HEMOLEUCOGRAMA COMPLETA

Hemoleucograma completă este un test de screening de bază și unul dintre cele mai frecvent
solicitate teste de laborator, adesea folosit pentru a stabili starea hematologică și pentru a detecta o
varietate de boli hematologice și non-hematologice. Este primul pas în diagnosticare folosit de medici.
O hemoleucogramă completă oferă informații despre tipurile și numărul de celule care
alcătuiesc sângele. Rolul sângelui este de a furniza substanțe nutritive țesuturilor, de a asigura
alimentarea cu oxigen a celulelor și de a transporta vitamine și anticorpi esențiali. Există trei tipuri de
celule care circulă în plasmă: celulele roșii (eritrocite sau globule roșii), globulele albe (globulele albe)
și trombocitele (trombocitele), fiecare având roluri binecunoscute. Celulele roșii din sânge conțin
hemoglobină, o proteină care transportă oxigenul către toate țesuturile corpului. Celulele albe intervin
în apărarea organismului împotriva bacteriilor, virușilor și ciupercilor și susțin sistemul imunitar.
Trombocitele joacă un rol în coagularea sângelui și intervin atunci când apar sângerări din cauza
leziunilor vaselor de sânge.

În cadrul acestei analize se măsoară automat următorii parametrii:

 număr de leucocite - WBC:
O valoare crescută denotă prezența unor infecții bacteriene, inflamații, intoxicații metabolice,
hemoliză, hemoragii, necroză tisulară, leucemii acute, boli mieloproliferative, traumatisme, stres fizic
sau emoţional.

O valoare scăzută indică infecţii virale, anemie aplastică, anemie megaloblastică, leucopenie indusă
medicamentos, boli infiltrative medulare. Formula leucocitară are semnificaţie clinică numai
interpretată în corelaţie cu numărul total de leucocite.

 număr de eritrocite - RBC:

Scăderea numărului de eritrocite: determină anemie. Anemia este definită din punct de vedere
funcţional printr-o masă eritrocitară insuficientă pentru asigurarea unei cantităţi adecvate de oxigen
ţesuturilor periferice. In practică, se consideră anemie atunci când concentraţia de hemoglobină,
hematocritul şi/sau numărul de eritrocite sunt sub valorile de referinţă.

Creşterea numărului de eritrocite (concentraţiei de hemoglobină şi/sau hematocritului) determină

eritrocitoza. Eritrocitoza poate fi rezultatul creşterii masei eritrocitare totale (policitemie/eritrocitoza
absoluta) ori poate fi consecinţa reducerii volumului plasmatic (eritrocitoza relativă/falsă).

 concentraţia de hemoglobină - HGB:

Scăderea hemoglobinei sub nivelurile de referintă determină aparitia anemiei. Hemoglobina trebuie
evaluată impreună cu Hematocritul, numărul de eritrocite, indicii eritrocitari şi morfologia celulară pe
frotiu pentru clasificarea anemiei. O valoare normală a concentratiei de Hemoglobina nu exclude
anemia datorată hemoragiei acute.

Creşterea hemoglobinei apare in eritrocitoză/policitemie.

 Hematocrit – HCT:
 Scăderea hematocritului se întâlnește cel mai des în: anemii de diferite cauze (feriprivă, hemolitică,
megaloblastică, din boli cronice, prin afectarea măduvei hematogene) și stări de hiperhidratare
(hemodiluție). De asemenea, valori scăzute se mai întâlnesc și în sarcină.

Valori crescute ale Hematocritului sunt întalnite în: policitemie, arsuri grave, deshidratare (vărsături,
diaree, transpirații profuze, febră foarte mare) și hipoxie cronică (la persoanele fumătoare, expunerea
pe un timp îndelungat la altitudini mari, cardiopatii congenitale).

 indici eritrocitari: volumul eritrocitar mediu – MCV:

Valori scăzute sunt întalnite adesea în anemia microcitară. Majoritatea anemiilor microcitare se
datorează sintezei deficitare de hemoglobină, adesea asociată cu deficitul de fier sau cu alterarea
utilizării fierului, precum şi cu unele condiții ereditare. Datorită acestei deficiențe precursorii eritroizi
parcurg mai multe diviziuni decât în mod normal, ducând la formarea de eritrocite mature de
dimensiuni mai mici.

