PICIORUL EQUIN

Piciorul stramb idiopatic varus-equin (echin) este cea mai frecventa diformitate
congenitala a piciorului. Se prezinta clinic prin devierea piciorului afectat in flexie
plantara (equinus) si spre interior (varus). Aceasta afectiune poate fi depistata cu ajutorul
ecografiei inca din timpul sarcinii. Diformitatea este evidenta la nastere, parintii putand
avea un soc datorita aspectului piciorul, deformarea putand ajunge pana la un picior
complet inversat .
Incidenta piciorului stramb varus equin la populatia caucaziana este de aproximativ 1 la
1000 de nou nascuti. Apare mai frecvent la baieti si in 40% din cazuri apare la ambele
picioare.
Cauze
In unele cazuri, piciorul in var equin este doar rezultatul pozitiei bebelusului cand se
dezvolta in uterul mamei (piciorul in var equin postural).
Mai frecvent, totusi, piciorul in var equin este cauzat de o combinatie de factori genetici
si de mediu nu foarte bine cunoscuti. Aceasta conditie clinica e destul de frecventa.
Aparitia unui caz de picior in var equin in familie creste probabilitatea de a apare si la
copiii acelei familii. Daca in familie exista un copil cu picior in var equin, sansele ca si
cel de-al doilea copil sa aiba aceasta afectiune cresc mai mult.
Piciorul in var equin prezent de la nastere poate indica si alte probleme de sanatate,
deoarece e asociat si cu alte maladii cum ar fi spina bifida. Din acest motiv, atunci cand
este identificat piciorul in var equin, este important ca acel copil sa fie investigat si pentru
alte probleme. Piciorul in var equin poate fi de asemenea si rezultatul altor boli care
afecteaza nervii, muschii si sistemul osos, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau
traumatismul cerebral.
Simptome
Piciorul in var equin este nedureros la sugar, dar in cele din urma cauzeaza disconfort si
devine un handicap vizibil. Lasat netratat, piciorul in var equin nu se indreapta de la sine.
Piciorul va ramane rasucit si diform, iar membrul inferior afectat poate ramane mai scurt
si mai mic decat celalat. Aceste simptome pot fi mai evidente si mai problematice pe
masura ce copilul creste. Pot apare de asemenea probleme cu alegerea unor pantofi
potriviti si cu participarea la joaca normala.
Diagnosticare
Ecografia efectuata cand fatul se dezvolta intrauterin poate uneori descoperi piciorul in
var equin. Totusi, este mai frecventa descoperirea acestei conditii clinice de catre
specialist dupa nastere, pe baza aspectului si a mobilitatii picioarelor si a membrelor
inferioare. In unele cazuri, mai ales daca piciorul in var equin este datorat numai pozitiei
intrauterine a copilului (piciorul in var equin postural), piciorul e flexibil si poate fi
miscat intr-o pozitie normala sau aproape normala.
In alte cazuri, piciorul e mai rigid sau mai teapan, iar muschii gambei sunt foarte
incordati. Radiografiile nu ajuta de obicei la confirmarea diagnosticului, deoarece unele
oase ale piciorului sau ale gleznei nu sunt complet osificate (pline de material osos) si nu
se vad bine pe radiografie

Tratamentul care incepe la scurt timp dupa nastere poate ajuta la depasirea acestor
probleme
Scopul tratamentului in piciorul stramb idiopatic varus equin este de a obtine un picior de
aspect si functie normale. Majoritatea chirurgilor ortopezi sunt de acord ca tratamentul
initial trebuie sa fie nonoperativ. Una dintre cele mai utilizate modalitati de tratament
nonoperativ utilizate astazi este metoda Ponseti (Ponsetti), care consta in manipulari
repetate ale picioarelor pentru corectarea pozitiilor vicioase urmate de imobilizari in
aparat gipsat inalt, deasupra genunchiului. Dupa obtinerea corectiei mentinerea pozitiei se
face in atele tip Denis Browne. Rata de succes a acestei metode este aproximativ 70%.
Ponseti foloseste degetul mare ca o contrapresiune aplicata la nivelul capului astragalului
(aproximativ la 1 cm anterior de maleola laterala), apoi cu blandete face abductia
piciorului rotindu-l spre lateral in jurul astragalului care ramane fix.
Primul gips este important pentru evitarea unei complicatii redutabile a piciorului stramb
varus equin si anume cavusul (piciorul scobit). Pentru aceasta trebuie ridicata prima raza
in momentul rotatiei laterale a piciorului.
In rare situatii (cazurile usoare sau medii) este posibila corectarea equinusului (flexia
plantara a piciorului) prin gipsurile repetate. In general (90% din cazuri) este necesara o
minima interventie chirurgicala si anume sectionarea tendonului achilean (ahilean)
transcutanat, pentru corectarea equinusului. Tenotomia trebuie facuta numai dupa ce s-au
obtinut 70 grade de rotatie externa a piciorului. Dupa sectionarea tendonului se aplica un
ultim gips care se va mentine trei saptamani timp suficient pentru vindecarea
tendonului. Aceasta interventie se poate face cu anestezie locala in ambulator, fara a
necesita internarea pacientului. La copii mai mari de 6 luni tendonul achilean se alungeste
sub anestezie generala. La scoaterea ultimului gips trebuie inceputa faza de ortezare.
Majoritatea picioarelor strambe tratate de la nastere pot fi corectate in aproximativ 6
saptamani.
Mai putin de 5% dintre copiii nascuti cu picior stramb varus equin au picioare strambe
severe, scurte, cu ligamente tari care nu se pot intinde. Acesti copii vor necesita o
interventie chirurgicala.
Tratamentul trebuie inceput in timpul primei saptamani de viata pentru a profita de faptul
ca tesuturile care formeaza ligamentele, capsula si tendoanele sunt inca elastice. Aceste
tesuturi pot fi intinse prin manipulari blande. Dupa manipulari un gips pana deasupra
genunchiului este aplicat de fiecare data pentru a mentine gradul de corectie obtinut prin
manipulari. Astfel oasele deplasate sunt treptat aduse la pozitia corecta.
Cinci pana la sapte gipsuri ar trebui sa fie suficiente pentru corectarea unui picior stramb
congenital varus equin obisnuit. Chiar si cele foarte rigide nu necesita mai mult de opt
sau noua gipsuri. Inainte de aplicarea ultimului gips tendonul lui Achile este sectionat
percutanat pentru a completa corectia piciorului. Dupa interventia chirurgicala se
imobilizeaza piciorul pentru 3-4 saptamani, pana la o regenerare completa a tendonului la
o lungime optima.