Manevra Heimlich

Cum se face corect manevra Heimlich. Doctorul Henry Heimlich a introdus această
manveră încă din 1974, dar a aplicat-o prima dată abia acum, în zilele noastre , la 96 de ani, salvând
viaţa unei femei de 87 de ani, Patty Ris, care se îneca cu o bucată de hamburger la un cămin de
bătrâni din Cincinnati. Marți, 21 noiembrie 2017, 14:31 Cu această manevră au fost salvate peste
100.000 de vieţi doar în SUA, printre care a preşedintelui Ronald Reagan, a primarului New York-
ului Edward Koch şi a actorilor Elizabeth Taylor, Goldie Hawn, Walter Matthau, Carrie Fisher şi
Jack Lemmon.
Toți ar trebui să știm să facem asta. Ce trebuie să ştiţi? Manevra Heimlich este metoda de
dezobstrucţie a căilor aeriene în cazul unui pacient care se sufocă prin aspirarea unui corp strain.
Trebuie învăţată şi exersată în toate şcolile din România împreună cu multe alte noţiuni de prim-
ajutor.
Iată cum poți acorda primul ajutor copiilor. Manevrele pe care trebuie să le faci când viața le
este pusă în pericol.
Trebuie să ştiţi să faceți:
A. 10 lucruri esențiale.
 1. Fiţi siguri că victima se sufocă prin aspirarea unui corp străin (dacă obstrucţia nu e
completă manevra nu e eficientă şi poate produce leziuni.): – aspiraţie confirmată (de martori,
anturaj) – nu mai poate vorbi, tuşi şi respira – pacient agitat, care se sufocă, duce involuntar mâna la
gât iar ulterior îşi pierde conştienţa
2. Rămâneţi calm dar strigaţi după ajutor. Ajutorul sună la 112.
3. Ridicaţi pacientul.
4. Plasaţi-vă în spatele acestuia.
5. Îmbrăţisaţi pacientul, poziţionând pumnul mai puternic la nivel abdominal (între ombilic
şi stern) peste care suprapuneţi cealaltă mână.
6. Aplicaţi compresia abdominală care trebuie să fie bruscă şi adâncă la nivelul abdomenului
superior; de jos în sus şi din faţă în spate, ca şi cum aţi ridica pacientul.
7. Se execută 5 astfel de compresiuni abdominale.
8. Repetataţi compresiile până când pacientul reuşeşte să expulzeze obiectul aspirat sau îşi
pierde conştienţa.
9. Dacă victima îşi pierde conştienţa poziţionaţi-o pe spate pe un plan dur. Începeţi
resuscitarea. Efectuaţi aceeaşi manevră după ce aţi încălecat picioarele victimei. Aplicaţi compresii
bruşte şi adânci în abdomenul superior poziţionând mâna puternică între ombilic şi stern şi aşezînd
cealaltă mâna peste aceasta.
10. Solicitarea ajutorului medical specializat (! medic sau asistent ) este necesară indiferent
dacă manevra are sau nu succes.

B. Ponturi:
1. Dacă pacientul încă poate tuşi încurajaţi-l să facă acest lucru în continuare. O tuse
puternică dislocă adesea corpul străin.
2. Atenţie la căderea victimei care se sufocă! La un moment dat îşi va pierde conştienţa, va
cădea şi se poate lovi.
3. La gravide şi obezi aplicaţi compresiile la nivelul toracelui, în partea inferioară a
sternului.
4. Există şi auto Heimlich: împingeţi-vă cu abdomenul superior pe o suprafaţă orizontală
dură, cum ar fi spătarul unui scaun.
C. Atenție !!! Pentru a fi cu adevărat eficiente noţiunile de prim ajutor trebuie cunoscute
(învățate, repetate, exersate) precum alfabetul sau tabla înmulţirii.
 Viroze
Alertă de viroze. Cum ne protejăm.

4 metode simple:

1 Evitaţi contactul cu persoanele bolnave: evitaţi aglomeraţiile, nu staţi lângă persoanele care
tuşesc sau stranută, nu vizitaţi şi nu duceţi în colectivităţi, mai ales şcolare, persoanele bolnave.
Pacientul va fi izolat de restul familiei într-o cameră separată luminoasă, aerisită, cu o
temperatură medie de 22 – 24 grade.

