Adrian Paunescu

Pastel de toamna
Pe muntele negru de frunza
Te chem cu accent brumariu
Cnd spicul de toamna da-n
Si cade lumina si trage sa

de vara
sa te sperii
spicele verii
moara.

Si sunt ntrebari prin natura puzderii

Si sfrie ploaia dinti ca o ceara
Si vara ne-nchide n toamna afara
Femeie, barbat sub pecetea tacerii.
Aicea la munte mai poate sa spere
Si cel care moare ca moartea-i departe
Si noi sa fugim si sa scriem o carte
n ea cuprinznd ale toamnei mistere.
Ca suntem n lume pe-acolo prin partea
Pe unde ntrzie posta si moartea.