Sunteți pe pagina 1din 85

Coordonatorul colecŃiei: dr.

LEONARD GAVRILIU
MICA BIBLIOTECĂ DE PSIHOLOGIE
Redactor de carte: MĂRIA STANCIU

ConcepŃia grafică a copertei colecŃiei: VENIAMIN & VENIAMIN THEODULE RIBOT

MEMORIA
SI PATOLOGIA EI
Traducere, eseu introductiv şi note de
dr. LEONARD GAVRILIU

EDITURA IRI
ISBN 973-97627-8-6
Bucureşti, 1998
CUPRINS
jperta reproduce: R. Magritte - Memoria

Memoria, condiŃia princeps a psihicului, eseu


introductiv de dr. LEONARD GAVRILIU ........................ 9

Cuvânt înainte .................................................................17


Capitolul I: MEMORIA CA FAPT BIOLOGIC (• Memo-
ria este esenŃialmente un fapt biologic, iar în mod acci-
dental un fapt psihic • Despre memoria organică • Se-
diul memoriei. • Modificări ale elementelor nervoase;
asociaŃii dinamice între aceste elemente • Despre me-
moria conştientă: intensitate, durată • CerebraŃia incon-
ştientă • AcŃiunea nervoasă este condiŃia fundamentală
Traducerea s-a făcut după volumul a evenimentului; conştiinŃa nu este decât ceva acceso-
riu. • Despre localizarea în trecut sau „recunoaştere"
Les maladies de la memoire par Th. Ribot,
• Mecanismul acestei operaŃii • Recunoaşterea nu este
Virigt-sixieme edition, Felix Alean, Paris, 1920 un act simplu şi instantaneu, ci constă din aditiunea de
stări de conştiinŃă secundare la starea de conştiinŃă prin
© Toate drepturile pentru traducerea în limba română cipală • Memoria este o viziune în timp • Localizare
sunt rezervate Editurii IRI teoretică şi practică • Puncte de reper • Prin ce se
aseamănă şi prin ce se deosebeşte localizarea în viitor de
localizarea în trecut • Orice memorie este o iluzie
• Uitarea, condiŃie a memoriei: memoria conştientă
redevine încetul cu încetul automatism) .................... 19
Capitolul II: AMNEZIILE GENERALE (. Clasificarea CONCLUZIE ( • Raporturile dintre conservarea amin-
maladiilor memoriei • Amnezii temporare • Epilepticii tirilor şi nutriŃie • Raporturile dintre reproducerea
• Uitarea anumitor perioade de viaŃă • Exemple de amintirilor şi circulaŃia sanguină generală şi locală
reeducare • Reamintiri lente şi reamintiri bruşte • InfluenŃa cantităŃii şi calităŃii sângelui • Exemple
• Cazuri de memorie provizorie • Amnezii periodice • Legea regresiei decurge dintr-un principiu fiziologic
sau intermitente • Formarea a două memorii total sau şi dintr-un principiu psihologic • Rezumat) ........... 153
parŃial distincte • Cazuri studiate de Maenish, de Azam,
de Dufay (memoria celor hipnotizaŃi) • Amnezii INDICE DE NUME 163
progresive; importanŃa lor: ele ne dezvăluie legea care
guvernează distrugerea memoriei • Legea regresiei:
enunŃul acestei legi • în ce ordine are loc disoluŃia
memoriei • Contraprobă: ordinea inversă în care
memoria se reface • Exemple • Amnezii congenitale
• Memoria fenomenală a unor idioŃi) ..........................63

Capitolul III: AMNEZIILE PARłIALE (• Reducerea


memoriei la unele sectoare ale ei • Cauzele anatomice
şi fiziologice ale memoriilor parŃiale • Amnezia nume-
relor, a numelor, a figurilor etc. • Amnezia semnelor
• Natura sa: este o pierdere a memoriei motorii • Exa
minarea acestei probleme • Amnezia progresivă a sem
nelor verifică total legea regresiei • Ordinea în care are
loc disoluŃia: nume proprii, nume comune, verbe şi
adjective, interjecŃii şi limbajul sentimentelor, gesturi
• Raportul dintre această disoluŃie şi evoluŃia limbilor
indo-europene • Contraprobă: reamintirea semnelor în
ordine inversă)........................................................... 109

Capitolul IV: EXALTĂRILE MEMORIEI SAU HIPER-


MNEZIILE (Suscitări generale • Suscitări parŃiale
• Revenirea amintirilor pierdute • Reamintirea limbilor
uitate • Reducerea acestui fapt la legea regresiei
• Cazuri de falsă memorie • Exemple şi încercare de
explicaŃie) ............................................................... 139
MEMORIA, CONDIłIA PRINCEPS A
PSIHICULUI

Definită azi ca proces psihic de înregistrare, păstrare şi


regăsire a informaŃiei receptate (faimoşii „thc three R's of
rcmembering" ai psihologilor de limba engleză: Record,
Retain, and Retrieve information), memoria este faptul
primordial al istoriei dezvoltării psihicului pe scara animală cât
şi mecanismul fundamental care asigură funcŃionarea orientată
a individului în timp şi spaŃiu, prin prisma actualizării selective
a experienŃei acumulate. Rezultatul global este constituirea
unei „lumi interioare", personale, care adesea rulează ca un
scop în sine. încă I.M. Secenov, autorul celebrei cărŃi Reflex-
ele creierului (1863), a subliniat că memoria este „piatra
unghiulară a dezvoltării psihicului" sau „condiŃia fundamen-
tală a vieŃii psihice", psihologii din zilele noastre nefăcând
uneori decât să repete aproape mot-â-mot aceste spuse1. Nici
un fenomen psihic nu-şi poate găsi explicaŃia altfel decât pe
baza existenŃei memoriei. După Henri Pieron, în percepŃie
„nous trouvons [...] la clefdes phenomdnes de memoire"2, dar
adevărată este în primul rând reciproca acestei propoziŃii.
Temperamentul, emotivitatea, deprinderile, obişnuinŃele,
limbajul, aptitudinile, caracterul, limbajul, învăŃarea în
genere etc, presupun memoria ca premisă a proprietăŃilor,
trăsăturilor şi capacităŃilor stocate filogenetic sau a însuşirilor
LEON ARD GAVRILIU ____ MEMORIA, CONDIłIA PRINCEPS A PSI HICULUI ________
şi capacităŃilor dobândite în cursul ontogenezei. Memoria Legată direct de procesul de importanŃă vitală al învăŃării
mediază în permanenŃă raportarea excitanŃilor momentani la (apprentissage, learning, Lernvermogen), memoria constituie
stocul de experienŃă anterioară al individului, aşa încât orice de fapt garanŃia fiinŃării şi baza identităŃii, a permanenŃei
reacŃie sau acŃiune actuală poartă sigiliul trecutului. individualităŃii (a personalităŃii, pe un plan superior), cu alte
Rene Zazzo susŃine că autonomia individului este dată de cuvinte, premisa unui comportament adecvat, adaptat con-
memorie, pe filiera deprinderii: „La memoire libere l'individu diŃiilor de mediu în care se dezvoltă acest comportament6. în
du prcsent par l'arbitrage du passe. L'habitudc le libere lipsa memoriei, viaŃa psihică (admiŃând că prin absurd ar putea
d'activitcs d'un niveau inferieur"3. Cu cât experienŃa să existe aşa ceva) s-ar pulveriza într-o seric de momente
acumulată este mai bogată şi mai diversificată, cu atât izolate, trăite strict în prezent (deci de fapt netrăite!), fără
comportamentul virtual (de dinaintea trecerii la act) faŃă de un raport cu trecutul şi nici cu clipa imediat următoare. Memoria
stimul dat dispune de mai multe variante posibile şi, deci, de este aceea care ne dă sentimentul continuităŃii, fiind un
un mai mare grad de imprevizibil, în beneficiul purtătorului instrument strategic al dezvoltării şi adaptării. Cu cât în
memoriei. In legătură cu acest aspect, reputatul neuroscientist memoria noastră se depozitează un trecut mai bogat şi mai
român Mircca Steriade scrie: „Pe treapta structurilor biologice variat, cu atât perceperea şi priceperea prezentului sunt mai
înzestrate cu memorie, gradul reacŃiilor şi uneori chiar natura ample şi mai profunde, iar previziunea evenimentelor viitoare,
lor nu mai depind integral de stimul, de intensitatea şi de planificarea şi dirijarea în cunoştinŃă de cauză a conduitei, în
calitatea acestuia, ci de congruenŃa excitantului cu toată istoria vederea atingerii scopurilor fixate, devin tot mai exacte şi
individului. Determinismului reflexelor necondiŃionate, în adecvate.
general perfect previzibile, i se adaugă un grad de imprevizibil Psihologii scot în evidenŃă rolul inteligenŃei în perfor-
pe care unii se mulŃumesc să-1 eticheteze cu termenul de manŃele memoriei7, mai ales în prezent, când se pune accentul
«spontaneitate», dar care rezultă din integrarea tuturor stărilor pe aşa-zisa memorie semantică (semantic memory). Reciproca
anterioare şi a stimulului din momentul declanşării reacŃiei. pare însă a fi şi aici mult mai adevărată, în pofida acelora care
Imprevizibilul este deci perfect determinat, deşi factorii care susŃin că inteligenŃa n-ar depinde de memorie, văzând un semn
concurează sunt greu şi uneori imposibil de pus în evidenŃă de mediocritate psihică în excedentul acestui proces, în raport
tocmai prin complexitatea lor, prin capacitatea sistemului cu judecata logică. Ba chiar unii se încumetă să afirme că
nervos de a fixa urmele excitanŃilor. Memoria faptelor trecute inteligenŃa s-ar afla într-un raport invers proporŃional cu
profilează individualitatea gândurilor fiecăruia dintre noi, memoria. Alfred Binet se numără printre psihologii care, fără
asociaŃiile de idei depind de modul cum s-au înlănŃuit şi s-au a pierde din vedere importanŃa esenŃială a inteligenŃei, au
stocat în creier diversele momente ale reflectării realităŃii. Un combătut în mod argumentat această concepŃie unilaterală: „au
soldat şi un Ńăran văd urmele unui cal. Primul se va gândi la contrate - precizează el - a petite intelligcncc correspond
război, al doilea la munca câmpului4 . Astfel - adaugă petite memoire, voila la regie"*. Pierre Janet merge şi mai
M. Steriade, citându-1 pe Spinoza - fiecare va trece de la o idee departe, impunând ideea că memoria este un act intelectual.
la alta, după cum fiecăruia i s-au înlănŃuit într-un alt mod ima- Pentru el memoria umană este o operaŃie intelectuală care a
ginile lucrurilor5. „inventat" trecutul şi chiar timpul9. P. Janet se legitimează
10
LEONARD GAVRILIU ____ MEMORIA, CONDIłIA PRINCEPS A PSIHICULUI_______
astfel ca un incontestabil precursor al teoreticienilor memoriei soient recues, ii faut qu'elles soient fixees, enregistrees
semantice. organiquement, incrustees; ii faut qu 'elles deviennent une
Fireşte că nu există învăŃare care să nu implice efectiv modification permanente de l'encephale; ii faut que les
memoria. Nulla scientia* sine memoria este o axiomă. De modifications imprimees aux cellules et aux filets nerveux et
obicei, însă, fenomenul învăŃării este identificat de profani cu que les associations dynamiques que ces elements forment
fenomenul memorării, deşi nu se reduce deloc la simpla entre eux restent stables"11. A sa teorie a „reziduurilor"
memorare. Problema a fost şi rămâne complexă. „Faptul dacă coincide cu ceea ce este azi teoria engramei. Engramarca
informaŃiei este astăzi unanim admisă, engramele fiind
această aptitudine a învăŃării e o aptitudine aparte, ca
elementele structurale moleculare de procesare a informaŃiei
inteligenŃa, memoria, atenŃia etc. sau nu, precum şi faptul dacă
după criterii de tip, de loc şi de semnificaŃie. S-a stabilit că
ea e o singură aptitudine sau o colectivitate de aptitudini,
suportul codificării informaŃiei la nivelul memoriei de lungă
constituie încă o chestiune nelămurită în psihologie. Unii
durată (long-term memory) este de natură biochimică. După
psihologi înclină să o socotească o aptitudine generală, alŃii, ca
H. Hyden, care distinge patru etape în formarea engramei,
Watson, par să o identifice cu memoria, reflexologii, în frunte
păstrătoare ale informaŃiei ar fi moleculele de ADN din creier,
cu PavJov şi Behterev, vor să o socotească una cu asociaŃia, în
pe când moleculele de ARN ar deŃine rolul de transportori de
vreme ce configuraŃioniştii, în cap cu Koehler, o leagă de
informaŃie12. Conform acestei ipoteze - notează A. Kreindler -,
inteligenŃă. SoluŃia cea mai apropiată de adevăr - ŞJ însuşită de
urma de memorie este fixată simultan într-un număr mare de
cei mai mulŃi psihologi - e că învăŃarea pare să fie mai mult un neuroni, ceea ce ar explica faptul că, în cazul unor leziuni
fruct al colaborai ii acestor funcŃiuni, deci şi al inteligenŃei şi al localizate ale sistemului nervos, memoria poate fi compensată.
memoriei şi asociaŃiei, precum şi al atenŃiei şi imaginaŃiei, Teoria moleculară, biochimică, a memoriei aduce o contribuŃie
fiind controlată îndeaproape şi de afectivitate10." nouă şi însemnată care deschide perspective noi în cercetarea
Departe de noi intenŃia ca, în acest scurt eseu introductiv proceselor psihice"13. Ulterior s-a putut preciza că localizarea
la versiunea în limba română a cărŃii de pionierat Les maladies unei engrame depinde de natura informaŃiei receptate şi de
de la memoirc (1881) a lui Theodule Ribot, să abordăm sistemul neuronal specific care o procesează14. S-a stabilit, de
întreaga problematică a memoriei (formele, tipurile şi ope- asemenea, că engramele sunt distribuite, întrucât mai multe
raŃiile memoriei, calităŃile acesteia, uitarea ca un complement sisteme cerebrale de procesare sunt angrenate simultan în orice
al memoriei, mnemotehnica etc). Dat fiind însă faptul că situaŃie de învăŃare (learning situation), ceea ce duce la o
psihologul francez acordă o atenŃie aparte memoriei ca fapt diseminare a engramelor în diferite zone ale creierului15, cu
biologic, este necesar să spunem măcar câteva cuvinte despre avantajele deja subliniate de A. Kreindler în citatul de mai sus.
ceea ce se înŃelege astăzi prin bazele biologice ale memoriei, Fapt este însă că Ribot a profesat de mult ideea că memoria
compensând întrucâtva fatalul handicap al lui Ribot în com- este multiplă, în corelaŃie cu diferitele aparate senzoriale, şi că
paraŃie cu rezultatele cercetărilor neurofiziologice şi neuro- „reziduurile" sunt diseminate: „ii n 'y a, en derniere analyse,
psihologice din ultimul secol. în prezent este pe deplin que des memoires speciales, ou, comme disent certains
confirmată ideea sa că „ii ne suffit pas que les impressions auteurs, locales. Nous acceptons volontiers cette derniere
denomination, ă condition qu 'on n 'oublie pas qu 'ii s 'agit ici
Tu sensul de învăŃare.
13
12
LEONARD GAVRILIU ____ MEM ORI A, CONDIłIA PRINCEPS A PSIHICULUI ________
d'une localisation disseminee, suivant cette hypothese des şi sub denumirea de legea Ribot), rareori se întâlnesc lucrări
associations dynamiques dont nous avons si souventparle"16. cu o cazuistică mai abundentă şi mai completă. Este însă de la
Dacă într-o vreme se căuta cu toată seriozitatea „sediul" sau sine înŃeles că el nu putea descrie în termenii de azi sindromul
„centrul memoriei" (!) sau măcar anumite structuri lui Korsakov (descris ca atare de către psihiatrul rus Serghei
cerebrale implicate direct în sedimentarea structurală şi în Korsakov în 1887, deci după şase ani de la apariŃia cărŃii lui
vehicularea faptelor de memorie (în 1937, neuroanatomistul Ribot) şi nici boala lui Pick (descrisă în 1903) sau boala lui
american James W. Papez a descris un circuit neuronal Alzheimer (descrisă abia în 1906); cu toate acestea, simpto-
hipocampo-mamilo-talamie despre care susŃinea că reprezintă matologia acestora nu lipseşte din monografia de o neştirbită
baza neurof'iziologică a memoriei cât şi regulatorul vieŃii Ńinută ştiinŃifică a lui Ribot. Faptele de observaŃie relatate de
emoŃionale), astăzi, deşi se mai admite că hipocampul şi psihologul francez pot fi lesne încadrate în rubricile clasificării
amigdala au rolul lor în special în ceea ce unii neuwscientists agreate în prezent: amnezii anterograde şi amnezii retrograde,
numesc new memohes şi conversiunea informaŃiei senzoriale amnezii totale şi amnezii lacunare. în factologia sa poate fi
recente într-o formă care sa permită stocarea în alte zone ale identificat chiar şi ictusul amnezic. Cititorii care doresc să
creierului17, câştig de cauză are ideca implicării tuturor sectoa- cunoască evoluŃia etiologiei din acest domeniu pot consulta cu
relor cerebrale în înregistrarea, conservarea şi destocarea mult folos lucrări mai noi, ba chiar şi recente, cum sunt Les
informaŃiei, fără a se exclude însă specializarea funcŃională a dissolutions de la memoire (1942) şi Les maladies de la
unor formaŃiuni neuronale mai mult sau mai puŃin vaste şi memoire (1943) de Jean Delay, Patholosie de la memoire de
complicate. Arătând că diversele leziuni cerebrale, cauzatoare J. Barbizet (P.U.F., Paris, 1970), Absentmindcd? The
de tulburări de memorie, infirmă teza potrivit căreia memoria psychology of mental lapses and everyday errors de J.Reason
ar fi în strictă dependenŃă de modelul lui Papez, psihoneuro- şi K.Mycielska (Prentice-Hall, Englewood Cliffs, New Jersey,
1982), precum şi senzaŃionala The mind of a mnemonist de
logii români Constantin Arseni, Mihai Golu şi Leon Dănăilă
Aleksandr Romanovici Luria (Harvard University Press,
ajung la o concluzie care trebuie reŃinută: „Sepoate admite că,
Cambridge,Massachusetts, 1987).
cu cât se stabilesc mai multe conexiuni între cortex şi aceste
formaŃiuni vechi subcorticalc, cu atât mai eficientă va fi Dr. LEONARD GAVRILIU
fixarea şi cu atât mai uşoară evocarea. Prin urmare, reprodu-
cerea unei acŃiuni nu este o simplă conexiune între elementul
senzorial şi cel motor prin zonele de asociaŃie, ci ca constituie NOTE
rezultanta unui complex de axe spaŃiale şi temporare ale
funcŃionării creierului, fapt care constituie substratul constant 1
A se vedea Richard Meili, Manuel du diagnostic psychologique,
al activităŃii. Se poate deci afirma că întregul creier participă P.U F., Paris, 1964, p. 95.
2
la procesul memoriei, dar diferitele sale zone şi formaŃiuni nu HenriPieron,Lecerveauef/apen.see,Felix Alean, Paris, 1923,p. 18.
3
Rene Zazzo, „Pour une psychologie integrale", în Conduites et
joacă acelaşi rol"1H. Este de crezut că Theodule Ribot ar fi conscience, I!, Theorie et pratique en psychologie, Delachaux et Niestle,
subscris fără nici o rezervă la această concluzie. Neuchâtel, 1968, p. 15.
în ceea ce priveşte partea consacrată de Ribot, în cartea 4
Mircea Steriade, Creier şi reflectare. Editura Politică, Bucureşti,
sa, patologiei memoriei şi legii disoluŃiei memoriei (cunoscută 1966, p. 75.

14 15
LEONARD GAVRILIU

CUVÂNT ÎNAINTE
5
B.Spinoza, âthique (trad. R. Lantzenberg), Flammarion, Paris,
1947,p.91.
6
A. Krcindler, Dinamica proceselor cerebrale, Editura Academiei,
Bucureşti. 1967,p. 117.
7
Richard Meili. op.cit., p. 89.
8
Alfred Binet, Les idees modernes sur Ies enfants, Flammarion,
Paris, 1929, p. 166.
9
Pierre Janet, L 'intelligencc avânt le langage, Flammarion, Paris.
1936. p. 139.
I
° Nicolae Mărgineanu, Psihologia persoanei, Sibiu, 1944, p..202.
II
Theodule Ribot, Les maladies de la memoire, Librairie Felix
Alean. Paris, 1920, p. 156.
12
H. Hyden, „A macromolecular basis of neuron-glia interaction",
în Macromolecular specificity and biological memory, MIT Press,
Cambridge, Massachusetts. 1962. (Cercetări ulterioare nu au premis,însă,
o demonstraŃie clară a unui codaj mnezic în macromolecuie.)
13
A.kreindier,op.c;t.„p. 115. Mi-am propus să realizez în această lucrare o monografie
14
L. R. Squire,„Mechanisms of memory", în Science, iir. 232. iunie psihologică a maladiilor memoriei şi, atât cât ne-o permite
1986,pp.1612-1619. starea actuală a cunoştinŃelor, să trag în această privinŃă unele
15
M.F.Bear, L.N. Cooper, F.F.Ebner, ..A psychological basis for a
Theory of synapse modification",în Science, nr. 237, 1987, pp. 42-48. concluzii. S-a studiat adesea memoria, dar fără nici o preocu-
lh
Theodule Ribot, op.cit., p. 112. pare pentru patologia sa. Mi s-a părut întrucâtva profitabil să
17
A. J. Hostetler, „Exploring the «gatekeeper» of memory", în APA reiau subiectul din acest punct de vedere. Am căutat să mă
Monitor, 19,1988; a se vedea şi E. Tulving, Elcments of Episodic Memory, limitez la acesta, aşa încât nu am spus despre memoria normală
Oxford University, Oxford, 1983; J. R. Anderson, Architecture of
Cognition, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1983; decât ceea ce era necesar spre a se înŃelege despre ce este
L. R. Squire, Memory and Braw, Oxford University Press, New York, vorba.
1987.
18
Am citat multe fapte: acest procedeu nu este literar, dar
C.Arseni, M.Golu, L Dănăilă, Psihoneurologie, Editura îl socot singurul instructiv. A descrie în termeni generali
Academiei, Bucureşti, 1983, p. 252.
tulburările memoriei, fără a da exemple pentru fiecare dintre
ele, mi se pare un lucru zadarnic, deoarece trebuie ca inter-
pretările autorului să poată fi controlate în orice moment.
îl rog pe cititor să ia aminte că în această carte i se oferă
un eseu de psihologie descriptivă, adică un capitol de istorie
naturală, nimic mai mult, şi că, în lipsa oricărui alt merit, acest
volumaş îl va face să cunoască un mare număr de observaŃii şi
de cazuri curioase, împrăştiate în culegeri de tot felul şi care
până aci încă nu au fost reunite.

