ASPECTE ECOGRAFICE

NORMALE IN GINECOLOGIE
 Rolul ecografiei in ginecologie
• Examinarea uterului, ovarelor, colului, vaginului
• Clasificarea maselor tumorale: solide, lichidiene, mixte
• Urm[rirea complicatiilor postterapeutice: abcese,
hematoame, colectii lichidiene pelviene, parietale, etc
• Ghidarea procedurilor: punctii, chiuretaje,
• Reproducere umana asistata
• Stabilirea relatiilor normale ale organelor pelviene in
raport unele cu celelalte
 Indicatiile ecografiei in
ginecologie
• Sangerari vaginale
• Amenoree
• Dureri pelviene
• Dismenoree
• Mase pelviene palpabile
• Infertilitate
• Urmarirea terapeutica sau evolutiei unor afectiuni
• Metroragii in postmenopauza
• Monitorizare DIU
• Ghidaj interventii
• Incontinenta de urina sau prolaps genital
 MODALITATI DE EXAMINARE

TRANSABDOMINALA
TRANSVAGINALA
MODALITATI DE EXAMINARE TRANSABDOMINALA

Aceiasi transductori ca si pentru examinare abdominala frecvete

de 3,5 MHz
Avantaje:
-la virgine, tumori mari,
Deazavantaje:
- Rezolutie mai slaba
- BMI crescut – examen dificil
- Nu permite vizualizarea ovarelor in 40% din cazuri
- Necesita fereastra acustica –vezica urinara in stadiu de repletie
 TRANSABDOMINALA
PREGĂTIREA PACIENTEI PENTRU EXAMINARE

• Examenul ecografic a! pelvisului femeii ginecopate sau gravide în

primele săptămâni se efectuează cu vezica urinară plină. "Full
biadder technique“ :
• ansele intestinale sunt dislocate în afara câmpului examinator;
• lichidul (urina) foarte bun conducător al ultrasunetului permite
vizualizarea
optimă a organelor aflate în spatele vezicii.
• Poziţia pacientei este în decubit dorsal.
• În timpul examinării, medicul se plasează în dreapta pacientei,
aşezat. Manevrează sonda cu mâna dreaptă, cu mâna stângă
acţionând asupra tastelor. (Permanentă atenţie la manevrarea
sondei, deosebit de sensibilă la şocuri mecanice!).
 TRANSABDOMINALA

• Planurile de examinare
• o primă secţiune ecotomografică va fi practicată în plan
mediosagital,
• Apoi în plan transversal suprapubian.
• După ce au fost efectuate aceste prime două secţiuni cu valoare
orientativă, se procedează la examenul sistematic al organelor
genitale interne, apelându-se la toate secţiunile care sunt
considerate necesare: verticale, transversale sau oblice.
 MODALITATI DE EXAMINARE
TRANSVAGINALA

• Din 1986 initial l la femei cu infedilităţi, pentru supravegherea

dezvoltării foliculare.
• Avantaje în raport cu ecografia abdominală:
• rezoluţia net superioară.
• între sonda examinatoare şi organele pelviene
examinate nu se mai interpun straturi de grăsime şi muşchi.
• transductori cu frecvenţe de lucru mai mari, de 5 - 7,5 Mhz, care
asigură o rezoluţie mai bună.
• detalii suplimentare în cazul examinării ovarelor, uterului şi
endometrului;
• o mai mare precocitate în diagnosticul sarcinii;
• ecografia transvaginala nu presupune,
vezica urinară plină.
 MODALITATI DE EXAMINARE
TRANSVAGINALA

Dezavantaje sunt de semnalat:

• Nu e totdeauna acceptata
formaţiunile caredepăşesc 6 - 7 cm şi/sau care sunt la
o depărtare ceva mai mare de fundurile de sac vaginale pot să
scape examenului profunzimea câmpului de examinare nu
depăşeşte 8cm;
• Paciente în vârstă sau foarte tinere;
• dificultăţi de orientare - sonda examinatoare este plasată în axul
vaginului:
– structurile anatomice situate cranial (mai îndepărtate de sondă) se proiectează
în partea de jos a ecranului, iar cele plasate mai caudal (în proximitatea sondei)
sunt
proiectate în partea superioară a ecranului;
– Vezica urinară este un reper util, facilitând
orientarea examinatorului. Vezica apare proiectată în stânga pe
ecranul ecografului;
 MODALITATI DE EXAMINARE
TRANSVAGINALA

Transductorii utilizaţi în ecografia transvaginală prezintă câteva

particularităţi faţă de sondele folosite în examinarea abdominală:
• -dimensiuni şi formă adecvate examinării vaginale;
• -frecvenţă de lucru superioară (5-7,5 Mhz );
• -distanţă focală mai mică şi unghi de lucru cu deschidere mai mică.
 Uterul
Forma

• secţiune medio-sagitală para turtita (alungite)

• sectiune transversala - ovoidală, cu axul mare,
transversal.
• contururile -nete şi regulate.
 Uterul
dimensiuni

• Lungimea uterului şi diametrul antero-posterior

(transversal) se măsoară în plan medio-sagital
– Diametrele transversale 6 / 4 cm.
– Lungimea 8 cm la femei care au nascut
• Lăţimea uterului (unul din cele două diametre
transversale) se măsoară în secţiuni transversale,
perpendiculare pe axul antero-posterior al strâmtorii
superioare a micului bazin.
– nulipare sunt ceva mai mici: 6,5/4/3 cm.
– Prepubertar 20-35 mm /i 5-10 Uterul creşte progresiv în
dimensiuni după 7 ani, iar raportul corp uterin/col se modifică în
favoarea primului.
– menopauză 35-65 mm / 12-18 mm în lăţime
– . La femeile adulte, se consideră că uterul este mărit de volum,
dacă lungimea sa depăşeşte 95 mm.
 Colul
-în secţiuni longitudinale apare ca o structură alcătuită din
două benzi cu ecogenicitate apropiată de a miometrului
ce sunt separate printr-o linie continuă mai ecogenă ce
corespunde canalului cervical.
 Uterul

• Miometrul este slab ecogen, omogen. Ecourile pe care le

generează sunt fine şide intensitate medie spre mică.
• În secţiune mediosagitală, linia ce corespunde cavităţii
uterine - linia de "vacuitate" uterină - se plasează la
distanţă aproximativ egală de feţele anterioară şi
posterioară ale uterului. Linia prezintă o tonalitate
închisă, este continuă, fin desenată.
• În perioada menstruală linia vacuităţii uterine se
dedublează, prin interpunerea unei benzi lipsite de
ecouri (anecogenă) îngustă, corespunzând sângelui
menstrual aflat în cavitatea uterină.
• Linia vacuităţii canalului cervical se lărgeşte preovulator,
apărând ca o bandă hipoecogenă, datorită glerei.
 Uterul

• Endometrul este încă puţin vizibil în primele zile ale

ciclului menstrual.
• în stadiul proliferativ linia vacuităţii este dublată de o
parte şi de alta, de alte două benzi cu o ecogenicitate
mai mică decât a miometrului (ceva mai întunecate), a
căror lăţime creşte progresiv- semnul "triplei linii“
• in perioada secretorie, cele două benzi care
corespund endometrului devin din ce în ce mai ecogene.
• Preovulator, grosimea endometrului este de 4-8 mm.
• În perioada secretorie, endometrul ecodens şi uniform
din punct de vedere acustic, măsoară 8-16 mm.
Premenstrual, îşi menţine ecogenicitatea dar diminua în
grosime.
• Postmenopauză 15 mm max 4 mm
 Uterul

• Vasele uterine pot deveni vizibile de-a lungul celor două

borduri ale uterului, mai ales la jumătăţile ciclurilor
menstruale, sub forma a numeroase mici zone
transsonice.
• Depunerile calcare din vasele arcuate, la femei
hipertensive, diabetice şi în general, arterosclerotice,
cresc ecogenicitatea bordurilor uterului.
• În secţiuni sagitale, dacă uterul este în anteversie,
fundul uterin proemină deasupra peretelui vezical
posterior, când vezica este plină.
• În retroversia uterină, fundul uterin se află mult sub
nivelul peretelui vezical. Uneori în retroversii, mai ales în
secţiuni transversale, uterul poate fi confundat cu tumori
pelviene situate în fundul de sac peritoneal posterior.
Pozitia uterului la eco TV
Uter sectiune sagitala
Uter sectiune sagitala
Sectiune transversala
Eco transvaginalav-sectiune
sagitala
Masuraratori: diametrul transversal, endometru stadiu foliclular si secretor
Eco 3 d
Sterilet
 Ovarele
• Examinarea ecografică transabdominală a ovarelor presupune o umplere
adecvată a vezicii urinare.
• Ovarele nu prezintă la toate femeile aceeaşi topografie în raport cu vezica,
uterul şi pereţii pelvieni.
• Situarea diferă nu numai în funcţie de condiţiile anatomice, ci şi de gradul
de umplere a viscerelor cavitare pelviene.
• În ecografia transvaginală , ovarele vor fi examinate atât în planuri
parasagitale, cât şi în planurile transversale şi frontale.
• Prezenţa foliculilor facilitează reperarea ovarelor.
• Frecvenţa cu care pot fi reperate ovarele prin ecografie transabdominala
este diferit estimată. 24% 90%
 Dimensiunile ovarelor

• diferă în raport cu etapa biologică a femeii.