2. Respectaţi regulile generale şi individuale de igienă: utilizarea batistei şi spălatul pe mâini,

pusul mâinii la gură atunci când tuşim sau stranutăm, evitarea contaminării prin atingerea cu
mâinile a ochilor sau a gurii, aerisirea zilnică a locuinţelor sau a birourilor cu menţinerea unei
temperaturi de 18-22 grade precum şi igienizarea spaţiilor şi a suprafeţelor. Spălaţi-vă cât mai
des pe mâini cu apă şi săpun, spălatul trebuie să dureze cel puţin 20 de secunde, insistând pe
pliurile şi spaţiile interdigitale, apoi uscaţi mâinile cu prosoape de hartie sau aer cald sau dacă nu
sunteţi în apropierea apei puteţi utiliza, cu eficinţă mai redusă, un dezinfectant pe bază de alcool.

3. Evitaţi stresul termic: îmbracăminte adecvată, consumul de lichide calde, evitarea deplasărilor
matinale şi nocturne când este foarte frig, alternarea repausului în spaţii încălzite precum
instituţiile pubilice şi magazine.

4. Respectaţi un regim de alimentar adecvat: bazat pe fructe şi legume proaspete, bogate în

vitamine, renunţarea la fumat, evitarea consumului de alcool, respectarea programului de odihnă.

Reţineţi:
1. Transmiterea de la o persoană la alta se face cu mare uşurinţă pe cale aeriană (vorbire, tuse,
strănut) sau prin contact direct sau indirect cu secreţiile respiratorii aflate pe mâinile acestora sau
pe suprafeţe contaminate
2. Cei mai expuşi sunt copiii sub 5 ani, gravidele, văstnicii peste 65 de ani, imunodeficienţii,
pacienţii cu afecţiuni respiratorii sau cardiovasculare cronice.
3. Evitaţi automedicaţia. Orice tratament, inclusiv vaccinarea, trebuie făcut doar la recomandarea
medicilor de familie sau a specialiştilor.
4. Antibioterapia fără discernământ este nu doar inficientă ci şi potenţial periculoasă!!! Poate
duce la selecţionarea germenilor rezistenti, agravarea afecţiunilor de bază sau dă efecte
secundare multiple nadorite

Carcei
Cârcei? Un fapt banal dar care vă poate pune viaţa în pericol. O lecţie pe weekend: ce
sunt, când apar, ce e de făcut, când e necesar consultul medical.

Sunt:
1. contracții involuntare ale unui muschi sau grup de muschi
2. frecvent la gambă, coapse, degete
3. extrem de dureroase şi însoţite de o senzaţie majoră de disconfort
4. durată variabilă
5. scad în intensitate pe măsură ce muşchii se relaxează şi
6. revin la forma iniţială

Pot apărea după:

1. efort fizic sporit
2. exerciţiilor fizice făcute fără o încălzire în prealabil
3. menţinerea îndelungată a aceleiaşi poziţii ( în picioare sau pe scaun)
4. încălțămintea strâmtă sau pozițiile incomode ale piciorului
5. deshidratarea
6. lipsa de potasiu, calciu sau magneziu
7. medicamente diuretice, contraceptive orale, statine si steroizi

Ce e de făcut:
1. În cele mai multe cazuri astfel de crampe sunt eliminate printr- o dietă echilibrată (banane,
rosii, cartofi, broccoli, pepene galben si citrice in dieta zilnică), hidratare, încălţămintea
confortabilă (!!! tocuri), efort fizic dozat precedat de o încăzire adecvată.
2. Imediat ce simţiţi că urmează un cârcel, stand pe spate, ridicaţi piciorul şi asiguraţi extensia
genunchiului.
3. Dacă acest lucru nu funcţionează, încercaţi să vă ridicaţi din pat şi să puneţi toată greutatea pe
piciorul afectat până când durerea dispare. Poate fi util masajul circular al zonei dureroase.
4. Medicamentele antiinflamatoarii, antalgice, miorelaxante pot fi utile.