Ianuarie, 1881

16 17
CAPITOLUL I

MEMORIA CA FAPT BIOLOGIC

Studiul descriptiv al amintirii a fost foarte bine făcut de


diferiŃi autori, îndeosebi de către scoŃieni1, iar scopul acestei
cărŃi nu este de a reveni la acesta. îmi propun să cercetez ceea
ce noua metodă în psihologie ne poate învăŃa cu privire la
natura memoriei, să arăt că datele fiziologiei şi acelea ale con-
ştiinŃei ne determină să punem această problemă într-o formă
mai cuprinzătoare, că memoria, aşa cum o înŃelege simŃul
comun şi cum a descris-o de obicei psihologia, departe de a fi
memoria în întregul ei, nu este decât un caz particular al aces-
teia, cazul cel mai nobil şi mai complex şi care, luat în el însuşi
şi studiat aparte, poate fi rău înŃeles. Memoria este termenul
ultim al unei lungi evoluŃii, este ca o eflorescentă ale cărei
rădăcini se înfig adânc în viaŃa organică. Pe scurt, memoria
este esenŃialmente un fapt biologic, iar în mod accidental un
fapt psihologic.
Astfel conceput, studiul nostru cuprinde o fiziologie şi o
psihologie generală a memoriei şi, în acelaşi timp, o patologie
a acesteia. Tulburările şi maladiile acestei facultăŃi, clasificate
şi supuse unei interpretări, încetează de a fi o culegere de fapte
bizare şi de anecdote amuzante pe care le menŃionăm doar în
treacăt. Ele ne apar a fi guvernate de anumite legi care
19
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

constituie fondul însuşi al memoriei şi care îi dezvăluie datele sale cele mai simple şi să vedem cum, în afara oricărei
mecanismul. conştiinŃe, o stare nouă se implantează în organism, se con-
servă şi se reproduce: cu alte cuvinte, să vedem cum, în afara
oricărei conştiinŃe, se formează o memorie.
înainte de a ajunge la memoria organică veritabilă, se
impune să menŃionăm câteva fapte între care uneori s-a făcut
în accepŃiunea curentă a termenului, adoptată de toată apropiere. S-au căutat fapte analoage memoriei în planul unor
lumea, memoria cuprinde trei elemente: conservarea anumitor fenomene anorganice, în special în proprietatea pe care o au
vibraŃiile luminoase de a putea fi înmagazinate pe o foaie de
stări, reproducerea acestora, localizarea lor în trecut. Cu toate
hârtie şi de a persista, în starea de vibraŃii silenŃioase, un timp
acestea, nu avem aici decât un anumit fel de memorie, aceea
mai mult sau mai puŃin lung, gata de a reapărea la apelul unei
pe care o putem numi perfectă. Valoarea acestor trei elemente
substanŃe revelatoare. Gravuri expuse la razele solare şi
este inegală: primele două sunt necesare, indispensabile, pe
păstrate în întuneric pot, la mai multe luni după aceea, cu
când cel de al treilea, acela care în limbajul şcolii este numit
ajutorul unor reactivi speciali, să reveleze urmele suprafeŃei
„recunoaştere", desăvârşeşte memoria, însă nu o constituie.
lor"3. AşezaŃi o cheie pe o foaie de hârtie albă, expuneŃi-o la
SuprimaŃi-le pe cele dintâi şi memoria este nimicită;
soare, păstraŃi apoi acea hârtie la întuneric, într-un sertar, şi,
suprimaŃi-1 pe cel de al treilea şi veŃi constata că memoria
chiar şi după câŃiva ani, imaginea spectrală a cheii va fi încă
încetează de a exista pentru ea însăşi, dar fără a înceta să existe
vizibilă4. După părerea noastră, aceste fapte şi altele similare
în ea însăşi. Acest al treilea element, care este exclusiv
au o analogie prea îndepărtată cu memoria, aşa încât nu trebuie
psihologic, se dovedeşte deci a fi ca supraadăugat celorlalte să insistăm asupra lor. Găsim aici prima condiŃie a oricărei
două; el este instabil, apare şi dispare; ceea ce reprezintă el este reproduceri: conservarea; dar este singura, deoarece aici
aportul conştiinŃei în faptul memoriei; nimic mai mult. reproducerea este atât de pasivă, atât de dependentă de inter-
Dacă studiem memoria, aşa cum s-a făcut până azi, ca pe venŃia unui agent străin încât nu se aseamănă cu reproducerea
„o facultate a sufletului", cu ajutorul exclusiv al simŃului naturală din cazul memoriei. Pe de altă parte, în ceea ce
intim2, este inevitabil să vedem în această formă perfectă şi priveşte tema noastră, nu trebuie niciodată să pierdem din
conştientă memoria în întregul ei, dar aceasta înseamnă, ca vedere că avem de-a face cu legi vitale, nu cu legi fizice, şi că
efect al unei metode eronate, a lua partea drept întreg sau mai bazele memoriei trebuie căutate în proprietăŃile materiei orga-
degrabă specia drept gen. Unii autori contemporani (Huxley, nizate, nu în altă parte. Vom vedea mai departe că cei care uită
Clifford, Maudsley etc.), susŃinând că conştiinŃa nu este decât lucrul acesta rătăcesc drumul.
însoŃitorul unor procese nervoase şi că ea este „la fel de Nu voi insista nici asupra obişnuinŃelor din lumea
incapabilă să acŃioneze asupra lor pe cât de incapabilă este vegetală, care au fost comparate cu memoria; mă grăbesc să
umbra de a acŃiona asupra paşilor călătorului pe care îl ajung la fapte mai decisive.
însoŃeşte", au deschis calea pentru noua teorie pe care o în regnul animal, Ńesutul muscular ne oferă o primă eboşă
încercăm aici. Să îndepărtăm pentru moment elementul psihic, de achiziŃie a unor proprietăŃi noi, de conservare a lor şi de
cu condiŃia de a-1 studia mai departe; să reducem problema la reproducere automată. „ExperienŃa de zi cu zi - spune Hering -
20 21
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

ne arată că un muşchi devine cu atât mai puternic cu cât noastre zilnice. Astfel, locomoŃia, care la multe specii infe-
lucrează mai mult. Fibra musculară care, la început, răspunde rioare este o putere înnăscută, la om trebuie dobândită, în spe-
slab la excitaŃia transmisă de nervul motor o face cu atât mai cial acea putere de coordonare care menŃine echilibrul corpului
energic cu cât este mai frecvent excitat, admiŃând, fireşte, la fiecare pas, prin combinarea de impresii tactile şi vizuale.
pauze şi odihna respectivă. După fiecare acŃiune muşchiul este Putem spune, în general, că membrele adultului şi organele
mai apt de acŃiune, mai dispus să repete un acelaşi travaliu, mai sale senzoriale nu funcŃionează cu atâta uşurinŃă decât datorită
capabil de reproducerea procesului organic. El câştigă mai acelui ansamblu de mişcări dobândite şi coordonate care
mult din activitate decât dintr-o lungă odihnă. Avem aici, în constituie pentru fiecare parte a corpului memoria sa specială,
forma cea mai simplă, cea mai apropiată dintre condiŃiile acumularea de capital pe seama căreia el trăieşte şi acŃionează
fizice, acea facultate de reproducere care se întâlneşte într-o cu ajutorul experienŃelor sale trecute. Aceleiaşi categorii îi
formă atât de complexă în substanŃa nervoasă. Iar ceea ce este aparŃin acele grupe de mişcări cu un caracter mai artificial care
bine cunoscut despre substanŃa musculară, vedem mai mult constituie învăŃarea unei meserii manuale, a jocurilor de
sau mai puŃin în substanŃa celorlalte organe. Pretutindeni se îndemânare, a diverse exerciŃii corporale etc. etc.
pune în evidenŃă, o dată cu creşterea activităŃii, întreruptă de Dacă examinăm cum sunt dobândite, fixate şi reproduse
perioade de odihnă suficiente, o creştere a puterii în funcŃiile aceste mişcări automate, vedem că travaliul iniŃial constă în
organelor"5. formarea de asociaŃii. Materia primă este furnizată de reflexele
łesutul cel mai nobil al organismului, Ńesutul nervos,
primitive: este vorba de gruparea lor într-un anumit mod, de
prezintă în cel mai înalt grad această dublă proprietate de con-
combinarea unora, cu excluderea altora. Această perioadă de
servare şi de reproducere. Cu toate acestea, nu vom căuta în
formare nu este uneori decât o lungă tatonare. Actele care ni
forma cea mai simplă a activităŃii sale, reflexul, tipul de
memorie organică. Reflexul, de fapt, care constă dintr-o ex- se par azi cele mai naturale au fost la început dobândite cu
citaŃie urmată de o contracŃie sau de mai multe contracŃii, este trudă. Când ochii noului-născut sunt pentru prima dată izbiŃi
rezultatul unei structuri anatomice. Ce-i drept, s-ar putea de lumină, observăm o fluctuaŃie incoerentă a mişcărilor
susŃine, nu fără temei, că această structură anatomică, întot- oculare; câteva săptămâni mai târziu, coordonarea mişcărilor
deauna înnăscută la animal, este produsul eredităŃii, adică al este realizată, ochii se pot adapta, pot fixa un punct luminos şi
unei memorii a speciei; că ea a fost dobândită odinioară, apoi pot urmări toate mişcările din jur. Când un copil învaŃă să scrie,
fixată şi făcută organică prin repetiŃii nenumărate. RenunŃăm observă Lewes, îi este imposibil să mişte doar mâna; el îşi
să punem în valoare acest argument, în favoarea tezei noastre, mişcă şi limba, muşchii feŃei şi chiar picioarele7. Cu timpul
care se sprijină pe argumente mai puŃin discutabile. reuşeşte să suprime mişcările inutile. Noi toŃi, atunci când
Adevăratul tip de memorie organică - iar aici intrăm în încercăm pentru prima dată un act muscular, cheltuim o mare
miezul temei noastre - trebuie căutat în acel grup de fapte pe cantitate de energie de prisos, pe care încetul cu încetul învă-
care Hartley6 le-a numit atât de nimerit acŃiuni automate Ńăm să o restrângem la strictul necesar. Prin exerciŃiu, se fixea-
secundare (secondarily automatic), spre deosebire de actele ză mişcările adecvate, cu excluderea celorlalte. în elementele
automate primare sau înnăscute. Aceste acŃiuni automate se- nervoase corespunzătoare organelor motorii se formează
cundare, sau mişcări dobândite, constituie însuşi fondul vieŃii asociaŃii dinamice, secundare, mai mult sau mai puŃin stabile
22 23
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

(adică o memorie), care se adaugă asociaŃiilor anatomice, afirmăm că aceste serii bine definite sunt, în ceea ce priveşte
primitive şi permanente8. memoria organică, riguros analoage cu o frază, o pereche de
Dacă cititorul vrea să-şi dea osteneala să observe aceste versuri sau o arie muzicală în ceea ce priveşte memoria
acŃiuni automate secundare, atât de numeroase, atât de psihologică?
cunoscute de toată lumea, el va vedea că această memorie Aşadar, în ceea ce priveşte modul de achiziŃie, conser-
organică seamănă întru totul cu memoria psihologică, cu ex- varea şi reproducerea, găsim că memoria organică este
cepŃia unui aspect: absenŃa conştiinŃei. Să trecem în revistă identică cu aceea a spiritului. Doar că lipseşte conştiinŃa. La
caracteristicile lor, iar asemănarea perfectă a celor două început ea însoŃeşte activitatea motorie, iar după aceea dispare
memorii va apărea de la sine: treptat. Uneori - iar aceste cazuri sunt cele mai instructive -
AchiziŃie când imediată, când lentă. Repetare a actului, dispariŃia sa este bruscă. Un bărbat, obiect al unor suspendări
necesară în unele cazuri, inutilă în altele. Inegalitatea me- temporare a conştiinŃei, în timpul crizei îşi continua mişcarea
moriilor organice, în raport cu un individ sau altul; ea este începută: într-o zi, mergând drept înainte, a căzut în apă.
rapidă la unii, lentă sau cu totul refractară la alŃii (lipsa de Adesea (era cizmar) îşi înŃepa degetele cu sula, continuând
dexteritate este rezultatul unei proaste memorii organice). La mişcările de găurire a pielii10. în vertijul epileptic numit „criză
unii, permanenŃă a asociaŃiilor o dată formate; la alŃii, uşurinŃa minoră"11, fapte analoage se observă în mod obişnuit. Un
în a le pierde, în a le uita. Dispunerea acestor acte în serii
muzicant, violonist într-o orchestră, avea frecvent crize de
simultane sau succesive, ca pentru amintirile conştiente. Chiar
vertij epileptic (pierderea pe moment a conştiinŃei) în timp ce
şi în cazul acestora, fapt demn de subliniat, fiecare membru al
executa o partitură. „Cu toate acestea, el continua să cânte şi,
seriei îl sugerează pe următorul: este ceea ce ni se întâmplă
deşi era absolut străin de cele din jur, cu toate că nu-i vedea şi
când mergem fără a lua seama la mers. Chiar dacă dorm,
soldaŃii care mărşăluiesc şi chiar cavaleriştii în şaua cailor îşi nu-i auzea pe cei care îl acompaniau, păstra măsura"12.
pot continua drumul, deşi aceştia din urmă au a-şi Ńine mereu Se pare că, aici, conştiinŃa se însărcinează ea însăşi sa ne
echilibrul. Această sugestie organică este încă şi mai frapantă demonstreze rolul ei, să-1 reducă la valoarea sa şi, prin bruştele
în cazul citat de Carpenter9, al unui pianist desăvârşit care a sale absenŃe, să ne facă să vedem că ea este în mecanismul
executat o piesă muzicală dormind, fapt care trebuie atribuit memoriei un element supraadăugat.
mai puŃin simŃului auzului cât simŃului muscular care
sugerează succesiunea mişcărilor. Fără a căuta cazuri extraor- Logica ne determină acum să mergem mai departe şi să
dinare, găsim în actele noastre cotidiene serii organice ne întrebăm ce modificări ale organismului sunt necesare
complexe şi bine determinate, adică ale căror început şi final pentru stabilirea memoriei, care sunt schimbările suferite de
sunt fixe şi ale căror termeni, diferiŃi unii de alŃii, se succed sistemul nervos atunci când s-a organizat în mod definitiv un
într-o ordine constantă: de exemplu, urcarea sau coborârea grup de mişcări. Ajungem aici la ultima întrebare care, fără a
unei scări în mod obişnuit. Memoria noastră psihologică ieşi de pe terenul faptelor, s-ar putea pune în legătură cu bazele
ignoră numărul treptelor, pe când memoria noastră organică le organice ale memoriei, iar dacă memoria organică este o
cunoaşte în felul ei, ca şi diviziunea în etaje, distribuirea proprietate a vieŃii animale, din care memoria psihologică nu
palierelor şi alte detalii: ea nu se înşeală. Nu se impune să este decât un caz particular, atunci tot ce vom putea descoperi
24 25
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGI A EI

sau presupune în ceea ce priveşte condiŃiile sale ultime va fi există un sediu al memoriei, ci sedii particulare pentru fiecare
aplicabil la memoria în întregul ei. memorie particulară. Amintirea nu se află, după expresia vagă
Ne este imposibil, în cadrul acestei cercetări, să nu a limbii curente, „în suflet": ea este fixată în locul ei de naştere,
formulăm ipoteze. Dar, evitând orice concepŃie a priori, ur- într-o parte a sistemului nervos.
mând din aproape faptele, bazându-ne pe ceea ce ştim despre Lucrul acesta o dată stabilit, începem să vedem mai clar
acŃiunea nervoasă, evităm orice probabilitate de eroare problema condiŃiilor fiziologice ale memoriei. Pentru noi,
grosolană. Ipoteza noastră este, de altfel, susceptibilă de per- aceste condiŃii sunt următoarele:
manente modificări. în concluzie, în locul unei fraze vagi 1) O modificare specială imprimată elementelor nervoase;
asupra conservării şi reproducerii celor memorate, ea va 2) O asociaŃie, o conexiune specială stabilită între un anu
substitui în spiritul nostru o anumită reprezentare a procesului mit număr dintre aceste elemente.
extrem de complex care produce şi susŃine memoria. Aşa după cum vom încerca să arătăm, acestei a doua
Prima chestiune pe care o avem de stabilit este aceea condiŃii nu i s-a dat importanŃa pe care o merită.
referitoare la sediul memoriei. Această problemă nu poate da Ca să rămânem, deocamdată, la memoria organică, să
loc actualmente nici unei controverse serioase: „Trebuie să examinăm una dintre acele mişcări automate secundare care
privim ca aproape demonstrat - spre Bain - faptul că impresia ne-a servit drept tip şi să vedem ce se întâmplă în perioada de
reînnoită ocupă exact aceleaşi părŃi ca impresia iniŃială şi în organizare: fie, de exemplu, mişcările membrelor inferioare în
acelaşi mod". Iată un exemplu frapant în această privinŃă: timpul locomoŃiei.
experienŃa arată că ideea persistentă a unei culori vii oboseşte Fiecare mişcare cere punerea în acŃiune a unui anumit
nervul optic. Este cunoscut faptul că perceperea unui obiect număr de muşchi superficiali sau profunzi, a unor tendoane,
colorat este adesea urmată de o senzaŃie13 consecutivă care ne articulaŃii, ligamente etc. Aceste modificări - sau cea mai mare
arată obiectul cu aceleaşi contururi, dar având culoarea parte a lor- sunt transmise la simŃuri. Orice opinie s-ar profesa
complementară faŃă de culoarea reală. Lucrurile pot fi la fel cu privire la condiŃiile anatomice ale sensibilităŃii musculare,
pentru imagine (amintire). Ea lasă, deşi cu o intensitate mai este cert că ea există, că ne face să cunoaştem partea corpului
mică, o imagine consecutivă. Dacă, cu ochii închişi, ne închi- nostru inclusă într-o mişcare şi că ne permite s-o reglăm.
puim că avem în faŃa noastră o imagine viu colorată, pe care o Ce presupune faptul acesta? El implică modificări recep-
fixăm timp îndelungat, iar după aceea, deschizând ochii, îi tate şi conservate de un grup determinat de elemente nervoase.
îndreptăm pe o suprafaŃă albă, vom vedea timp de o fracŃiune „Este evident - spune Maudsley (care a studiat atât de bine
de secundă imaginea contemplată în imaginaŃie, dar cu rolul mişcărilor la om) - că există în centrii nervoşi reziduuri
culoarea complementară. Acest fapt, subliniază Wundt, de îa care provin de la reacŃiile motorii. Mişcările determinate sau
care l-am luat, dovedeşte că operaŃia nervoasă este aceeaşi în efectuate de un centru nervos particular lasă, ca şi ideile, re-
ambele cazuri, în percepŃie şi în amintire14. ziduurile lor, care, repetându-se de mai multe ori, se organi-
Numărul de fapte şi de inducŃii în favoarea acestei teze zează sau se încarnează atât de bine în structura sa încât
este atât de mare încât ea aproape că echivalează cu o mişcările corespunzătoare pot avea loc în mod automat... Când
certitudine şi ar fi nevoie de argumente foarte puternice pentru afirmăm: o urmă, un vestigiu sau un reziduu, tot ceea ce vrem
a o zdruncina. De fapt nu există o memorie, ci memorii; nu să spunem este că în elementul organismului rămâne un
26 27
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
anumit efect, ceva ce el reŃine şi care îl predispune să func- deranjament. Fără îndoială, dacă aceeaşi activitate exterioară
Ńioneze din nou în acelaşi fel"15. Tocmai această organizare a nu ar mai acŃiona din nou asupra aceloraşi molecule, ele ar
„reziduurilor" este aceea care, după perioada de tatonare des- tinde să-şi reia mişcarea lor naturală; dar lucrurile se vor
pre care am vorbit, ne face apŃi să ne facem mişcările cu o petrece cu totul altfel dacă ele suferă de mai multe ori aceeaşi
uşurinŃă şi cu o precizie crescânde, până ce, în sfârşit, ele devin acŃiune. în acest caz ele îşi vor pierde puŃin câte puŃin capa-
automate.
citatea de a reveni la mişcarea lor naturală şi se vor identifica
Supunând analizei acest caz extrem de comun al memo- tot mai mult cu aceea care le este imprimată, în aşa fel încât
riei organice, vedem că implică cele două condiŃii menŃionate aceasta le va deveni naturală la rându-i, iar mai târziu vor
mai sus.
asculta de cea mai neînsemnată cauză care le va pune în
Prima este o modificare particulară imprimată elemen- mişcare"18.
telor nervoase. Dat fiind faptul că ea a fost adesea semnalată,
Este imposibil19 de spus în ce constă această modificare.
nu ne vom opri prea mult asupra ei. Filetul nervos, virgin în
Nici microscopul, nici reactivii, nici histologia sau histochimia
mod ipotetic, păstrează el o modificare permanentă atunci
nu ne pot da vreo informaŃie în acest sens, dar faptele şi
când receptează o impresie cu totul nouă? Acest aspect este
raŃionamentul logic ne demonstrează că ca are loc.
discutabil. Unii văd în nervi un simplu conductor a cărui
materie constitutivă, tulburată pentru o clipă, revine la starea Cea de a doua condiŃie, care constă în stabilirea de
iniŃială de echilibru. Fie ca explicăm transmiterea prin vibraŃii asociaŃii durabile între diversele grupe de elemente nervoase,
propagate de-a lungul axonului sau printr-o descompunere chi- nu a atras până în prezent atenŃia. Nu am cunoştinŃă de faptul
mică a protoplasmei sale16, este greu să se admită că nu că autorii, fie ei şi contemporani, să fi semnalat importanŃa
rămâne nimic din acestea. Fără a insista, cel puŃin găsim în acesteia. Ea este totuşi o consecinŃă necesară a tezei lor cu
celula nervoasă elementul care receptează, înmagazinează şi privire la sediul memoriei.
reacŃionează. Or, impresia, o dată receptată, o marchează cu o Unii autori par să admită, în mod implicit cel puŃin, că o
amprentă. Prin aceasta „se produce o aptitudine şi, cu ea, o amintire, organică sau conştientă, este imprimată într-o celulă
diferenŃiere a elementului, cu toate că nu avem nici un motiv unică, celulă care, împreună cu filamentele sale nervoase, ar
să credem că la origine acest element se deosebea de celulele avea într-un fel monopolul conservării şi reproducerii amintirii
nervoase omoloage"17. „Orice impresie lasă o anumită urmă respective. Cred că ceea ce a contribuit la această iluzie este
de neşters, ceea ce înseamnă că moleculele, o dată ce sunt artificiul de limbaj20 care ne face să considerăm o mişcare, o
aranjate altfel şi sunt forŃate să vibreze într-un alt mod, nu vor idee, o imagine, un sentiment ca pe un lucru, ca pe o unitate.
mai reveni exact la starea iniŃială. Dacă ating suprafaŃa unei ReflecŃia ne arată totuşi de îndată că fiecare dintre aceste
ape liniştite cu o pană, lichidul nu va mai căpăta forma pe care pretinse unităŃi este compusă din elemente numeroase şi
a avut-o înainte; el va putea să prezinte din nou o suprafaŃă eterogene, că este o asociaŃie, un grup, o fuziune, un complex,
liniştită, dar moleculele îşi vor fi schimbat locul, iar un ochi o multiplicitate. Să revenim la exemplul nostru: o mişcare de
destul de pătrunzător ar descoperi în mod cert aici evenimentul locomoŃie. Ea poate fi considerată un reflex de un ordin extrem
trecerii penei. Moleculele animale deranjate au dobândit deci de complicat, pentru care contactul piciorului cu solul este, în
prin aceasta, într-un grad oarecare, capacitatea de a suferi acest fiecare moment, impresia iniŃială.
28 29
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