Valori crescute ale Volumului eritrocitar mediu pot apărea și în consumul cronic de alcool,
hipotiroidism sau în anemiile hemolitice (datorită prezenței reticulocitelor, care sunt celule cu volum
mai mare decât hematiile mature).
 hemoglobină eritrocitară medie – MCH:
Un nivel de MCH <27 pg este cel mai frecvent asociat cu pierderea de sânge, deficit de fier și
anemie microcitară, care este o afecțiune în care celulele roșii din sânge sunt anormal de mici, purtând
mai puțină hemoglobină.
Alte cauze posibile: o boală autoimună, cancer, deficiența anumitor nutrienți, precum vitamina B12
sau acid folic, pierderi interne sau externe de sânge, adesea rezultate din intervenții chirurgicale, leziuni
sau sângerări menstruale, deficit de fier, cauzat aproape întotdeauna de pierderea de sânge, boală de
rinichi, afecțiuni ale ficatului, talasemia (o tulburare a sângelui moștenită des întâlnită, cauzată de
mutații genetice ale genelor hemoglobinei), hemoglobinopatia (care este un grup de tulburări care
provoacă modificări ale structurii hemoglobinei și anemie feriprivă).

Un nivel crescut de MCH poate indica faptul că aveți anemie macrocitară din cauza nivelurilor
scăzute de folat sau B12. Acidul folic, sau vitamina B9, ajută la producerea de globule roșii. Vitamina
B12 este necesară pentru dezvoltarea formării sănătoase de celule roșii din sânge.
Alte motive posibile pentru o valoare a MCH ridicată includ alte câteva forme de anemie, disfuncție
tiroidiană, chimioterapie, anumite infecții, utilizarea excesivă a medicamentelor care conțin estrogen,
unele forme de leucemie și sferocitoză ereditară; o afecțiune care provoacă un deficit de celule roșii din
sânge.
Un nivel pentru MCH >35 pg poate fi asociat și cu următoarele afecțiuni: anumite tipuri de boli de
rinichi, inclusiv cancerul de rinichi, defect cardiac congenital, boala pulmonară, inclusiv boala
pulmonară obstructivă cronică (BPOC) și fibroza pulmonară, policitemia vera, o boală rară a sângelui
cauzată de obicei de o mutație genetică în care măduva osoasă produce prea multe globule roșii.

 concentratia medie de hemoglobină – MCHC:

Când MCHC este scăzut, celulele sunt menționate ca fiind hipocrome. Cauzele posibile includ
anemia cu deficit de fier (feritina scăzută și transferină ridicată). Foarte multe afecțiuni pot provoca
anemie feriprivă, inclusiv sarcina, pierderea de sânge, absorbția slabă a fierului în intestin (cauzată, de
exemplu, de boala celiacă sau boala Crohn) și aportul nutrițional scăzut de fier.
 Valorile scăzute pot fi asociate și cu: sângerări acute sau cronice din cauza menstruației, traumatisme
fizice, intervenții chirurgicale sau ulcere, de exemplu; cancer; scăderea oxigenării; deficit de cupru sau
vitamina B6 (piridoxina); anemie hemolitică; insuficiență renală; intoxicatia cu plumb; îndepărtarea
splinei (splenectomie); artrita reumatoida; anemia celulelor seceră; talasemia.
MCHC scăzut nu este întotdeauna un motiv de îngrijorare. Medicul dumneavoastră vă va evalua
toate rezultatele pentru a face o determinare clară cu privire la ceea ce cauzează valoarea
dumneavoastră anormală.