• Lungimea este măsurată în planuri oblice, în timp ce diametrul antero-posterior şi
grosimea se măsoară în planuri transversale.
• Dimensiunile ovarelor la femeia în plină activitate genitală sunt de 3,5x2,0x1,5 cm.
• în primii ani după instalarea menopauzei, dimensiunile sunt de 2,0x1,5x0,5 cm,
• în menopauza avansată de 1,5x0,75x0,5 cm.
• Volumul poate fi calculat cu ajutorul formulei: V = lungime x lăţime x grosime x
0,523.
• Valorile medii ale volumului ovarian, după Rodriguez şi Granberg, sunt următoarele:
• preovulator, de 5,1 cm3 ±3,1;
• postovulator, de 3,2 cm3 ± 1,7;
• în postmenopauză, de 1,3 cm 3 ± 1,6.
Eco transabdominala
Eco transvaginala
Eco TV 3 D
 Aspectul foliculilor ovarieni
• Postmenstrual foliculii măsoară 2 - 3 mm.
Ei cresc în diametru cu aproximativ 2
mm/zi.
• Din ziua a 8-a poate fi reperat foliculul
dominant. Acesta creşte mai rapid, cu
aproximativ 3 mm/zi.
• Preovulator, foliculul dominant măsoară 25
- 30 mm în diametru.
 Ovulaţia
Demostrată ecografic prin:
• existenţa lichidului în fundul de sac peritoneal posterior, absent la
examinăriledin zilele precedente;
• diminuarea sau colabarea foliculului;
• formarea corpului galben.
• Corpul galben apare sub forma unei mase rotunde, predominant
chistică, cu diametrul de 2 - 3 cm. Poate să prezinte aspecte diferite:
arie intens ecogenă într-o formaţiune chistică, sau masă chistică, ce
conţine numeroase componente de ecogenicitate diferită. Uneori pot
fi identificate septuri solitare, alteori trabeculare, în spiţă de roată
sau sub formă de reţea.
Avortul – aspecte ecografice

Șef de Lucrări Dr.Olaru Octavian Gabriel

 Definiție. Clasificare
• Întreruperea cursului sarcinii până la 24 de
săptămâni de gestație (inclusiv) se numește
avort, indiferent de cauze sau de modul de
realizare.
• Avortul poate fi:
– precoce (până la 12 săptămâni de gestație
inclusiv)
– tardiv (după 12 săptămâni de gestație)
 Categorii

• Sarcina oprita in evolutie (avort reținut)

• Iminența de avort
• Avort în curs
• Avort incomplet
 Sarcina oprită în evoluţie
• Sarcina oprită în evoluţie sau avortul reţinut
reprezintă retenţia unui ou sau făt a căror
dezvoltare a fost sistată.
• Această noțiune se referă la o sarcină cu o
dezvoltare nu mai lungă de trei luni de
gestaţie (peste trei luni se consideră moarte
intrauterină a fătului).
• Retenţia poate dura o perioadă de timp
variabilă, până la patru-opt săptămâni sau
chiar mai mult.
 Sarcina oprită în evoluţie
Semne ecografice
• Înaintea posibilității de vizualizare a embrionului (5 - 6
săptămâni)
– Uter de dimensiuni mai mici decât pentru vâsta
gestațională estimată
– Discordanță între marimea sacului gestațional și vârsta
sarcinii
– Modificări de formă ale sacului gestațional (neregulat,
aplatizat)
– Sacul gestațional nu crește la examinări repetate în
dinamică
– N.B. Necesită confirmare prin analize și/sau investigații
suplimentare (B-HCG, repetarea ex. Ecografic)
Sarcina oprită în evoluţie
Sarcina oprită în evoluţie
 Sarcina oprită în evoluţie
Semne ecografice

• După 5 – 6 săptămâni de sarcină diagnosticul

este centrat pe vizualizarea embrionului.
• Putem constata:
– Lipsa embrionului
– Embrion mai mic decât varsta gestațională cu
contur slab delimitat
– Lipsa activității cardiace și a miscarilor active
Sarcina normală
Sarcina oprită în evoluţie
Sarcina oprită în evoluţie
Sarcina oprită în evoluţie
Sarcina oprită în evoluţie
 Iminența de avort
• Simptome și semne
– Durere (de cele mai multe ori în abdomenul
inferior predominant în hipogastru)
– Sângerare pe cale vaginală
– Modificări ale colului uterin: deschiderea OCE,
scurtare.
 Iminența de avort
• Aspectul depinde de etiologie
– Implantare joasă a sarcinii
– Discrepanță între dimensiunile sacului gestațional
și mărimea embrionului
– Hematom decidual
• N.B. Atenție la diferențierea necoalescenței
deciduei reflectate cu cea parietală de așa zisa
”dezlipire”
Iminența de avort
Iminența de avort Hematom subcorial
Iminența de avort
 Avortul incomplet

• Dureri în abdomenul inferior

• Sângerare pe cale vaginală
• +/- semne generale de anemie sau infecție
• Uterul este mărit de volum
• În cavitatea uterină ecouri neomogene în
cantitate variabilă
 Avortul incomplet
• Ecografic
– Uterul este mărit de volum
– În cavitatea uterină ecouri neomogene în cantitate
variabilă
– Semne ale infecțiilor de vecinătate: formațiuni
anexiale (contur ”flu”, neomogene sonic), iritație
peritoneală (imagine transonică - lichid în
Douglas), peritonită închistată sau abces, etc. în
Douglas
Avort incomplet
Avortul incomplet
 Mola Hidatiformă
• Ecografic:
– Uter mărit de volum
– Cavitatea uterină conține, în cazul molei
neembrionate, ecouri de intensitate joasă presărate
cu imagini transonice multiple care reprezintă
veziculele molare
– În molele embrionate apar vizibile și ecourile
embrionare, de cele mai multe ori embrionul este
diform.
– La acest aspect al uterului se pot asocia și imagini
transonice multiloculare ovariene (chisturi)
Mola hidatiformă
 Sarcina ectopică
• De cele mai multe ori diagnosticul este pus indirect
• De importanță maximă este contextul clinic
• Vizualizarea laterouterină a sacului ovular este rară
• Cel mai frecvent se găsesc asociate aspectele:
– Uter ușor mărit de volum, globular, fără imagine de sac ovular în
cavitatea uterină ( dg. diferențial cu pseudosacul gestațional)
– Masă anexială cu ecouri neomogene
– Masă de ecouri neomogene în Douglas (hematocel)
– Dacă este SE ruptă cu hemoragie intraperitoneală recentă se
vizualizează imagine transonică în Fundul de Sac Douglas
– În inundația peritoneală gasim imagini transonice deplasabile
intraperitoneal și în spațiul interhepato-renal
Sarcina ectopică
Sarcina ectopică
Sarcina ectopică
Sarcina ectopică
Sarcina ectopică
Sarcina ectopică
Sarcina ectopică
Sarcina ectopică – imagine de lichid in
spatiul Douglas
Sarcina ectopică
Sarcina ectopică – imagine transonică
interhepato-renal
Sarcina ectopica - abdominală
Sarcna ectopică cervicală
 Sarcina ectopică
Diagnosticul diferențial include:
• Sarcina intrauterină
• Chistul de eclatat
• Chistul de corp galben cu hemoragie
intrachistică
• Tumori anexiale
• Apendicita
• Alte cauze de hemoragie intraperitoneală
Vă mulțumesc!
Noțiuni de bază ale ecografiei
clinice

Șef de Lucrări
Dr.Olaru Octavian Gabriel
 Definiție

• Ecografia este o metodă imagistică de tip

morfo-funcțional, care se bazează pe
capacitatea ultrasunetelor de a străbate
diferite medii bilogice și de a fi reflectate de
acestea.
 Definiția sunetului
• Poate fi făcută din punct de vedere:
– biologic = senzația produsă prin acțiunea vibrațiilor
materiale asupra organului auditiv, propagate în
mediu sub forma undelor (acustice).
– fizic = orice perturbație (energie mecanică) propagată
printr-un mediu material sub forma unei unde se
numește sunet. În această definiție se includ și vibrații
la frecvențe din afara domeniului de sensibilitate al
urechii.
– muzical = entitate caracterizată de patru atribute:
înălțime, durată, intensitate și timbru.
 Sunetul
• Sunetul este o vibrație mecanică care se
propagă sub formă de undă (acustică sau
sonică).
• Undele sonice se propagă prin diferite
materiale făcând să vibreze particulele din
care este făcut materialul respectiv
• Sunetele pot fi înțelese și ca variații de
presiune ale unor straturi succesive de
materie, în care particulele componente
execută mișcări de pendulare în jurul unei
poziții de echilibru
 Proprietățile undelor
• amplitudinea = deplasarea maximă într-un sens sau
altul (pozitiv sau negativ) a particulei de materie față
de poziția de echilibru
• perioada = timpul necesar particulei de materie pentru
efectuarea unei oscilații complete. Se măsoară în
secunde.
• lungimea de undă = distanța parcursă de undă pe
durata unei perioade. Se măsoară în unități metrice.
• frecvența = numărul de oscilații complete efectuate în
unitatea de timp (secundă). Se măsoară în Hertzi (Hz).
(1 Hz = 1 oscilație/secundă)
 Proprietățile undelor
• viteza = distanța parcursă de undă în unitatea de
timp. Se măsoară în metri/secundă.
• energia acustică = cantitatea de energie degajată
de particulele în mișcare care constituie unda. Se
măsoară în Jouli.
• puterea acustică = cantitatea de energie degajată
în unitatea de timp raportată la o suprafață dată a
mediului de propagare. Se măsoară în
Joule/secundă sau Watt.
• intensitatea acustică = fluxul de energie pe
unitatea de suprafață. Se măsoară în watt/cm2
 Proprietățile undelor
• În funcție de frecvență undele se împart în:
– Infrasunete: 0 – 16 (20) Hz
– Sunete audibile: 16 (20) Hz – 18 KHz (18.000 Hz)
– Ultrasunete: 18KHz – 150MHz (150.000 KHz)
– Hipersunete: peste 150 MHz
• Aparatele de diagnostic ecografic utilizează, în
general, ultrasunete cu frecvențe între 1 – 10
MHz. Rezoluția imaginii ecografice depinde de
acest parametru.
 Proprietățile undelor
• Viteza sunetului este unul dintre parametrii care descriu
propagarea sunetului printr-un mediu și depinde de proprietățile
mediului de propagare, de temperatură dar în particular de
elasticitatea și densitatea acestuia.
• Mach este o unitate de măsură folosită în aerodinamică pentru a
exprima viteza unui corp care se deplasează într-un fluid: proiectil,
avion, rachetă etc. Viteza Mach 1 este egală cu viteza sunetului în
fluidul respectiv; în condiții standard Mach 1 este egal cu 1224
km/h (sau 340 m/s). Valorile subunitare ale numărului lui Mach
înseamnă viteze subsonice, iar valorile supraunitare înseamnă
viteze supersonice.(n.b. hipersonice = mai mari de Mach 5).
• Viteza sunetului în lichide este mai mare decît în gaze, iar în solide
mai mare decât în lichide.
• Astfel, în aer viteza sunetului este de 330-350 m/s, iar în apă este
de aproximativ 1500 m/s, iar viteza sunetului într-un bloc de oțel
este de aproximativ 5900 m/s.
 Fenomene fizice ale trecerii US
printr-un mediu
• Propagarea – se face liniar
• Transmisia – impedanța acustică (modul în care unda străbate
mediul)
• Reflexia – ”întoarcerea” undei de la nivelul interfeței dintre medii
• Refracția – modificarea unghiului de propagare
• Difracția – deflectarea în jurul unei interfețe care este mai mică
decât lungimea de undă, US se vor propaga în spatele obstacolului
fără a pierde energia inițială dar generând artefacte.
• Dispersia – reflectarea dezordonată aUS
• Difuzia – preluarea unei părți de energie de către particule din
mediul de propagare care devin microemițătaore de US
• Absorția – pierderea treptată a energiei prin transformare în
energie calorică
• Atenuarea este suma pierderilor de energie rezultând din: reflexie,
dispersie, difuzie și absorție.
 Practic, ecografia se obține printr-un
proces care poate fi schematizat astfel:

