PRIMUL AJUTOR ÎN CAZUL

MUŞCĂTURILOR DE ANIMALE SI
INSECTE

Prof. Univ. Dr. Olariu Teodora

 Primul ajutor în cazul muşcăturilor de animale
• Animalele care agreseasă omul sunt cele sălbatice, dar şi
unele domestice cum sunt: pisica, câinele, calul, bovinele şi
porcinele.

• Dintre animalele sălbatice muşcătura de şarpe este cea mai

periculoasă cu evoluţie rapidă spre deces.

• Dintre insecte mai periculoase sunt: albinele, viespii,

păianjenii şi căpuşele.

• Plăgile muşcate pot fi:

– zgârieturi
– înţepături
– plăgi penetrante
– striviri de ţesuturi
– cu hemoragii
Primul ajutor în cazul muşcăturilor de animale

• Plăgile muşcate sunt infectate cu microbi şi viruşi.

• Înţepăturile de insecte sunt însoţite de injectări

de veninuri toxice, alergene sau hemolizante.

• Plăgile muşcate de şerpii veninoşi intoxică

organismul cu veninul lor ducând rapid la moarte
dacă nu se intervine de urgenţă.
 
Primul ajutor în cazul muşcăturilor de animale
• Tratament şi măsuri:
• Tratamentul se face rapid atât la locul faptei cât
şi în spital şi cuprinde:
– toaleta plăgii (apă şi săpun, ser fiziologic, detergenţi
cationici)
– îndepărtarea corpilor străini
– profilaxia antitetanică
– antibiograma din plagă
– antibioterapie după antibiogramă (până la venirea
antibiogramei se face tratamentul cu antibiotice cu
spectrul cât mai larg)
– profilaxia antirabică şi urmărirea animalului (animal
domestic).
 Primul ajutor în cazul muşcăturilor de animale
• Infecţia rabică depinde şi de locul muşcăturii.

• Plăgile de la faţă, gât care sunt infectate cu virus rabic

ajung rapid la creier unde au tropism şi duc rapid la
deces.

• În cazul muşcăturii de animale la spital se face profilaxia

cu ser imun antirabic şi imunoglobulina specifică
antitetanică, plus vaccinarea antirabică.

• Muşcătura de viperă este periculoasă prin veninul ei

care este un amestec de proteine toxice şi enzime
(hialuronidază şi enzime proteolitice) cu efect
neurotoxic sau necrozant, asociat cu hemoliză,
tulburări de coagulare a sângelui, tulburări cardiace şi
alterarea rezistenţei vasculare.
 Primul ajutor în cazul muşcăturilor de animale
• Factorii care influenţează negativ severitatea muşcăturii de viperă sunt:
– localizarea muşcăturii: grave sunt muşcăturile pe vas, faţă, trunchi
– vârsta şi starea de sănătate a victimei (cazuri fatale sunt la copii)
– mărimea şarpelui
– starea glandelor veninoase (pline sau recent descărcate)
– prezenţa unor bacterii (clostridii ) în gura şarpelui
 
• Simptomatologie:
– tumefacţie locală cu difuziune în toate direcţiile
– echimoze şi bule pe toată aria plăgii
– gangrena pielii şi a ţesutului subcutanat
– febră
– greţuri şi vărsături
– sângerări la nivelul tegumentelor şi a orificiilor
– colaps circulator
– crampe musculare
– mioză
– delir
– convulsii.
 Primul ajutor în cazul muşcăturilor de animale
• Examene paraclinice:
– leucocitoză cu polimorfonucleare
– anemie progresivă
– trombocitopenie
– fibrinogen crescut
– teste de coagulare alterate
– proteinurie
– azotemie

• Tratament şi îngrijiri:
– garou elastic deasupra muşcăturii (la locul faptei)
– internare rapidă în spital
– locul muşcăturii se incizează sau excizează
– aspirarea veninului din plagă (cu gura, cu ventuze, cu paharul)
– toaleta plăgii
– administrarea de ser imun antiviperin polivalent (pudră
liofilizată) care se dizolvă în 10 ml ser fiziologic şi se
administrează i.v. 5 fiole = 50 ml.
 Primul ajutor în cazul muşcăturilor de animale
• În formele severe de muşcătură se administrează 15-
20 fiole i.v.
• profilaxia antitetanică
• reechilibrare hidroelectrolitică
• antibioterapie cu spectru larg
• glucocorticoizi
• tratamentul tulburărilor fluido-coagulante
• repaus la pat
• încălzirea bolnavului
• îngrijirea coafectărilor (respiratorii, circulatorii, renale,
nervoase)
• Îngrijirea acestor bolnavi se face în secţiile de Terapie
Intensivă.
Primul ajutor în cazul muşcăturilor de animale

• Înţepăturile de insecte produc şocul

anafilactic, iar dacă au localizare în gură sau
laringe produc edemul local care cauzează
asfixia.

• Rolul asistentului medical în îngijirea

bolnavilor cu muşcături de animale este major
prin măsurile de nursing special de care
trebuie să beneficieze aceşti bolnavi.
 Primul ajutor în cazul muşcăturilor de insecte
• Muşcătura de păianjen
– Produce reacţie locală.
Usturimi, edem, eritem.
– Nu este periculoasă, mai ales la păianjenii din ţara noastră, numai în
caz că se complică printr-o infecţie.
– In ultimul an au apărut păienjini periculoşi în zona Dobrogei.

– Tratament:
Antihistaminice (claritin, torecan, romergan).
Antimastocitare (ketotifen).
Analgetice minore şi majore.
Antipiretice.
Tratament local cu dezinfectante şi analgetice locale.
 Primul ajutor în cazul muşcăturilor de insecte
• Muşcătura de viespi şi albine:
– Este periculoasă pentru faptul că se inoculează venin.
– Decesul se poate instala numai la înţepături multiple sau, la o singură
înţepătură, la persoanele hipersensibile.
– Veninul de la aceste insecte, conţine amine nealergice şi peptide
(histamina, kinina) care au proprietăţi inflamatorii vasoactive.
– Conţine şi proteine alergice, cum ar fi hialuronidază, fosfatază acidă,
melitina ţi fosfolipaza.

– Simptomatologie :
 Durere ascuţită la înţepături.
 Edem local.
 Eritem local.
 Prurit intens.
 Insuficienţă renală (prin înţepături multiple).
 Primul ajutor în cazul muşcăturilor de insecte
• La persoanele hiperalergice, la o singură înţepătură apar:
 Urticarie.
 Crampe abdominale.
 Greţuri.
 Bronhospasm.
 Edem al feţei şi glotei.
 Dispnee.
 Cianoză,
 Hipotensiune arterială.
• 10-15% din populaţie, este sensibilă la acest venin.
• Tratament :
 Refrigeraţie locală.
 Soluţii antipruriginoase.
 Tratamentul infecţiei (antibioterapie).
 Epinefrină 0,3-0,5 ml în diluţie de 1/1000, soluţie injectată s.c.şi repetata la 20-
30 min.
O2.
Intubaţie orotraheala (I.O.T).
 Vasopresoare.
 Corticoizi.