Când MCHC este mare, celulele roșii sunt denumite hipercrome. Cauzele posibile ale unui MCHC
ridicat (care este mai puțin frecvent) includ: anemia hemolitică autoimună, o afecțiune în care sistemul
imunitar al organismului își atacă propriile celule roșii din sânge; un tip de anemie hemolitică ereditară
numită sferocitoză a fost asociat cu MCHC ridicat; anemia cauzată de un deficit de vitamina B12 sau
acid folic este, de asemenea, cunoscută că provoacă valori mari ale MCHC.
Alte cauze ale MCHC ridicat includ: alcoolismul; anumite medicamente, cum ar fi medicamentele
anticonvulsivante; hipotiroidism; tulburări intestinale și probleme de malabsorbție; afecțiuni ale
ficatului; malnutriție; anemie megaloblastica.
MCHC poate fi, de asemenea, mai mare la femeile însărcinate, dar valorile revin de obicei la normal
după naștere.

 lărgimea distribuţiei eritrocitare – RDW:

O valoare scăzută a RDW (sub 10,2%) înseamnă că celulele roșii din sânge variază foarte puțin în
dimensiune. Un motiv pentru un nivel scăzut de RDW este anemia macrocitară. Anemia macrocitară
este o afecțiune a sângelui în care nu sunt produse suficiente globule roșii, dar cele care sunt prezente
sunt mari. O altă cauză a unui nivel scăzut de RDW este anemia microcitară. Anemia microcitară este o
afecțiune în care sunt prezente celule roșii anormal de mici. În aceste două tulburări, celulele roșii din
sânge nu variază mult ca mărime, deoarece sunt fie toate mici, fie toate mari. Aceasta este ceea ce face
ca nivelul RDW să fie scăzut.

O valoare crescută a RDW înseamnă că celulele roșii din sânge variază foarte mult ca mărime.
Există multe motive posibile pentru care nivelul RDW poate fi prea mare. Pentru a determina care este
cauza posibilă a unui nivel ridicat de RDW, se face o comparație cu volumul eritrocitar mediu (MCV).
Dacă atât RDW cât și MCV sunt crescute, există mai multe cauze posibile. O posibilă cauză este
boala hepatică. Ficatul este cel mai mare organ din organism și este responsabil pentru filtrarea
(înlăturarea) substanțelor chimice dăunătoare, producând substanțe chimice importante pentru organism
și alte funcții importante. O altă cauză a nivelurilor ridicate de RDW și MCV este anemia hemolitică.
Anemia hemolitică este o afecțiune în care celulele roșii din sânge sunt distruse mai devreme decât ar
trebui. Nivelurile RDW și MCV pot fi ambele crescute dacă există prea puțină vitamina B12 sau acid
folic în organism.
Un alt scenariu este că nivelul RDW poate fi ridicat, dar nivelul MCV poate fi scăzut. Acest lucru se
poate întâmpla din cauza anemiei cu deficit de fier. Anemia feriprivă este o scădere a hemoglobinei din
sânge care este cauzată de un aport inadecvat de fier. Hemoglobina este o substanță prezentă în celulele
roșii din sânge care ajută la transportul oxigenului către celulele din organism. Fierul este necesar
pentru a produce hemoglobină, motiv pentru care o cantitate scăzută de fier duce la o cantitate scăzută
de hemoglobină.
O altă cauză a unui nivel ridicat de RDW și a unui nivel scăzut de MCV este talasemia intermedia.
Thalesemia intermedia este un alt tip de tulburare a sângelui în care există o producție afectată a unuia
sau mai multor elemente care alcătuiesc hemoglobina. Dacă celulele roșii din sânge sunt fragmentate
(divizate) în părți mai mici, acest lucru poate determina ca RDW să fie ridicat și MCV să fie scăzut. În
această situație, celulele roșii din sânge variază ca mărime atunci când sunt rupte (de aceea nivelul
RDW este ridicat), dar celulele nu ocupă mult spațiu (de aceea nivelul MCV este scăzut).
O ultimă posibilitate este ca nivelul RDW să fie crescut și nivelul MCV să fie normal. Acest lucru
poate fi cauzat de stadiile inițiale ale scăderii vitaminei B12 sau acidului folic din organism. Poate fi
cauzată și de stadiile inițiale ale anemiei cu deficit de fier.

