑ sintezei TPO în ficat → trombocitoza

asociată mecanismelor inflamatorii
SEMNALIZAREA INDUSĂ DE TPO ÎN MK
 TPO – IMPLICAȚII TERAPEUTICE
▪ 2 agoniști TPO utilizați în clinică

▪ ELTROMBOPAG (Revolade) - se leagă de MPL în porțiunea

extracelulară juxtamembranară și activează conformația
dimerului – administrare p.o.

▪ ROMIPLOSTIM (Nplate) – conține 2 peptide TPO mimetice

care se leagă cu afinitate înaltă la MPL și activează receptorul –
administrare i.v.

▪ Indicații:
- trombocitopenia autoimună – stimulează megakariopoieza și
inhibă apoptoza MK mediată de anticorpii anti-trombocitari
- trombocitopenia asociată cu afecțiuni hepatice severe
 FACTORI DE TRANSCIPȚIE IMPLICAȚI ÎN
MEGAKARIOPOIEZĂ

▪ GATA-1: necesar pentru angajarea pe linia eritroidă și MK;

stimulează expresia genelor ce codifică proteinele specifice MK;
mutații GATA-1 ale liniei germinale → anemie și
macrotrombocitopenie

▪ TAL1: esențial pentru generarea CSH normale; indispensabil

pentru dezvoltarea seriei eritrocitare, MK și mastocitelor;
rol critic în proliferarea, ploidizarea și maturarea citoplasmei
MK și eliberarea trombocitelor
 FACTORI DE TRANSCIPȚIE IMPLICAȚI ÎN
MEGAKARIOPOIEZĂ

▪ RUNX1 (AML1) – subunitatea α a CBF, rol major în controlul

hematopoiezei, reglează mai multe etape ale megakariopoiezei;
mutații RUNX1 ale liniei germinale → afecțiuni trombocitare
familiale (trombocitopenie, disfuncții trombocitare) cu
predispoziție către LAM

▪ NF-E2: controlează expresia genelor implicate în maturarea

MK, biogeneza și funcția trombocitelor