Reţineţi!!! Consultaţi un doctor dacă:

1. apar frecvent şi nu se ameliorează repede
2. cauzează un disconfort sever
3. sunt însoţiţi de schimbări la nivelul pielii (inflamaţii, înroşiri, etc.)
4. apar în cadrul unor stări fiziologice (vârstă, sarcina)
5. sau patologice (diabet, boli endocrine)
6. apar după administrarea de medicamente .
Cum intervenim in caz de rani si sangerari
De foarte multe ori, in timpul jocurilor sau cu ocazia altor activităţi, copiii se
accidentează uşor. Ce vor face părinţii sau persoanele care îi supraveghează în acest caz?

Cel mai bun tratament al tăieturilor mici şi zgârieturilor este spălarea lor cu apă călduţă şi săpun.
se ştie că săpunul este un bun dezinfectant. Spălatul cu grijă este cheia prevenirii infecţiilor.

Se acoperă apoi cu un bandaj ca rana să poată rămâne curată până la vindecare. Spălaturile se
repetă o dată pe zi, până la vindecare.O grijă deosebită trebuie avută atunci când se schimbă
bandajul, dacă acesta s-a lipit. I se va explica copilului că aceste operaţii sunt necesare,
nedureroase şi normale. I se va spune şi ce i se poate întâmpla dacă nu igienizează rănile.
Părintele trebuie să fie sincer, să nu exagereze riscul pericolului de infecţie.

În cazul unor răni mai grave trebuie consultat medicul. Multe din aceste tăieturi mai largi pot
necesita să fie cusute cu câteva fire pentru a creşte şansele vindecării mai rapide şi pentru a
scădea şansele cicatrizării cu defect. Este important ca zona care a fost cusută să rămână curată şi
uscată până se îndepărtează firele. Rana trebuie examinată zilnic pentru a observa dacă există
semne de infecţie ca de pildă accentuarea durerii, tumefacţie şi roşeaţă, precum şi drenajul unui
lichid purulent din plagă.

Rănile care pot fi contaminate cu praf de pe stradă sau pământ sau cele cauzate de obiecte
murdare, ca de pildă de cuţite, cuie, sarma, trebuie tratate de medic. Medicul poate să vă
recomande un vaccin antitetanic, în special în tăieturi şi înţepături profunde. Când copilul a făcut
seria completă de patru vaccinuri DTaP şi a primit un vaccin antitetanic în ultimii 5 ani nu mai
necesită un alt vaccin. Este mai bine să verificaţi dacă nu sunteţi sigur.

Dacă rana a fost făcută de o bucată de lemn sau geam, este bine să verificăm dacă au rămas
bucăţele sau aşchii de material în plagă. Aceste fragmente pot fi îndepărtate cu ajutorul unei
pensete. Dacă rana a fost mai profundă, este necesar un consult medical, sau chiar o radiografie
pentru a localiza şi îndepărta corpul străin.

Tăieturile care nu se vindecă sau se infectează (cu tumefacţie, roşeaţă şi drenarea unei colecţii
purulente) este posibil să aibă în interior un corp străin.

Dacă o aşchie a rămas sub piele, spălaţi zona cu apă şi săpun şi apoi umeziţi-o cu apă fierbinte
pentru 10 minute, chiar dacă procedeul vi se pare mai dureros. Folosiţi o compresă îmbibată în
apă fierbinte, dacă nu puteţi acoperi zona cu apă fierbinte. (Va trebui să reîncălziţi mereu apa).
Dacă unul din capetele aşchiei iese în afară, puteţi să o îndepărtaţi cu o pensetă. Dacă acest capăt
este sub nivelul pielii puteţi folosi un ac dezinfectat cu alcool. Înmuierea pielii cu apă fierbinte
vă poate înlesni procesul de debridare. Spălaţi apoi cu apă şi săpun şi acoperiţi zona cu o
compresă curată.

Nu traumatizaţi prea mult pielea. Dacă aşchia nu iese de prima dată, mai înmuiaţi zona în apă şi
apoi încercaţi din nou. Dacă nu puteţi să o îndepărtaţi mergeţi la medic.

Uneori copiii sunt muşcaţi de animale. Cavitatea bucală a animalului conţine multe bacterii.O
muşcătură generează de multe ori o plagă adâncă, înţepată, care este mult mai greu de tratat.
Pentru orice muşcătură trebuie luată legătura cu un medic. Primul ajutor constă, de asemenea, în
spălare cu apă din abundenţă şi săpun.

