GRANULOPOIEZA

DR. CRISTINA MAMBET

MODELUL “ARBORELUI BIFURCAT” AL HEMATOPOIEZEI
PROGENITORUL GRANULOCITIC-MONOCITAR (PGM)
Lin- Sca-1- Kit+ FcγRhi CD34+

Se diferențiază în funcție de concentrația locală a factorilor

specifici de stimulare ai coloniilor în:

→ granulocite (neutrofile, eozinofile, bazofile) = GRANULOPOIEZA

→ monocite (care se vor diferenția în macrofage și
celule dendritice) = MONOCITOPOIEZA

CITOKINE CU ROL ESENȚIAL:

→ G-CSF (factorul de stimulare a coloniilor granulocitare)

→ M-CSF (factorul de stimulare a coloniilor monocitare)
→ GM-CSF (factorul de stimulare a coloniilor granulocitare
și monocitare)
- concentrațiile ↓ favorizează monocitopoieza
- concentrațiile ↑ favorizează granulopoieza
 DIFERENȚIEREA PGM

- PGM se diferențiază în progenitori granulocitari (PG) și

progenitori monocitari (PM)

- PG se asociază cu expresie ↑ C/EBPα, C/EBPβ (CCAAT

enhancer-binding proteins), Gfi-1 (growth-factor independent-1
protein), G-CSFR, GM-CSFR

- PM se asociază cu expresie ↑ PU.1, Egr-1/2 (early growth

response proteins 1 and 2), IRF8 (interferon-regulatory factor 8),
M-CSFR, GM-CSFR

- Rețea de factori de transcripție ca răspuns la semnalizarea

indusă de citokine prin receptorii lor
DIFERENȚIEREA PGM
 MDSC
- Celulele supresoare derivate din celulele mieloide
(myeloid-derived suppressor cells)

- Celule mieloide imature cu proprietăți antiinflamatorii

- Promovează creșterea tumorală, angiogeneza și

metastazarea → țintă terapeutică promițătoare în
oncologie

- 2 populații MDSC: polimorfonucleare (PMN) și

monocitice cu mecanisme diferite de imunosupresie
DEZVOLTAREA NEUTROFILELOR
 DEZVOLTAREA NEUTROFILELOR
▪ Diviziunea celulară este limitată la stadiile de mieloblast,
promielocit și mielocit

▪ Promielocit: formarea granulațiilor primare (azurofile) –

conțin mieloperoxidaza (MPO) – marker al diferențierii mieloide

▪ Mielocit: formarea granulațiilor secundare (specifice), de

dimensiuni mai mici – conțin substanțe antibiotice cu activitate
microbicidă (ex. lactoferin)

▪ Neutrofilul matur: 2 granulații specifice pentru fiecare

granulație azurofilă

▪ Neutrofilul matur: granulațiile specifice conferă o culoare

rozalie de fond, granulațiile azurofile – culoare albastru-violet
deschis
 MIELOBLASTUL
▪ Celulă de talie medie-mare (10-18 µm)

▪ Raport nucleo-citoplasmatic 6/1

▪ Nucleu rotund sau ușor ovalar cu 2-5

nucleoli

▪ Cromatină fină, aspect de “sită” sau granule de “praf”

▪ Citoplasmă albastră (bazofilă), agranulară

▪ Aproximativ 2% în măduva normală

▪ Nu este prezent în sângele subiecților normali

▪ CD34+, HLA-DR+, CD13, CD33 și CD117 +dim

 PROMIELOCITUL

▪ Celulă de talie mai mare ca mieloblastul

(12-17 µm)