Să examinăm mai întăi forma completă a acestei mişcări. Credem că este de cea mai mare importanŃă să atragem
Punctul de plecare este, oare, un act voluntar? în acest caz atenŃia asupra următorului aspect: că memoria organică nu
impulsia generată - după Ferrier21 - într-o regiune particulară a presupune doar o modificare a unor elemente nervoase, ci şi
scoarŃei cerebrale traversează substanŃa albă, atinge corpii formarea între ele de asociaŃii determinate pentru fiecare
striaŃi, parcurge pedunculii cerebrali, protuberanta, structura eveniment particular, stabilirea unor anumite asociaŃii dina-
complicată a bulbului rahidian, unde trece de cealaltă parte a mice, care, prin repetiŃie, devin la fel de stabile ca şi
corpului, coboară mai departe de-a lungul cordoanelor antero- conexiunile anatomice primitive23. După părerea noastră, ceea
laterale ale măduvei spinării, până în regiunea lombară, iar de ce are importanŃă, ca bază a memoriei, nu este numai
aici, prin nervii motori, până la muşchi. Această transmisie modificarea imprimată fiecărui element, ci modul în care mai
este însoŃită sau urmată de un retur spre centri pe traseul multe elemente se grupează spre a forma un complex.
cordoanelor posterioare ale măduvei şi al substanŃei cenuşii, Acest aspect având, pentru concepŃia noastră, o impor-
bulb, istmul encefalului, pătura optică şi substanŃa albă, până
tanŃă capitală, nu ezităm să insistăm asupra lui. Putem sublinia,
la scoarŃa cerebrală. Să cercetăm această mişcare în forma sa
în primul rând, că ipoteza noastră - consecinŃă necesară a ceea
abreviată - cea mai obişnuită -, aceea care are un caracter
ce s-a admis cu privire la sediul memoriei - simplifică anumite
automat. în acest caz, după ipoteza în general admisă, traiectul
dificultăŃi, chiar dacă se pare că le complică. S-a pus întrebarea
merge doar de la periferie la ganglionii cerebrali—, pentru a
reveni la periferie, partea superioară a creierului rămânând dacă fiecare celulă nervoasă poate conserva mai multe
neinteresată. modificări diferite sau dacă, o data modificată, ea este
Acest traiect, căruia i-am indicat în linii mari principalele polarizată pentru totdeauna. Fireşte, ne limităm la conjecturi.
etape şi căruia chiar şi cei mai savanŃi anatomişti sunt departe Putem totuşi gândi, fără teamă, că dacă celula este capabilă de
de a-i cunoaşte toate detaliile, presupune intrarea în activitate multiple modificări, numărul lor trebuie să fie limitat. Ba chiar
a unor elemente nervoase extrem de numeroase în ceea ce putem admite că ea nu păstrează decât una. Numărul celulelor
priveşte cantitatea şi foarte diferite în ceea ce priveşte calitatea. cerebrale fiind de 600 000 000, după calculele lui Meynert (iar
Astfel, nervii motori şi senzitivi diferă prin constituŃia lor sir Lionel Beale dă o cifră mult mai ridicată)24, ipoteza unei
histologică de nervii măduvei şi ai creierului. Celulele diferă impresii unice nu are nimic inacceptabil. Dar această problemă
între ele prin volum, formă (fusiforme, gigantice, piramidale este pentru noi de un interes secundar, întrucât, chiar dacă
etc), prin orientare, prin numărul prelungirilor, prin poziŃia lor admitem ipoteza ultimă - cea mai defavorabilă pentru expli-
în diversele părŃi ale axului cerebro-spinal, întrucât ele sunt carea numărului şi complexităŃii amintirilor organizate -, vom
răspândite de la extremitatea inferioară a măduvei şi până la observa că această modificare unică, care are posibilitatea să
straturile corticale. Toate aceste elemente cântă partitura lor în intre în combinaŃii diferite, poate produce rezultate diferite. Nu
acest concert. Dacă cititorul va voi să-şi arunce ochii pe câteva trebuie să Ńinem seama doar de fiecare factor luat în parte, ci
planşe anatomice şi pe câteva preparate histologice, el îşi va de raporturile lor reciproce şi de combinaŃiile care rezultă de
face o oarecare idee despre suma considerabilă de elemente aici. Celula modificată o putem compara cu o literă a
nervoase necesare producerii unei mişcări şi, drept urmare, alfabetului25; această literă, rămânând aceeaşi, a contribuit la
pentru a o conserva şi reproduce. formarea a milioane de cuvinte în limbile vii sau moarte. Prin
30 31
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

grupări, dintr-un mic număr de elemente pot lua naştere produce, aşadar, efecte diferite. Cel puŃin aşa ne explicăm
combinaŃii din cele mai numeroase şi mai complexe. faptul următor, raportat de Lewes27: „Povesteam într-o zi o
Ca să revenim la exemplul nostru privind locomoŃia, vizită la Spitalul de epileptici şi, dorind să dau numele
memoria organică, aceea care îi serveşte drept bază, constă prietenului care mă însoŃea şi care era dr. Bastian, am spus
dintr-o modificare particulară a unui mare număr de elemente dr. Brinton; am vrut imediat să repar greşeala şi am spus
nervoase. Dar multe dintre aceste elemente, astfel modificate, dr. Bridges, dar a trebuit să mă corectez din nou, spunând în
pot servi unui alt scop, intrând în alte combinaŃii, făcând parte sfârşit dr. Bastian. Nu făceam nici o confuzie în ceea ce
dintr-o altă memorie26. Mişcările secundare automate care priveşte persoanele, însă, deoarece ajustasem imperfect
constituie înotul sau dansul presupun anumite modificări în grupurile de muşchi necesare articulării unui nume, singurul
musculatura, în articulaŃiile deja utilizate în locomoŃie, element comun acestui grup şi celorlalte , anume sunetul B,
modificări deja înregistrate în anumite elemente nervoase: ele servise la reamintirea a tustrei"28. Această explicaŃie ni se pare
găsesc, pe scurt, o memorie deja organizată, din care absolut exactă şi, recurgând la acelaşi autor, putem nota un fapt
deturnează multe elemente în folosul lor, pentru a le face să bine cunoscut, care vine în sprijinul tezei noastre: „Cine nu ştie
intre într-o nouă combinaŃie şi a contribui la formarea unei alte că, atunci când încercăm să ne amintim un nume şi avem
memorii. sentimentul că începe cu un anumit sunet, o facem păstrând în
Să mai subliniem şi faptul că necesitatea unui mare permanenŃă în cuget acel sunet şi că, în sfârşit, grupul întreg
număr de celule şi de filamente nervoase pentru conservarea apare, fără ca de altfel să fi fost necesar ca acel sunet să fie
şi reproducerea unei mişcări, fie şi relativ simplă, implică o mereu prezent în conştiinŃă". O remarcă analoagă poate fi
posibilitate mai mare de permanenŃă şi de reviviscenŃă; ca făcută în ceea ce priveşte mişcările dobândite care constituie
urmare a numărului de elemente şi a solidarităŃii care se scrisul. Este o greşeală pe care adesea am observat-o la mine
stabileşte între ele, şansele de reînviere cresc, fiecare putând însumi, mai ales atunci când scriu repede şi am capul plin de
contribui la reconfortarea tuturor celorlalte. idei încurcate; ea este atât de scurtă, atât de repede reperată şi
în concluzie, ipoteza noastră concordă cu două fapte de atât de repede uitată, încât a trebuit să notez imediat mai multe
observaŃie curentă: dintre ele. Iată exemple în această privinŃă: voind să scriu „doit
1) O mişcare dobândită, bine fixată în organism, bine de bonnes", scriu „donne"; voind să scriu „ne pas faire une
reŃinută, este foarte greu de înlocuit cu o alta care are aproape part," scriu „nepart /kzre"etc. etc. Evident, în primul caz litera
acelaşi sediu, dar care presupune un mecanism diferit. Este D şi în al doilea caz litera P (înŃeleg prin literă starea
vorba, de fapt, de a desface o asociaŃie pentru a face alta; de a psihologică care serveşte drept bază conceperii şi reproducerii
rupe raporturile stabilite pentru a înnoda altele noi. sale grafice) au suscitat un grup în loc de alt grup; iar această
2) Se întâmplă uneori că, în loc de a face o mişcare obiş confuzie este cu atât mai lesnicioasă cu cât restul grupelor
nuită, facem involuntar o altă mişcare, care ne este obişnuită: onne, artera deja evocat în conştiinŃă. Nu mă îndoiesc că toŃi
ceea ce se explică prin faptul că, acelaşi elemente intrând în cei care îşi vor da osteneala să se observe în această privinŃă
combinaŃii diferite, care pot provoca descărcări în diferite vor constata că este un fapt frecvent29.
sensuri, sunt suficiente circumstanŃe cu totul neînsemnate Să nu uităm că toate cele de mai sus constituie o ipoteză,
pentru a pune în activitate un grup în loc de un altul şi a dar care pare conformă cu datele ştiinŃifice, dând seama de
32 33
THfiODULE RIBOT MEMORI A ŞI PATOLOGIA EI

fapte. Ipoteza aceasta ne permite să ne reprezentăm într-o psihologia ca ştiinŃă a faptelor nu trebuie să se neliniştească pe
formă destul de clară bazele memoriei organice, a acelor această temă. Ea ia stările de conştiinŃă în calitate de date, fără
mişcări dobândite care constituie memoria diferitelor noastre a se ocupa de geneza lor. Tot ceea ce poate ea face este să
organe, a ochilor, a mâinilor, a membrelor superioare şi infe- determine unele din condiŃiile lor de existenŃă.
rioare. Aceste baze nu constituie pentru noi o înregistrare pur Prima dintre aceste condiŃii este modul de activitate al
mecanică şi nici, conform unei comparaŃii obişnuite, o sistemului nervos, pe care fiziologii îl desemnează cu numele
amprentă care s-ar conserva nu ştiu unde, asemănătoare cu de descărcare nervoasă. Dar majoritatea stărilor nervoase nu
imaginea cheii despre care am vorbit mai sus. Acestea sunt generează conştiinŃa şi nu contribuie la aceasta decât foarte rar
metafore de ordin fizic, care nu-şi au locul aici. Memoria este şi într-un mod indirect: de exemplu, excitaŃiile şi descărcările
un fapt biologic. O memorie bogată şi bine înzestrată nu este al căror sediu este marele simpatic; acŃiunea normală a nervilor
o colecŃie de amprente, ci un ansamblu de asociaŃii dinamice vasomotori; un mare număr de reflexe etc. Altele sunt însoŃite
foarte stabile şi foarte prompte în a se trezi. de conştiinŃă în mod intermitent; sau, după ce au fost
conştiente pe parcursul primei perioade a vieŃii, încetează de a
mai fi astfel în starea adultă (de exemplu, acŃiunile automate
II despre care am vorbit). Activitatea nervoasă este mult mai
întinsă decât activitatea psihică: orice acŃiune psihică presu-
Vom studia acum o formă mai complicată de memorie, pune o acŃiune nervoasă, dar reciproca nu este adevărată. între
accr.a care se însoŃeşte de fapte de conştiinŃă, pe care limba activitatea nervoasă care nu este niciodată (sau aproape
uzuală şi chiar aceea a psihologilor o consideră ca fiind niciodată) însoŃită de conştiinŃă şi activitatea nervoasă care este
întotdeauna (sau aproape întotdeauna) însoŃită de conştiinŃă se
întreaga memorie. Să vedem în ce măsură cele spuse despre
situează acea activitate nervoasă care este uneori însoŃită de
memoria organică îi sunt aplicabile şi ce adaugă aici conştiinŃa.
aceasta. în acest grup de fapte avem de studiat inconştientul.
Trecând de la simplu la complex, de la inferior la
înainte de a formula concluzii mai clare şi mai valide pe
superior, de la o formă stabilă la o formă instabilă a memoriei,
această temă, să mai notăm două condiŃii de existenŃă a
nu putem scăpa de o problemă prealabilă: aceea a raporturilor
conştiinŃei: intensitatea şi durata.
inconştientului cu conştiinŃa. Această problemă este atât de
1) Intensitatea este o condiŃie cu un caracter extrem de
înconjurată de obscuritate naturală şi de misticism artificial
variabil. Stările noastre de conştiinŃă luptă fără încetare pentru
încât pare dificil să spunem despre ea ceva clar şi pozitiv30.
a-şi lua locul una alteia, însă victoria poate fi în egală măsură
Vom încerca să o facem.
rezultatul forŃei învingătorului sau al slăbiciunii celorlalŃi
Este în primul rând cu totul evident că nu avem a ne luptători. Ştim - iar lucrul acesta a fost foarte bine elucidat de
ocupa de metafizica inconştientului, aşa cum a înŃeles-o şcoala lui Herbart - că starea cea mai puternică poate descreşte
Hartmann31 sau oricare altul. Ba chiar vom începe prin a continuu, până în momentul în care cade „sub pragul con-
declara că nu vedem nici un mod de a explica trecerea de la ştiinŃei", adică acolo unde una din condiŃiile sale de existenŃă
inconştient la conştiinŃă. Putem formula în această privinŃă lipseşte. Avem tot temeiul să afirmăm că conştiinŃa are toate
ipoteze ingenioase, plauzibile; nimic mai mult. De altfel, gradele posibile, oricât de mici, spre a admite în ea modalităŃi
34 35
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGI A EI

infime, - acele stări pe care Maudsley le numeşte subcon- socotim conştiinŃa ca pe o esenŃă, ca pe o proprietate
ştiente; dar nimic nu ne autorizează să spunem că această fundamentală a sufletului, totul devine obscur; dacă o
descreştere nu are limită, cu toate că ea ne scapă. considerăm un fenomen care are propriile sale condiŃii de
2) Nimeni nu s-a ocupat de durată ca de o condiŃie exigenŃă, totul devine clar, iar inconştientul nu mai prezintă
necesară a conştiinŃei. Ea este, totuşi, de o importanŃă capitală, nimic misterios. Nu trebuie niciodată să uităm că starea de
permiŃându-ne să raŃionăm pe marginea unor date precise. conştiinŃă este un eveniment complex care presupune o stare
Cercetările efectuate în ultimii treizeci de ani au determinat particulară a sistemului nervos; că această acŃiune nervoasă nu
timpul necesar pentru diferite percepŃii (sunet = de la 0",16 la este un accesoriu, ci o parte integrantă a evenimentului; că ea
0",14; senzaŃie tactilă = de la 0",21 la 0"18; lumină = de la este baza, condiŃia fundamentală; că, de îndată ce s-a produs,
0",20 la 0",22), pentru actul de discernământ cel mai simplu, evenimentul există în sine însuşi; că de îndată ce conştiinŃa i
cel mai apropiat de reflex (= de la 0",21 până la 0",04). Cu s-a adăugat, evenimentul există pentru el însuşi; că starea de
toate că rezultatele variază de la un experimentator la altul, de conştiinŃă îl completează, îl desăvârşeşte, dar nu-1 constituie.
la o persoană la alta, conform circumstanŃelor şi naturii actelor Dacă una din condiŃiile fenomenului-conştiinŃă lipseşte - fie
psihice studiate, s-a stabilit totuşi că fiecare act psihic cere o intensitatea, fie durata, fie altele pe care nu le cunoaştem -,
durată apreciabilă şi că pretinsa viteză infinită a gândului nu atunci o parte a acestui complex, conştiinŃa, dispare; o altă
este decât o metaforă. O dată ce am stabilit lucrul acesta, este parte, procesul nervos, subzistă. Nu rămâne din eveniment
clar că orice acŃiune nervoasă a cărei durată este inferioară decât faza sa pur organică. Nimic uimitor, aşadar, dacă mai
aceleia pe care o cere acŃiunea psihică nu poate fi conştientă32. târziu rezultatele acestui travaliu cerebral se regăsesc: el a avut
Este instructiv, în această privinŃă, să apropiem actul nervos de fapt loc, deşi nimic nu 1-a făcut constatat.
însoŃit de conştiinŃă de purul reflex. După Exner33, timpul O dată ce am înŃeles lucrul acesta, tot ceea ce Ńine de
fiziologic necesar pentru un reflex ar fi de 0",0662 până la activitatea inconştientă îşi pierde caracterul misterios şi se
0",0578, număr foarte mic faŃă de cele pe care le-am dat mai explică cu cea mai mare uşurinŃă; de exemplu: irupŃiile neaş-
sus pentru diferite categorii de percepŃii. Dacă, aşa cum spune teptate de amintiri care nu par provocate de nici o asociaŃie şi
Herbert Spencer, aripa unei musculiŃe bate de 10 până la 15 mii care ne vin în orice clipă a zilei; lecŃiile şcolare citite azi şi
de ori pe secundă34, iar fiecare bătaie implică o acŃiune învăŃate a doua zi; problemele timp îndelungat rumegate, a
nervoasă separată, avem aici exemplul unei stări nervoase a căror soluŃie Ńâşneşte brusc în conştiinŃă; invenŃiile poetice,
cărei rapiditate este uluitoare şi în comparaŃie cu care starea ştiinŃifice, mecanice; simpatiile şi antipatiile secrete etc. etc.
nervoasă însoŃită de conştiinŃă ocupă un timp enorm. Din cele CerebraŃia inconştientă îşi face fără zgomot lucrarea, pune
de mai sus rezultă că, orice stare de conştiinŃă ocupând în mod ordine în ideile obscure. într-un caz bizar citat de Carpenter,
necesar o anumită durată, o condiŃie esenŃială a conştiinŃei un bărbat avea vaga conştiinŃă a travaliului care avea loc în
lipseşte de îndată ce durata procesului nervos cade sub acest creierul său, fără a atinge gradul unei conştiinŃe distincte: „Un
minimum35. om de afaceri din Boston mi-a spus că, fiind ocupat cu o
Să ne limităm la aceste remarci şi să tragem o concluzie. afacere foarte importantă, o abandonase vreme de o săptă-
Problema inconştientului nu este atât de vagă, atât de îmbâcsită mână, considerând-o peste puterile sale. Dar el avea conştiinŃa
de opinii contradictorii decât pentru că este rău pusă. Dacă unei acŃiuni care se petrecea în creierul său şi care era atât de
36 37
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

chinuitoare, atât de ieşită din comun încât se temea că îl ame- aceşti termeni într-un sens echivoc. Ba este vorba de amprente
ninŃă o paralizie sau vreun accident similar; după câteva ore materiale în creier, ba de modificări latente conservate în
petrecute în acea stare incomodă, starea sa de perplexitate a „suflet". Cei care au adoptat această din urmă opinie rămân în
dispărut, iar soluŃia pe care o căutase s-a prezentat de la sine, planul logicii. Dar această teză, cu toate că numără mulŃi
în mod firesc: ea se elaborase pe parcursul acelui interval partizani printre cei care se abŃin de la fiziologie, este de
tulbure şi obscur"36. nesusŃinut. O stare de conştiinŃă care nu mai este conştiinŃă, o
Ca să rezumăm, să spunem că ne putem reprezenta siste- reprezentare care nu mai este reprezentată este o pură flatus
mul nervos ca fiind traversat de descărcări permanente. Dintre vocis39. A suprima dintr-un lucru ceea ce constituie realitatea
aceste acŃiuni nervoase, unele răspund ritmului neîncetat al sa este a-1 reduce la un posibil; este a spune că, atunci când
acŃiunilor vitale; altele, în număr mai mic, răspund succesiunii condiŃiile de existenŃă vor reapărea, va reapărea şi lucrul: ceea
stărilor de conştiinŃă, iar altele, într-un număr cu mult mai ce ne duce la teza despre inconştient expusă mai sus.
mare, constituie cerebraŃia inconştientă. Cele 600 de milioane Pentru noi problema „reziduurilor psihologice" este
(sau 1 200 de milioane) de celule şi cele 4 sau 5 miliarde de dinainte rezolvată: dacă orice stare de conştiinŃă implică, în
fibre37, chiar dacă Ńinem seama de cele aflate în stare de repaus calitate de parte integrantă, o acŃiune nervoasă, şi dacă această
sau de cele rămase neocupate întreaga viaŃă, oferă un acŃiune modifică centrii nervoşi într-un mod permanent, starea
contingent considerabil de clemente active. Encefalul este ca de conştiinŃă se află înscrisă aici prin însuşi acest fapt. Ce-i
un laborator plin de mişcare, în care mii de lucrări au loc în drept, se poate obiecta că starea de conştiinŃă implică o acŃiune
mod simultan. CerebraŃia inconştientă, nefiind supusă con- nervoasă şi ceva în plus. Ne interesează prea puŃin. Dacă starea
diŃiei timpului38, neavând loc, ca să zicem aşa, decât în spaŃiu, nervoasă iniŃială - aceea care corespunde percepŃiei - a fost de
poate acŃiona în mai multe locuri deodată. ConştiinŃa este ajuns ca să provoace ceva în plus, atunci starea nervoasă
îngustul ghişeu prin care ne apare o parte foarte mică din acest secundară- aceea care corespunde unei amintiri - este şi ea de
travaliu. ajuns. CondiŃiile sunt aceleaşi în ambele cazuri, iar soluŃia
acestei dificultăŃi, dacă este posibilă, îi incumbă unei teorii a
Am văzut în ce constă raportul conştiinŃei cu incon- percepŃiei, nu unei teorii a memoriei.
ştientul; chiar prin acest raport ne-am edificat şi asupra rapor- Acest reziduu psihofiziologic îl putem numi, împreună
tului memoriei psihice cu memoria organică: acesta nu este cu Wundt, o dispoziŃie şi, tot împreună cu el, putem observa
decât un caz particular. în general, ceea ce am spus despre prin ce diferă de o amprentă: „Analogiile extrase din domeniul
memoria fiziologică se aplică la memoria conştientă; cu ex- fiziologic fac să se vadă această deosebire. în ochiul care a fost
cepŃia unui factor în plus. Este totuşi util să reluăm de la capăt expus la o lumină intensă, impresia primită persistă sub forma
problema, fără a ocoli detaliile. unei imagini consecutive. Ochiul care zilnic compară şi
Avem aici de examinat două lucruri: reziduurile şi măsoară distanŃe şi relaŃii în spaŃiu câştigă tot mai mult în
grupările lor. precizie. Imaginea consecutivă este o amprentă; acomodarea
I) Vechile teorii despre memorie, care au examinat-o ochiului, capacitatea sa de a măsura este o dispoziŃie func-
doar sub aspectul ei psihologic, i-au dat ca unică bază Ńională. Se poate ca, în ochiul neexersat, retina şi muşchii să fie
„vestigii", „urme", „reziduuri" şi, pe nedrept, adesea au folosit constituiŃi ca în ochiul exersat; dar există în acesta din urmă o
38 39
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