1.Generarea de US de către transductor

2 Transmiterea lor către țesuturi

3 Captarea US revenite printr-un proces de reflexie,

variabil in funcție de diferența de densitate dintre
tesuturile traversate succesiv
• Imaginea ecografică este rezultatul mai multor
fenomene:
– Generarea US
– Particularitățile acustice ale țesuturilor
– Răspunsul corpului uman la propagarea US
 Generarea US
• Se bazează pe efectul piezoelectric care are loc la
nivelul sursei electrice
• Efectul piezoelectric = proprietatea unor cristale
(ex. cuarț) de a se deforma mecanic când la
extremitățile lor se aplică o diferență de potențial
electric.
• Deformarea este instantanee și se însoțește de
emiterea de US.
• Principiul este valabil și în sens invers – US
deformează cristalul și crează diferențe de
potențial electric la capetele acestuia.
 Generarea US
• Sursa acustică (transductor) emite și recepționează US
alternativ.
• Locul geometric al tuturor punctelor din mediul de
propagare al US la un moment dat se numește Frontul
undei US
• Rezoluția ideală egală cu lungimea de undă se obține cand
cristalul piezoelectric emite un singur impuls de US.
• În practică elasticitatea prea mare a cristalului de cuarț îl
face inutilizabil (la o singură stimulare are cca 1500 vibrații)
astfel încât se folosesc ceramici speciale sintetice sau mase
plastice.
• Frecvența nominală este frecvența dominantă a US emise
de transductor
 Particularitățile acustice ale
țesuturilor
• Viteza de propagare este constantă pentru fiecare tip
de țesut și deși diferențele sunt mici sunt sesizabile de
către aparat.
• Densitatea țesuturilor – viteza crește cu cât densitatea
este mai mare
• Elasticitatea proprietatea de a reveni la forma inițială
după o deformare mecanică.
• Impedanța acustica (Z) caracterizează proprietatea
reflectogenă a mediului respectiv. Este produsul
densității mediului străbătut cu viteza de propagare
prin mediu. Se măsoară în Rayl.
 Informația ecografică
• Transductorul indeplinește două funcții:
– Emițător de US – la intervale regulate de timp cu
durata de 1 microsecundă
– Receptor de US – sub formă de ecouri pe durata
următoarelor 99 microsecunde.
• Ecourile recepționate conduc la apariția unor
diferențe de potențial electric, astfel diferențele
de impedanță acustică sunt codificate în
impulsuri electrice și prelucrate apoi în sistem
digital.
Tipuri de transductoare
 Tipuri de informație ecografică

• Modul A (modularea amplitudinii

• Modul B (modularea strălucirii - „brightness
• Modul M (modulare poziție-timp)
• Ecografia Doppler
• Ecografia 3D/4D
Modul A (modularea amplitudinii) = explorarea ecografică într-
o singură direcție.
Ecografie unidimensională – imaginea ecografică este
asemănătoare cu un grafic (pe ordonată este amplitudinea
ecourilor, iar pe abscisă profunzimea de la care provin)
Modul B (modularea strălucirii - „brightness„) – prin fixarea
(înghețarea) ecourilor obținute pe un ecran cu memorie dintr-o
succesiune de ecografii A-mode. Imaginea ecografică este alcătuită
din linii de informație ultrasonore. Aceste linii sunt alcătuite din
puncte fiecărui punct corespunzând un ecou. Strălucirea fiecărui
punct este direct proporțională cu amplitudinea ecoului căriua îi
corespunde.
Modul M (modulare poziție-timp) – ecocardiograma are două
dimensiuni: spațiu și timp
Ecografia Doppler – pentru fluxuri sanguine.
Ecografia 3D/4D
 Imaginea ecografica

• Rezolutia
– Este distanta minima dintre doua puncte din zona
explorata care apar distinct pe ecranul ecografului
– Exista o rezolutie axiala si una laterala
– Este direct determinata de frecventa
transductorului (cu cat frecventa este mai mare cu
atat rezolutia este mai buna)
 Imaginea ecografica
• Compensarea atenuarii in functie de timp (Time Gain
Compensation)
– Atenuarea semnalului ultrasonic este un fenomen natural
si se produce in progresie exponentiala, prin compensarea
se face tot in progresie exponentiala dar in sens invers
acesteia.
– Prin utilizarea acestei functii puncta aflate la adancimi
diferite vor genera ecouri de acceasi intensitate
• Capacitatea de penetrare este invers proportional cu
frecventa transductorului (ex.frecventa de 3,5 MHz
este optima pentru examinarea organelor abdominale,
cu frevente mai mari de 5 MHz se examineaza doar
leziuni superficiale.
 Imaginea ecografica
• Procesarea imaginii ecografice
– Imaginea ecografica este realizata prin prelucrarea
computerizata a diferentei de potential electric de la
extremitatile ceramicilor care intra in alcatuirea
transductorului.
– Aceata prelucrare se face cu ajutorul scan-convertorului
digital care realizeaza doua operatiuni esentiale:
• scara de nuante de gri – diferentele de potential electric generate
de ecourile returnate sunt codificate in nuantede gri in functie de
intensitatea lor (acum exista 256 nuante)
• Procesarea imaginii ecografice – pentru optimizarea ei, pe baza
unui program special conceput.
• Stocarea imaginii ecografice tip poza sau film.
 Examinarea ecografica Doppler
• In corpul uman se studiaza cu ajutorul efectului
Doppler fluxul sanguin din cord si vase
• Efectul Doppler descrie comportamentul
frecventei sonore in cazul in care sursa sonora si
receptorul se afla in miscare unul fata de celalalt
• In fapt variatia de frecventa (sau frecventa
diferentiala) este informatia obtinuta primordial
• Este foarte important si unghiul dintre fascicolul
emis si directia de miscare a sangelui
 Examinarea ecografica Doppler

• Exista doua tehnici de examinare care utilizeaza

efectulDoppler:
– Ecografia Doppler cu emisie continua
– Ecografia Doppler cu emisie pulsatorie
• Ecografia bidimensionala Doppler codificata color
este tehnica cea mai uzitata actual. Punctele in
care fluxul sanguine se indreapta catre
transductor sunt colorate in rosu, iar cele in care
fluxul sanguine se indeparteaza de transductor
sunt colorate in albastru
 Examinarea ecografica Doppler
• Informatii furnizate de ecografia Doppler:
• Prezenta fluxului sanguin
• Sensul fluxului sanguin
• Viteza fluxului sanguin
• Caracterul fluxului sanguine (ex.laminar sau
turbulent)
• Informatii derivate - ex.: gradientul de presiune
prestenoza si post stenoza, debitul sanguin, aria
unei valve, etc.
 Avantajele metodei ecografice
• Ofera date morfologice interpretabile
• Furnizeaza informatii dinamice in timp real
• Este neinvaziva si neiradianta
• Este lipsita de nocivitate (in parametrii prestabiliti)
• Nu necesita substante de contrast
• Poate fi repetata ori de cate ori este necesar
• Are accesibilitate larga putand fi practicata de medici cu
specialitati diferite
• Nu necesita conditii speciale pentru a fi folosita, putand fi
folosita si la patul bolnavului
• Are cost relative scazut
• Permite dirijarea unot manevre invasive de diagnostic
 Limitele metodei ecografice
• Pot fi numeroase surse de eroare:
1. Surse de eroare datorate aparaturii ecografice ex.:
variatiile curentului de alimentare, reglare incorecta,
contact imperfect al transductorului cu tegumentul,
apparat defect sau dereglat, etc
2. Surse de eroare datorate particularitatior fizice ale US
Ex.: fascicolul US nu este cilindric ci are zone de ingustare
in functie de focalizare, ecoul reflectat trebuie sa fie pe
axul sondei pentru a fi receptionat optim, aparatul este
setat sa calculeze distantele in functie de viteza `medie `
de propagare prin tesuturi (1540m/s), pot apare artefacte:
de contur, de sediu, de reverberatie.
 Limitele metodei ecografice
3. Surse de eroare datorate pacientului Ex.: lipsa de
cooperare, suprafata tegumentara restransa (cicatrici,
arsuri, pansamente), meteorism etc
4. Surse de eroare datorate medicului Ex.
:necunoasterea metodei sau aparatului, reglare
incorecta, alegere inadecvata a transductorului,
examinare superficiale sau incomplete, timp
insufficient acordat examinarii etc.
5. Surse de eroare datorate leziunii Ex. Dimensiuni prea
mici (mai mica de 1 cm), localizare, lipsa diferentei de
impedanta acustica fata de tesuturile inconjuratoare
 Efectele biologice ale ultrasunetelor
• US actioneaza mai ales la nivel molecular putand duce
la generarea de caldura si modificari biochimice
• Amploarea efectelor depinde de cantitatea si calitatea
energiei acustice incidente si absorbite pe unitatea de
suprafata
• Medical se observa efecte foarte variate astfel incat
acestea pot fi utilizate in domenii diferite de aplicare:
– Diagnostic ultrasonic
– Ultrasonoterapie –fizioterapie
– Litotritie
 Efectele biologice ale ultrasunetelor
• In scop diagnostic se lucreaza cu emisie
pulsatorie de 1 microsecunda la interval de 100
microsecunde, frecventa de 2,5 – 10 MHz,
intensitate 1 -20 mW/cm2, astfel incat in aceste
conditii riscurile unor efecte nocive sunt minime,
chiar absente dupa unii autori.
• Studiile au aratat urmatoarele efecte:
– Minima degajare de caldura
– Modificari de pH, de permeabilitate membranara, de
circulatie sanguine.
 Efectele biologice ale ultrasunetelor
• In aplicati terapeutice sau litotritia se folosesc
frecvente sub 1MHz, puterea acustica mai
mare de 150mW/cm2, care pot genera
fenomene de cavitatie, încălzire intensă 
ardere, radicali liberi, ionizari, alterarea ADN
Vă mulțumesc!
Patologie uterină
 Anomalii congenitale uterine