▪ Nucleu rotund sau ovalar cu

nucleoli prezenți dar mai puțin
proeminenți ca la mieloblast

▪ Cromatina distribuită difuz ca în mieloblast

▪ Citoplasmă bazofilă mai abundentă ca la mieloblast

▪ Granulații azurofile mari de culoare roșu-violaceu

▪ CD34-, HLA-DR-, CD13+, CD33+, CD66b+, CD66c+, CD117+

 MIELOCITUL

▪ 12-18 µm

▪ Nucleu excentric, rotund sau ușor indentat

▪ Cromatină mai grosolană, nucleoli mici, adesea invizibili

▪ Persistă granulațiile azurofile dar apar granulațiile specifice

▪ ↓ bazofilia citoplasmei

▪ CD34-, HLA-DR-, CD11b+dim, CD13+, CD15+, CD33+,

CD66b+, CD66c+, CD117-
 METAMIELOCITUL NEUTROFIL
▪ 10-18 µm

▪ Nucleu indentat sau “în potcoavă”, fără

nucleoli

▪ Cromatină moderat densă

▪ Citoplasma conține granulații primare, secundare (specifice) și

terțiare (gelatinază)

▪ CD34-, HLA-DR-, CD11b+, CD13+dim, CD15+, CD33+dim,

CD66b+, CD66c+, CD117-
 NEUTROFILUL NESEGMENTAT

▪ 10-16 µm

▪ Nucleu excentric sau central

▪ Condensare a cromatinei →
formă de “covrig”

▪ Fără formare distinctă de lobi

(de obicei conectați printr-un filament)

▪ CD34-, HLA-DR-, CD11b+, CD13+, CD15+, CD33+dim,

CD66b+, CD66c+, CD117-
 NEUTROFILUL SEGMENTAT
▪ 10-15 µm

▪ Nucleu de culoare violet intens

▪ 2-4 lobi uniți prin filamente

subțiri de cromatină →
mecanismul și scopul segmentării
nu sunt clare

▪ Citoplasmă de culoare rozalie, cu granulații specifice fine,

ce conferă adesea un aspect de “geam mat”; granulațiile primare și-au
pierdut caracteristicile de colorare în negru

▪ Apar veziculele secretorii (mai mici decât granulațiile) – rezervor de receptori

asociați membranei, fosfatază alcalină → diapedeza în țesutul inflamat

▪ CD34-, HLA-DR-, CD11b+bright, CD13+bright, CD15+, CD33+dim,

CD66b+, CD66c+, CD117-
CONTROLUL GRANULOPOIEZEI NEUTROFILICE

▪ C/EBP-α – factor de diferențiere PMC → PMG prin supresia

genei c-Myc (factor de proliferare)
Mutații bialelice CEBPA → lipsa supresiei c-Myc → LAM

▪ Runx1 (AML1), Gfi-1, and C/EBP-ε – alți factori de

transcripție majori care reglează granulopoieza neutrofilică,
formarea granulațiilor specifice și ale gelatinazei

▪ Depleția SLPI (inhibitorul natural al elastazei neutrofilelor)

perturbă granulopoieza neutrofilelor → neutropenia
congenitală (sindromul Kostmann) asociată cu infecții
bacteriene și fungice invazive și risc ↑ de LAM
GRANULOPOIEZA BAZALĂ vs GRANULOPOIEZA
DE STRESS
▪ Neutrofile – turnover rapid

109 celule/kg corp – eliberate zilnic din măduva osoasă

▪ Balanță între formarea neutrofilelor – stocare în măduva

osoasă și eliberare – fenomenul de marginație (adeziunea la
endoteliul vascular) – migrarea în țesuturi

▪ C/EBP-α – important pentru granulopoieza bazală

▪ Infecție → produși bacterieni → inducție C/EBP-β, ↑ IL1-beta,

TNF, G-CSF, GM-CSF → neutrofilie cu deviere la stînga (↑
elementelor în stadii intermediare de maturație) →
granulopoieza de stress
 G-CSF ȘI GM-CSF

▪ Factori de creștere utilizați în clinică în tratamentul

neutropeniilor congenitale sau dobândite pentru prevenirea
complicațiilor infecțioase și în mobilizarea celulelor
progenitoare hematopoietice în periferie pentru transplantul de
celule stem