dispoziŃie mai marcată decât în primul. Fără îndoială că se ne imaginăm mărul ca pe un obiect solid cu o formă sferică.
poate spune că obişnuinŃa fiziologică a organelor se bazează Aceste judecăŃi rezultă din sensibilitatea musculară fină a
mai puŃin pe schimbările lor propriu-zise cât pe amprentele aparatului nostru vizual şi din mişcările sale. Or, mişcările
care rămân în centrii lor nervoşi. Dar toate studiile fiziologice ochiului sunt reglate de numeroşi nervi: pateticul, nervul
referitoare la fenomenele de obişnuinŃă, de adaptare la condiŃii oculomotor comun, nervul oculomotor extern. Fiecare dintre
date etc. arată că amprentele însele constau esenŃialmente în aceşti nervi duce la un punct particular al bulbului42, care el
dispoziŃii funcŃionale"40. însuşi este ataşat printr-un lung traiect la scoarŃa creierului,
II) Aceste consideraŃii ne conduc la un aspect asupra unde se formează ceea ce Maudsley numeşte intuiŃiile motorii.
căruia dorim să insistăm. AsociaŃiile dinamice ale elementelor Descrierea noastră este făcută în linii mari. Pentru detalii se pot
nervoase joacă un rol mult mai important în memoria con- consulta tratatele de anatomie şi de fiziologie. Cititorul îşi va
ştiinŃei decât în aceea a organelor. Am putea repeta cele spuse face astfel o idee despre numărul fantastic de filamente
mai sus, dar acest aspect al problemei a fost atât de puŃin nervoase şi de celule diseminate, în insuliŃe şi arhipelaguri, în
studiat încât este de preferat să-1 reluăm într-o altă formă. diferitele părŃi ale axului cerebrospinal, care servesc drept bază
Fiecare dintre noi găseşte în conştiinŃa sa un anumit acestei stări psihice - imaginea din memorie a unui măr -, pe
număr de amintiri: imagini de oameni, de animale, de oraşe,
care dubla iluzie a conştiinŃei şi a limbajului ne face să o
de câmpii, de cunoştinŃe ştiinŃifice, istorice, lingvistice etc.
considerăm simplă.
Aceste amintiri ne revin sub forma de serii mai mult sau mai
Se va spune că o percepŃie vizuală este prea complexă şi
puŃin lungi. Formarea acestor serii a fost foarte bine explicată
prin legile asociaŃiei dintre stările de conştiinŃă; nu avem nimic că dovedeşte prea mult în favoarea tezei noastre? Să luăm
de adăugat în această privinŃă. Ceea ce ne interesează nu sunt exemplul unui cuvânt. Dacă este vorba de cuvântul scris, avem
seriile, ci termenii lor. Cercetăm starea de conştiinŃă simplă de-a face cu memoria vizuală, care se apropie de cazul
spre a demonstra ce complexitate presupune. precedent. Dacă este vorba de cuvântul vorbit, complexitatea
Să luăm, aşadar, unul dintre aceşti termeni: memorarea este la fel de mare. Limbajul articulat presupune intervenŃia
unui măr. Dacă ar fi să credem verdictul conştiinŃei, este un laringelui, a gurii, a foselor nazale şi, prin urmare, a numeroşi
fapt simplu. Fiziologia ne arată că acest verdict este o iluzie. nervi care îşi au centrii în diversele părŃi ale bulbului: spinalul,
Amintirea unui măr este în mod necesar forma palidă a facialul, hipoglosul43. Dacă în memorarea cuvintelor atribuim
perceperii unui măr. Ce presupune acea percepŃie? O modifi- un rol impresiilor auditive, complexitatea este şi mai mare. în
care a retinei, terminaŃie nervoasă cu o structură extrem de sfârşit, centrul bulbar trebuie el însuşi legat de circumvaluŃia
complicată, o transmisie prin nervul optic, prin corpii geni- lui Broca şi de lobul insula, considerate de toată lumea drept
culaŃi, până la tuberculii cvadrigemeni, de aici la ganglionii centrul psihic al vorbirii44. Vedem că acest caz nu diferă de
cerebrali (stratul optic?), apoi, prin substanŃa albă, la straturile precedentul nici în natura şi nici în complexitatea sa şi că
corticale (în regiunea pliului curb, după Ferrier)41. Aceasta memoria fiecărui cuvânt trebuie să aibă ca bază o asociere
presupune punerea în funcŃiune a o mulŃime de elemente determinată de elemente nervoase45.
diferite, risipite de-a lungul traiectului. Dar nu este totul, Este inutil să insistăm: din cele de mai sus reiese înde-
nefiind vorba de o simplă senzaŃie de culoare. Noi vedem sau ajuns importanŃa acelor asociaŃii pe care le voi numi bazele
40 41
THfi ODU LE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGI A EI

dinamice ale memoriei, modificările imprimate elementelor


fiind bazele statice. Poate că se va face observaŃia că exemplele
noastre presupun cazuri mai simple. Este adevărat, dar nu Vom studia acum caracterul propriu memoriei psihice,
avem a ne ocupa de ele. Ceea ce memoria conservă şi repro- caracter care îi aparŃine în exclusivitate şi care, fără a schimba
duce sunt stări de conştiinŃă concrete, reale; trebuie deci să le nimic în natura şi condiŃiile sale organice, face din ea forma de
considerăm ca atare şi să ne alegem exemplele în această memorie cea mai complexă, cea mai înaltă şi cea mai insta-
bilă47. Acest caracter se numeşte în limbaj şcolăresc „recunoaş-
ordine a faptelor. Că analiza fiziologică şi analiza ideologică,
tere". Voi numi-o localizare în timp, întrucât acest termen nu
fiecare în parte, coboară până la elemente ultime, este o
implică nici o ipoteză şi nu este decât simpla expresie a faptelor.
operaŃie utilă pentru a explica geneza stărilor de conştiinŃă: aici PuŃine sunt problemele pe care metoda „facultăŃilor" le-a
noi le considerăm gata formate. La vârsta la care începem să încurcat cu mai multe dificultăŃi şi explicaŃii factice. Va fi deci
vorbim, folosim câteva cuvinte simple, iar mai târziu frag- nimerit să spunem în primul rând, pe scurt, cum se pune pentru
mente de fraze. Timp îndelungat nu avem ştire de faptul că noi problema şi cum se rezolvă.
aceste cuvinte presupun elemente mai simple; mulŃi nu ajung Localizarea în timp (de exemplu, a ne aminti că un
să ştie niciodată lucrul acesta. ConştiinŃa, care este o vorbire anumit accident ni s-a întâmplat în cutare perioadă şi în cutare
interioară, procedează la fel. Ceea ce este pentru ea simplu, loc) nu este un act primar, ci presupune, în afară de starea de
pentru analiză este compus. Dar este neîndoielnic că aceste conştiinŃă principală, stări secundare, variabile ca număr şi
stări simple, care sunt alfabetul conştiinŃei, presupun ele însele, grad şi care, grupate în juru-i, o determină. Pentru noi, ceea ce
explică cel mai bine mecanismul „recunoaşterii" este mecanis-
pentru conservarea şi reproducerea lor, anumite complexe
mul văzului.
nervoase. Faptele pe care le-am citat mai sus, cu privire la
DistincŃia dintre percepŃiile primare şi percepŃiile dobân-
sunete, litere şi silabe, ne-o dovedesc. Iată un alt fapt, încă şi dite ale văzului a devenit curentă de la Berkeley48 încoace. Se
mai curios. „Un bărbat foarte instruit - spune Forbes Winslow ştie că datul primar este suprafaŃa colorată; că datele secundare
- , după un acces de febră acută, a pierdut cu totul cunoaşterea sunt direcŃia, distanŃa, forma etc; că primul depinde mai ales
literei F"46. de sensibilitatea retinei; că cele secundare depind mai ales de
Dacă, aşadar, încercăm să ne reprezentăm o memorie sensibilitatea musculară a ochiului; că, din cauza obişnuinŃei,
bună şi să traducem această expresie în termeni fiziologici, datele primare şi cele dobândite s-au contopit atât de bine
trebuie să ne imaginăm un mare număr de elemente nervoase, încât, pentru simŃul comun, nu există aici decât un act simplu,
fiecare fiind modificat într-un mod particular, fiecare făcând imediat, cu toate că analiza, experienŃa, cazurile patologice
parte dintr-o asociere şi fiind probabil capabil de a intra în mai dovedesc contrarul. La fel în ceea ce priveşte memoria. Starea
de conştiinŃă primară este în primul rând dată ca existând pur
multe, fiecare dintre aceste asociaŃii incluzând condiŃiile de
şi simplu; stările de conştiinŃă secundare care se adaugă şi care
existenŃă ale stărilor de conştiinŃă. Memoria are deci baze
constau în raporturi şi în judecăŃi, o localizează la o anumită
statice şi baze dinamice. Puterea sa este în funcŃie de numărul distanŃă în durată, în aşa fel încât putem defini memoria: o
şi de stabilitatea lor. viziune în timp*9.
42 43
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

Această operaŃie pe care, din motive de claritate, am îi este de ajuns52. AdmiŃând acest punct de vedere, cum
descris-o în linii mari, trebuie acum studiată mai îndeaproape, localizăm în timp?
în detaliu. Pe plan teoretic, nu avem decât un mod de a proceda.
ExplicaŃia teoretică a localizării în timp are ca punct de Determinăm poziŃiile în timp ca pe nişte poziŃii în spaŃiu, în
plecare legea enunŃată de Dugald Stewart şi atât de bine pusă raport cu un punct fix, care, în ceea ce priveşte timpul, este
în lumină de Taine: „Actele de imaginaŃie sunt întotdeauna starea noastră prezentă. Este de remarcat că acest prezent este
însoŃite de o credinŃă (cel puŃin momentană) în existenŃa reală o stare reală, care are cantitatea sa de durată. Oricât de scurtă
a obiectului de care ele se ocupă"50. Această credinŃă, care ar fi, ea nu este, aşa cum ne fac să credem metaforele limba-
există în gradul cel mai înalt în halucinaŃie, în vertij, în vis (în jului, o străfulgerare, un nimic, o abstracŃie analoagă punctului
absenŃa unor percepŃii reale care s-o corecteze), există, într-un matematic: ea are un început şi un sfârşit. Pe deasupra, înce-
grad mai scăzut, pentru toate stările de conştiinŃă. Nu voi vorbi putul ei nu ne apare ca un început absolut: ea are o tangenŃă cu
de mecanismul prin care starea de conştiinŃă este despuiată de ceva, cu care formează o continuitate. Când citim (sau ascul-
realitatea sa obiectivă şi redusă la o concepŃie pură a spiritului. tăm) o frază, la al cincilea cuvânt, de exemplu, rămâne ceva
Trimit, în această privinŃă, la explicaŃiile date de domnul din al patrulea. O stare de conştiinŃă nu dispare decât
Taine51. progresiv: ea lasă o prelungire analoagă cu ceea ce optica
Cu toate acestea, nu avem aici de-a face cu o amintire. fiziologică numeşte o imagine consecutivă (în alte limbi
Atâta timp cât o imagine, oricare i-ar fi conŃinutul (fie că repre- expresiile sunt mai fericite: after-sensation, Nachempfindung).
zintă o casă, o invenŃie mecanică sau un sentiment), rămâne Aşa se face că al patrulea şi al cincilea cuvânt sunt în conti-
izolată şi ca suspendată în conştiinŃă, fără legătură cu alte stări nuitate, sfârşitul unuia atingând începutul celuilalt. Este aici
care pentru noi au un loc fix, fără însă a le putea localiza un aspect de o importanŃă capitală. Există o contiguitate, nu
undeva anume, noi nu vedem în ea decât o stare actuală. Dar nedeterminată, care constă în aceea că două extremităŃi uneori
unele dintre aceste imagini au proprietatea ca, de îndată ce se ating; dar în sensul că extremitatea iniŃială a stării actuale
intră în conştiinŃă, să emită ramificaŃii în diverse sensuri, să atinge extremitatea finală a stării anterioare. Dacă acest fapt
provoace stări care le leagă de prezent şi datorită cărora ne apar simplu este bine înŃeles, atunci este înŃeles şi mecanismul
ca făcând parte dintr-o serie mai lungă sau mai scurtă, care teoretic al localizării în timp, întrucât este clar că trecerea
duce la prezent; cu alte cuvinte, ele sunt localizate în timp. regresivă se poate face şi de la al patrulea cuvânt la al treilea,
Nu voi cerceta dacă memoria este aceea care face ideea şi aşa mai departe, şi că fiecare stare de conştiinŃă având
de timp posibilă sau dacă, dimpotrivă, ideea de timp face cantitatea sa de durată, numărul stărilor de conştiinŃă parcurse
posibilă memoria; nici dacă timpul este o formă a priori a în felul acesta în mod regresiv şi cantitatea lor de durată ne dau
spiritului; nici dacă ea este explicabilă printr-o geneză em- poziŃia unei stări oarecare în raport cu prezentul, distanŃarea sa
pirică. Aceste probleme provin de la o critică a cunoaşterii, nu în timp. Acesta este mecanismul teoretic al localizării: un mers
dintr-o psihologie empirică. Ea constată, cu titlu de fapt, că regresiv care, pornind de la prezent, parcurge o serie de
timpul implică memoria şi că memoria implică timpul: ceea ce termeni mai mult sau mai puŃin lungă.
44 45
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

Pe plan practic, am recurs la procedee mai simple şi mai evenimente din care este compusă viaŃa noastră: ocupaŃii
expeditive. Foarte rar facem această cursă regresivă prin toŃi zilnice, evenimente de familie, ocupaŃii profesionale, cercetări
intermediarii şi destul de rar prin majoritatea acestora. ştiinŃifice etc, aceste serii fiind cu atât mai numeroase cu cât
Simplificarea noastră constă în primul rând în folosirea unor viaŃa individului este mai variată. Ele sunt ca bornele kilome-
puncte de reper. Iau un exemplu dintre cele mai obişnuite. trice sau ca stâlpii indicatori plasaŃi pe căile rutiere, care,
Pentru ziua de 30 noiembrie aştept o carte de care am mare plecând din acelaşi punct, diverg în diferite direcŃii. Au totuşi
trebuinŃă. Ea vine de departe, iar expedierea ei cere cel puŃin particularitatea că seriile se pot întrucâtva suprapune, pentru a
douăzeci de zile. Am cerut-o, oare, în timp util? După câteva se compara între ele.
ezitări, îmi amintesc că am făcut comanda în ajunul unei mici Rămâne de arătat cum aceste puncte de reper permit
călătorii căreia îi pot fixa cu precizie data, în ziua de duminică simplificarea mecanismului localizării. Evenimentul pe care îl
9 noiembrie. Din acest moment amintirea este completă. Dacă numim punct de reper, revenind, conform ipotezei, foarte des
analizăm acest caz, vedem că starea de conştiinŃă principală - în conştiinŃă, este foarte adesea comparat cu prezentul în ceea
comanda cărŃii - este mai întâi situată în trecut într-un mod ce priveşte poziŃia sa în timp, ceea ce înseamnă că stările
nedeterminat. Ea trezeşte stări secundare: comparată cu intermediare care le separă sunt mai mult sau mai puŃin clar
acestea, ea se plasează când înainte, când după. „Imaginea active. Rezultă că poziŃia punctului de reper este sau cel puŃin
călătoreşte, glisând înainte şi înapoi pe linia trecutului; fiecare pare să fie (căci vom vedea mai departe că orice amintire
dintre frazele pronunŃate mental a fost o basculare"53. în urma implică o iluzie) din ce în ce mai cunoscută. Prin repetiŃie,
unor asociaŃii mai mult sau mai puŃin lungi, ea îşi găseşte în această localizare devine imediată, instantanee, automată.
sfârşit locul; este fixată, recunoscută. în acest exemplu, amin- Cazul este analog cu formarea unei obişnuinŃe. Intermediarii
tirea călătoriei este ceea ce eu numesc un punct de reper. dispar, fiind inutili. Seria se reduce la doi termeni, iar cei doi
înŃeleg prin punct de reper un eveniment, o stare de termeni sunt de ajuns, deoarece distanŃarea lor în timp este
conştiinŃă căreia îi cunoaştem bine poziŃia în timp, adică suficient de cunoscută. Fără acest procedeu abreviativ, fără
distanŃa faŃă de momentul actual şi care ne serveşte ca să mă- dispariŃia unui număr considerabil de termeni, localizarea în
surăm celelalte distanŃe. Aceste puncte de reper sunt stări de timp ar fi foarte îndelungată, foarte anevoioasă, restrânsă la
conştiinŃă care, prin intensitatea lor, luptă mai bine decât limite înguste. Datorită ei, dimpotrivă, de îndată ce imaginea
celelalte împotriva uitării, sau care, prin complexitatea lor, răsare, ea comportă o primă localizare cu totul instantanee, se
sunt de natură să suscite numeroase raporturi, să sporească situează între două jaloane: prezentul şi un punct de reper
şansele de reviviscenŃă. Ele nu sunt alese în mod arbitrar, ci ni oarecare. OperaŃia se desăvârşeşte după câteva tatonări, adesea
se impun. Valoarea lor este cu totul relativă. Unele au valoare fiind laborioasă, infructuoasă şi, poate, niciodată precisă.
pentru o oră, altele pentru o zi, o săptămână, o lună, pentru ca Dacă cititorul consimte să-şi studieze propriile-i amintiri,
apoi, scoase din uz, să cadă în uitare. Punctele de reper au, în nu cred ca el să ridice obiecŃiuni serioase împotriva celor spuse
general, un caracter pur individual, dar, cu toate acestea, unele mai sus. El va observa, pe deasupra, cât de mult seamănă acest
sunt comune unei familii, unei mici societăŃi, unei naŃiuni. mecanism cu acela prin care facem localizări în spaŃiu. Şi în
Dacă nu mă înşel, aceste puncte de reper formează, pentru acest caz avem puncte de reper, procedee abreviative, distanŃe
fiecare dintre noi, diverse serii care corespund diverselor perfect cunoscute pe care le folosim ca unităŃi de măsură.
46 47
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGI A EI

Nu este inutil să arătăm, pe scurt, că localizările în viitor amintirile care dau loc la ezitări, cerând un timp apreciabil
se fac printr-un mecanism asemănător. Cunoaşterea noastră pentru localizarea lor; încă şi mai jos avem recunoaşterile
privind viitorul nu poate fi decât o copie a trecutului. Nu laborioase, care nu reuşesc decât prin încercări şi stratageme;
identific aici decât două categorii de fapte: unele care sunt pur în unele cazuri travaliul memoriei nu izbuteşte, iar indecizia
şi simplu o reproducere a ceea ce s-a petrecut în aceleaşi noastră se exprimă prin fraze de felul: „Mi se pare că am mai
perioade, în aceleaşi locuri, în aceleaşi împrejurări; altele care văzut chipul acesta!" - „Oare nu am visat?". încă un pas şi
constau în inducŃii, deducŃii, concluzii trase din trecut, dar localizarea este nulă; imaginea, lipsită de cadrul ei, se rosto-
produse prin travaliul logic al spiritului. în afară de aceste două goleşte, vagabondează în haos, fără nici un căpătâi. Există
categorii, totul este posibil, dar totul este necunoscut. numeroase exemple de acest fel şi ele se întâlnesc acolo unde
Evident, prima clasă de fapte este aceea care seamănă cel ne-am aştepta mai puŃin. Ca o consecinŃă a bolii sau a bă-
mai mult cu memoria, deoarece ea este o simplă reproducere a trâneŃii, oameni celebri nu-şi recunosc cele mai personale
ceea ce a fost. Un bărbat are obiceiul de a merge în fiecare an opere. La sfârşitul vieŃii, Linne54 încerca plăcerea de a-şi citi
să-şi petreacă luna septembrie într-o casă la Ńară. în plină iarnă propriile-i opere şi pe când era antrenat în lectura aceasta,
el o revede cu împrejurimile ei, cu locatarii, cu viaŃa ei. uitând că el era autorul, exclama: „Ce frumos! Cum aş mai fi
Această imagine pluteşte mai întâi în nedeterminare; ea este în dorit să scriu astfel!" Un fapt analog se povesteşte pe seama lui
egală măsură materie pentru amintire şi pentru viitor. Mai întâi Newton şi a descoperirii calculului diferenŃial. Walter Scott,
ea se îndepărtează de prezent, apoi alunecă dincolo de iarnă, îmbătrânit, era şi el victima unor astfel de uitări. într-o zi a
în primăvară, în vară; în sfârşit, se localizează. Cursul anului, auzit recitându-se un poem care i-a plăcut; el a cerut să i se
cu succesiunea de anotimpuri, de sărbători, cu schimbările de spună numele autorului: era un cântec din al său The Pirate55.
ocupaŃii, furnizează punctele de reper. Acest mecanism nu Ballantyne, care i-a fost secretar şi a scris biografia sa, arată în
diferă de acela al memoriei decât într-un punct: faptul că detaliu cum romanul Ivanhoe i-a fost în mare parte dictat în
trecem de la capătul finul al prezentului la capătul iniŃial al timpul unei maladii acute. Cartea era terminată şi tipărită
stării următoare. Nu mergem, ca în cazul amintirii, de la un înainte ca autorul să fi putut părăsi patul în care bolise. El nu
început la un sfârşit, ci de la un sfârşit la un început. păstrase despre carte nici o amintire, în afară de ideea de bază
Parcurgem, în această ordine invariabilă, în mod teoretic toate a romanului, care era anterioară maladiei.
stările intermediare, în mod practic doar câteva puncte de într-un caz citat de Forbes Winslow, imaginea pare cât pe
reper. Mecanismul este deci acelaşi ca pentru memorie, numai ce să fie recunoscută, localizată, ea este la limită, un ajutor cât
că funcŃionează în alt sens. de mic ar fi făcut să fie recunoscută, dar aceasta nu s-a
în fond, dacă lăsăm de-o parte explicaŃiile verbale, întâmplat: „Poetul Rogers, în vârstă de nouăzeci de ani, se
constatăm că „recunoaşterea" nu este o „facultate", ci un fapt plimba în trăsură cu o doamnă. Aceasta îl întreba de o altă
şi că acest fapt rezultă dintr-o serie de condiŃii. în consecinŃă, doamnă, de care el nu-şi putea aminti. El a cerut să fie oprită
„recunoaşterea", localizarea în timp variază în funcŃie de trăsura şi 1-a chemat pe valet, pe care 1-a întrebat: - O cunosc
condiŃii, înregistrând toate gradele posibile. La gradul cel mai eu pe doamna M...? Răspunsul a fost afirmativ. Momentul a
înalt se situează punctele de reper; dedesubt, amintirile vii, fost penibil atât pentru el cât şi pentru mine. Atunci mi-a luat
precise, detectate aproape la fel de repede; sub acestea, mâna şi mi-a spus: N-avea nici o grijă, draga mea, încă nu am
48 49
TF.EODULE RIBOT MEMORIA SI PATOLOGIA EI

ajuns până acolo încât să opresc trăsura ca să întreb dacă te din Boemia. Astăzi o refac cu uşurinŃă în imaginaŃie: intru prin
cunosc"56. imensa poartă, traversez rând pe rând curŃi, galerii, săli, capele
Un fapt mult mai instructiv pentru noi este raportat de suprapuse; revăd frescele, decoraŃiile interioare originale; mă
Macauley57 în unul din ale sale Essays consacrate lui orientez destul de bine în labirintul acelui vechi castel, până la
Wycherley58. La asfinŃitul vieŃii sale - spune Macauley - ieşire, dar îmi este imposibil să-mi reprezint durata acelei
memoria sa era pe cât de viguroasă tot pe atât de slabă. Dacă i vizite ca egală cu cele două ore care s-au scurs. Ea îmi apare
se citea ceva seara, a doua zi dimineaŃa se trezea cu spiritul plin mult mai scurtă, iar diferenŃa va fi mult mai mare dacă cele
de ideile şi expresiile auzite în ajun şi le aşternea pe hârtie cu două ore au fost cheltuite în vreo vizită asemănătoare sau în
deplină încredinŃare că îi aparŃin. Aici mecanismul memoriei vreo societate agreabilă.
este în mod clar scindat în două: patologia ne face analiza Orice amintire, oricât de clară ar fi, suferă o enormă
acestei scindări. Interpretând acest caz în lumina celor spuse condensare. Acest fapt este indiscutabil şi se produce întotdea-
mai sus, vom spune: modificarea imprimată celulelor cerebrale una. ExperienŃe ştiinŃifice aplicate unor cazuri foarte simple,
a persistat; asociaŃiile dinamice ale elementelor nervoase au unde şansele de eroare sunt foarte mici, confirmă această lege.
rămas stabile; starea de conştiinŃă legată de fiecare din ele şi-a Vierordt a demonstrat că dacă încercăm să ne reprezentăm
făcut apariŃia; aceste stări de conştiinŃă s-au reasociat şi fracŃiuni de secundă, reprezentarea acestei fracŃiuni de durată
reconstituit în serii (fraze sau versuri). Apoi operaŃia mentală este întotdeauna prea mare; atunci când este vorba să ne repre-
se opreşte brusc. Aceste serii nu trezesc nici o stare secundară, zentăm mai multe minute sau mai multe ore, se produce
ele rămân izolate, fără raporturi care să le lege de prezent, fără contrariul. Pentru a studia durata acestor mici intervale, el
nimic care să le situeze în timp. Ele rămân în starea de imagini punea să fie observate câtva timp bătăile unui metronom; apoi
şi par noi, deoarece nici o stare concomitentă nu le imprimă observatorul trebuia să reproducă singur bătăile pe care le
marca trecutului. auzise. Or, intervalul bătăilor imitate devenea prea lung când
Localizarea în timp este atât de puŃin un act simplu, pri- intervalul real era scurt, după cum devenea prea scurt când
mar, instantaneu, încât adesea cere un interval apreciabil chiar intervalul real era lung60.
şi pentru conştiinŃă. în cazurile în care ea pare instantanee, Eroarea creşte şi mai mult, o dată cu complexitatea
rapiditatea sa este un rezultat al obişnuinŃei. Ochiul judecă la stărilor de conştiinŃă. Ceea ce este mai supărător este faptul că
fel distanŃa obiectelor şi probabil că pentru o memorie această scurtare nu are loc după nici o lege apreciabilă. Nu
născândă, ca şi pentru un văz născând, nici o localizare nu este putem spune că ea este proporŃională cu distanŃa. Ba chiar
instantanee59. trebuie să spunem că nu este. Dacă îmi reprezint ultimii zece
în definitiv, în cea mai înaltă formă de memorie nu am ani din viaŃa mea pe o linie lungă de un metru, ultimul an se
identificat decât o operaŃie nouă: localizarea în timp. Pentru a întinde pe trei sau patru decimetri; al cincilea, bogat în
încheia, nu ne rămâne decât să arătăm caracterul relativ iluzo- evenimente, se întinde pe doi decimetri; ceilalŃi opt ani se
riu al acestei operaŃii. înghesuie pe ceea ce rămâne.
în istorie are loc aceeaşi iluzie. Anumite secole par mai
îmi amintesc în acest moment, într-o formă extrem de lungi şi, dacă nu mă înşel, perioada care merge din zilele
vie, o vizită pe care am făcut-o anul trecut într-un vechi castel noastre şi până la căderea Constantinopolului pare mai lungă
50 51
THEODULE RIBOT MEMORIA Ş( PATOLOGIA EI