 număr de trombocite – PLT:

Număr scăzut de trombocite poate indica: insuficienţa medulară sau infiltrării-fibroză, tumoră etc. in
cazurile de producţie scăzută de trombocite; poate aparea ca și un efect secundar al hipersplenismului;
infecții, medicamente, valve cardiace care pot duce la distrugerea trombocitelor; efect secundar al
coagulării intravasculare diseminate; hemoragii; diluţia cu volume mari de transfuzii sanguine, cu
conţinut foarte scăzut/absent de trombocite.

Principalele afecţiuni asociate cu un număr crescut de trombocite sunt: anemia feripriva, leucemii,
limfoame, diverse tumori, mieloproliferări, postsplenectomie. Numărul de trombocite poate să crească
la altitudini mari.

 volumul trombocitar mediu – MPV:

De obicei, Volumul trombocitar mediu prezintă valori scăzute în: anemia aplastică, chimioterapie,
trombocitopenie septică, prezența fragmentelor trombocitare, cum ar fi leucemia, sindromul Wiskott-
Aldrich.

Valori crescute ale Volumului trombocitar mediu sunt întâlnite în: hipertiroidism, purpură
trombocitopenică imună, boli mieloproferative, sindromul Bernard-Soulier.

 lărgimea distribuţiei trombocitare - PDW:

O valoare scăzută a PDW înseamnă că trombocitele au dimensiuni uniforme. Prin urmare, valorile
scăzute nu sunt asociate cu probleme medicale sau consecințe patologice.

O valoare mare pentru PDW înseamnă că dimensiunea trombocitelor variază foarte mult, un indiciu
că există activare a trombocitelor și a fost asociată cu boli vasculare și anumite tipuri de cancer.
Nivelurile mai mari de MPV și PDW pot fi, de asemenea, asociate cu inflamație și malignități
tiroidiene.

 formulă leucocitară:
Neutrofile:
 Valori scazute:
Neutropenia este un număr anormal de scăzut de neutrofile (un tip de globule albe) în sânge.
Neutropenia, dacă este severă, crește semnificativ riscul de infecție care pune viața în pericol și poate fi
adesea un efect secundar al tratamentului cancerului cu chimioterapie sau radioterapie.

 Valori crescute:
 Neutrofilia, în majoritatea cazurilor, este legată de infecții. În timpul infecției precoce, numărul de
neutrofile poate scădea pentru scurt timp din cauza marginalizării celulelor din sânge.Neutrofilia este
observată și în următoarele afecțiuni infecțioase: furunculi, abcese, amigdalita, apendicita, otita medie,
osteomielita, colecistita, salpingita, meningita, difterie, ciuma, peritonita.
Neutrofilia poate apărea în condiții neinfecțioase, cum ar fi următoarele: arsuri, stare postoperatorie,
astm acut, infarct miocardic, crize acute de gută, glomerulonefrită acută, febră reumatică, boli colagen-
vasculare, reacții de hipersensibilitate, fumatul.