Cea mai des întâlnită complicaţie a unei muşcături este suprainfecţia bacteriană. Mulţi medici
recomandă un tratament cu antibiotice chiar de la început. Chiar sub tratament antibiotic plaga
trebuie îngrijită zilnic pentru a putea depista din timp o eventuală suprainfecţie. Dacă se întâmplă
aşa ceva trebuie să mergeţi din nou la medic.

Turbarea – este o infecţie letală şi apare mai ales în urma muşcăturilor de animale. Muşcăturile
produse de animale sălbatice (vulpi, ratoni, lilieci) sunt considerate din start ca potenţiale
generatoare ale acestei boli. Acelaşi lucru poate fi valabil şi pentru animalele domestice cum sunt
câinele şi pisica, dar nu este valabil în cazul hamsterilor, porcilor de Guineea şi a cobailor.
Nu există un tratament al rabiei, dar poate fi prevenită printr-un vaccin care trebuie administrat
cât mai repede posibil după muşcătură. Se urmăreşte şi comportamentul animalului.

Muşcăturile de insecte. Majoritatea acestora nu necesită tratament, dar urmăriţi apariţia

semnelor de suprainfecţie, ce poate apărea ca rezultat al zgârierii pielii. După o înţepătură de
albină, verificaţi dacă acul a rămas înfipt în piele; dacă este aşa, frecaţi uşor zona cu un obiect
din material plastic. Nu folosiţi penseta, deoarece puteţi răspândi veninul în piele. Spălaţi zona
cu grijă şi aplicaţi gheaţă pentru a preveni sau reduce tumefacţia.
Pentru o înţepătură de insectă care este pruriginoasă, aplicaţi o pastă formată din amestecul a
câtorva picături de apă cu o linguriţă de bicarbonat de sodiu. Antihistaminicele cu administrare
orală (diphen-hydramine – Benadryl) pot reduce pruritul. Dar antihistaminicele pot produce la
unii copii senzaţie de oboseală, la unii agitaţie, iar la alţii nu au nici un efect secundar. Se vor da
numai cu recomandarea medicului.

Cele mai multe răni sângerează puţin în primele minute şi acest lucru este de ajutor, deoarece
sunt spălaţi unii germeni introduşi prin traumatism. Tratament special necesită
numai sângerarea abundentă sau persistentă (hemoragia).
Pentru oprirea sângerărilor se apelează la aplicarea unei presiuni directe în timp ce zona afectată
va fi ridicată mai sus decât restul corpului. Sângerările se opresc mai repede când copilul stă
întins la orizontală cu membrul afectat mai ridicat.

Dacă rana continuă să sângereze, aplicaţi o presiune uşoară cu câteva tampoane sterile până ce se
opreşte sângerarea. Curăţaţi şi bandajaţi rana atâta timp cât membrul afectat este tot în poziţie
ridicată. Când bandajaţi o rană care sângerează abundent folosiţi un tampon mai gros (prin
suprapunerea mai multor tampoane sterile de tifon), fixat apoi cu bandă adezivă. Se aplică astfel
mai multă presiune pe rană şi se reduce sângerarea.

Sângerările masive. Dacă o rană sângerează foarte puternic, trebuie să opriţi imediat sângerarea.
Aplicaţi presiune direct pe plagă şi ridicaţi cât mai sus membrul afectat. Faceţi un tampon din
cea mai curată ţesatură pe care o aveţi la îndemână, fie că e un tifon steril, o batistă curată sau
cea mai curată haină de pe copil sau de pe dumneavoastră. Apăsaţi tamponul pe rană şi rămâneţi
apăsând pe el până ce vă vine cineva în ajutor sau se opreşte sângerarea. Nu încercaţi să
schimbaţi tamponul original şi nu îl ridicaţi de pe rană. Dacă se îmbibă prea mult cu sânge, mai
puneţi un strat de ţesătură peste el. Când rana nu mai sângerează decât puţin şi aveţi bandaje
adecvate, puteţi aplica un pansament compresiv.
Pansamentul trebuie să fie suficient de gros ca atunci când îl fixaţi cu bandă adezivă să exercite
presiune la nivelul rănii. în loc de bandă adezivă se poate folosi faşă de tifon sau orice fel de
fâşie mai lungă de ţesătură. Dacă acest bandaj nu opreşte sângerarea, continuaţi să apăsaţi cu
mâna deasupra rănii pentru a opri sângerarea prin compresie. Dacă nu aveţi un material adecvat
ca să faceţi un tampon, nu ezitaţi să apăsaţi direct cu mâna pe rană.