decât aceea care merge de la acest eveniment la prima cru- IV


ciadă, deşi ambele sunt aproape egale din punct de vedere
cronologic. Lucrul acesta se întâmplă, probabil, din cauză că Am urcat treaptă cu treaptă până la gradul cel mai înalt al
prima perioadă ne este mai bine cunoscută şi pentru că în ea memoriei; trebuie acum să urmăm ordinea inversă şi să reve-
amestecăm şi amintirile noastre personale. nim treptat la punctul de plecare. Acest retur este necesar spre
Pe măsură ce prezentul intră în trecut, stările de conştiinŃă a arăta încă o dată că memoria constă dintr-un proces de
dispar, se şterg. Revăzute peste câteva zile, nu mai rămâne din organizare la stadii variabile, cuprins între două limite
ele nimic sau puŃin: cele mai multe s-au scufundat într-un extreme: starea nouă, înregistrarea organică.
neant de unde nu vor mai ieşi, ducând cu ele cantitatea de Nu există altă formă de activitate mentală care să depună
durată care le era inerentă; drept urmare, un deşeu de conştiinŃă mai categoric mărturie în favoarea teoriei evoluŃiei. Numai din
este un deşeu de timp. Or, procedeele abreviative despre care acest punct de vedere înŃelegem natura memoriei; înŃelegem
am vorbit presupun acest deşeu. Dacă, pentru a ajunge la o că studiul ei nu trebuie să fie doar o fiziologie, ci şi o
amintire îndepărtată, ar trebui să urmărim întreaga serie de morfologie, adică o istorie a transformărilor sale.
termeni care ne separă de ea, memoria ar fi imposibilă, din Să reluăm problema din punctul în care am lăsat-o. O
cauza lungimii acestei operaŃii61. achiziŃie nouă a spiritului, mai mult sau mai puŃin complexă,
Ajungem deci la concluzia paradoxală că o condiŃie a este reactivată pentru prima sau a doua oară. Aceste amintiri
memoriei este uitarea. Fără uitarea totală a unui număr consi- sunt elementele cele mai instabile ale memoriei, atât de
derabil de stări de conştiinŃă şi fără uitarea momentană a unui instabile încât multe dispar pentru totdeauna: aşa sunt majo-
mare număr de asemenea stări ne-ar fi imposibil să ne amin- ritatea faptelor ce ni se prezintă zilnic, ceas de ceas. Oricât de
tim. Uitarea, cu excepŃia anumitor cazuri, nu este deci o clare şi oricât de intense ar fi aceste amintiri, ele au un
maladie a memoriei, ci o condiŃie a sănătăŃii şi a vieŃii sale. minimum de organizare. La fiecare revenire, voluntară sau
Găsim aici o analogic frapantă cu cele două procese vitale involuntară, ele câştigă însă în stabilitate; tendinŃa la orga-
esenŃiale. A trăi înseamnă a dobândi şi a pierde; viaŃa este nizare se accentuează.
constituită prin travaliul care dezasimilează cât şi prin acela Dedesubtul acestui grup de amintiri pe deplin conştiente
care fixează. Uitarea este dezasimilare. şi neorganizate se găseşte grupul amintirilor conştiente şi
O a doua concluzie (iar aceasta ne duce la funcŃiile semiorganizate, de exemplu o limbă pe care tocmai o învăŃăm,
vizuale) este că cunoaşterea trecutului seamănă cu un tablou o teorie ştiinŃifică sau o meserie manuală pe care nu ni le-am
în perspective îndepărtate, în acelaşi timp înşelător şi exact şi însuşit decât pe jumătate. Aici caracterul foarte individual al
care îşi trage exactitatea chiar din iluzie. Dacă, printr-o ipoteză primului grup dispare; amintirea devine din ce în ce mai imper-
irealizabilă, am putea compara trecutul nostru real, aşa cum a sonală, se obiectivează. Localizarea în timp dispare, deoarece
fost el, fixat pentru noi în mod obiectiv, cu reprezentarea este inutilă. Ici-colo,câŃiva termeni izolaŃi aduc cu ei impresii
subiectivă pe care ne-o dă memoria, am vedea că această copie personale care îi localizează. îmi amintesc că am învăŃat cutare
constă dintr-un sistem particular de proiecŃie: fiecare dintre noi cuvânt german sau englez în cutare oraş, în cutare împrejurare.
se orientează lesne în acest sistem, deoarece îl creează. Este ca un vestigiu, ca o marcă a unei stări anterioare, ca o
52 53
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

amprentă originală. PuŃin câte puŃin vestigiul dispare, iar acel Putem admite că aceste reflexe, care suni rezultatul unei
termen capătă caracterul banal şi impersonal al tuturor celorlalŃi. dispoziŃii anatomice înnăscute, au fost ele însele dobândite şi
Cunoaşterea unei ştiinŃe, a unei limbi, a unei meserii se fixate prin experienŃe nenumărate în evoluŃia speciilor. Am
consolidează tot mai mult. Ea se retrage progresiv din sfera trece astfel de la memoria individuală la ereditate, care este o
psihică, pentru a se apropia tot mai mult de memoria organică. memorie a speciei. Este suficient să indicăm această ipoteză.
Aşa este pentru adult memoria limbii sale materne. Vedem, în fond, că este imposibil să spunem unde sfâr-
Pe un plan inferior, dăm peste memoria complet orga- şeşte memoria, fie ea psihică sau organică. în ceea ce desem-
nizată şi aproape inconştientă: aceea a unui muzician priceput, năm prin termenul colectiv de memorie există serii care au
a unui muncitor stăpân pe meseria sa, a unei dansatoare toate gradele de organizare, de la starea născândă şi până la
desăvârşite. Cu toate acestea, toate cele de mai sus au fost starea perfectă. Există o trecere neîncetată de la instabil la
memorie în sensul riguros şi obişnuit al cuvântului, memorie stabil, de la starea de conştiinŃă, achiziŃie nesigură, la starea
pe deplin conştientă. organică, achiziŃie statornică. Datorită acestui mers neîntrerupt
Putem coborî şi mai jos. ExerciŃiul fiecăruia dintre sim- spre organizare, în materiale are loc o simplificare, o ordonare
Ńurile noastre (văz, pipăit, simŃ muscular etc), presupune o care face posibilă o formă de gândire mai înaltă. Redusă la sine
memorie complet organizată. Ea ne este atât de bine încor-
şi fără contrapondere, ea ar tinde la nimicirea progresivă a
porată, încât majoritatea oamenilor nu bănuiesc niciodată în ce
conştiinŃei şi ar face din om un automat.
măsură sunt dobândite toate acestea. La fel stau lucrurile cu o
Să presupunem, printr-o ipoteză irealizabilă, că o fiinŃă
mulŃime de judecăŃi ale vieŃii comune. „Nimeni nu spune că îşi
umană adultă ar fi plasată în asemenea condiŃii încât orice stare
aminteşte că obiectul pe care îl priveşte are o parte ascunsă sau
că o anumită modificare a impresiei vizuale implică o anumită de conştiinŃă nouă - percepŃii, idei, imagini, sentimente, do-
distanŃă, nici că o mişcare a picioarelor îl va face să înainteze, rinŃe - i-ar lipsi: în acest caz seriile de stări de conştiinŃă care
nici că obiectul pe care îl vede mişcându-se este un animal viu. constituie fiecare formă de activitate psihică ar sfârşi în cele
S-ar considera un abuz de limbaj să fie întrebat cineva dacă îşi din urmă prin a se organiza atât de bine încât nu am mai găsi
aminteşte că soarele străluceşte, că focul arde, că fierul este în el decât un automat abia conştient. Spiritele mărginite şi
tare, că gheaŃa este rece"62. Şi totuşi, repetăm, într-o inteligenŃă rutiniere realizează într-o anumită măsură această ipoteză.
născândă toate acestea au fost memorie în sensul strict al Izolate într-un cerc strâmt, din care au fost îndepărtate pe cât
cuvântului. posibil noul şi imprevizibilul, ele tind spre starea de stabilitate
Nu este necesar să adăugăm că toate cele de mai sus sunt perfectă; devin „absolut maşinale"; pentru cea mai mare parte
o schiŃă absolut ideală, o schemă. Ar fi cu totul iluzoriu să a vieŃii lor conştiinŃa este superfluă.
dorim să decupăm în segmente bine conturate o evoluŃie care
are loc prin tranziŃii imperceptibile şi care, pe deasupra, va- După ce am întors subiectul pe toate feŃele, revenim,
riază de la individ la individ. aşadar, la propoziŃia noastră iniŃială: memoria conştientă nu
S-ar putea merge mai departe? Răspunsul este afirmativ. este decât un caz particular al memoriei biologice. Putem, prin
Dedesubtul reflexelor compuse, care reprezintă memoria consideraŃii de un alt ordin, să evidenŃiem faptul că memoria
organică la nivelul său cel mai de jos, există reflexele simple. este legată de condiŃiile fundamentale ale vieŃii.
54 55
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
Toate formele de memorie, de la cea mai înaltă la cea mai 2
Referire la metoda introspecŃiei, prin care un subiect îşi observă pro
de jos, au drept suport asociaŃii dinamice între elementele priile stări de conştiinŃă. (Nota trad.)
nervoase şi modificări particulare ale acestor elemente, cel 3
Luys, Le cerveau etses fonctions,p. 106.
4
puŃin ale celulelor. Aceste modificări, care rezultă din impresia G.H. Lewes, Problems oflifc and mind, Third series, p. 57.
5
primară, nu s-au conservat într-o materie inertă; ele nu sea- Hering, Ueber das Gedăchtnis als allgemeine Function der
mănă cu pecetea imprimată pe ceară, ci s-au depus într-o organisirten Materie. Vortragetc, Zwcite Auflage, Wien, Gerold's Sohn,
materie vie. Or, toate Ńesuturile vii sunt în stare de renovare 1876,p. 13.
6
moleculară continuă, Ńesutul nervos mai mult ca oricare altul DavidHartley( 1705-1757), psiholog, medic şi filosof englez, unul
dintre promotorii psihologiei asociaŃioniste, care a încercat să explice
şi, în Ńesutul nervos, substanŃa cenuşie mai mult decât originea fenomenelor psihice prin teoria vibraŃiei particulelor de substanŃă
substanŃa albă, cum o dovedeşte excesiva abundenŃă a vaselor nervoasă. (Nota trad.)
sanguine care Ic irigă63. Deoarece modificările persistă, este 7
Op.cit., p. 51.
necesar ca aportul de noi materiale, ca aranjamentul de noi H
SchiŃare a principiului reflexelor condiŃionate, care va fi pe larg for-
molecule să reproducă exact tipul celor înlocuite. Memoria mulat de I.P. Pavlov. (Nota trad.)
depinde direct de nutriŃie. 9
Mental Physiology, p. 75.
Dar celulele nu au numai proprietatea de a se nutri, ele 10
Carpenter, Mental Physiology, p. 75.
sunt dotate, cel puŃin într-o parte a vieŃii lor, cu capacitatea de " „petit mal", în textul original. (Nota trad.)
12
a se reproduce, iar mai târziu vom vedea cum acest fapt explică Trousseau, Legons cliniques,\o\. .H,XLI,paragr. 2. Vor fi găsite
anumite restabiliri ale memoriei. Potrivit părerii tuturor aici multe alte fapte de acest gen. Vom reveni la ele atunci când vom vorbi
fiziologilor, această reproducere nu este, de altfel, decât o despre patologia memoriei.
13
formă a nutriŃiei. Baza memoriei este deci nutriŃia, adică Nu este însă vorba de senzaŃie, ci de imagine. (Nota trad.)
14
Pentru mai multe detalii asupra acestui aspect, a se vedea Bain, Les
procesul vital prin excelenŃă.
sens et I'intelligence, trad. Gazelles, p. 304 şi apendicele D.
Deocamdată nu insist asupra acestei probleme. După ce 15
Maudsley, Physiologiedel'esprit, trad. Herzen,pp. 233 şi 252.
vom fi vorbit de tulburările memoriei, de stimulările şi 16
în momentul în care scria Ribot încă nu se descoperise sinapsa şi
depresiile sale, de suspendările sale de moment, de dispariŃiile transmiterea sinaptică a influxului nervos prin intermediul neurotrans-
şi reapariŃiile sale bruşte, vom putea reveni cu folos la miŃătorilor. (Nota trad.)
respectiva problemă, iar atunci rolul capital al nutriŃiei se va 17
Maudsley, op.rif.,p. 252.
arăta de la sine. Până aici ne-am limitat la preliminariile 18
Delboeuf, Theorie generale de la sensibilite, p. 60.
19
subiectului nostru: memoria sănătoasă. Patologia memoriei Imposibilitate cu totul relativă, legată de rudimentara tehnică de
completează fiziologia sa; vom vedea dacă o şi confirmă. cercetare din acea vreme. (Nota trad.)
20
în mod cu totul paradoxal, limbajul, deşi este prin excelenŃă instru
ment al gândirii, nu de puŃine ori constituie un serios obstacol în calea unor
raŃionamente corecte, axate pe adevăr. (Nota trad.)
NOTE 21
David Ferrier (1843-1928), medic şi fiziolog scoŃian, fondator al
1
revistei The Brain, autor al cunoscutei lucrări FuncŃiile creierului {\%16).
Va fi citat, între alŃii, Alexander Bain (1818-1903), psiholog (Nota trad.)
pozitivist din şcoala experimentală, asociaŃionist, fondator al prestigioasei 22
Denumire sub care unii autori descriu un grup de nuclei cerebrali
reviste Mind. (Nota trad.) de la baza creierului, numiŃi de aceea şi nuclei bazali: corpii striaŃi (nucleul
56 57
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA
caudat şi putamen), globus pallidus, claustram şi nucleul amigdalian. (Nota
trad.) mai mulŃi ani după aceea soluŃia i s-a prezentat atât de brusc „încât l-au
23
Apare aici in nuce ideea stereotipului dinamic descris mai târziu de trecut fiorii, ca şi cum propriul său secret i-ar fi fost comunicat de către un
I.P.Pavlov. (Nota trad.) străin" (p. 536). Dacă cititorul vrea să aibă spectacolul unui spirit viguros
24 şi pătrunzător pus în încurcătură de o metodă proastă, poate citi extrem de
Astăzi numărul celulelor nervoase este estimat de unii la 100 sau
chiar 200 de miliarde. (Nota trad.) remarcabilul studiu Latency de Sir Wiiliam Hamilton (Lectures on
25
Această comparaŃie va juca un rol deosebit în descrierea mecanis metaphysics. voi. I. Iect. XVIII). Cu a sa teorie a facultăŃilor sufletului şi
mului codului genetic de către Francis Crick şi James Watson. (Nota trad.) ignorând în mod voit orice fiziologie, el nu reuşeşte să o scoată la capăt cu
26
PosibilităŃi exploatate azi de programatorii de calcula toare nici o dificultate.
electronice. (Nota trad.) 37
Cifre ridicole astăzi, când tehnica de numărare a unor asemenea
27
Op.cit.,p. 128. elemente este cu totul alta. (Nota trad.).
28
Ne putem întreba ce ar fi avut de spus în acest caz S.Freud, prin 3a
prisma „actului ratat". (Nota trad.) CondiŃie prezentată de S.Freud ca o caracteristică definitorie a
29
Cea mai frecventă greşeală pe care o comit când copiez în grabă inconştientului. (Nota trad.).
39
vreun text francez este transformarea conjuncŃiei/adverbului si în în limba latină. în textul original = suflare a vocii. Expresia s-a
românescul si, ceea ce Ńine, desigur, exclusiv de mecanica deprinderii, impus în aşa-numita ..ceartă a universaliilor" din evul mediu. întâlnindu-se
neavând semnificaŃie psihanalitică. (Nota trad.) pentru prima oară. pare-se. în tratatul De trinitate al lui Anselm de
30
Se poate afirma despre Theodule Ribot că a reprezentat cu toata Canterbury (1033-1109). abate benedictin şi apoi episcop de Canterbury.
seriozitatea pozitivismul în psihologie. (Nota trad.) adept al ..realismului", unul dintre fondatorii scolasticii. (Nota trad.)
31 4 (1
Eduard von Hartmann (1842-1906), filosof german, cunoscut mai Wundt. Grundziige derphysiologischen Psychologie, p. 791.
41
ales ca autor al lucrării Filosofia inconştientului (1869). (Nota trad.) Traseul influxurilor nervoase de sorginte vizuală este de fapt
32
„nepeut eveillerla conscience", în textul original. (Nota trad.). următorul: retina, nervul optic, chiasma optică, bandeleta optică, corpul
33
Pfluger's Archiv, VIII, 1874, p. 526. Durata reflexelor variază în geniculat extern, radiaŃiile optice, centrul cortical (zona scizurii calcarine
funcŃie de intensitatea excitaŃiei, urmând sensul longitudinal sau transversal din lobul occipital). (Nota trad.)
al transmisiei în măduvă. Problema este de altfel departe de a fi elucidată. 42
Astăzi este cunoscut că nervii cranieni menŃionaŃi mai sus de către
34
Principe* de psychologie, I, p. 220. Potrivit cercetărilor lui Marey, Ribot au următoarele origini reale: pateticul (nervii trohleari sau perechea
aripa unei muşte bate de numai 330 de ori pe secundă. Aceste divergenŃe nu a IV-a de nervi cranieni) porneşte dintr-un nucleu situat în calota pedun-
schimbă nimic în validitatea raŃionamentului nostru. culară, ieşind lateral de valvula lui Vieussens; nervul oculomotor comun
35
Cercetările asupra duratei actelor psihice pot pune într-o nouă lu (perechea a IlI-a), atât fibrele somatomotorii cât şi cele vegetative parasim-
mină unele fapte din viaŃa noastră psihică. Ele contribuie, cred, la explicarea patice, provine dintr-un nucleu situat de asemenea în calota pedunculilor
trecerii din conştient în inconştient, în obişnuinŃă. Un act este executat mai cerebrali; nervul oculomotor extern (nervii abducens sau perechea a IV-a)
întâi lent şi conştient; prin repetiŃie el devine mai lesnicios şi mai rapid; îşi are originea în porŃiunea protuberanŃială a planşeului ventricului al
aceasta înseamnă că procesele nervoase care îi stau la bază, găsind căile gata IV-lea. ToŃi aceşti nervi sunt dubli şi, bineînŃeles, reprezintă axonii, care
trasate, devin rapide şi puŃin câte puŃin cad sub minimum de durată necesar pornesc din nuclei situaŃi în stânga sau în dreapta trunchiului cerebral. (Nota
conştiinŃei. trad.)
36
Carpenter, Mental Physiology, p. 533. întreg capitolul XIII conŃine 43
Nervul spinal (perechea a Xl-a) şi nervul hipoglos (perechea a
fapte interesante cu privire la cerebraŃia inconştientă. Un matematician, XII-a) au, într-adevăr, origine bulbară, pe când în cazul nervului facial
prieten al autorului, se ocupa de o problemă de geometrie căreia îi (perechile a Vil-a şi a Vil-a bis) lucrurile sunt mai complicate, acesta având
întrezărise soluŃia. A încercat de mai multe ori să o rezolve, fără a reuşi. La şi rădăcini extrabulbare. (Nota trad.)
44
58 Complexitatea bazei anatomofiziologice a limbajului este mult mai
mare. Zona limbajului zisă „clasică" cuprinde o arie anatomică anterioară
59
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
47
egală cu centrul lui Broca, una inferioară egală cu centrul Iui Wernicke şi Este aici evidentă adoptarea concepŃiei lui J . H . Jackson
lobul parietal inferior compus din gyrus angularis şi gyrus supramarginalis. (1834-1911) a ierarhizării funcŃionale a diferitelor structuri nervoase,
J. J.Dejerine( 1914) preciza că în componenŃa zonei limbajului intră: l)aria conform principiului evoluŃiei de la simplu la complex. Potrivit acestei
lui Broca din partea posterioară a piciorului celei de a treia circumvoluŃii concepŃii, boala nervoasă este o disoluŃie care, în condiŃii determinate, atacă
frontale, operculul frontal, zona corticală imediat învecinată (capul celei de rând pe rând etajele ierarhici centrilor nervoşi, începând cu cel mai de sus
a treia circumvoluŃii frontale şi piciorul celei de a doua circumvoluŃii şi definindu-se deci ca o regresiune în raport cu punctul culminant atins de
frontale, cu excluderea operculului rolandic; 2) aria lui Wernicke, evoluŃie. (Nota trad.)
48
corespunzând părŃilor posterioare ale primei şi celei de a doua circumvoluŃii George Berkeley (1685-1753). episcop, filosof idealist care afirmă
temporale (centrul imaginilor auditive ale cuvintelor); 3) pliul curb din lobul că în experienŃă nu sunt date în mod nemijlocit exclusiv senzaŃiile şi că a Fi
parietal stâng (centrul imaginilor vizuale ale cuvintelor). Profilul mai exact al înseamnă a fi perceputiesse estpercipi). Dacă distrugem senzaŃiile, dispare
zonei limbajului cuprinde câmpurile Brodmann44,45,46şi 47 din lobul lucrul. ExistenŃa lucrurilor- susŃine Berkeley în Tratat asupra principiilor
frontal, câmpurile 21,22,38,41,42 şi 52 din lobul temporal,câmpul 40 din cunoaşterii omeneşti (1710)- constă în aceea ca ele să fie perceptibile sau
lobul parietal şi câmpurile 37 şi 39 de la confluenŃa lobilor temporal şi cognoscibile şi că atâta timp cât ele nu sunt percepute sau nu există în
parietal cu lobul occipital. Toate aceste câmpuri sunt interconectate şi, de spiritul cuiva, fie că nu au nici un fel de existenŃă, fie că există în intelectul
unui spirit etern. (Nota trad.)
asemenea, în principal prin corpul calos, sunt conectate cu câmpurile 49
.Mne vision dans Ic temps", în textul original. Bergson va aprofunda
analoage din emisfera cerebrală opusă. După J.M. Nielsen (1965), dintre
în felul său, metafizic, aceste precizări pozitiviste. (Nota trad.).
cele 11 arii de asociaŃie definite de el, 8 sunt legate de funcŃii ale limbajului: 50
Dugald Stewart,Psihosophie del'esprithunmin, trad. Peisse. voi. I,
I) pars triangularis din F3 (câmpul 45). în raport cu toate funcŃiile muzicii
p. 177, Tai ne, Dcrintelligencc, partea 1, cartea a Ii-a, cap. I, paragr. 3. Vom
vocale şi instrumentale; 2) extremitatea anterioară a TI (câmpul 38), fn
găsi în această ultimă carte o culegere de fapte care nu lasă nici o îndoială
raport cu recunoaşterea şi interpretarea auditivă muzicală (leziunile în această privinŃă.
bilaterale ale acestei zone determină o pierdere a auzului muzical); 3) zona 51
H.Taine, Del'intelligcnce,în special partea a 2-a, cartea I,cap. II.
Wernicke (câmpurile 41 şi 42), în raport cu interpretarea limbajului vorbit; 52
Delimitare judicioasă de problematica proprie criticismului lui
4) câmpul 37, în raport cu „formularea verbală" a ideilor (leziunea sa Kant. (Nota trad.)
determină afazia amnezică); 5) circumvoluŃia lui Broca (câmpul 44), 53
Taine, De l'intelligence, partea a 2-a, cartea I, cap. II, paragr. 7.
conŃinând engramele care constituie baza fiziologică a utilizării organelor Vom găsi aici, în legătură cu un exemplu asemănător, o excelentă analiză
fonatoare în articularea cuvintelor; 6) circumvoluŃia lui Gratiolet(situată în care ne scuteşte să insistăm asupra acestui aspect.
câmpurile 19 şi 35), constituind zona schemei corporale şi a denumirii 54
Cari von Linne (1707 -1778 ) naturalist suedez, autor al unei
părŃilor corpului; 7) centrul frontal al scrisului (piciorul circumvoluŃiei F2), clasificări a florei şi faunei, adept al teoriei creaŃioniste a speciilor. (Nota
în raport cu mecanismul mnezic al scrisului; 8) gyrus angularis, arie de trad.)
revizualizare a cuvintelor scrise. (Nota trad.) 55
Roman publicat în 1822, an în care au apă rut şi romanele The
45
Forbes Winslow (On the obscure Diseases of the Brain and Fortunes ofNigel şi Peveril of the Peak. (Nota trad.)
Disorders of the Mind, ed. a 4-a, p. 257), citează cazul unui soldat care, su 56
Lay cock, A chapter on some organic la ws of personal and ancestral
ferind o operaŃie cu trepanul, şi-a pierdut câteva porŃiuni din creier. S-a memory, p. 19; Carpeuter, Mental Physiology, p. 444; Ballantyne, Life of
constatat că din această cauză el a uitat numerele cinci şi şapte şi numai pe WalterScott,cap. XLIV; Spring,Symptomatologie, voi. 11,p. 530; Forbes
acestea. La câtva timp după aceea el şi-a regăsit memoria celor două Winslow, op.cit., p. 247.
numere. 57 Thomas Babington Macauley (1800-1859), istoric şi om politic
46
Op. cit. , p. 258. Autor ul nu p recizea ză da că este vor ba de britanic, autor a trei volume de Criticai and Historical Essays (1843) şi al
articularea sunetului sau de scrierea literei respective, ori şi de una şi de alta; unei The History ofEngland from the accession of James II, în cinci volume
şi nici nu ne spune dacă bolnavul s-a însănătoşit.
61
60
THfiODULE RIBOT
(1849-1861). Ale sale Speeches (a fost parlamentar) au fost editate în 1854. CAPITOLUL II
(Notatrad.).
58
William Wycherley (1640-1715), dramaturg englez, plezirist, a AMNEZIILE GENERALE
cărui primă piesă, de succes, Love in a Wood( 1671), 1-a impus în cercurile
sus-puse. (Nota trad.)
59
Este de subliniat şi ceea ce se întâmplă în cazul evenimentelor
frecvent repetate. Am făcut de o sută de ori drumul de la Paris la Brest.
Toate aceste imagini se suprapun, formează o masă indistinctă, la drept
vorbind, alcătuiesc una şi aceeaşi stare vagă. în tot acest număr, doar călă
toriile legate de vreun eveniment important, plăcut sau neplăcut, îmi apar
ca amintiri distincte: numai acelea care îmi evocă stări de conştiinŃă secun
dare sunt localizate în timp şi recunoscute ca atare. Trebuie subliniat că
explicaŃia pe care am dat-o mecanismului recunoaşterii concordă cu aceea
dată în tratatul despre InteligenŃă al lui Taine, partea a 2-a, cartea l,cap. II,
paragr. 6.
60 Materialele pentru studiul maladiilor memoriei sunt
Vierordt, DerZeitsinn nac hVe rsuchcn, pp. 36-111. ExperienŃe
analoage ale lui H.Weber, asupra perc epŃiilor vi/.uale. Tastsinn und abundente. Ele se află răspândite în cărŃile de medicină, în
Gemcingefuhl, p. 87. A se vedea şi Handbuch der Physiologic, tratate de boli mintale, în scrierile diverşilor psihologi. Le
herausgegeben v. Hermann, 1879, voi. II, partea a 2-a,p. 282. putem aduna fără prea mare osteneală, având astfel la
61
Abcrcrombie (Essay on intcllcctual Pouers, p. 101) ne dă o dovadă îndemână o colecŃie suficientă de fapte de observaŃie. Greu
în acest sens: „Dr. Leyden avea o capacitate extraordinară de învăŃare a este să le clasificăm, să le interpretăm, să extragem din ele
limbilor şi putea repeta cu mare exactitate un lung Act(= lege, decret) al câteva concluzii cu privire la mecanismul memoriei. Din acest
Parlamentului sau orice document simila r, după o singură lectură. Un
punct de vedere, faptele adunate au o valoare cât se poate de
prieten felicitându-1 pentru acel dar remarcabilei i-a răspuns că,departe de
a fi un avantaj, era pentru el adesea un mare inconvenient. Explicând faptul, inegală: cele mai extraordinare dintre ele nu sunt şi cele mai
el a arătat că atunci când voia să-şi amintească ceva anume dintr-un text citit instructive; cele mai bizare nu sunt şi cele mai transparente.
nu o putea face decât repetând în întregime textul, de Iu început, până când Medicii cărora li le datorăm nu le-au descris şi studiat, în
ajungea la ceea ce dorea să-şi amintească." marea lor majoritate, decât în vederea meseriei lor. O tulburare
62
Herbert Spencer, Principes de psychologie, voi. I. partea a 4-a. cap. a memoriei nu este pentru ei decât un simptom, îl notează în
VI. Acest capitol este foarte important prin cele spuse despre memorie din această calitate şi se servesc de el pentru a formula un
punct de vedere evoluŃionist.
63 diagnostic şi un prognostic. La fel în ceea ce priveşte
Este limpede că Ribot nu are nici o idee despre pere nitatea
neuronilor, celulele nervoase fiind singurele din organism care nu se repro clasificarea; ei se mulŃumesc să asocieze fiecare caz de
duc, însuşi acest fapt, al perenităŃii neuronilor, explică baza materială a amnezie la starea morbidă al cărei efect ea este: ramolisment,
memoriei. Perenitatea este însă relativă, pentru că acei neuroni care nu sunt hemoragie, comoŃie cerebrală, intoxicaŃie etc. etc.
incluşi în circuitele funcŃionale degenerează şi pier, fiind înlocuiŃi de Pentru noi, dimpotrivă, maladiile memoriei trebuie stu-
Ńesuturi de umplutură (gliale). (Nota trad.) diate în ele însele, în calitate de stări psihice morbide, care ne
pot face să înŃelegem mai bine starea normală. în ceea ce
priveşte clasificarea lor, suntem nevoiŃi să o facem după