Limfocite:
 Valori scazute:
Un număr scăzut de limfocite este cunoscut sub numele de limfocitopenie (sau limfopenie) și apare
atunci când numărul de limfocite din sângele dumneavoastră este mai mic decât de obicei (sub
intervalele de referință ale laboratoarelor).
Limfocitopenia (sau limfopenia) poate fi un semn al unei boli. Cauzele sunt de obicei: tulburări
autoimune (lupus, miastenia gravis, artrita reumatoida), anumite medicamente imunosupresoare, cancer
(limfomul, sarcomul Kaposi și leucemia) și tratamente pentru cancer (chimioterapie, terapie cu
radiatii), boli care afectează sângele și măduva osoasă, anemie aplastică, tulburări limfoproliferative,
infecții (infecțiile virale, bacteriene, parazitare și fungice), septicemie, malnutriția sau subnutriția,
afecțiuni gastrointestinale (boala celiaca, boala Crohn, colita ulceroasă, deficit de zinc), boală de
rinichi, traumatisme și intervenții chirurgicale, stresul și abuzul de alcool.

 Valori crescute:
Multe afecțiuni medicale pot provoca limfocitoză. Iată câteva: infecții (infecții virale, bacteriene și
parazitare: Citomegalovirus, gripa, tuse convulsivă, adenovirus, hepatită, varicela sau zona zoster,
oreion, rubeolă, HIV), cancer, fumat, reacție alergică la medicamente, stresul legat de o urgență
medicală, unele boli autoimune, asplenie (înlăturarea splinei).

Monocite:
 Valori scazute:
Nivelurile scăzute de monocite tind să se dezvolte ca urmare a afecțiunilor medicale care scad
numărul total de globule albe din sânge sau a tratamentelor pentru boli care suprimă sistemul imunitar.
Cauzele unei valori scăzute a monocitelor pot include: chimioterapia si radioterapie, care pot afecta
maduva osoasa, HIV și SIDA, care slăbesc sistemul imunitar al organismului, septicemia.
Având un nivel scăzut de monocite poate însemna că corpul dumneavoastră este mai susceptibil la
infecție. Uneori, un nivel scăzut de monocite este asociat cu recuperarea prelungită după o leziune.

 Valori crescute:
Un număr mare de monocite este adesea asociat cu infecții cronice sau subacute. De asemenea,
poate fi asociat cu unele tipuri de cancer, în special cu leucemia. Un număr mare de monocite poate
apărea atunci când vă recuperați după o infecție acută: boli autoimune și inflamatorii (inclusiv lupus,
artrită reumatoidă, colită ulceroasă și boli inflamatorii intestinale), sifilis, tulburări vasculare de
colagen, sarcoidoza, infecții cu protozoare sau rickettsia, recuperarea măduvei osoase, tulburări
hematologice, unele medicamente, infecții cronice (inclusiv tuberculoză, malarie și endocardită),
stresul cronic, splenectomiei, atac de cord, tulburări mieloproliferative, infecții virale (inclusiv
COVID).

Eozinofile:
 Valori crescute:
Un număr mare de eozinofile se numește eozinofilie și poate apărea din cauza oricăreia dintre
următoarele: infecția cu viermi paraziți, boala autoimuna, reacții alergice severe, eczeme, astm, alergii
sezoniere, eucemie și anumite alte tipuri de cancer, boala Hodgkin, colită ulcerativă, scarlatină, lupus,
boala Crohn, reacție adversă la medicament, respingerea transplantului de organe, deficiența glandei
suprarenale, infecție parazitară.

Bazofile:
 Valori crescute:
Un nivel crescut de bazofile în sânge are loc ca răspuns la infecție sau inflamație. În cazul infecției,
un virus este de obicei cauza. Bolile inflamatorii (cum ar fi: boala inflamatorie intestinală și astmul)
sunt cunoscute pentru creșterea numărului de bazofile, iar îndepărtarea splinei are același rezultat.
Variațiile anumitor hormoni (cum ar fi tiroida) pot stimula, de asemenea, producția de bazofile.
Pentru femei, se știe că o creștere a estrogenului crește concentrația de bazofile. Mai grav, un nivel
neobișnuit de ridicat de bazofile în sânge poate indica cancere ale oaselor sau ale măduvei osoase în
care se produc celule albe din sânge, cum ar fi limfomul Hodgkin și leucemia mielogenă cronică.