Marea majoritate a hemoragiilor masive pot fi oprite prin presiunea directă. În cazul în care aveţi
de-a face cu o hemoragie care nu se opreşte, continuaţi să aplicaţi presiune în timp ce altcineva
sună la ambulanţă, în timp ce aşteptaţi salvarea, încercaţi să-1 ţineţi pe pacient întins, cu piciorul
sau zona afectată mai sus decât restul corpului.

Uneori copiilor le curge sânge pe nas. Există mai multe remedii simple pentru oprirea
epistaxisului. Adesea, este suficient să stea liniştit copilul câteva minute. Pentru a se evita
înghiţirea unor cantităţi mari de sânge, aşezaţi-1 cu capul aplecat uşor înainte, sau dacă este
culcat pe spate întorceţi-i capul spre partea care sângerează, astfel încât să se scurgă sângele în
afară. Opriţi copilul să-şi sufle nasul, să-1 preseze sau să-1 frece cu batista.
Epistaxisul se produce de obicei în partea anterioară a nasului. Puteţi opri sângerarea prin
presarea regiunii anterioare a nasului pentru 5 minute. Când s-a oprit sângerarea, desfaceţi
degetele scăzând presiunea încet, treptat, cu delicateţe. Dacă sângerarea continuă după luarea
acestor măsuri trebuie luată legătura cu medicul.

Curgerea sângelui din nas este produsă mai frecvent de traumatisme ale nasului, scobitul în nas,
alergii, răceli sau alte infecţii. Dacă un copil are sângerări repetate fără o cauză evidentă trebuie
să consultaţi medicul pentru a vă asigura că nu suferă de o tulburare de coagulare a sângelui.
Dacă sângerarea repetată se datorează unui vas superficial acesta va trebui cauterizat. Această
intervenţie este o intervenţie facilă şi poate fi făcută de medic, în cabinetul său, după ce
sângerarea se opreşte.

Epistaxisul la sugari nu este foarte frecvent. Dacă apare, trebuie imediat anunţat medicul sau
asistenta medicală.
Primul ajutor în caz de sângerări nazale
Cauze sângerări nazale

În vacanță sunt frecvente situațiile când copiii vin de la joacă prezentând sângerări de acest tip. O
lovitură la nivelul nasului nu produce de obicei o sângerare gravă așa că poate fi ușor tratată.
Învață-i pe copii să apeleze la ajutorul unui adult dacă li se întâmplă asta și să nu lase alți copii
să-i atingă sângele.

O altă cauză frecventă a sângerărilor nazale este aerul uscat care irită și usucă membranele
nazale, provocând cruste, senzații de mâncărime și apoi sângerări atunci când sunt zgâriate sau
culese. Dacă aveți în casă aer condiționat sau călătoriți cu avionul cu copiii, e foarte probabil să
aibă această problemă.

Răcelile frecvente, alergiile pot da și ele episoade de sângerări.

În timp ce sângerările nazale sunt rareori grave, ar putea exista o problemă dacă se întâmplă
foarte des. Dacă copilul are sângerări nazale mai mult de o dată pe săptămână, adresați-vă
medicului. Acesta poate dispune testarea pentru a găsi cauza. O problemă de coagulare sau vase
de sânge anormal formate ar putea fi cauza sângerărilor frecvente.