62 63
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

asemănări şi deosebiri. Nu cunoaştem destule pentru a încerca minoră2 şi vertijul; că ei le consideră mai puŃin ca pe nişte
o clasificare naturală, adică prin prisma cauzelor. Trebuie deci varietăŃi distincte cât ca pe nişte grade ale aceleiaşi stări
să declar, pentru a preveni orice obiecŃie, că acea clasificare de morbide; că, în sfârşit, cu cât atacul este mai moderat în
mai jos nu are alt scop decât de a pune puŃină ordine în masa manifestările sale exterioare, cu atât mai funest este pentru
confuză şi eterogenă a faptelor, clasificare despre care nu inteligenŃă. Accesul este urmat de o tulburare mentală care se
ascund că, în multe privinŃe, este arbitrară. poate manifesta atât prin simple bizarerii şi acte ridicole cât şi
Tulburările memoriei pot fi limitate la o singură categorie prin crime3. Toate aceste acte au un caracter comun, pe care
de amintiri, lăsându-le intacte pe toate celelalte, în aparenŃă cel Hughlings Jackson le desemnează sub numele de automatism
puŃin: acestea sunt tulburările parŃiale. Altele, dimpotrivă, mental. Ele nu lasă nici o amintire, cu excepŃia câtorva cazuri
afectează memoria în întregul ei, sub toate formele, trăind în în care rămân unele urme mnezice extrem de slabe.
două sau în mai multe tronsoane viaŃa noastră mentală, făcând Un bolnav, aflat în consultaŃie la medicul său, este
aici spărturi care nu mai pot fi astupate sau distrugând-o în cuprins de un vertij epileptic. El îşi revine numaidecât, dar a
totalitate încetul cu încetul: acestea sunt tulburările generale. uitat că i-a plătit medicului onorariul cu o clipă mai înainte de
Distingem, aşadar, în primul rând două mari clase: acces4. Un funcŃionar de birou stă la masa sa de lucru, cu ideile
maladiile generale şi maladiile parŃiale ale memoriei. Numai cam confuze, fără altă indispoziŃie. îşi aminteşte că şi-a
cele dintâi vor constitui obiectul acestui capitol. Le vom studia comandat cina la restaurant; din acel moment nu mai are nici
sub titlurile următoare: 1) amnezii temporare; 2) amnezii o altă amintire. Se întoarce la restaurant, dar află că a şi
periodice; 3) amnezii progresive, cele mai puŃin bizare şi cele mâncat, că a plătit şi că, fără să fi părut indispus, a plecat spre
mai instructive; 4) vom încheia cu câteva cuvinte referitoare la biroul său. Acea stare de absenŃă durase aproximativ trei
amnezia congenitală.
sferturi de oră. Un alt epileptic, cuprins de un atac, cade într-o
prăvălie, se ridică şi o ia la fugă, lăsându-şi pe podea pălăria şi
carnetul. Am fost găsit - spune el - la o distanŃă de jumătate de
kilometru de acolo, întrebam de pălărie în toate prăvăliile, dar
nu ştiam ce fac şi mi-am revenit după zece minute, ajungând
Amneziile temporare se instalează cel mai adesea prin la calea ferată. Trousseau raportează cazul unui magistrat care,
invazie bruscă şi sfârşesc, la fel, într-un mod inopinat. Ele ocupând un loc pe scaun în localul primăriei Parisului, ca
cuprind o perioadă de timp care poate varia de la câteva minute membru al unei societăŃi savante, a ieşit fărâ pălărie, a mers
la câŃiva ani. Cazurile cele mai puŃin întinse în timp, cele mai până la cheiul Senei şi a revenit la locul său ca să ia parte la
clare şi mai comune se întâlnesc în epilepsie. discuŃii, neavând nici o amintire despre ceea ce făcuse.
Medicii nu sunt de acord nici asupra naturii, nici asupra Adesea bolnavul continuă pe parcursul perioadei de auto-
sediului şi nici asupra cauzelor acestei maladii. Problema matism actele pe care le săvârşea în momentul accesului sau
aceasta nu se înscrie nici în tema acestei cărŃi şi nici nu este de vorbeşte despre cele citite. Am dat asemenea exemple în
competenŃa noastră. Ne este de ajuns să ştim că toŃi autorii capitolul precedent. Nu sunt deloc rare tentativele infructuoase
recunosc în unanimitate trei forme: criza majoră 1, criza de sinucidere despre care, după vertijul epileptic, nu rămâne
64 65
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

nici o urmă în memorie. La fel stau lucrurile cu tentativele pleacă de-aici!", dar când îşi venea în fire habar n-avea de cele
criminale. Un cizmar, apucat de manie epileptică în ziua întâmplate... Uneori epilepticii reuşesc, cu mari eforturi, să
căsătoriei sale, şi-a ucis socrul cu lovituri de cuŃit. Reve- regăsească în memoria lor unele fapte petrecute în timpul
nindu-şi în fire după câteva zile, nu avea nici cea mai mică crizelor, mai ales cele petrecute cu puŃin înainte de a-şi
cunoştinŃă despre ceea ce făcuse5. reveni... Ei sunt în acest caz într-o stare comparabilă cu aceea
Iată destule exemple pentru ca cititorul să poată înŃelege a trezirii dintr-un coşmar. Principalele circumstanŃe ale
natura amneziei epileptice mai bine decât prin descrieri accesului le-au scăpat la început şi încep prin a nega faptele
generale. O anumită perioadă de activitate mentală este ca şi care li se impută, însă încetul cu încetul îşi amintesc unele
cum ea nu ar fi fost: epilepticul nu o cunoaşte decât prin detalii pe care se părea că le-au uitat"6.
mărturia altcuiva sau prin vagi conjuncturi. Acestea sunt Dacă circumstanŃele ne permit să afirmăm că în aceste
faptele. Cât priveşte interpretarea lor psihologică, două ipoteze cazuri a existat conştiinŃă, putem crede fără teamă că la fel stau
sunt posibile. Putem admite: fie că perioada automatismului lucrurile în multe alte cazuri. Nu vreau, de altfel, să susŃin că
mental nu a fost însoŃită de nici o stare de conştiinŃă, caz în care aşa se întâmplă întotdeauna. Magistratul despre care a fost
amnezia nu are nevoie de explicaŃie; neproducându-se nimic, vorba mai sus se orienta destul de bine spre a evita obstacolele,
nimic nu poate fi conservat şi nici reprodus. Sau putem admite
trăsurile şi trecătorii, ceea ce denotă o anumită conştiinŃă; dar
că a existat stare de conştiinŃă, dar la un grad atât de slab încât
într-un caz analog, raportat de Hughlings Jackson, bolnavul
a urmat amnezia. Cred că această a doua ipoteză este cea
este răsturnat de un omnibuz, iar altădată era cât p-aci să cadă
adevărată, într-un mare număr de cazuri.
înTamisa.
Dacă este să ne bazăm doar pe raŃionament, este greu să
Cum să ne explicăm deci amnezia în cazurile în care au
admitem că actele foarte complicate, adaptate la diferite sco-
puri, se săvârşesc fără prezenŃa, cel puŃin intermitentă, a existat stări de conştiinŃă? Prin extrema slăbiciune a acestor
conştiinŃei. Oricât de mare ar fi locul acordat obişnuinŃei, stări. Starea de conştiinŃă nu se fixează, în definitiv, decât prin
trebuie să recunoaştem că dacă acolo unde este uniformitate de două mijloace: intensitatea şi repetiŃia; acest din urmă mijloc
acŃiune conştiinŃa tinde să dispară, în schimb acolo unde este se reduce la celălalt, deoarece repetiŃia este o sumă de inten-
diversitate ea tinde să se producă. sităŃi mici. Aici nu avem nici intensitate şi nici repetiŃie.
Dar raŃionamentul nu poate da decât posibilităŃi; numai Tulburarea mentală care urmează accesului mi se pare foarte
experienŃa decide. Or, sunt fapte care dovedesc existenŃa unei bine definită de Jackson atunci când el o numeşte „un vis
anumite conştiinŃe chiar şi în acele cazuri extrem de epileptic". Unul dintre bolnavii săi, în vârstă de nouăsprezece
numeroase în care bolnavul nu păstrează nici o amintire despre ani şi care nu putea fi suspectat că dogmatiza problema, a găsit
accesul său. „Unii epileptici, interpelaŃi în timpul crizei în mod în mod spontan aceeaşi expresie. „în urma accesului său, el se
brusc şi cu un ton de comandă, răspund la întrebări cu o voce culca. O dată culcat, spunea (vorbind cu un prieten imaginar):
stridenŃii şi Ńipând. După aceea ei nu-şi amintesc nici de «Aşteaptă o clipă, William, că vin». Cobora din pat, deschidea
întrebările puse, nici de răspunsurile date. Un copil, căruia i se uşa, ieşea afară în cămaşă. Frigul îl făcea să-şi revină; atunci
dădea să miroase eter sau amoniac în timpul acceselor, ceea ce tatăl lui îl lua de mână. «A, foarte bine, am visat», zicea el şi
nu putea suporta, striga furios „pleacă de-aici, pleacă de-aici, se culca din nou".
66 67
TH£ODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

Să comparăm cu visul starea mentală a epilepticilor, ca acte motorii? După Hughlings Jackson, „automatismul mental
să mergem de la cunoscut la necunoscut. Nimic mai frecvent provine dintr-un exces de acŃiune al centrilor nervoşi inferiori,
decât visele a căror amintire dispare imediat. Ne trezim în toiul care se substituie centrilor superiori sau centrilor conducători".
nopŃii; amintirea visului întrerupt este foarte clară; a doua zi, Nu am avea aici decp.t un caz particular al unei legi fiziologice
însă, nici urmă de vis. Lucrul acesta este încă şi mai frapant în bine cunoscute: puterea excitomotoare a centrilor reflecşi
momentul trezirii. Visele ne apar atunci cu multă vivacitate; la
sporeşte atunci când este ruptă conexiunea lor cu centrii
o oră după aceea dispar pentru totdeauna. Cui nu i s-a
superiori8.
întâmplat să facă zadarnice eforturi spre a-şi aminti un vis din
Să ne limităm la problema psihologică, la care este
noaptea precedentă, despre care nu mai ştie nimic, decât doar
posibil un răspuns. Dacă perseverăm să facem din conştiinŃă o
că 1-a avut?
„forŃă" care există şi acŃionează prin ea însăşi, atunci totul
ExplicaŃia este simplă: stările de conştiinŃă care constituie
visul sunt extrem de slabe. Ele par puternice nu pentru că sunt devine obscur. Dar dacă admitem, aşa cum am spus în
aşa în realitate, ci pentru că nu există nici o stare viguroasă care capitolul precedent, că conştiinŃa este însoŃitoarea unei stări
să le arunce pe un plan secundar. De îndată ce starea de veghe nervoase, stare care rămâne elementul fundamental, atunci
se reinstalează, toate revin la locul lor. Imaginile dispar în faŃa totul devine clar. Nu există nici o contradicŃie în a admite că o
percepŃiilor, percepŃiile dispar în faŃa unei stări de atenŃie stare nervoasă, suficientă pentru a determina anumite acte, este
susŃinute, iar o stare de atenŃie susŃinută dispare în faŃa unei suficientă şi pentru a trezi conştiinŃa. Producerea unei mişcări
idei fixe. La urma urmei, conştiinŃa în timpul celor mai multe şi producerea unei stări de conştiinŃă sunt două fapte distincte
vise are o intensitate minimă. şi independente; condiŃiile de existenŃă ale uneia nu sunt acelea
Dificultatea, aşadar, constă în a explica de ce, în perioada ale alteia.
care urmează accesului epileptic, conştiinŃa se reduce la Să subliniem, în încheiere, că o consecinŃă fatală a
minimum. Nici fiziologia şi nici psihologia nu o pot face, acceselor epileptice repetate, mai ales sub formă de vertij, este
deoarece ele ignoră condiŃia genezei conştiinŃei. Cazul este cu slăbirea progresivă a memoriei în totalitatea sa. Această formă
atât mai incomod cu cât amnezia este legată de delirul epileptic de amnezie va fi studiată mai departe.
şi numai de el. Iată ce li se întâmpla de fapt subiecŃilor care
sunt în acelaşi timp alcoolici şi epileptici. Un bolnav este Trecem acum la studierea unor cazuri de amnezie tem-
cuprins în timpul zilei de o criză de epilepsie; el sparge tot ce porară cu un caracter distructiv. în exemplele citate în
îi iese în cale şi se dedă la acte de violenŃă. După o scurtă prealabil, capitalul acumulat până în momentul declanşării
perioadă de remisiune, în timpul nopŃii este cuprins de delirul maladiei nu este ştirbit: se întâmplă numai ca un lucru care a
alcoolic caracterizat, după cum se ştie, de vedenii terifiante. A fost în conştiinŃă să nu rămână în memorie. în cazurile pe care
doua zi, revenit la normal, îşi aminteşte de delirul nocturn, dar le vom prezenta, o parte a capitalului este pierdută. Aceste
nu are nici o amintire despre delirul diurn7. cazuri sunt cele mai frapante pentru imaginaŃie. Este posibil ca
Există şi o altă dificultate. Dacă amnezia se datorează într-o zi, o dată cu progresele înregistrate în fiziologie şi
slăbiciunii stărilor de conştiinŃă primare, atunci cum se explică psihologie, aceste ştiinŃe să ne înveŃe multe în privinŃa naturii
faptul că aceste stări, atât de slabe, conform ipotezei, determină memoriei. Deocamdată ele nu sunt prea instructive, pentru
68 69
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

mine cel puŃin, fără a vrea să prejudiciez ceea ce ele le vor a zăcut câtva timp inconştient. După ce şi-a revenit, a ajuns
releva celorlalŃi. destul de repede la o perfectă sănătate fizică, păstrându-şi
Cazurile de amnezie temporară cu caracter distructiv amintirea tuturor anilor scurşi până în momentul accidentului;
diferă mult între ele. Uneori suspendarea memoriei are loc de de la acest moment încoace, însă, nu mai are memorie, fie şi
la începutul maladiei şi se întinde înainte, alteori se întinde pentru faptele strict personale. „Ajungând la spital, el nu poate
întrucâtva retrospectiv, asupra ultimelor evenimente trăite; cel spune dacă a venit pe jos, cu trăsura sau cu trenul. Ieşind să
mai adesea se întinde în ambele sensuri, înainte şi îndărăt. dejuneze, uită că a făcut-o: nu are nici o idee de ora, ziua sau
Câteodată memoria revine de la sine, brusc, alteori cu înce- de săptămâna în care se găseşte. încearcă cu ajutorul raŃiona-
tineală şi cu puŃin efort; sunt şi cazuri în care pierderea este mentului să răspundă la întrebările care i se pun, dar fără a
absolută şi în care trebuie procedat la o reeducare completă. reuşi. Vorbeşte tărăgănat, însă clar. Spune ceea ce vrea să
Vom da exemple pentru toate aceste cazuri. spună şi citeşte fără greşeală". Această infirmitate a dispărut
„O tânără femeie, căsătorită cu un bărbat pe care îl iubea datorită unei medicaŃii adecvate10.
cu pasiune, în timp ce dădea naştere unui copil a fost victima în cazurile de amnezie temporară datorate unei comoŃii
unei lungi sincope, în urma căreia şi-a pierdut memoria pe o cerebrale are loc, în general, un efect retroactiv. Bolnavul,
perioadă de timp care includea şi căsătoria ei. Ea îşi amintea recăpătându-şi conştiinŃa, nu a pierdut doar amintirea
cu foarte mare exactitate tot restul vieŃii, până la... în primele accidentului şi a perioadei care i-a urmat, ci şi a unei perioade,
momente ea şi-a respins cu groază soŃul şi copilul care îi mai lungi sau mai scurte, care a precedat accidentul. Am putea
fuseseră prezentaŃi. De atunci încoace nu a putut niciodată da numeroase exemple, dar să ne mulŃumim cu unul singur,
să-şi amintească de acea perioadă a vieŃii şi nici de raportat de Carpenter11: „un bărbat călătorea, împreună cu
evenimentele care au însoŃit-o. PărinŃii ei şi prietenii au reuşit, soŃia şi copilul, într-o cabrioletă. Speriindu-se, calul a luat-o
prin înŃelepciune şi prin autoritatea mărturiei lor, să o convingă razna. încercând zadarnic să-1 stăpânească, bărbatul a fost
că este căsătorită şi că are un fiu. Ea îi crede numai pentru că aruncat la pământ, primind o lovitură puternică la creier. Şi-a
preferă mai degrabă să admită că a pierdut amintirea unui an recăpătat cunoştinŃa, dar a uitat antecedentele imediate ale
din viaŃă decât să admită că toŃi sunt nişte impostori. Dar în accidentului. Ultimul lucru de care îşi amintea era că pe drum
cugetul ei nu le dă nici o crezare. Se uită la soŃul ei şi la copil, se întâlnise cu un prieten, la vreo două mile depărtare de locul
neputându-şi imagina prin ce magie s-a măritat şi cum de a dat unde fusese doborât. Dar nici până azi nu-şi aminteşte nimic
viaŃă unui copil"9. de eforturile lui de a stăpâni calul şi nici de groaza trăită de
Avem aici un exemplu de amnezie ireparabilă care se soŃia sa şi de copil"12.
întinde doar îndărăt. Cât despre cauza sa psihologică, o putem
identifica într-o distrugere a reziduurilor şi într-o Iată acum cazuri de amnezie mult mai grave, dintre care
imposibilitate a reproducerii. în cazul următor, raportat de unele au necesitat o reeducare completă. Le iau din revista
Laycock, amnezia nu se întinde decât înainte şi nu poate fi engleză Brain.
atribuită, prin urmare, decât imposibilităŃii stărilor de Prima observaŃie, raportată de dr. Mortimer Granville, se
conştiinŃă de a fi înregistrate şi conservate. Un mecanic de referă la o femeie în vârstă de douăzeci şi şase de ani, isterică;
vapor a căzut pe spate, lovindu-se cu ceafa de un obiect dur; el în urma unei munci excesive, ea a fost cuprinsă de o criză
70 71
THfiODULE RIBOT MEMORIA Şl PATOLOGIA EI

