FILOSOFIA POLITICA

Obiectul de studio al acestei discipline este politicul. Cele mai importante incercari de a
preciza prin ce anume se diferentiaza acesta de celelalte componente ale domeniului social din care
face parte si politicul , apeleaza la idei precum “distributie si alocari a lucrurilor de valori” ,
constrangere , putere , decizie.
Politica ( grecescul polis=oras , sat ) , se refera pe de o parte la ansamblul aspectelor cetatii ,
la “treburile publice” , cunoasterea problemelor publice si la abilitatea de a guverna. Pe de alta
parte , politica vizeaza orice modalitate prin care membrii unui grup , avand interese , ajung la
decizii colective care sunt socotite apoi ca fiind obligatorii pentru respectivul grup. Printre
preocuparile principale ale FILOSOFIEI POLITICE de-alungul timpului , cele mai importante sunt:
a) incercarile de a elabora teorii ale statului ideal sau ale politicii ideale
b) stabilirea elementelor esentiale ale politicului , diferentierea acestuia fata de alte domenii ale
experientei umane
c) identificarea motivelor care explica supunerea oamenilor fata de putere , respective a
fundamentului legitimitatii
d) descrierea si evaluarea actiunii politice
e) clasificarea conceptelor , a tipurilor de discurs , a procedurilor limbajului politic.

CONCEPTUL DE PUTERE

Puterea se defineste in sens larg ca afectare , influentare de catre un individ sau o institutie a
atitudinelor sau actiunilor altora. Puterea este o relatie dintre doua categorii de subiecti ; cei care
conduc si cei care sunt condusi , elemental estential fiind DOMINATIA. Puterea se manifesta sub
forme diferite , in functie de domeniu: putere politica , economica , militara , tehnologica , etc. In
cadrul filosofiei politice , teoriile contractului social subliniaza distinctia dintre puterea sau
suveranitatea poporului si puterea celui sau celor care guverneaza: acestia nu au puterea in mod
natural , ci in baza unui contract sau accord voluntar , care determina conditiile in care o pot
exercita si limitele exercitarii legitime a puterii.
Una dintre cele mai importante teme ale teoriilor si dezbaterilor politice este aceea a
legitimitatii puterii. In stransa legatura cu ideea clasica a suveranitatii poporului , cea mai
importanta sursa a acesteia este identificata azi in VOTUL UNIVERSAL si ALEGERI LIBERE.
Rezultatul acestora poate fi o dispersare a puterii , o fixare a ei in mai multe nuclee de putere sau ,
dimpotriva o concentrare a acesteia. Indiferent insa de rezultat , idealul democratic exprima faptul
ca puterea trebuie sa ramana , in ultima instanta , a “CELOR MULTI”. Numai in masura in care
institutiile politice si agentii politici individuali se vor supune “domniei legii” in mod
neconditionat , libertatea nationala va putea fi maximizata. Acesta este idealul si criteriul sau
mobilul oricarei actiuni politice. Calea este , potrivit traditiei liberale , limitarea puterii . stabilirea
limitelor in care acesta se poate exercita fara a aduce atingere libertatii.

CE ESTE FILOSOFIA POLITICA ?

1/2
 Definirea unei discipline teoretice cu o veche tradiţie, aşa cum este filosofia politică, este în
acelaşi timp o sarcină uşoară, dar şi una extrem de grea, dacă nu chiar imposibilă. Sarcina este
uşoară în măsura în care vom fi mulţumiţi să ni se indice cazuri exemplare de oameni şi de opere
care au avut preocupări de filosofie politică sau care exprimă realizări recunoscute în domeniu.
Dacă ne gândim la oameni ca Platon, Aristotel, Hobbes, Locke, Kant, J.St. Mill, Marx, dintre
clasicii disciplinei, sau la opere ale lor, precum Republica, Politica, Leviatanul, Al doilea tratat
asupra guvernământului, Spre pacea eternă, Despre libertate, Optsprezece Brumar al lui Napoleon
Bonaparte, atunci avem deja o idee cu privire la genul de preocupări teoretice pe care le considerăm
ca fiind de filosofie politică. Pe de altă parte însă, dacă vrem să fim puşi în faţa unei definiţii în
sensul ei clasic – a unei expresii de genul: filosofia politică este … – atunci speranţele noastre de a
ne lămuri rapid şi corect vor fi puse la încercare. Fiindcă filosofi ca cei menţionaţi au avut abordări
extrem de diferite, iar poziţiile lor, exprimate în lucrări precum cele menţionate, sunt atât de diferite
încât este de-a dreptul hazardat să se spună ce au în comun abordările lor sau poziţiile susţinute.
Dificultatea noastră poate proveni din mai multe locuri. Noi încercăm să spunem ce este
filosofia politică. Aceasta poate însemna, mai întâi, să încercăm să spunem ce face ca o preocupare
intelectuală să vizeze politicul. Aşadar, ce este politicul, ca sferă a societăţii, este prima problemă
care se pune dacă vrem să definim filosofia politică. Dar ea nu este singura.
Căci să presupunem că ştim ce este sfera politică a societăţii. Va decurge de aici că ştim în
ce constă o abordare filosofică a ei? Nu neapărat. Aceasta, pentru că viaţa politică a societăţii este
obiectul de studiu al multor discipline: ştiinţa politică, în primul rând, apoi sociologia, psihologia,
antropologia, istoria, economia etc. Fiecare dintre aceste discipline se apleacă asupra fenomenelor
şi proceselor politice cu instrumente proprii. Mai mult, în fiecare dintre aceste discipline există
abordări distincte. Atunci, care este direcţia dinspre care vine filosofia? S-ar putea crede că e
posibil să procedăm în felul următor: să vedem ce este în general filosofia şi apoi să aplicăm ceea
ce am aflat în cercetarea politicii. Strategia este însă greşită. Un personaj al lui Dickens, care voia
să ştie ce e metafizica chineză, sperase că, dacă va căuta în dicţionar la intrarea despre China şi,
separat, la cea despre metafizică, iar apoi va pune totul împreună, va găsi şi răspunsul dorit. Ceea
ce de bună seamă că nu i-a reuşit. Cam aşa se întâmplă şi aici: trebuie să ştim ce e filosofia politică,
nu ce e filosofia în general pentru a înainta spre scopul propus.

2/2