Uterul şi trompele provin din cele două canale Müller – săpt 6

- porţiunea cranială a canalelor Müller, nefuzionată iau naştere
trompele uterine,
- din partea lor caudală, uterul, care iniţial păstrează septul între
canale, sept care apoi se rezoarbe, luând astfel naştere cavitatea
uterină unică.

Majoritatea anomaliilor uterine se datoresc insuficienţei fuziunii, sau

absenţei resorbţiei parţiale sau totale a septului dintre ele.

Frecvenţa generală a anomaliilor uterine variază între 0,1% şi 2%,

Frecvent asociate şi cu alte anomalii ale tractului uro-genital.

 Clasificarea anomaliilor congenitale ale uterului

Clasa Descripţie Embriologie Corecţie

chirurgicală
posibilă
I Hipoplazie sau agenezie Canale Muller hipoplazice Nu
sau absente
II Uter unicorn Un canal Muller hipoplazic Nu
sau absent
III Uter didelf Absenţa completă a fuziunii Nu
celor doua canale Muller
IV Uter bicorn Insuficienţa fuziunii porţiunii Da
(complet sau parţial) superioare a celor două canale
Műller
V Uter septat Insuficienţa resorbţiei septului Da
între cele două canale Muller
normal fuzionate
VI Uter arcuat Probabil o variantă normală Nu
VII Distrofii uterine Dezvoltare anormală a peretelui Nu
uterin
 Anomalii congenitale uterine

Examinarea ecografică
- nu permite întotdeauna diagnosticarea diverselor tipuri de anomalii
congenitale uterine
- utilă totuşi ca examinare de prima intenţie.

Suspiciune de anomalie uterină,

- primul pas evaluarea mărimii şi formei corpului uterin şi a colului
uterin, prin examinare în secţiune transversală.

- al doilea pas căutarea unei a doua cavităţi uterine sau a unui al

doilea canal cervical

- al treilea pas identificarea prezenţei eventuale a unui sept.

 Anomalii congenitale uterine

Markerul ecografic al unei anomalii uterine este reprezentat

de lăţimea neobişnuită a corpului uterin la examinarea în secţiune
transversală.
Acest semn exclude anomaliile în care există două corpuri
uterine complet separate.
Anomalii congenitale uterine
uter septat
Anomalii congenitale uterine
uter bicorn
Anomalii congenitale uterine
uter bicorn
Anomalii congenitale uterine
uter septat
 Anomalii congenitale uterine
stg uter septat cu sarcina în stg
dr uter didelf cu sarcina in stg
 Anomalii congenitale uterine
stg uter didelf cu sarcina
dr uter septat cu sept incomplet
Anomalii congenitale uterine
imagine 3d
stg uter bicorn complet
dr uter bicorn partial
 Anomalii congenitale uterine
imagine 3 D rendering uter didelf
 Anomalii congenitale uterine

În situaţia specială a aplaziei uterine, sindromul Rokitansky-

Kuster-Hauser în locul imaginii corpului uterin se evidenţiază o
structură rudimentară, plasată posterior de vezica urinară, cu ovare
de aspect mai mult sau mai puţin normal,care se asociază hipoplazie
sau aplazie vaginală.
Anomalii congenitale uterine
Absenţa uterului
 Anomalii congenitale uterine

Cel mai devreme examinarea ultrasonică endovaginală poate

preciza diagnosticul la 6 săptămâni de sarcină.
Pe măsură ce sarcina creşte este tot mai dificil să se precizeze
diagnosticul de anomalie uterină folosind examinarea ecografică.
Aceasta se datorează faptului că pe măsură ce sarcina creşte
comprimă uterul rudimentar sau împinge septul către peretele uterin
opus, acesta devenind greu de identificat.
 Anomalii congenitale uterine

Un aspect particular este dat de imperforaţia himenală cu

hematocolpos şi hematometrie, în care vaginul apare dilatat, luând
aspectul unei formaţiuni chistice, care se continuă cu cavitatea uterină
dilatată prin hematometrie.
Anomalii congenitale uterine
Imperforaţie himenială
 Adenomioza

Adenomioza este o afecţiune caracterizată de prezenţa de ţesut endometrial

ectopic în miometru, dar spre deosebire de endometrioză, insulele de ţesut
endometrial aflate în miometru nu conţin decât stratul bazal, astfel că nu
reacţionează la modificările hormonale ciclice prin sângerare.
- incidenţă mare - pe cupele histopatologice, la aproximativ 31% din uterele
histerectomizate
-clinic se caracterizează prin mărirea globală, regulată, de volum a uterului,
menoragii şi dismenoree.
 Adenomioza
Diagnostic ecografic

Semnele ecografice ale adenomiozei, sunt reprezentate de :

- îngroşarea şi asimetria pereţilor uterini anterior şi
posterior
- zone hipoecogene şi heterogene, cu limite slab
definite în miometru
- multiple mici chiste intramiometriale, care dau
aspectul de schweitzer al miometrului
- ecogenitate anormală a stratului mijlociu
endometrial
- în cazul folosirii sonohisterografiei cu substanţă de
contrast, aceasta pătrunde în miometru
Adenomioza
 Adenomioza
Aspectul vascularizaţiei
 Tumorile miometrului

Tumorile miometrului reprezintă unele dintre cele mai

frecvente afecţiuni ginecologice, putând fi benigne sau maligne.
De departe tumorile beningne sunt preponderente ca
frecvenţă, cele maligne fiind rare sau excepţionale.
 Tumorile benigne ale miometrului

Tumorile benigne – sunt reprezentate aproape in

exclusivitate de leio-fibro-mioame.
Aceste tumori se dezvoltă pe seama fibrelor musculare
netede miometriale perivasculare şi a ţesutului conjunctiv adiacent.
Leio-fibro-mioamele pot afecta 20% din femeile aflate în
cursul vieţii genitale active, proporţia crescând la 40-50% la femeile
peste 45 de ani.
Tumorile benigne ale miometrului
Anatomie patologică - localizare

Localizarea lor poate fi

foarte variată:
- submucoase sesile
- submucoase pediculate,
- interstiţiale, în plin
perete uterin
- subseroase sesile
- subseroase pediculate.
Tumorile benigne ale miometrului
Anatomie patologică - localizare
Tumorile benigne ale miometrului
Anatomie patologică - localizare
Tumorile benigne ale miometrului
Anatomie patologică - localizare
 Tumorile benigne ale miometrului
Diagnosticul ecografic

Diagnosticul ecografic –
-uşor
-se bazează pe modificările de textură, modificarea conturului uterin şi
mărirea de volum a uterului.
-formaţiuni, bine circumscrise, cu ecogenitate medie sau moderată, cu textură
caracteristică, în unele mioame fiind vizibila structura spiralată, determinată
de dispoziţia fibrelor musculare .

Ecogenitatea este variabilă in funcţie de proporţia de ţesut muscular şi fibros

existentă în tumoră:
- de la hipoecogen, când predomina ţesutul miometrial,
- ecogenicitate medie, atunci când predomină ţesutul fibros.

Deşi nu sunt tumori încapsulate, deseori este vizibilă o interfaţă între tumoră şi
ţesutul din jur, ca o pseudo-capsulă.
 Tumorile benigne ale miometrului
Diagnosticul ecografic

Leiomioamele intramurale determină modificarea conturului

uterin.
Leiomioamele submucoase modifică ecoul median, liniar în mod
normal, al cavităţii uterine.
 Tumorile benigne ale miometrului
Diagnosticul ecografic

Datorită aspectului lor de tumori solide, pot determina amprente

asupra vezicii şi rectului.
Tumorile benigne ale miometrului
Aspecte degenerative

Degenerescenţa edematoasa-
ecogenitatea scade, până la un
aspect aproape anecogen şi textura
internă a miomului nu mai este
evidentă.

Degenerescenţa calcară- apar

zone hiperecogene cu con de umbră,
diseminate sau întreg miomul poate
să capete acest aspect.
Tumorile benigne ale miometrului
Localizarea mioamelor

Mioamele submucoase
În cazul în care sunt sesile
produc o amprentă asupra
endometrului, care este cel mai
frecvent hiperplazic

Dacă sunt pediculate, apar

ca o formaţiune rotunjită,
hipoecogenă, în mijlocul unui
endometru hiperecogen, uneori
putându-se identifica şi baza de
implantare.
 Tumorile benigne ale miometrului
Localizarea mioamelor

Examinarea Doppler

Dacă baza de implantare

nu este posibil să fie localizată,
atunci prin examinare în
Doppler color se poate vedea
pediculul vascular al nodulului
submucos, care este
caracteristic fiind format din
mai multe vase cu dispoziţie
radiară.
 Tumorile benigne ale miometrului
Localizarea mioamelor

Mioamele subseroase
În situaţia în care sunt sesile, determină boseluri ale conturului uterin.
 Tumorile benigne ale miometrului
Localizarea mioamelor

Mioamele subseroase

Cele pediculate pot fi situate

la distanţa de corpul uterin, putând
să apară probleme de diagnostic
diferenţial cu tumorile anexiale.