violentă, cu pierderea completă a cunoştinŃei. „Când conştiinŃa gusturile, deoarece refuza categoric unele feluri de mâncare.
a început să-i revină, ultimele idei sănătoase de dinainte de Rareori avea momente de trezire, timp în care nu răspundea la
boală se amestecau în mod bizar cu noile impresii, ca în cazul nici o întrebare, nu recunoştea pe nimeni, cu o excepŃie, în
ieşirii cu încetul dintr-un vis. Aşezată pe pat, lângă fereastră, cazul „unei vechi cunoştinŃe pe care nu o văzuse de un an. Ea a
de unde se uita la trecători, toate obiectele care se mişcau le examinat-o îndelung, căutându-i probabil numele. Găsindu-1,
numea „copaci care merg", iar dacă era întrebată unde a mai 1-a repetat de mai multe ori, strângând mâna persoanei respec-
văzut ceea ce vedea, ea răspundea invariabil: «în cealaltă tive, pentru ca apoi să recadă în somnul ei". Către sfârşitul lunii
Evanghelie». Pe scurt, în mintea ei nu se făcea nici o deosebire august, puŃin câte puŃin, a revenit la normal. Moment în care
între ideal şi real. Amintirile ei erau ceŃoase, iar în ceea ce începe activitatea de reeducare. „Revenindu-şi din somno-
priveşte un mare număr de lucruri banale, care înainte de atac lenŃă, părea să fi uitat tot ce învăŃase. Totul i se părea nou; nu
constituiau fondul principal al gândurilor ei, memoria sa era recunoştea pe nimeni, nici măcar rudele cele mai apropiate.
nulă. Ideile imediat anterioare maladiei se pare că i-au saturat Veselă, zburdalnică, fascinată de tot ce vedea sau auzea, ea
atât de bine spiritul, încât primele impresii primite erau cu totul semăna cu un copil. /în scurt timp a devenit capabilă de atenŃie.
impregnate de ele, pe când înregistrarea travaliului cerebral Memoria sa, în întregime pierdută în ceea ce priveşte cunoş-
penultim era, ca să spunem aşa, obliterată. De exemplu, deşi tinŃele anterioare, era foarte vie şi foarte trainică cu privire la
această femeie îşi câştiga existenŃa dând lecŃii, ea nu avea nici tot ce a văzut sau auzit după însănătoşire. A recuperat o parte
o amintire privind un lucru atât de simplu ca tocul de scris. din cele învăŃate altădată, cu o foarte mare uşurinŃă în unele
Dacă i se punea în mână un condei sau un creion, ca unui copil, cazuri, mai puŃin lesne în altele. Este de subliniat că, deşi pro-
acestea nu erau sesizate nici măcar prin acŃiune reflexă. Nici cedeul folosit pentru recuperare părea să constea mai puŃin în a
vederea şi nici contactul cu asemenea instrumente nu-i trezeau studia din nou cât în a-şi reaminti cu ajutorul celor apro-
asociaŃii de idei. Cea mai perfectă distrugere a Ńesutului cere- piaŃi14, cu toate acestea, chiar şi în prezent, ea pare să nu-şi dea
bral nu ar fi şters mai complet efectele educaŃiei şi obişnuinŃei. deloc seama că a posedat odinioară acele cunoştinŃe/. La
Această stare a durat câteva săptămâni". Memoria s-a refăcut început era imposibil să ai cu ea o conversaŃie. în loc de a
lent, cu trudă, fără a necesita totuşi o reeducare atât de radicală răspunde la o întrebare, ea o repeta aidoma cu voce tare şi
ca în cazurile de mai jos'3. multă vreme, înainte de a răspunde, repeta întrebarea în
A doua observaŃie, datorată profesorului Sharpey, este întregime. Nu avea la început decât un mic număr de cuvinte
unul din exemplele cele mai curioase de reeducare descrise de care să se servească, dar a dobândit repede o mulŃime de
vreodată. Nu extrag din lungul său articol decât detaliile cuvinte, nu fără a comite erori stranii în folosirea lor. Cu toate
psihologice. Este vorba tot de o femeie, în vârstă de douăzeci acestea, în general, nu confunda decât cuvintele care aveau
şi patru de ani, cu o constituŃie fizică şubredă, care, timp de unele raporturi. Astfel, în loc de «ceai» spunea «zeamă»
vreo şase săptămâni, a căzut pradă unei irezistibile tendinŃe la (multă vreme a folosit acest cuvânt pentru lichide); în loc de
somnolenŃă. Starea i s-a agravat de la o zi la alta. în jur de «piciorul meu» spunea «braŃul meu», în loc de «ochiul meu»
10 iunie i-a fost imposibil să se mai trezească. A rămas în spunea «dintele meu» etc. în prezent utilizează în mod adecvat
această stare timp de două luni. Era hrănită cu lingura; când se cuvintele, deşi le schimbă uneori terminaŃiile sau compune
sătura Ńinea dinŃii încleştaŃi şi întorcea capul. Părea să distingă terminaŃii inedite. /încă nu a recunoscut pe nimeni, nici măcar
72 73
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

dintre rudele cele mai apropiate, ceea ce înseamnă că nu-şi urma unei comoŃii cauzate de o cădere, rămâne mai multe zile
aminteşte deloc să le fi văzut înainte de boala sa. Le numeşte total inconştient. Revenindu-şi. el se găseşte în starea unui
cu numele lor sau cu acelea pe care li 1-a dat ea, dar le copil inteligent. Deşi vârstnic, a început cu dascăli studii de
consideră ca pe nişte noi cunoştinŃe şi nu are nici o idee despre engleză şi clasice. Memoria i-a revenit treptat, în câteva luni,
gradul lor de rudenie cu dânsa. De când s-a însănătoşit nu a iar în câteva săptămâni spiritul său şi-a redobândit vigoarea şi
văzut decât vreo zece oameni şi aceştia sunt toată lumea cultura din trecut"18.
cunoscută de ea vreodată/. A reînvăŃat să citească, dar a fost Un alt bărbat, în vârstă de treizeci de ani, foarte instruit,
necesar să înceapă cu alfabetul, întrucât nu mai cunoştea nici în urma unei grave maladii a uitat totul, până şi numele obiec-
o literă. A învăŃat apoi să formeze silabe, cuvinte, iar în prezent telor celor mai comune. Restabilindu-şi sănătatea, a reînceput
citeşte acceptabil. Ceea ce a ajutat-o în aceasta a fost cântarea să înveŃe totul ca un copil, mai întâi numele lucrurilor, apoi să
cuvintelor unor cântece care îi erau familiare şi care i se citească; mai târziu a început să înveŃe limba latină. Progresele
prezentau imprimate în timp ce ea cânta la pian. /Ca să înveŃe sale au fost rapide. într-o zi, pe când studia cu fratele său, care
să scrie, a început prin lecŃiile cele mai elementare, dar a făcut îi slujea de dascăl, s-a oprit deodată şi şi-a dus mâna la frunte.
progrese cu mult mai rapide decât o persoană care nu a scris „Am - zicea el - în cap o senzaŃie cu totul aparte şi mi se pare
niciodată/. La scurtă vreme după ieşirea din somnolenŃă, a acum că toate acestea le-am ştiut odinioară". începând din acel
putut cânta multe din vechile cântece, folosind pianul, cu sau moment el şi-a recăpătat cu repeziciune facultăŃile.
fără ajutor. Când cântă, în general are nevoie să fie ajutată în Pentru moment mă mulŃumesc să pun sub ochii citito-
ceea ce priveşte primele cuvinte, restul venind de la sine, din rului faptele. ConsideraŃiile pe care ele le sugerează îşi vor găsi
memorie după cât se pare15. Este capabilă să cânte, după locul în altă parte. Voi încheia cu un caz nu prea cunoscut, care
partitură, mai multe arii pe care nu le-a cunoscut niciodată face în mod firesc trecerea la grupul amneziilor intermitente,
înainte. /A învăŃat fără dificultate să joace cărŃi; ştie să tricoteze într-adevăr, vom vedea cum se formează încetul cu încetul o
şi să facă diverse lucruri analoage. Dar, repet, este de subliniat memorie provizorie, care va dispărea brusc în faŃa memoriei
că pare să nu-şi dea deloc seama că a făcut vreodată toate primitive.
acestea; deşi este evident că a fost enorm ajutată în munca ei O tânără femeie, robustă, cu o sănătate bună, a căzut
de reachiziŃie de acele cunoştinŃe anterioare despre care ea nu accidental într-un râu, unde era cât pe ce să se înece. A rămas
are nici o amintire conştientă. Dacă este întrebată unde a şase ore fără simŃire, după care şi-a revenit. Zece zile mai
învăŃat să cânte o arie privind notele pe o carte, spune că nu târziu a intrat într-o stare de stupoare completă, care a durat
poate şti şi se miră că interlocutorul ei nu poate face la fel. /La patru ore. Când a redeschis ochii, nu a mai recunoscut pe
drept vorbind, Ńinând seama de diversele remarci făcute nimeni; era lipsită de auz, de vorbire, de simŃul gustului şi de
întâmplător de ea însăşi, se pare că posedă multe idei generale miros. Nu-i mai rămăsese decât văzul şi pipăitul, care era de o
de o natură mai mult sau mai puŃin complexă, pe care nu a avut sensibilitate extremă. Nerecunoscând nici un lucru, incapabilă
ocazia să le dobândească după însănătoşire"16. să se mişte singură, semăna cu un animal decerebrat. Nu-i
Pe cât putem judeca după raportul lui Sharpey, această lipsea pofta de mâncare, însă trebuia hrănită şi mânca cu
reeducare nu a putut dura mai mult de trei luni. De altfel nu indiferenŃă, înghiŃind în mod cu totul automat. Automatismul
trebuie să credem că acest fapt este unic. „Un clergyman11', în era singura formă de activitate de care era capabilă, aşa încât,
74 75
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

zile la rând, singura ei ocupaŃie era de a destrăma, de a jumuli tânărul se afla lângă ea, ameliorarea stării fizice, revenirea
şi de a fărâmiŃa tot ceea ce îi cădea în mână: flori, hârtie, facultăŃilor intelectuale şi a memoriei erau vizibile.
veşminte, o pălărie de pai etc, apoi de a aduna rămăşiŃele în Această revenire avea loc, într-adevăr, puŃin câte puŃin,
grămezi. Mai târziu, i s-a dat tot ce era necesar pentru a cârpi într-o zi, în care mama sa avea un mare necaz, ea a strigat deo-
haine: după câteva lecŃii pregătitoare, a pus mâna pe ac şi cosea dată, după o oarecare ezitare: „Ce s-a întâmplat?" începând din
fără încetare, de dimineaŃa până seara, nefăcând nici o dis- acel moment, a prins să articuleze câteva cuvinte, dar fără a
tincŃie între duminică şi celelalte zile şi neputând măcar sesiza numi niciodată persoanele şi nici lucrurile cu adevăratul lor
deosebirea dintre o zi de lucru şi una de sărbătoare. Nu păstra nume. Termenul ei favorit era pronumele „asta", pe care îl
nici o amintire de la o zi la alta şi în fiecare dimineaŃă lua treaba aplica otova oricărui obiect, fie el animat sau neanimat. Primele
de la capăt. Cu toate acestea, ca un copil, începea să înre- obiecte pe care le-a numit cu numele lor adevărat au fost florile
gistreze unele idei şi să acumuleze ceva experienŃă. La un de câmp, pe care le iubea mult încă din copilărie, fără ca în acel
moment dat a fost pusă să facă o muncă de o categorie moment să fi avut vreo amintire cât de firavă despre melea-
superioară: tapiserie. Părea să simtă o mare plăcere privind gurile sau persoanele care îi fuseseră familiare în copilărie.
modelele, cu florile şi cu armoniile lor de culori; dar în fiecare „Modul în care ea şi-a recăpătat memoria este cu totul
zi începea un nou lucru, uitând de cel din ajun, în afară de cazul demn de subliniat. Se părea că sănătatea şi vigoarea îi reveni-
în care îi era prezentat. seră complet, vocabularul ei sporea, capacitatea mentală creş-
Ideile derivate din vechea sa experienŃă, care par să se fi tea, când a aflat că iubitul ei făcea curte altei femei. Vestea
trezit primele, erau legate de două chestiuni care probabil o aceasta i-a stârnit gelozia şi, într-o anumită împrejurare, a
impresionaseră puternic: căderea în râu şi o poveste de dra- şocat-o atât de puternic încât a căzut într-o stare de insen-
goste. Când i se arăta un peisaj unde apărea un râu sau o mare sibilitate care, prin durată şi intensitate, semăna cu primul ei
agitată era cuprinsă de o mare tulburare, urmată de un atac de acces. Cu toate acestea, însă, şocul respectiv a fost întoarcerea
rigiditate spasmodică, asociată cu insensibilitate. Sentimentul ei la sănătate. De îndată ce şi-a revenit din starea de
de groază pe care i-1 cauza apa, îndeosebi apa în mişcare, era insensibilitate, vălul uitării s-a rupt şi, ca şi cum s-ar fi trezit
atât de intens încât o apuca tremuratul chiar şi numai la vederea dintr-un somn lung, de un an, s-a regăsit înconjurată de bunici,
turnării apei dintr-un vas în altul. S-a putut observa că atunci de vechii lor prieteni din bătrâna casă de la Soreham. S-a trezit
când se spăla pe mâini, ea le băga pur şi simplu în apă, unde le în posesia facultăŃilor ei naturale şi a cunoştinŃelor anterioare,
Ńinea nemişcate. dar fără nici cea mai mică amintire despre cele petrecute pe
încă din prima perioadă a maladiei, vizita unui tânăr de parcursul unui an, de la primul ei atac şi până în momentul
care era ataşată îi cauza o plăcere evidentă, chiar şi atunci când revenirii. Vorbea, dar nu auzea: încă mai era surdă; cum însă
era insensibilă faŃă de orice altceva. El venea cu regularitate în putea să citească şi să scrie ca altădată, nu mai era privată de
fiecare seară şi ea îl aştepta mereu. într-o vreme în care ea nu-şi comunicarea cu semenii. începând din acel moment,
amintea ce făcea de la o oră la alta, aştepta neliniştită ca uşa să progresele ei au fost rapide, cu toate că o vreme a mai rămas
se deschidă la ora obişnuită, iar dacă nu venea era toată seara surdă. înŃelegea din mişcarea buzelor ceea ce spunea mama sa
în proastă dispoziŃie. Dacă era luată la Ńară, devenea tristă, (dar numai mama), aşa încât ele conversau cu uşurinŃă. în
iritabilă şi adesea cădea pradă unor accese. Dacă, dimpotrivă, timpul celei de a «doua conştiinŃe» nu avea nici o idee de cele
76 77
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

petrecute cu iubitul ei. O explicaŃie penibilă a fost necesară, organizare. Nu insist asupra acestui aspect, care va fi pe larg
dar ea a suportat-o bine. De atunci încoace şi-a recuperat cu examinat în altă parte.
totul sănătatea fizică şi intelectuală"19. Cauza fiziologică a amneziilor din acest grup nu poate da
Vom vedea mai târziu, după ce vom fi parcurs întregul loc decât unor ipoteze şi este probabil că ea variază de la caz
ansamblu de fapte, ce concluzii generale se pot desprinde din la caz. în primul rând (observaŃia lui Laycock, în special) capa-
patologia sa cu privire la mecanismul memoriei. Pentru citatea de a înregistra experienŃe noi este suspendată temporar:
moment ne vom limita la câteva remarci sugerate de cazurile pe măsură ce ele apar, stările de conştiinŃă dispar fără urmă.
precedente. Dar cu amintirile înregistrate mai înainte, pe parcursul unor
în primul rând este de observat că, deşi ele sunt puse săptămâni, luni, ani, ce se întâmplă? Ele au durat, s-au
laolaltă de către medici sub titlul comun de amnezii totale, în conservat şi au fost evocate; par o achiziŃie stabilă şi, totuşi, în
realitate, din punct de vedere psihologic, aparŃin la două tipuri locul lor nu rămâne decât vidul. Bolnavul nu le utilizează decât
morbide diferite. prin artificiu şi indirect, cu ajutorul mărturiei semenului şi al
Primul tip (reprezentat de cazurile raportate de Villiers, unor reflecŃii personale care, de bine-de rău, leagă prezentul de
Laycock, Mortimer Granville etc. etc.) este de departe cel mai ceea ce i-a rămas din trecut. ObservaŃiile nu atestă că bolnavul
frecvent. Dacă nu am dat decât un număr mic de exemple, este astupă acest vid printr-o reminiscenŃă directă. în consecinŃă,
pentru a nu-1 obosi pe cititor printr-o repetiŃie monotonă şi fără putem face deopotrivă două supoziŃii: sau că înregistrarea unor
folos. Ceea ce îl caracterizează pe plan psihologic este că stări anterioare s-a şters; sau că, stările anterioare con-
amnezia nu atacă decât formele cele mai puŃin automate şi mai servându-se, este nimicită capacitatea lor de a fi reanimate prin
puŃin organizate ale memoriei. în cazurile care aparŃin acestui asociaŃii cu prezentul. Nu suntem în stare să decidem în mod
grup morbid nu vedem dispărând nici obişnuinŃele, nici pertinent care dintre aceste ipoteze este cea corectă.
aptitudinea pentru o meserie manuală (cusutul, brodatul), nici Al doilea tip morbid, mai puŃin frecvent, este reprezentat
capacitatea de a citi şi a scrie, de a vorbi limba maternă sau alte de cazurile raportate de Sharpey şi de Winslow (observaŃia
limbi: într-un cuvânt, memoria sub forma sa organizată sau relatată de Dunn formează o tranziŃie către grupul amneziilor
semiorganizată rămâne intactă. DistrucŃia patologică este intermitente). Aici travaliul de distrucŃie este complet;
limitată la formele cele mai elevate şi mai instabile ale memoria sub toate formele sale - organizată, semiorganizată,
memoriei, la acelea care au un caracter personal şi care, conştientă - este abolită; este amnezia completă. Am văzut că
însoŃite de conştiinŃă şi de localizarea în timp, constituie ceea autorii care au descris-o îl compară pe bolnav cu un copil, iar
ce am numit, în precedentul capitol, memoria psihică spiritul său cu o tabula rasa. Cu toate acestea, expresiile nu
propriu-zisă. în afară de aceasta, se mai impune să subliniem trebuie luate într-un sens riguros. Cazurile de reeducare pe care
că amnezia atacă faptele cele mai recente; că, pornind de la le-am relatat arată că, dacă întreaga experienŃă anterioară este
prezent, ea se întinde îndărăt pe o perioadă de o durată nimicită, rămân totuşi în creier câteva capacităŃi latente. Fără
variabilă20. La o primă abordare, acest fapt poate să surprindă, acestea nu s-ar explica marea rapiditate cu care are loc
deoarece nimic nu pare mai viu şi mai puternic decât amintirile reeducarea, mai ales în ultima vreme. Faptele ne fac să credem
noastre recente. în realitate, acest rezultat este logic, sta- în mod categoric că această revenire, care pare opera
bilitatea unei amintiri fiind în raport direct cu gradul ei de priceperii, este mai ales opera naturii. Memoria revine pentru
78 79
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