Primul ajutor:

1. Păstrază-ți calmul
2. Ia copilul pe brațe, cu spatele sprijinit de tine și dă-i ușor capul pe spate; nu este
recomandat să îl așezi culcat pe spate pentru că se poate îneca cu sângele sau îl va face să
vomite; cei mai mari pot sta pe un scaun și sprijini capul pe spetează, în spate.
3. Acoperă-i nările cu o batistă curată sau un pansament și presează ușor pentru 10 minute;
dacă te oprești mai curând, sângerarea se poate reporni
4. După ce se oprește, pune-l să stea liniștit, la umbră, fără să se mai angajeze în jocuri active
pentru o vreme
5. Descurajează-l să-și sufle nasul după asta sau să-și ducă degetele în nas
Duceți-l la medic dacă copilul dumneavoastră:
 are sângerări nazale dese
 ați observat sau bănuiți că și-a pus o jucărie sau altceva în nas
 tinde să facă ușor vânătăi
 are sângerări severe de la răni minore
 recent a început să ia un medicament nou
Căutați asistență medicală de urgență în cazul în care sângerarea:
 este masivă sau însoțită de amețeală sau slăbiciune
 este rezultatul unei căderi sau unei lovituri la cap
 continuă chiar și după două încercări de a aplica presiune, timp de 10 minute fiecare
 Spălarea eficientă a mâinilor
Azi, cele trei reguli pentru a asigura spălarea eficientă a mâinilor: cât mai des, cum
trebuie şi cât trebuie.

1. Regula numărul unu: spălaţi mâinile cât mai des şi ori de câte ori este nevoie. Trebuie să
devină un gest de rutină înainte şi după orice activitate care implică atingerea si manevrarea de
obiecte cu potenţial de contaminare:

- înainte, în timpul şi după prepararea mesei; înainte de masă; înainte şi după utilizarea toaletei,
schimbarea scutecelor sau asistarea unui copil la toaletă, tratarea unei răni, îngrijirea unul
bolnav; după suflarea nasului, tuse sau stranut; după revenirea acasă, după atingerea, hranirea sau
curăţarea unui animal; după atingerea resturilor menajere sau curăţenia în casă; după utilizarea
tastaturii, a telefonului mobil sau a altor dispozitive şi accesorii electronice sau bani, portofele,
genţi, transportului în comun şi evident de fiecare dată când mâinile devin vizibil murdare.

2. Regula numărul doi: spălaţi-le corect. Asta înseamnă să. folosiţi din abundenţă apă şi săpun,
utilizând chiar o perie moale. Insistaţi asupra spaţiilor interdigitale, pliurilor de flexie şi zonei de
sub unghii. Dacă nu aveţi la îndemâna apă şi săpun puteţi utilize un gel antibacterian cu cel puţin
60% alcool. Apelaţi la aceasta soluţie doar ocazional, întrucât nu este la fel de eficientă ca
spălatul convenţional.

3. Regula numărul trei: spălaţile cât trebuie. Minim 15-20 de secunde. La final clatiţi bine şi
uscaţi mâinile cu un serveţel de unică folosinţă sau prosop de uz individual. Folosirea
uscătoarelor de mâini nu este cea mai bună variantă, pentru că mulţi germeni îşi găsesc „adăpost”
pe fanta de evacuare a aerului, de unde apoi se împrăştie.

Reţineţi:

1. Spălatul pe mâini nu are nicio valoare dacă la final atingeţi obiecte contaminate, precum
robinetele nedezinfectate de la baie sau prosoapele umede, murdare sau folosite în comun.

2. Mâinile curate pot ţine la distanţă peste 200 de boli.

3. Spălatul corect pe mâini este cea mai eficientă acţiune profilactică, întrucat acest banal ritual
de igienă reduce semnificativ riscul răspândirii bolilor diareice şi respiratorii.

4. Deşi pare un act banal doar 5% ştiu cum şi o fac aşa cum trebuie. Unul din patru adulţi nu se
spală pe mâini după ce schimbă scutecele sugarilor, mai puţin de jumătate dintre persoane se
spălă pe mâini după ce îngrijesc un animal (de companie sau din gospodărie) sau după ce curăţă
în urma lui, unul din trei adulţi se spală pe mâini după ce strănută sau tuşeşte şi unul din şase
adulţi se spală pe mâini după ce intră în contact cu bani. Doar jumătate dintre persoane se spălă
pe mâini după ce folosesc toaleta.
5. Lucrurile se pot îmbunătăţi dacă parlamentul va adopta săptămâna viitoare legea mea privind
predarea în şcoli şi grădiniţe a educaţiei pentru sănătate.