▪ G-CSF (filgrastim, pegfilgastrim, lenogastrim)

- expansionează compartimentul mitotic granulocitar
(mieloblast, promielocit și mielocit)
- ↓ tranzitul în măduvă al celulelor post-mitotice fără a modifica
T1/2 al neutrofilelor în circulație
 EOZINOFILUL
▪ Descris de Paul Ehrlich (1879) – granulații
cu afinitate pentu colorantul încărcat
negativ acid - eozină

▪ Implicat în bolilele alergice, răspunsul

inflamator în parazitoze (helminți),
afecțiuni cutanate, condiții maligne

▪ Granulocite diferențiate terminal 8-10 µm

▪ Nucleu bilobat (de obicei)

▪ Granulații specifice cristaloide mari ce conțin proteine bazice

înalt cationice atașate membranei → distrucția tisulară din
inflamația alergică
 DIFERENȚIEREA EOZINOFILULUI
▪ Eozinofile – până la 3% în măduva osoasă normală, dintre care
37% sunt diferențiate terminal iar restul –
mielocite și metamielocite eozinofile

▪ Turnover 2.2 x 108 celule/kg corp/zi

▪ Progenitorii se diferențiază și se angajeează

pe linia eozinofil/bazofil (Eo/Ba) sub influența citokinelor și
chemokinelor

▪ Factori de descripție care reglează producția: GATA-1, PU.1,

membrii C/EBP

▪ Citokinele care stimulează producția Eo: IL-3, IL-5, GM-CSF

▪ Împrăștiere SS high, CD45 intermediar, Cd11b dim-intermediar,

CD13+ intermediar, CD33+dim, CD66b+bright
 BAZOFILUL ȘI MASTOCITUL

▪ 2 celule ce prezintă similarități

▪ Citoplasmă rozalie, nucleu albastru-violaceu,

granulații specifice de culoare albastru-închis,
violet sau chiar negru

▪ Bazofilele din sânge periferic și țesuturi

10-15 µm

▪ Mastocitele din țesuturi – formă neregulată

până la 20 µm

▪ Nucleul bazofilelor multilobat, cu cromatină condensată la

periferie; nucleul mastocitelor rotund sau lobat, cromatină mai
puțin condensată (capacitate proliferativă)
 BAZOFILUL ȘI MASTOCITUL
▪ Secretă mediatori (histamină) → proces de degranulare în
urma stimulării receptorului pentru IgE → inflamația alergică

▪ Degranulare piecemeal – vezicule ce iau naștere din granulații și

transportă în mediul extracelular → inflamație non-alergică

▪ Secreția de citokine și chemokine prin exocitoză constitutivă

(metaboliți de acid arahidonic, leucotriene, prostaglandine)

▪ Bazofil: CD9+, CD13+, CD25+dim, CD33+, CD38+bright,

CD45+, CD123+bright, CD34-, HLA-DR-, CD117-, CD3-,
CD4-, CD15-

▪ Mastocit din măduva osoasă: CD9+, CD11c+, CD29+, CD33+,

CD43+, CD44+, CD45+, CD49d+, CD49e+, CD51+,
CD54+, CD71+
 DIFERENȚIEREA BAZOFILULUI ȘI
MASTOCITULUI
▪ Celulele nu derivă direct dintr-un progenitor comun ci dintr-o
celulă stem hematopoietică CD34+ controlată de numeroși
factori stromali medulari sau tisulari

▪ Teorie mai veche: HSC se diferențiază progresiv fie către

mastocit, fie către Eo/Ba; în realitate diferențierea este stocastică
în funcție de acțiunea citokinelor

▪ Stem-cell factor (SCF) și receptorul sau c-kit - esențiali pentru

diferențierea mastocitului

▪ IL-3 și receptorul său – esențiale pentru diferențierea

bazofilului