Diagnosticul poate fi tranşat

de:
- aspectul caracteristic
ecografic al miomului
- prin examinare în Doppler
color, când originea pediculului,
precizează diagnosticul.
 Tumorile benigne ale miometrului
Examinarea Doppler

Examinarea în Doppler color arată prezenţa de vase în centrul

tumorii sau la periferia ei, formând un inel vascular, consecinţă a
activităţii angiogenetice a celulelor tumorale, aspect caracteristic, în sensul
că traiectele vasculare intratumorale au aspect radiar, regulat.
 Tumorile benigne ale miometrului
Examinarea Doppler HD-flow şi power 3-D
 Tumorile benigne ale miometrului
Diagnosticul ecografic al complicaţiilor mioamelor
Necrobioza aseptică
 Tumorile benigne ale miometrului
Diagnosticul ecografic al complicaţiilor mioamelor

Mioamele pot suferi degenerescenţe calcare şi edematoase, sau

degenerări complexe, care pot modifica aspectul ecografic, putând pune
uneori probleme dificile de diagnostic diferenţial.
 Tumorile benigne ale miometrului
Diagnosticul ecografic al complicaţiilor mioamelor-asocierea cu sarcina
 Tumorile benigne ale miometrului
Diagnosticul ecografic al complicaţiilor mioamelor-asocierea cu sarcina
 Tumorile maligne ale miometrului

Sunt foarte rare, fiind reprezentate de sarcoame, tumori de

origine mezodermală, având ca variante histopatologice mai frecvente:
- leiomiosarcomul,
- sarcomul endometrial stromal,
- tumora mülleriană mixtă
- variante histopatologice mai rare ca sarcoamele
heterologe pure, sarcoamele vasculare şi
limfosarcoamele.
Sarcoamele reprezintă 2-6% dintre tumorile maligne
uterine.
 Tumorile maligne ale miometrului
Leiomiosarcomul-diagnostic ecografic

Au o structură predominent solidă sau solid – chistică, cu prelungiri care

invadează peretele uterin, astfel că marginile lor sunt neregulate.
Tumorile maligne ale miometrului
Leiomiosarcomul-diagnostic ecografic
 Tumorile maligne ale miometrului
Leiomiosarcomul-diagnostic ecografic- Doppler
 Tumorile maligne ale miometrului
Leiomiosarcomul-diagnostic ecografic- Doppler
 Patologia endometrului

Patologia endometrului este domeniul de predilecţie al

utilizării examinării ecografice transvaginale, ea permiţând, prin
apropierea şi rezoluţia deosebită o vizualizare de mare calitate a
endometrului.
Prin aceasta examinarea ecografică transvaginală este
capabilă să evidenţieze şi diagnosticheze inflamaţiile, hiperplaziile ,
atrofia, polipii şi tumorile endometriale, examinarea abdominală
având rezultate mult mai modeste în evaluarea de fineţă a leziunilor
endometriale.
 Patologia endometrului
Inflamaţiile

Reprezintă o patologie relativ frecventă, însoţită întotdeauna

de semne inflamatorii generale, dar şi de semne şi modificări
inflamatorii la nivelul endometrului.
 Patologia endometrului
Inflamaţiile

Prezenţa revărsatului endocavitar se evidenţiază

printr-o imagine anecogenă, care ocupă cavitatea în cazul sângelui, sau
dimpotriva, hiperecogenă, în cazul piometriei.
 Patologia endometrului
Hiperplaziile

Reprezintă cea mai frecventă formă de patologie

endometrială, atât în perioada premenopauzală, perimenopauzală şi
postmenopauzală.
Este adevărat, că cea mai mare frecvenţă se întâlneşte în
perioada perimenopauzală, adică între 40 şi 50 de ani, fiind însoţită de
menometroragii sau metroragii şi se datoreşte stimulării estrogenice
nebalansate de acţiunea progesteronului, apărând ca o consecinţă a
ciclurilor anovulatorii.
 Patologia endometrului
Hiperplaziile

Din punct de vedere histopatologic, hiperplaziile endometriale

se clasifică în:
- hiperplazii simple,
- hiperplazii complexe ( adenomatoase )
- hiperplazii cu atipii ( adenomatoase atipice ).
 Patologia endometrului
Hiperplaziile

Ecografic, indiferent de forma histopatologică endometrul este

- îngroşat,
- hiperecogen,
- conţinând mici zone hipoecogene, cu aspect vezicular, care reprezintă
glandele endometriale dilatate.

Limite superioare ale grosimii normale ale endometrului normalului

(măsurând dublul strat endometrial):
- 10 ± 2 mm la femeia aflată în perioada de viaţă genitală activă
- sub 4 mm pentru femeia aflată în menopauză, care nu foloseşte
terapie de substituţie hormonală.

Hiperplazii endometriale:
-mai mult de 14 mm în perimenopauză
-mai mult de 8 mm în postmenopauză.
 Patologia endometrului
Hiperplazia simplă

Endometrul îngroşat, are o ecostructură heterogenă, predominent

hiperecogenă, în secţiune longitudinală linia endocavitară prezintă ondulaţii
sau este dispărută.
Limita endometru-miometru este în general bine marcată.
Patologia endometrului
Hiperplazia simplă
Patologia endometrului
Hiperplazia simplă

În secţiunea frontală,
endometrul se prezintă ca un triunghi
hiperecogen,care ocupă cavitatea
uterină.
 Patologia endometrului
Hiperplazia simplă

Pe secţiunea transversală,
fundică, linia endocavitară
apare ondulată, fapt care
reflectă pliurile îngroşate ale
mucoasei hiperplazice.
 Patologia endometrului
Hiperplazia complexă

Se caracterizează din punct devedere ecografic de îngroşarea

endometrului, care devine hiperecogen, cu dispariţia liniei de vacuitate
cavitară, dar neomogen prin prezenţa a multiple zone anecogene, cu diametre
cuprinse între 1 – 2 mm şi care reprezintă glandele endometriale dilatate
chistic.
Patologia endometrului
Hiperplazia complexă

În cazul hiperplaziei
endometriale polipoide pe
fondul ecogenic al
endometrului hiperplazic
apar formaţiuni hipoecogene,
rotunjite, uneori în picătură.
 Patologia endometrului
Atrofia

Atrofia endometrială – circumstanţe de

diagnostic
- este un proces normal în postmenopauză,
- în cazurile de amenoree prelungită,
- terapii medicale, estroprogestative, progestative
sau antigonadotrope.
Patologia endometrului
Atrofia
 Patologia endometrului
Atrofia

Există anumite caracteristici ale imaginii ecografice în funcţie de

cauza atrofiei:
- menopauză -Endometrul atrofic nu poate fi individualizat ecografic,
linia endocavitară nu mai este vizibilă net, putând exista de o parte şi
de alta a cavităţii uterine o bandă hipoecogenă de câţiva milimetri
grosime, fără a avea o interfaţă netă cu miometrul.

-atrofia apărute sub estroprogestative, linia endocavitară este

neregulată şi nu este subliniată de o bandă hipoecogenă.

- atrofia indusă de antigonadotrope endometrul şi linia vacuităţii

uterine sunt slab individualizate, dar sunt mărginite de o bandă
hipoecogenă, bine individualizată.

- atrofia apărute după o amenoree prelungită, linia vacuităţii

endocavitare este foarte bine vizibilă şi este mărginită de o bandă
hipoecogenă.
 Patologia endometrului
Polipii

Polipii endometriali – apar ca urmare a hiperplaziei glandelor

endometriale şi a ţesutului stromal, având pedicul vascular propriu.

Frecvenţa lor de apariţie este în jur de 10% din femei şi pot fi

cauza unor metroragii, uneori importante.
 Patologia endometrului
Polipii

Deşi sunt formaţiuni benigne, femeile care au polipi

endometriali au un risc de nouă ori mai mare de a dezvolta un cancer
endometrial .

Pot fi pediculaţi sau sesili şi pot avea dimensiuni diferite,

uneori fiind atât de voluminoşi încât pot să proemine în canalul
cervical sau chiar în vagin.
Aspectul ecografic este dominat de creşterea grosimii endometrului, cu
ecogenitate crescută, pe fondul căreia pot apare formaţiuni rotunjite,
hipoecogene sau ecogene, formaţiuni care corespund polipilor.
 Patologia endometrului
Polipii

Semnele ecografice pot cuprinde:

- îngroşarea nespecifică a endometrului,
- o arie focală ecogenică în endometru ( aspect care este
specific fazei foliculare, proliferative a endometrului, moment al
ciclului menstrual, când polipii endometriali nu sunt foarte bine vizibili
ecografic )
- o formaţiune endocavitară, înconjurată de o zonă
anecogenă, care reprezintă fluid, acumulat în cavitatea uterină.
Patologia endometrului
Polipii
Patologia endometrului
Polipii
Patologia endometrului
Polipii
Patologia endometrului
Polipii
Patologia endometrului
Polipii
 Patologia endometrului
Polipii

Vascularizaţia polipilor endometriali provine din ramurile

terminale ale arterei uterine şi prin examinare în Doppler color este
posibil să se vizualizeze vasul nutritiv al polipului ( este caracteristică
sursa unică, faţă de nodulii miomatoşi endocavitari ).
Patologia endometrului
Polipii
Patologia endometrului
Polipii
Patologia endometrului
Polipii
 Tumorile endometrului

Există trei tipuri principale de tumori endometriale:

- adenocarcinoame
- sarcoame
- metastaze endometriale , de obicei de origine ovariană.
 Tumorile endometrului
Adenocarcinoamele endometriale

Măsurarea grosimii endometrului prin examinare

transvaginală, permite identificarea pacientelor cu risc major, care vor
fi supuse examinării histopatologice şi anume cele cu grosimi ale
endometrului de:
- peste 8 mm în perimenopauză
- peste 5 mm în postmenopauză
 Tumorile endometrului
Adenocarcinoamele endometriale

Diagnosticul ecografic
- imagine tipică - formaţiune ovalară, situată central în cavitatea
uterină, astfel că linia de vacuitate nu mai este vizibilă.