Metoda de lucru: citometrie în flux, spectroscopie de impedanță, spectrofotometrie.

Material utilizat: sânge integral cu EDTA (vacutainer cu dop mov). Volumul trebuie să fie cel puțin 3
sferturi din capacitatea totală a vacutainerului pentru ca raportul dintre sânge și anticoagulantul din tub
să fie optim.

Stabilitatea probei: 24 ore la temperatura de 2-80C.

Pregătire pacient: Se recomandă să se facă a jeun, dar se poate efectua și dacă pacientul are anumite
afecțiuni care îl obligă să mănânce de dimineață cu recomandarea de a se evita mesele bogate în
grăsimi. Nu este nevoie de o pregătire în mod deosebit.

Criterii de respingere a probei: vacutainer recoltat incorect (alt vacutainer în afară de cel cu dop mov);
proba care conține coaguli; proba intens hemolizată; recoltat insuficient.

Parametru măsurat Interval de valori normale

Eritrocite – RBC Copii 0-2 ani: 4.1 – 5.3 x 106/μL
Copii 2-6 ani: 3.7 – 4.9 x 106/μL
Copii 6-8 ani: 3.8 – 4.9 x 106/μL
Copii 8-12 ani: 3.9 – 5.1 x 106/μL
Copii fete 12-14 ani: 3.8 – 5.0 x 106/μL
Copii băieți 12-14 ani: 4.1 – 5.2 x 106/μL
Copii fete 14-18 ani: 3.9 – 5.1 x 106/μL
Copii băieți 14-18 ani: 4.2 – 5.6 x 106/μL
Femei 18-44 ani: 3.8 – 5.1 x 106/μL
Bărbați 18-44 ani: 4.3 – 5.7 x 106/μL
Femei 44-64 ani: 3.8 – 5.3 x 106/μL
Bărbați 44-64 ani: 4.2 – 5.6 x 106/μL
 Femei >64 ani: 3.8 – 5.2 x 106/μL
Bărbați >64 ani: 3.8 – 5.8 x 106/μL
Copii 0-2 ani: 11.3- 14.1 g/dL
Copii 2-6 ani: 11.0 – 14.0 g/dL
Copii 6-8 ani: 11.5 – 14.5 g/dL
Copii 8-12 ani: 12.0 15.0 g/dL
Copii fete 12-14 ani: 11.5 – 15.0 g/dL
Copii băieți 12-14 ani: 12.0 – 16.0 g/dL
Copii fete 14-18 ani: 11.7 – 15.3 g/dL
Hemoglobina - HGB Copii băieți 14-18 ani: 11.7 – 16.6 g/dL
Femei 18-44 ani: 311.7 – 15.5 g/dL
Bărbați 18-44 ani: 13.2 – 17.3 g/dL
Femei 44-64 ani: 11.7 – 16.0 g/dL
Bărbați 44-64 ani: 13.1 – 17.2 g/dL
Femei >64 ani: 11.7 – 16.1 g/dL
Bărbați >64 ani: 12.6 – 17.4 g/dL
Copii 0-2 ani: 32 – 40 %
Copii 2-6 ani: 32 – 42 %
Copii 6-8 ani: 33 – 41%
Copii 8-12 ani: 34 – 43 %
Copii fete 12-14 ani: 34 – 44 %
Copii băieți 12-14 ani: 35 – 45 %
Copii fete 14-18 ani: 34 – 44 %
Hematocrit - HCT Copii băieți 14-18 ani: 37 – 48 %
Femei 18-44 ani: 35 – 45 %
Bărbați 18-44 ani: 39 – 49 %
Femei 44-64 ani: 35 - 47
Bărbați 44-64 ani: 39 – 50 %
Femei >64 ani: 35 – 47 %
Bărbați >64 ani: 37 – 51 %
Copii 0-2 ani: 70 – 84 fL
Copii 2-6 ani: 73 – 85 fL
Copii 6-8 ani: 75 – 87 fL
Copii 8-12 ani: 76 – 90 fL
Copii fete 12-14 ani: 76 – 95 fL
Volum mediu eritrocitar -
Copii băieți 12-14 ani: 77 – 94 fL
MCV Copii fete 14-18 ani: 78 – 98 fL
Copii băieți 14-18 ani: 79 – 95 fL
Adulti 18-44 ani: 80 – 100 fL
Adulti 44-64 ani: 81 – 101 fL
Adulti >64 ani: 81 – 102 fL
Copii 0-2 ani: 22 – 30 pg
Copii 2-8 ani: 25 – 31 pg
Hemoglobina medie Copii 8-14 ani: 26 – 32 pg
eritrocitara - MCH Copii fete 14-18 ani: 26 – 34 pg
Copii băieți 14-18 ani: 26 – 32 pg
Adulti >18 ani: 27 – 35 pg
Copii 0-2 ani: 32 - 38 g/dL
Concentratia medie de Copii 2-12 ani: 32 - 37 g/dL
Copii fete 12-14 ani: 32 - 36 g/dL
hemoglobina eritrocitara - Copii băieți 12-14 ani: 32 - 37 g/dL
MCHC Copii 14-18 ani: 32 - 36 g/dL
Adulti >18 ani: 31 - 37 g/dL
Latimea distributiei
10 – 18 %
eritrocitare – RDW cv
 0-10 ani: 230 – 550 x 103/μL
Trombocite - PLT
>10 ani: 150 – 450 x 103/μL
Indice de distributie
10 – 19 fL
trombocitara – PDW sd
Plachetocrit – PCT 0.10 – 0.50 %
Volum mediu plachetar –
6.5 – 11.0 fL
MPV
Copii 0-2 ani: 6.0 – 17.5 x 103/μL
Copii 2-6 ani: 5.5 – 15.5 x 103/μL
Copii 6-8 ani: 5.0 – 14.5 x 103/μL
Leucocite - WBC
Copii 8-14 ani: 4.5 – 13.5 x 103/μL
Copii 14-18 ani: 4.5 – 13.0 x 103/μL
Adulti >18 ani: 4.0 – 10.0 x 103/μL