- imaginea este hiperecogenă, destul de omogenă şi este înconjurată de

o bandă hipoecogenă, reprezentând miometrul peritumoral.

-uneori aspectul este heterogen, cu plaje anecogene, care semnalează

prezenţa hematometriei, sau cu plaje hipoecogene, care traduc necroza
tumorală, totul pe fondul hiperecogen al tumorii.

- poate există lichid liber în fundul de sac Douglas.

 Tumorile endometrului
Adenocarcinoamele endometriale
 Tumorile endometrului
Adenocarcinoamele endometriale
 Tumorile endometrului
Adenocarcinoamele endometriale
Examinarea Doppler color
 Tumorile endometrului
Adenocarcinoamele endometriale
Examinarea Doppler color
 Tumorile endometrului
Sarcoamele endometriale

Din punct de vedere ecografic nu se pot diferenţia de

adenocarcinoame, singurele elemente de diferenţiere fiind reprezentate
de agresivitatea deosebită, cu tendinţa la invazia structurilor
subiacente
 Tumorile endometrului
Sarcoamele endometriale

Au o vascularizaţia anarhică, extrem de bogată, impedanţa

şi velocitate scăzută, evidenţiabile la examinarea în Doppler color.
 Tumorile endometrului
Sarcoamele endometriale- vascularizaţie
 Patologia cavităţii uterine
Retenţiile lichidiene

În cazul hematometriei recente, în conţinutul anecogen al

cavităţii, se găsesc zone ecogene sau mediu ecogene, care semnalizează
prezenţa cheagurilor sanghine, ca şi în cazul piometriei, pe când în cazul
hematometriei vechi sau a retenţiei de mucus ( relativ frecventă în
menopauză), conţinutul este franc anecogen, putându-se astfel vizualiza
cavitatea uterină în întregul ei.
 Patologia colului uterin

Examinarea ecografică a colului uterin nu este posibilă decât

prin ecografie transvaginală şi în general sunt puţine situaţii
patologice, în care să fie utila examinarea ecografică.

Patologie inflamatorie
Inflamaţiile colului uterin, cervicitele, afecţiuni foarte
frecvente, determină modificări cervicale, care pot fi vizibile ecografic.
Este posibilă apariţia mai multor semne, care pot fi observate
fie izolate, fie asociate.
 Patologia colului uterin

Glandele endocervicale dilatate chistic ( ouăle Naboth)

Apar ca urmare a obstruării orificiilor de evacuare a

glandelor endocervicale, cu acumularea secreţiei mucoase şi
transformarea lor chistică.
Prezenţa lor este de obicei la limita fiziologicului, dar atunci
când sunt numeroase, traduc existenţa unui proces inflamator cervical.
 Patologia colului uterin
Glandele endocervicale dilatate chistic ( ouăle Naboth)

Din punct de vedere ecografic, apar ca imagini anecogene rotunde

sau ovalare, fiind situate în jurul orificiului extern al colului, frecvent putând
să intereseze treimea superioară a canalului endocervical, sau putând sa aibă
ambele localizări.
În timp îşi pot pierde din caracterul anecogen, devenind heterogene
sau mediu ecogenice.
 Patologia colului uterin
Polipi de origine endocervicală
Patologia colului uterin
Tumorile benigne
Fibrom cervical
 Patologia colului uterin
Tumorile maligne

Sunt reprezentate de:

- cancerul de endocol, care este ca formă histopatologică
un adenocarcinom, atunci când are ca provenienţă epiteliul glandular
endocervical sau carcinoame epidermoide, atunci când au ca
provenienţă epiteliul pavimentos, metaplaziat în canalul endocervical

- cancerul de exocol, care este ca formă histopatologică

predominentă un carcinom epidermoid ( 95% din cazuri ) şi în rare
cazuri ( 5% ) adenocarcinoame, apărute pe zone de ectopie mucoasă.
Cancerul de col uterin este cea mai frecventă formă de tumoare
malignă genitală a femeii şi are frecvenţa maximă în grupa de vârstă
între 35 – 55 de ani.
Patologia colului uterin
Tumorile maligne
Cancerul de endocol
 Patologia colului uterin
Tumorile maligne

Aspectele ecografice pe care le poate îmbrăca un cancer de

exocol, sunt foarte variate, de la aspectul absolut normal al colului, în
formele incipiente, la aspecte care sugerează invazia vezicală şi
parametrială, în formele avansate.
Patologia colului uterin
Tumorile maligne
Cancerul de exocol
 Patologia ovarelor

• Chisturile ovariene "simple", distrofice sunt

econegative (ecotransparente), sferice şi nu
depăşesc în mod curent 6 cm în diametru.
Ocazional, însă, pot să atingă chiar 10 cm.
Capsula lor este netedă, fără papile sau septuri.
Evoluţia chisturilor distrofice va fi urmărită
ecografic, după administrarea tratamenului
hormonal de supresie.
 Patologia ovarelor

Ovarele polichistice sunt mari şi prezintă numeroşi

foliculi, cu diametre cuprinse între 3 şi 6 mm, dispersaţi
pe întrega sa arie. Suprafaţa de secţiune a ovarelor
polichistice depăşeşte, în general, 12 cm2. Totuşi, ovare
de dimensiuni cvasinormale, prezentând doar câţiva
foliculi, de dimensiuni mici, dispuşi în grosimea corticalei,
pot fi constatate si la femei cu boală ovariană polichistică
(B.P.C.O.)
Ovarele polichistice nu prezintă, prin urmare, un aspect
ecografic tipic.
 Patologia ovarelor

• Chisturile dermoide sunt structuri neomogene acustic.

Conţinutul mucoid realizează aspectul de "fulgi de
zăpadă". Dinţii, oasele , ţesutul tiroidian, părul etc.
realizează arii neomogene, cu ecodensităţi diferite, ce
pot să producă "conuri de umbră" şi să creeze impresia
că proemină în afara chistului.
• Chisturile ovariene maligne pot fi uni- sau multioculare.
Pot să prezinte septuri şi excrescenţe (formaţiuni
polipoide, vegetaţii).
Chist seros simplu
Chist dermoid
Hiperstimulare ovariana
Chist endometriozic
Sindrom de ovare polichistice
Cancer ovarian
Diferentierea intre tumorile
benigne si cele maligne
Cancer ovarian
Cancer ovarian
Screeningul anomaliilor trim I
și II
Conf. Dr. Liana Pleş
 Fătul ca pacient

• Medicina fetală este multidisciplinară :

• obstetricianul
• specialistul în medicină maternofetală sau perinatologist
• geneticianul
• ecografistul specializat în fetologie
• neonatologul
• chirurgul pediatru
• alte specialităţi pediatrice implicate în diagnostic şi
tratament în funcţie de anomalia constataă cardiologi,
chirurgi cardiotoracici, neurochirurgi, urologi
 Consideraţii etice şi legale

• beneficiul matern şi autonomia maternă versus beneficiu

şi autonomie fetală
• statutul legal al fătului ca persoană incomplet definit
• identificarea feţilor viabili şi previabili candidaţi la
tratament
• obligaţia de a trata fătul trebuie negociată în funcţie de
autonomia şi beneficiile materne
• mama are o obligaţie etică să accepte terapia fetală
pentru un făt viabil în scopul de a preveni sau trata o
afecţiune gravă sau un handicap dacă mortalitatea sau
afectarea fătului sunt improbabile iar mortalitatea şi
morbiditatea maternă de asemenea.
 Consideraţii etice şi legale

• când este viabil un făt?

• ce înseamnă afectare severă sau handicap
sever?
• ce beneficiu ar trebui obţinut pentru ca riscurile
să fie acceptabile?
• în raport cu mortalitatea şi morbiditatea maternă
şi fetală ce înseamnă improbabil?
• care este rolul tatălui biologic în luarea
deciziilor?
• ce se întâmplă dacă decizia maternă este
contrarie interesului fetal?
Afecţiunile (defectele) congenitale cuprind
orice defect funcţional sau structural
determinat de factori ce acţionează in
viaţa intrauterină sau imediat postpartum.
(OMS)

• Incidenţa generală a defectelor

congenitale inclusiv genetice este de 50 la
1000 de născuţi vii.

• Incidenţa lor după naştere depinde în

general de istoricul natural al afecţiunii.
• Anomaliile structurale = malformaţii.

• Anomaliile funcţionale cuprind de regulă defecte

metabolice, anomalii ale hemoglobinei sau retard
mental.

• Termenul “congenital” presupune ca defectul să fie

prezent la naştere dar sunt şi afecţiuni înnăscute care
devin evidente tardiv post partum.

• Cauzele afecţiunilor congenitale pot fi:

– genetice
– de mediu;
– mixte.
 Cauzele genetice
• Sunt reprezentate de anomalii ale ADN şi pot fi la rândul lor
ereditare sau sporadice.

– anomalii cromozomiale. Incidenţa generală este de 10% din sarcini

care însă vor finaliza în 90% din cazuri cu pierderea sarcinii (6 la 1000
de născuţi vii). Cele mai frecvente trisomiile 21, 13, 18 şi anomalii
gonosomale sdr. Turner, trisomia XXX etc

– anomalii prin mutaţii ale unei singure gene – determină erori de

metabolism, anomalii ale hemoglobinei, hemofilii, fibroza chistică.
Incidenţa globală la naştere - 10 din 1000 de naşteri. Pot fi autosomal
dominante, recessive, x linkate

– defecte multifactoriale ale interacţiunii genetice şi de mediu Incidenţa

generală este, în funcţie de criteriile de includere între 50-250 la 1000.
Includ malformaţiile cardiace, ale feţei, diabetul zaharat
insulinodependent, epilepsia etc
 Cauzele de mediu

Factori care interferă cu dezvoltarea

normală embrio-fetală şi includ:
– factori fizici (radiaţii, hipertermie),
– chimici (droguri, medicamente, alcool, tutun)
– infecţii (rubeola, toxoplasma, cytomegalovirus
etc)
 Screening
Condiţii pentru ca un program de screening să fie eficient elaborate Comitetul Naţional Pentru Screening UK

• legate de defectul congenital:

– să constituie o problemă importantă de sănătate (incidenţă mare,
mortalitate morbiditate mare)
– epidemiologia şi istoricul natural al bolii să fie bine cunoscute şi să
existe un factor de risc detectabil, un marker fiabil al afecţiunii, o
perioadă de latenţă sau un stadiu simptomatic precoce
– să existe o conduită acceptabilă în cazul diagnosticului pozitiv
• testul trebuie să fie:
– simplu, precis şi validat,
– parametrii testului în populaţia ţintă trebuie să fie cunoscuţi (valoarea
cut-off definită şi general acceptată)
– testul să fie acceptabil (cît mai puţin invaziv, fără efecte secundare,
nedureros)
– să existe un protocol pentru cazurile pozitive care să aibă ca scop
stabilirea diagnosticului pozitiv
 Parametrii importanţi pentru screening

• valoarea “cut-off” este limita testului care separă

valorile normale de cele patologice constituind astfel
pragul de decizie;
• sensibilitatea testului reprezintă procentul de indivizi
care vor dezvolta maladia depistaţi prin testul pozitiv;
• specificitatea este dată de procentul de indivizi
sănătoşi dintre cei detectaţi prin testul negativ.
Alegerea punctului de decizie depinde de:
• Disponibilitatea unor teste de a doua linie care să crescă
specificitatea,
• Severitatea bolii şi posibilitatea unui tratament eficient
• Screeningul - selectarea feţilor aflaţi la risc
de a prezenta o afecţiune congenitală
cărora li se va efectua un test invaziv şi
deci mai riscant în scopul diagnosticului
pozitiv.
• Diagnosticul pozitiv → consiliere →
decizie:
– instituirea unei terapii intrauterine sau
postnatale
– terminarea sarcinii atunci când anomaliile
sunt severe sau incompatibile cu viaţa,
(respectând dorinţa părinţilor.)
 Tipuri de screening prenatal

• A. Screeningul biochimic
• B. Screeningul ecografic
• C. Screeningul genetic
• D. Screningul afecţiunilor cu transmisie
ereditară
• E. Screeningul immunologic
 Screeningul bolilor transmise
ereditar
• Afecţiunile ereditare prezintă o incidenţă
generală de 1% şi sunt cauzate de alterarea
funcţiei unui singur locus genetic (transmitere
unică sau mendeliană).
• Screeningul în aceste cazuri se realizează prin
consiliere genetică şi diagnostic prenatal.
• Metodele utilizate constau în studiul arborelui
genealogic, pentru identificarea purtătorilor sau
al celor sigur afectaţi, examenul clinic al cazului
şi analiza ADN.
 Screeningul anomaliilor cromozomiale

• 10-15% dintre produşii de concepţie prezintă o anomalie

cromozomială

• 30 -80 % dintre ei sunt eliminaţi în cursul sarcinii prin

selecţie naturală.

• Diagnosticul anomaliilor cromozomiale antepartum =

cariotip fetal = procedură invazivă ( amniocenteza sau
biopsia de trofoblast ) = risc de avort 1%

• Reducerea investigaţiilor invazive nejustificate →

metode neinvazive care să identifice sarcinile cu feţi la
risc de a prezenta anomalii cromozomiale.
• Risc bazal = riscul fiecărei gravide ca fătul/copilul pe care îl
poartă să aibă un defect cromozomial.

• Riscul bazal sau a priori depinde de vârsta maternă şi de vârsta

gestatională.

• Riscul individual specific pacientei este calculat prin ajustarea

riscului a priori cu o serie de factori de risc (likelihood ratios – LHRs)
care depind de rezultatele testelor de screening.

• LHR care rezultă dintr-o anume măsuratoare ecografică sau

biochimică este calculată prin împărţirea procentului de feţi
anormali cromozomial la procentul de feţi normali, cu aceaşi valoare
a măsurătorii.

• Dupa fiecare test, riscul a priori este multiplicat cu LHR rezultat din
test, → un nou risc = riscul a priori pentru următorul test.

• Dacă testele nu sunt independente, atunci tehnici mai sofisticate de

analiză statistică multivariabilă pot fi folosite pentru a calcula o rată
de probabilitate / LHR combinată
 Riscul bazal pentru T21
• Creşte cu vârsta maternă
• Scade cu vârsta gestaţională, ~30% din
feţii afectaţi mor între săptămâna a 12 a şi
a 40 a de sarcină
 Riscul de T18 şi 13
• Creşte cu vârsta maternă şi scade cu cea
gestaţională.
• ~80% din fetii afectaţi mor între săpt 12 şi
40
 Markeri de screening pentru trim I 11- 13 săpt

• Translucenţa nucală NT
• Frecvenţa cardiacă fetală
• Teste biochimice (PAPP, free beta HCG)
• Velocimetria în Ductus venosus
• Osul nazal
• Regurgitaţia la nivelul tricuspidei
• Grosimea prenazală
 Screening ecografic trim. I
11-13 săpt

• Translucenţa nucală (NT) - colecţia subcutanată

de lichid din regiunea cervicală posterioară a
fătului
• Septată sau nu, limitată la regiunea gâtului sau
întregul făt
• Incidenţa anomaliilor cromozomiale/de altă
natură este corelată cu mărimea şi nu cu
aspectul NT
• În trim II, translucenţa dispare de obicei rareori
→ edem nucal/ higroma chistică cu sau fără
hidrops
 NT

Vârsta gestatională optimă pt măsurarea NT este 11+0-13+6

săpt. Lungimea cranio-caudală (CRL) 45 mm - 84 mm.
 NT
• 11 săpt este cea mai precoce vârstă la care screening-ul
este posibil:
– Screening-ul necesită test diagnostic, CVS <11 săpt este
asociat cu defecte reducţionale transversale ale membrelor;
– Multe din anomaliile fetale majore pot fi diagnosticate prin
ecografia de prim trimestru, dacă se face la min 11 săpt.
• Varsta de 13+6 sapt. este limita superioară admisă :
– Se oferă pt sarcinile cu feţi afectaţi opţiunea întreruperii cursului
sarcinii în trim I, nu în trim II;
– NT anormală la feţii cu anomalii cromozomiale scade după 13
săpt;
• Obţinerea dificilă a imaginilor corecte după 13 săpt
datorită poziţiei verticale a fătului.
 NT
75-80% din cazurile de T21, NT >percentila 95 a
distribuţiei normale (peste 3 mm).
• În T 21 nu există o corelaţie între valoarea NT şi
vârsta maternă → Test eficient de screening de
trimI prin combinarea vârstei materne cu
măsurarea NT.
• NT crescută - un grup heterogen de condiţii,
multiple mecanisme implicate în apariţia
colecţiei de lichid de la nivelul gâtului fetal.
 NT crescută
Mecanismele posibile:
Defecte şi disfuncţii cardiace
Congestia venoasă a capului şi gătului
Alterarea matricei extracelulare
Insuficienţa limfatică
Anemie fetală
Hipoproteinemie fetală
Infecţie fetală
Schema de evaluare
 Măsurarea frecvenţei cardiace
fetale (FHR)

• În sarcina normală:
FHR creşte ~ 110 bpm 5 săpt →170 bpm 10 săpt →
150 bpm 14 săpt
• T 21 FHR este usor crescută peste percentila 95
în ~ 15% cazuri
• T 18 FHR este usor scăzută, sub percentila 5 în
~ 15% cazuri
• T 13 FHR este semnificativ crescută, peste
percentila 95 în 85% cazuri.
 Includerea FHR în screening-ul
combinat
• un impact redus pt detecţia a T21 si 18,
dar unul important în detecţiei T 13
• diagnosticul diferenţial al T 18 si 13, care
se prezintă în rest similar, cu NT
crescută şi valori scăzute ale nivelurilor
serice materne ale free β-hCG si PAPP-A
 Biochimia serică
• Sarcinile cu trisomii se asociază cu valori modificate ale
concentraţiilor serice materne a unor produse feto-placentare
• Screening-ul în trim I
- vârsta maternă, NT fetală, FHR şi valorile concentratiilor serice
materne ale fractiei libere a ß-hCG şi ale PAPP-A,
- identifică ~90% din sarcinile cu T 21, cu o rată a rezultatelor fals
pozitive de 3%
• Screening-ul în trim II
– vârsta maternă + variate combinaţii între ß-hCG (total sau fractia libera),
AFP, estriol neconjugat (uE3) şi inhibina A
– identifică 56-71% T 21, cu o rată a rezultatelor fals pozitive de 5%
(Meta-analiza de H Cuckle, P Penn, D Wright; Semin Perinatol 2005
;29:252-7)
• T 21, concentraţia serică a fracţiei libere a
ß-hCG este crescută de ~ 2 ori, iar cea a
PAPP-A este redusă de ~ 2 ori,
comparativ cu sarcinile euploide
• Valorile serice ale fracţiei libere ß-hCG şi a
PAPP-A depind de:
– aparatul şi reactivii utilizaţi,
– vârsta gestaţională,
– greutatea maternă,
– rasă,
– statusul de fumătoare
– metoda de concepţie
• Valorile serice sunt ajustate prin transformarea
lor într-un multiplu al medianei normale (MoM) -
specifice unei sarcini cu aceleaşi vârstă
gestaţională, greutate maternă, status de
fumătoare, rasă şi metoda de concepţie
• Rasa neagră, nivelul PAPP-A este cu
~60% mai mare decât la cele albe →
subestimare semnificativă a riscului real T
21.
• Fumatoare sau sarcină după FIV PAPP-A
este scazută → supraestimare risc T 21,
cu o creştere semnificativă a ratei
rezultatelor fals pozitive.
Diferenţe între cele trei trisomii
• ß-hCG • PAPP-A • ESTRIOL
NECONJUGAT