Interval de valori normale

Parametru masurat
Valoare absoluta Valoare procentuala
Copii 0-6 ani: 1.5 – 8.5 x 103/μL
Copii 6-8 ani: 1.5 – 8.0 x 103/μL Copii 0-18 ani: 20 – 60 %
Neutrofile
Copii 8-18 ani: 1.8 – 8.0 x 103/μL Adulti >18 ani: 35 – 75 %
Adulti >18 ani: 2.0 – 8.0 x 103/μL
Copii 0-2 ani: 4.0 – 10.5 x 103/μL
Copii 2-6 ani: 2.0 – 8.0 x 103/μL 0-2 ani: 40 – 65 %
Limfocite Copii 6-8 ani: 1.5 – 7.0 x 103/μL 2-6 ani: 25 – 55 %
>6 ani : 20 – 55 %
Copii 8-18 ani: 1.5 – 6.5 x 103/μL
Adulti >18 ani: 1.0 – 4.0 x 103/μL
0-8 ani: 0 – 10 %
Monocite 0.0 – 1.0 x 103/μL >8 ani: 0 – 15 %
Copii 0-2 ani: 0.0 – 0.3 x 103/μL
Copii 2-8 ani: 0.0 – 0.7 x 103/μL 0-2 ani: 0.0 – 5.0 %
Eozinofile
Copii 8-18 ani: 0.0 – 0.6 x 103/μL >2 ani: 0.0 – 7.0 %
Adulti >18 ani: 0.0 – 0.7 x 103/μL
Bazofile 0.0 – 0.2 x 103/μL 0.0 – 2.0 %

Bibliografie:
Referințele metodei de lucru.
healthmatters.io/understand-blood-test-results
www.mountsinai.org/health-library/tests/blood-differential-test