Trisomie 21 • crescut • scăzut • scăzut

Trisomie 18 • scăzut • scăzut • scăzut

Trisomie 13 scăzut • scăzut • scăzut

Turner • normal • scăzut • normal

Valorile NT sunt mai mari în trisomiile 18 şi 13 decât

în trisomia 21.
Valorile PAPP-A sunt mai mici în trisomiile 18 şi 13
decât în trisomia 21.
Valorile ß-hCG în trisomia 21 sunt crescute, în timp
ce în trisomiile 18 şi 13 sunt scazute.
FCF este crescută în trisomia 13, spre deosebire de
trisomiile 21 si 18.
 Markeri noi
• Os nazal
• Ductus venosus
• Regurgitaţia la nivelul valvei tricuspide
• Grosimea tesutului prenazal
 Osul nazal
• La 11-13 săpt osul nazal este considerat
absent în (~):
– Feţii euploizi 1-3%
– Feţii cu trisomie 21 60%
– Feţii cu trisomie 18 50%
– Feţii cu trisomie 13 40%
• Osul nazal este absent mai frecvent:
– La 11 săpt decât la 13 săpt
– La feţii cu NT crescută
– La gravidele de rasă neagră
Osul nazal
 Ductul venos
• Vas scurt leagă vena ombilicală
de vena cavă inferioară

• Direcţionează preferenţial
sângele oxigenat către creierul
fetal

• ~ 20% din sangele oxigenat

provenind de la placentă şunteaza
circulaţia hepatică → dirijat prin
VCI către inimă → atriul drept, →
foramen ovale → atriul stâng →
ventricului stang → aorta

• Ductul venos se închide în primele

minute după naştere ( poate dura
mai mult la prematuri)
 Ductus venosus

• Unda fluxului sangvin in ductul venos are o

forma caracteristica:
• Viteza mare în timpul sistolei ventriculare (unda
S) şi a diastolei ventriculare (unda D)
• Flux anterograd în timpul contracţiei atriale (unda
a)
• Screeningul de prim trimestru pt T 21 prin
analiza combinată a vârstei materne + NT
+ FHR + fractiei libere a ß–hCG si PAPP-
A
– Rata de detecţie 90%
– Rata rezultatelor fals pozitive 3%
• Evaluarea undei “a” în ductul venos
îmbunătăţeşte rezultatele screening-ului
combinat de prim trimestru:
– Rata de detecţie 95%
– Rata rezultatelor fals pozitive 2.5%
 Evaluarea fluxului prin valva tricuspidă

• Este necesara o imagine de patru camere, în incidenţa

apicala, a cordului fetal
• Regurgitaţie, care durează aproximativ jumătate din
sistola şi are o viteză a fluxului de peste 60 cm/s
 Biopsia de trofoblast (Chorionic villus
sampling , CVS)

• Riscul de T21 peste 1/200

• metodă invazivă de diagnostic care presupune
extagerea de celule trofoblastice de la nivelul placentei
(au genotip identic).
• Este efectuată între 11 şi 12 săptămâni şi se poate
efectua transabdominal sau transvaginal cu ajutorul unui
ac sau a unui cateter special.
• Spre deosebire de amniocenteză precocitatea
diagnosticului genetic permite întreruperea voluntară a
sarcinii la vârste mai mici şi cu riscuri minime
• Risc de avort 1%
 Amniocenteza
• Este o metodă inavzivă de diagnostic prenatal care
presupune extragerea de lichid amniotic şi analiza
celulelor fetale sau dozarea AFP. Lichidul amniotic
conţine celule fetale descuamate de la nivelul
tegumentelor, vezicii urinare, tractului gastrointestinal
precum şi celule amniotice.
• Procedura poate fi efectuată între 15 şi 18 săptămâni.
• La 15 săptămâni amniocenteza este considerată
precoce şi prezintă riscul mai mare de pierdere a
sarcinii.
• Peste 18 săptămâni amniocenteza este tardivă iar după
20 de săptămâni riscul principal este reprezentată de
dificultatea cultivării celulelor fetale pentru cariotipare.
 Amniocenteza
Indicaţii

• 1- risc crescut de anomalii genetice la screening

• 2. în SUA standardul current de practică este de a se
efectua amniocenteza sau CVS la toate femeile peste
35 ani, În Romania nu există un standard de practică cu
privire la diagnosticul prenatal
• 3- istoric de sarcini cu defecte tub neural (DTN) -risc de
2-3% de reccurenţă necesită amniocenteză cu
identificare de AFP şi de evaluare ecografică a
sistemului nervos.
• 4.-istoric familial de boli cu transmitere ereditară sau
partener purtător al unei boli cu transmitere ereditară
• 5.- izoimunizare Rh în vederea stabilirii gardului de
afectare fetală
• 6. –infecţie uterină.
 Amniocenteza
Riscuri şi complicaţii
• Riscul de avort datorat amniocentezie este
de 0.2-0,5%
• Gravidele care au risc de izoimunizare (Ac
anti D absenţi) necesită administrarea
profilactică de imunoglubulină anti Rh.
• Picior var equin
• Pierdere de lichid amniotic
• Corioamniotită
 Cordocenteza
• Reprezintă o metodă invazivă de diagnostic prenatal
• Puncţionarea sub ghidaj ecografic a cordonului ombilical în vecinătatea inserţiei
placentare
• Se obţine probă din sângele fetal care va beneficia de următoarele investigaţii:
– Cariotipare directă a limfocitelor fetale cu rezultate rapide
– Studiu ADN pentru afecţiuni metabolice
– Diagnostic hematologic: talasemie, hemofilie, von Willebrand, trombocitopenie inclusiv
posibilitatea transfuziei intrauterine
– Diagnostic imunologic pentru o serie de infecţii intrauterine: toxoplasma, rubeolla, CMV,
varicela. Parvovirusul B19.
– Determinarea PaO2, PCO2, şi pH-ului sanguin fetal care pot da indicii despre bunăstarea
fătului, pe baza cărora se pot lua decizii.
• Complicaţiile asociate cu cordocenteza sunt mai frecvente în placentele inserate
posterior şi când procedura este efectuată înainte de 19 săpt.
• Includ:
– Avort (1%-2.3%),
– Naştere prematură (5%-9%),
– Hematomul cordonului ombilical şi abruptio placentae
– corioamniotită (0.6%),
– Exsanghinarea fătului la locul puncţie
– Izoimunizare Rh. Profilaxia izoimunizării Rh la femeile Rh negative este obligatorie după
procedură.
 Diagnostic prenatal în trimestrul II de sarcină

Screening biochimic
Triplul test sau cvadruplul test markeri biochimici din serul matern: alfa feto-
proteina, beta HCG, estriolul liber, PAPP-A, inhibina A.
– posibilitatea de detecţie de 60% a sdr. Down (5% rezultate fals pozitiv).

Defecte structurale - alfa fetoproteina serică maternă este utilă în detectarea:

– defectelor de tub neural,
– de perete abdominal,
– anomaliilor renale,
– obstrucţiilor gastro-intestinale înalte,
– adenomatozei pulmonare.
 Diagnostic prenatal în trimestrul II de sarcină
Screeningul ecografic

Anomalii structurale (malformaţii)

Acurateţea detectării anomaliilor este determinată de calitatea
echipamentului şi de experienţa examinatorului.

– în cazul populaţiilor cu risc malformativ crescut sensibilitatea

ecografiei este de 80-90%.

– rezultatele screeningului ecografic malformativ sunt însă

discutabile datorită costurilor mari de aceea raportul cost-eficienţă
nu a validat introducerea ecografiei ca screening pentru toate
sarcinile.

Rata detectării malformaţiilor maximă pentru anencefalie (100%), în

timp ce anomaliile cardiovasculare deşi frecvente sunt detectate
numai în proporţie de 50%.
 Diagnostic prenatal în trimestrul II de sarcină
teste diagnostice

Amniocenteza
- cariotip
- AFP
- bilirubină
Cordocenteză

Biopsia tardivă de trofoblast

Biopsia musculară sau de ficat

-distrofie musculară Duchenne
- deficit de glucoză 6 fosfatază
 Diagnostic prenatal în trimestrul II de sarcină
Screeningul ecografic

Trei nivele de calitate a examinării ecografice:

– nivelul I – aprecierea anatomiei fetale a vârstei de gestaţie, a

volumului amniotic, numărul, poziţia şi viabilitatea feţilor,

– nivelul II – efectuat de specialişti care cunosc anatomia fetală şi

care pot face screningul anomaliilor pe baza unor protocoale
standard. Nicolaides propune efectuarea unui astfel de examen
între 18 şi 23 săpt. Detectarea unor anomalii va determina referirea
sarcinii spre nivelul superior

– nivelul III – se situează de regulă într-un centru de diagnostic

prenatal şi va fi efectuat de un practician cu experienţă atât în
tehnica examinării ecografice cât şi în diagnosticul prenatal
deoarece implică şi efectuarea de intervenţii ghidate ecografic şi
colaborarea cu servicii de genetică, laboratoare biochimice şi de
biologie celulară
 Diagnostic prenatal în trimestrul II de sarcină
Diagnostic ecografic

Estimarea creşterii fetale:

- DBP, CA, LF
- Restricţia de creştere intrauterină
Placentaţie
Lichid amniotic
Anomalii:
- SNC: anencefalie, hidrocefalie, spina bifida, anomalii ale fosei
cerebrale posterioare
- Faţă: cheiloschizis, palatoschizis, micrognaţie
- Torace, cord: hernia diafragmatică, fibroza chistică, tumori
toracice, defecte cardiace congenitale
- Gastrointestinale şi de perete abdominal: atrezii esofag, duoden,
intestinale, gastroschizis, omfalocel, extrofia de vezică sau cloacă
- Urinare: agenezia renală, boala renală polichistică, megavezica
- Schelet