că elementelor nervoase atrofiate le succed cu timpul alte I. Cazul cel mai clar, cel mai autentic şi mai complet de
elemente, care au aceleaşi proprietăŃi primitive şi experienŃă amnezie periodică este acela care a fost relatat de Macnish în
ca şi acelea pe care le înlocuiesc. Lucrul acesta ar demonstra a sa Philosophy ofsleep şi care de atunci încoace a fost citat
şi relaŃia care există între memorie şi nutriŃie. adesea. „O tânără lady americană, după un somn prelungit, a
în sfârşit, dat fiind faptul că nu toate observaŃiile privind pierdut amintirea a tot ce învăŃase. Memoria sa a devenit o
amnezia se reduc la o singură formulă, în cazurile în care tabula rasa. A trebuit să reînveŃe totul. A fost obligată să o ia
pierderea şi revenirea memoriei sunt bruşte, este greu să nu se de la început cu cunoaşterea obiectelor şi persoanelor care o
vadă analogia cu acele fenomene de stopare a funcŃiei sau de înconjurau, cu cititul şi scrisul, cu socotitul. După câteva luni
„inhibiŃie" pe care fiziologia le studiază actualmente cu a recăzut în acel somn profund, iar când s-a trezit s-a regăsit în
ardoare şi despre care ştim atât de puŃin. starea în care se aflase înainte de primul ei somn, având toate
Nu indicăm aceste concluzii decât în treacăt. Ar fi pre- cunoştinŃele şi toate amintirile din copilărie şi din tinereŃe, dar
matur să ne oprim la ele. Să continuăm trecerea în revistă a uitând cu totul, ceea ce se petrecuse între cele două accese.
faptelor, studiind amneziile periodice. Timp de mai bine de patru ani ea a trecut periodic de la o stare
la alta, întotdeauna în urma unui somn lung şi profund...
Tânăra lady este prea puŃin conştientă de dublul ei personaj,
II tot atât pe cât două persoane distincte sunt conştiente, fiecare
în parte, de natura celeilalte. în starea sa primară, de exemplu,
ea posedă toate cunoştinŃele de până la primul acces şi de după
Cercetarea amneziilor periodice este mai indicată pentru
cel de al doilea acces etc. în noua stare nu dispune decât de cele
punerea în lumină a naturii Eului şi a condiŃiilor de existenŃă
dobândite în aceste condiŃii. în vechea stare are o scriere
ale persoanei conştiente decât pentru a ne dezvălui mecanis-
frumoasă. în cea nouă scrierea îi este stângace, dispunând de
mul memoriei sub un aspect nou. Ea constituie un capitol
prea puŃin timp pentru exersarea caligrafiei. Dacă unele
interesant al unei lucrări care niciodată nu a fost realizată în
persoane îi sunt prezentate pe parcursul uneia din cele două
forma sa completă şi căreia i s-ar putea da titlul: Maladii şi
stări, cunoştinŃa făcută este lacunară; pentru a se înlătura
aberaŃii ale personalităŃii. Ne va fi foarte greu să nu alunecăm
lacunele, este necesar ca o persoană să-i fie prezentată în
mereu în acest subiect. Voi încerca să nu spun decât ceea ce
ambele stări trăite de tânăra lady. La fel trebuie să se procedeze
este indispensabil pentru claritatea expunerii.
cu toate lucrurile"21.
Voi fi moderat în ceea ce priveşte faptele: ele sunt destul Lăsând deocamdată de-o parte aspectele privind alter-
de cunoscute. Studiul de cazuri numite „dublă conştiinŃă" este nanŃa celor două personalităŃi, este necesar să remarcăm că
foarte la modă. ObservaŃia atât de detaliată şi de instructivă s-au format aici două memorii complete şi absolut indepen-
datorată îndeosebi doctorului Azam a făcut ca publicul să dente una de alta. S-a tăiat în două părŃi, care nu se amestecă
înŃeleagă mai bine decât prin orice definiŃie în ce constă niciodată şi care se ignoră reciproc, nu numai memoria faptelor
amnezia periodică. Mă voi mărgini deci să trec în revistă prin- personale, memoria pe deplin conştientă, ci chiar şi acea
cipalele cazuri, începând cu forma cea mai perfectă de amnezie memorie semiorganică, semiconştientă, care face posibile
periodică şi terminând cu formele care doar o schiŃează. vorbirea, cititul şi scrisul. ObservaŃia nu ne arată dacă această
81
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
sciziune a memoriei s-a extins la formele pur organice, la atât de lesne de consultat, încât va fi suficient să le rezumăm
obişnuinŃe; dacă bolnavul a fost obligat, de exemplu, să în câteva cuvinte.
reînveŃe să se servească de mâinile sale pentru acte din cele O femeie, isterică, suferă din 1856 de o maladie ieşită din
mai banale (mâncatul, îmbrăcatul etc). Chiar presupunând că comun, care o face să trăiască o viaŃă dublă, trecând alternativ
această grupă de achiziŃii a rămas intactă, separarea în două prin două stări, pe care dr. Azam le desemnează cu numele de
grupe distincte şi independente încă nu este atât de completă „condiŃia primă" şi „condiŃia secundă". Dacă o avem în vedere
încât un observator exigent să o noteze. pe această femeie în starea sa normală („condiŃia primă"), ea
Dr. Azam a relatat un fapt care, deşi este mult mai puŃin este serioasă, aşezată, reŃinută, harnică. Pe neaşteptate, însă, ea
clar, se apropie de precedentul. Memoria normală dispare şi pare prinsă de somn, îşi pierde cunoştinŃa, iar când îşi revine o
reapare în mod periodic. în interval nu se formează o memorie găsim în „condiŃia secundă". în această stare nouă caracterul
nouă, ci bolnavul conservă câteva slabe rămăşiŃe din cea ei este altul: este veselă, turbulentă, imaginativă, cochetă. „îşi
veche. Cel puŃin aceasta este concluzia pe care o putem trage aminteşte perfect de toate cele petrecute în timpul celorlalte
dintr-o observaŃie ale cărei detalii psihologice nu sunt stări asemănătoare din trecut şi în timpul vieŃii sale normale".
întotdeauna precise22. Este vorba de un adolescent care, în Apoi, după o perioadă mai mult sau mai puŃin lungă, este iarăşi
urma unor accidente isterice şi coreice, şi-a pierdut complet cuprinsă de torpoare şi, după ce iese din aceasta, se regăseşte
memoria, uitând tot ceea ce a învăŃat, nemaiştiind să citească, în „condiŃia primă". în această stare, însă, ea uită toate cele
să scrie, să numere şi nemairecunoscând persoanele din petrecute în „condiŃia secundă" şi nu-şi aminteşte decât de
anturaj, cu excepŃia părinŃilor şi a călugăriŃei care îl îngrijea. perioadele normale anterioare. Să adăugăm că, pe măsură ce
Constatăm totuşi că pe parcursul amneziei (iar ea durează de bolnava avansează în vârstă, perioadele de stare normală
obicei o lună) tânărul poate urca pe cal, poate conduce trăsura, („condiŃia primă") devin din ce în ce mai scurte şi că tranziŃia
îşi trăieşte viaŃa obişnuită şi îşi spune cu regularitate rugă- de la o stare la alta, care altădată dura zece minute, se face cu
ciunile, la momentul potrivit. Memoria îi revine, în general, o mare rapiditate.
brusc. După câte putem înŃelege, ceea ce se produce aici este Acestea sunt datele esenŃiale ale observaŃiei. în vederea
o suspendare periodică a memoriei în formele sale instabile şi studiului nostru special, ele se pot rezuma în câteva cuvinte.
semistabile sau, dacă preferăm, conştiente şi semiconştiente Bolnava trece alternativ prin două stări: în una din ele dispune
(conştiinŃa fiind, în general, în raport invers cu stabilitatea). de întreaga sa memorie; în cealaltă nu dispune decât de o
Tot ce este însă memorie organizată, rutină, nu suferă ştirbire: memorie parŃială, formată din toate stările de aceeaşi natură,
fundamentele memoriei rezistă. De altfel nu vreau să insist sudate între ele.
asupra unei observaŃii prea trunchiate ca să poată da satisfacŃie Cazul bolnavei din Blois, relatat de dr. Dufay, este
interpretării psihologice. analog. în perioada care corespunde „condiŃiei secunde" a
II. O a doua formă, mai puŃin completă şi mai frecventă, Felidei, bolnava „îşi aminteşte cele mai mărunte fapte petre-
de amnezie periodică este aceea despre care dr. Azam ne-a dat cute în starea normală sau în starea de somnambulism". Este
o descriere atât de interesantă în cazul Felidei X şi căreia de notat aceeaşi schimbare de caracter, iar în perioada
dr. Dufay i-a găsit analogia la una dintre bolnavele sale. Aceste memoriei complete23 bolnava califică starea ei normală drept
cazuri sunt atât de cunoscute, iar documentele originale sunt „stare de tâmpită"24.
82 83
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

Este necesar să subliniem că, în această formă de în cazurile de amnezie periodică completă (Macnish),
amnezie periodică, există o parte a memoriei care nu este cele două memorii se exclud una pe alta: când una apare,
niciodată afectată de boală, memorie ce persistă şi într-o stare cealaltă dispare. Fiecare dintre ele îşi este suficientă, recla-
şi în cealaltă. „în ambele stări - spune dr. Azam -, bolnava ştie mându-şi, ca să spunem aşa, materialul complet. Această me-
perfect să citească, să scrie, să numere, să croiască, să coasă". morie organizată, care permite să se vorbească, să se citească,
Aici nu avem, ca în cazul relatat de Macnish, o sciziune să se scrie, nu este un fond comun celor două stări. Pentru
completă. Formele semiconştiente ale memoriei cooperează în fiecare stare se formează o memorie distinctă a cuvintelor, a
egală măsură cu cele două forme ale vieŃii mentale. semnelor grafice, a mişcărilor necesare trasării acestora.
III. Pentru a încheia expunerea noastră privind diversele în cazurile de amnezie periodică incompletă (Azam,
moduri de amnezie periodică, să menŃionăm unele cazuri mai Dufay, somnambulism), memoria normală alternează cu o
schematice, pe care le întâlnim în somnambulismul natural sau memorie parŃială. Prima cuprinde totalitatea stărilor de
în cel provocat. Somnambulii, în general, de îndată ce accesul conştiinŃă; a doua cuprinde un grup restrâns de stări care,
trece, nu au nici o amintitre despre ceea ce au spus sau au făcut, printr-un triaj natural, se separă de celelalte şi formează în
însă fiecare criză nouă aduce amintirea crizelor precedente. viaŃa individului o suită de tronsoane care se reunesc. Dar ele
Există excepŃii la această lege, însă ele sunt rare. S-a citat păstrează un fond comun constituit din formele cele mai puŃin
adesea, după Macario, povestea acelei fete care a fost violată stabile, cele mai puŃin conştiente ale memoriei, care intră fără
în timpul unui acces şi care nu avea nici o idee despre acest fapt distincŃie în cele două grupuri.
la trezire, dar care în accesul următor a dezvăluit mamei sale Rezultatul acestei sciziuni a memoriei este că individul
cele întâmplate. Dr. Mesnet a fost martor la o tentativă de îşi apare lui însuşi - sau cel puŃin celorlalŃi, ca având o viaŃă
sinucidere continuată cu multă luciditate în timpul a două dublă. Iluzie naturală, Eul constând (sau părând a consta) din
accese consecutive25.0 tânără servitoare, timp de trei luni, s-a posibilitatea de a asocia stărilor prezente stări care sunt
crezut seară de seară episcop, vorbind şi acŃionând ca atare recunoscute, adică localizate în trecut, potrivit unui mecanism
pe care am încercat să-1 descriem anterior. Există aici doi centri
(Combe), iar Hamilton ne vorbeşte despre un sărman ucenic
distincŃi de asociaŃie şi de atracŃie. Fiecare atrage un grup de
care, de îndată ce intra în starea de somnambul, se credea tată
stări şi nu le influenŃează pe celelalte.
de familie, bogat, senator, reluându-şi noapte de noapte
Este evident că formarea celor două memorii, fiecare
povestea, cu voce tare, foarte distinct, renegându-şi starea de
dintre ele excluzând-o pe cealaltă în totalitate sau în parte, nu
ucenic ori de câte ori era interpelat în această privinŃă. Este poate fi un fapt primitiv, ci este simptomul unui proces morbid,
inutil să multiplicăm exemplele, care se găsesc pretutindeni şi expresia psihică a unei tulburări ce rămâne de determinat.
a căror concluzie evidentă este că, alături de memoria normală, Aceasta ne face, spre marele nostru regret, să tratăm doar în
se formează în timpul acceselor o memorie parŃială, temporară treacăt o mare problemă: aceea a condiŃiilor personalităŃii26.
şi parazită. Să lăsăm de-o parte ideea unui Eu conceput ca o entitate
Rezumând caracterele generale ale amneziilor periodice, distinctă de stări de conştiinŃă, ipoteză inutilă şi contradictorie,
aşa cum ni se arată ele în realitate, vom constata în primul rând explicaŃie demnă de o psihologie în faza copilăriei, care ia
constituirea a două memorii. drept simplu ceea ce pare simplu, care inventează în loc să
84 85
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

explice. Mă raliez la opinia unor psihologi contemporani, care variaŃii lente care constituie starea normală, are variaŃii bruşte
văd în persoana conştientă un compus, o rezultantă de stări sau pur şi simplu rapide, care modifică personalitatea. ToŃi
foarte complexe. alieniştii profesează ideea că perioada de incubaŃie a
Eul, aşa cum îşi apare lui însuşi, constă într-o sumă de maladiilor mentale se exprimă nu prin tulburări intelectuale, ci
stări de conştiinŃă. Există o stare principală, în jurul căreia se prin schimbări de caracter, care nu reprezintă decât aspectul
grupează stări secundare care tind să i se substiutuie şi care ele psihic al cenesteziei. La fel, vedem cum o leziune organică
însele sunt înlăturate de alte stări, abia conştiente. Starea care adesea ignorată transformă cenestezia, substituie senti-
deŃine primul rol, după o luptă mai mult sau mai puŃin lungă, mentului obişnuit al existenŃei o stare de tristeŃe, de angoasă,
cedează, este înlocuită de alta, în jurul căreia se constituie o de anxietate (fără cauză, declară bolnavul); uneori o stare de
grupare analoagă. Mecanismul conştiinŃei este comparabil, bucurie, de plenitudine, de exuberanŃă, de fericire deplină,
fără a metaforiza, cu acela al văzului. în cazul văzului există expresie înşelătoare a unei grave dezorganizări, al cărei
un punct vizual, singurul care asigură o percepŃie clară şi exemplu dintre cele mai frapante se întâlneşte în ceea ce
precisă; în jurul acestuia există un câmp vizual, care descreşte numim euforia muribunzilor27. Toate aceste schimbări au o
în claritate şi în precizie pe măsură ce se îndepărtează de centru cauză fiziologică, ele reprezentând răsunetul acestora în
şi se apropie de circumferinŃă. Eul nostru de fiece clipă, acel conştiinŃă; cât despre a susŃine că dacă aceste variaŃii sunt
prezent perpetuu reînnoit, este în mare parte alimentat de simŃite starea normală nu este simŃită, ar însemna să susŃinem
memorie, ceea ce înseamnă că la starea prezentă se asociază că viaŃa obişnuită nu este un mod de a trăi, deoarece este
alte stări care, aruncate şi localizate în trecut, constituie per- monotonă. Acel sentiment al vieŃii care, întrucât se repetă
soana noastră aşa cum îşi apare ea în fiecare moment. într-un perpetuu, rămâne sub pragul conştiinŃei, este baza veritabilă a
cuvânt, Eul poate fi examinat în două moduri: sau sub forma personalităŃii28. îi este bază deoarece, întotdeauna prezent,
sa actuală, caz în care este suma stărilor de conştiinŃă actuale, întotdeauna activ, fără o clipă de repaus, el nu cunoaşte nici
sau în continuitate cu trecutul său, caz în care este format de somn şi nici sincopă şi durează cât durează viaŃa, căreia nu-i
memorie, potrivit unui mecanism descris mai sus. este decât o formă. El îi serveşte drept suport acelui Eu
S-ar părea, în această viziune, că identitatea Eului se conştient pe care îl constituie memoria; el este acela care face
bazează în întregime pe memorie. Aceasta ar însemna, însă, posibile asociaŃiile şi le menŃine.
printr-o reacŃie prost înŃeleasă contra entităŃilor, să nu vedem Unitatea Eului nu este deci aceea a unui punct matematic,
decât o parte a realităŃii. Sub acest compus, care se face, se ci aceea a unei maşini foarte complicate. Este un consens de
desface şi se reface clipă de clipă, există ceva care persistă: acŃiuni vitale, coordonate în primul rând de sistemul nervos,
acea conştiinŃă obscură care este rezultatul tuturor acŃiunilor coordonatorul prin excelenŃă, apoi de către conştiinŃă, a cărei
vitale, care constituie percepŃia propriului nostru corp şi pe formă naturală este unitatea. De fapt, în mod normal29 stările
care o desemnăm printr-un singur cuvânt: cenestezie. Senti- psihice nu pot coexista decât într-un foarte mic număr, grupate
mentul pe care îl avem despre aceasta este atât de vag încât este în jurul uneia principale, care singură reprezintă conştiinŃa în
greu să vorbim despre ea cu precizie. Este un mod de a fi care, plenitudinea sa.
repetându-se perpetuu, nu mai este simŃită decât ca o obiş- Se presupunem acum că am putea dintr-odată să ne
nuinŃă. Dacă însă nu este simŃit nici în el însăşi şi nici în acele schimbăm corpul, punând în locul său un alt corp: schelet,
86 87
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

vase, viscere, muşchi, piele, totul este nou, cu excepŃia ce 1-a îmbogăŃit pe cel nou cu vestigiile sale, adică cu o parte
sistemului nervos, care rămâne acelaşi, cu întregul său trecut din asociaŃiile care îl constituiau, fie ambele Euri alternează,
înregistrat în el30. Fără îndoială că în acest caz afluxul de fără a reuşi să se înlocuiască, fie că Eul vechi nu mai există
senzaŃii vitale insolite va produce cea mai mare dezordine, decât în memorie, dar nefiind legat de nici o cenestezie, îi
între vechea cenestezie gravată în sistemul nervos şi cea nouă apare Eului nou ca un străin34.
care acŃionează cu intensitatea a tot ceea ce este actual şi nou31, Digresiunea de mai sus are drept scop să argumenteze
am avea o contradicŃie inconciliabilă. Această ipoteză se ceea ce pur şi simplu a fost afirmat. Amnezia periodică nu este
realizează într-o anumită măsură în cazurile morbide. Tulbu- decât un fenomen secundar, ea îşi are cauza într-o tulburare
rări organice obscure, o anestezie totală modifică uneori vitală, sentimentul existenŃei, care nu este de fapt decât
cenestezia în aşa măsură încât subiectul crede că este făcut din sentimentul unităŃii corpului nostru, trecând prin două faze
piatră, din unt, din ceară, din lemn, crede a-şi fi schimbat sexul care alternează. Acesta este faptul primar care determină for-
sau că este mort32. Dincolo de aceste cazuri morbide, să notăm marea a doi centri de asociaŃie şi, ca urmare, a două memorii.
ceea ce se produce la pubertate: „O dată cu intrarea în func- Se mai pun şi alte întrebări, cărora însă, din păcate, nu le
Ńiune a unor părŃi ale corpului până acum rămase într-un calm putem găsi răspunsul:
complet şi o dată cu revoluŃia totală produsă în organism în 1) Care este cauza fiziologică a acestor variaŃii rapide şi
această perioadă a vieŃii, mari mase de senzaŃii noi, de regulate ale cenesteziei? în această privinŃă nu s-au emis decât
înclinaŃii noi, de idei vagi sau distincte şi de impulsii noi trec, ipoteze (starea sistemului vascular, acŃiuni inhibitorii etc).
într-un interval de timp relativ scurt, în starea de conştiinŃă. Ele 2) Din ce cauză fiecare formă a cenesteziei se leagă de
penetrează puŃin câte puŃin cercul ideilor vechi şi ajung să facă anumite forme de asociaŃie, cu excluderea altora? Nu cunoaş
parte integrantă din Eu. Tocmai prin aceasta Eul devine cu tem nimic în această privinŃă. Putem doar afirma că, în am
totul altul, se reînnoieşte, iar sentimentul de sine suferă o meta- neziile periodice, conservarea rămâne intactă, ceea ce înseam
morfoză radicală. Până când asimilarea ajunge să fie completă, nă că modificările celulare şi asociaŃiile dinamice subzistă:
această penetrare şi această disociere a Eului primitiv nu se pot atinsă este doar capacitatea de reviviscenŃă. AsociaŃiile au
nicidecum realiza fără ca mari mişcări să aibă loc în conştiinŃa două puncte de plecare: o stare A activează câteva grupuri, dar
noastră şi fără ca ea să sufere o zguduire tumultuoasă"33. este incapabilă să le activeze pe celelalte; o stare B face
Putem spune că ori de câte ori schimbările cenesteziei, în loc contrariul; unele grupuri intră în ambele complexe (cazul
de a fi insesizabile sau temporare, sunt rapide si permanente, sciziunii incomplete).
se declanşează un dezacord între cele două elemente care Pe scurt, avem două stări fiziologice care, prin alternanŃa
constituie personalitatea noastră în stare normală: sentimentul lor, determină două cenestezii care, la rândul lor, determină
corpului nostru şi memoria conştientă. Dacă noua stare rezistă, două forme de asociaŃie şi, în consecinŃă, două memorii.
ea devine centrul la care se ataşează noile asociaŃii; se Pentru a completa remarcile noastre, este bine să adă-
formează astfel un nou complexus, un nou Eu. Antagonismul ugăm câteva cuvinte despre acea legătură naturală care se
dintre cei doi centri de atracŃie - cel vechi, pe cale de disoluŃie, stabileşte, în pofida unor întreruperi uneori lungi, între perioa-
şi cel nou, pe care de propăşire - produce, în raport cu cir- dele de aceeaşi natură, în special între diversele accese de
cumstanŃele, rezultate diferite. Fie că vechiul Eu dispare, după somnambulism. Acest fapt, interesant în mai multe privinŃe,
89
THEODULE RIBOT MEMORIA SI PATOLOGIA EI

nu trebuie examinat aici decât din punctul de vedere al întoar- un pachet pe când era beat, s-a îmbătat din nou şi şi-a amintit
cerii periodice şi regulate a aceloraşi amintiri. Oricât de bizar unde 1-a lăsat.
ar părea la început, el este logic şi concordă perfect cu Aşa după cum am arătat, amneziile periodice, oricât de
concepŃia noastră despre Eu. Căci dacă Eul nu este în fiecare bizare ar fi ele, ne învaŃă o mulŃime de lucruri cu privire la
moment decât suma stărilor de conştiinŃă actuale şi a acŃiunilor natura Eului, precum şi cu privire la natura memoriei. Cu toate
vitale în care conştiinŃa îşi are rădăcinile, este limpede că, ori acestea, o parte dintre aspecte rămân ascunse; vom reveni la
de câte ori acest complexus fiziologic şi psihic se va recon- ele în paragraful care urmează.
stitui, Eul va fi acelaşi şi aceleaşi asociaŃii vor fi trezite. în
fiecare acces se produce o stare fiziologică particulară;
simŃurile sunt în mare parte închise excitaŃiilor exterioare; III
drept urmare, multe asociaŃii nu mai pot fi suscitate. Are loc o
simplificare a vieŃii mentale, o reducere la o condiŃie aproape
Amneziile progresive sunt acelea care, printr-un travaliu
mecanică. Este de altfel clar că aceste stări se aseamănă mult
de disoluŃie lent şi continuu, duc la abolirea completă a
între ele din cauza înseşi a simplităŃii lor şi că diferă total de
memoriei. Această definiŃie este aplicabilă la majoritatea
starea de veghe. De aceea este firesc ca aceleaşi condiŃii să
cazurilor. Numai în mod excepŃional evoluŃia morbidă nu
determine aceleaşi efecte, ca aceleaşi elemente să producă
sfârşeşte printr-o extincŃie totală. Mersul maladiei este foarte
aceleaşi combinaŃii, ca aceleaşi asociaŃii să aibă loc, cu
simplu; prea puŃin frapantă, ca orice se produce prin acŃiuni
excluderea altora. Ele îşi găsesc în starea patologică condiŃiile
lente; foarte instructivă, arătându-ne modul în care memoria
lor de existenŃă, care în starea normală nu se întâlnesc sau sunt
se dezorganizează, şi arătându-ne în acelaşi timp şi cum este
în luptă cu multe altele.
organizată.
în starea de sănătate sau de veghe, într-adevăr, fenome-
Nu avem aici a relata cazuri speciale, rare, excepŃionale.
nele de conştiinŃă sunt prea variate, prea numeroase pentru ca
Există un tip morbid aproape constant şi este suficient să-1
aceeaşi combinaŃie să aibă şanse de a se produce de mai multe
ori. Lucrul acesta se întâmplă, totuşi, în unele cazuri bizare, ca descriem pe acesta.
urmare a unor cauze necunoscute. „Un clergyman - spune Prima cauză a maladiei este o leziune a creierului cu
dr. Reynolds -, în aparenŃă sănătos, celebra serviciul religios evoluŃie invadantă (hemoragie cerebrală, apoplexie, ramo-
într-o duminică; el a cântat imnuri, a Ńinut predici, a pronunŃat lisment, paralizie generală, atrofie senilă etc. etc). în perioada
o rugăciune nepremeditată. în duminica următoare a procedat iniŃială nu există decât tulburări parŃiale. Bolnavul este victima
exact în acelaşi mod, a cântat aceleaşi imnuri, a rostit aceleaşi a frecvente uitări care privesc întotdeauna fapte recente. Dacă
predici, a recitat aceeaşi rugăciune. Coborând din amvon, el întrerupe vreo treabă, ea rămâne uitată. Evenimentele de ieri,
nu-şi amintea deloc că duminica trecută făcuse exact la fel. de alaltăieri, un ordin primit, o hotărâre luată, toate acestea
Lucrul acesta 1-a zguduit şi multă vreme s-a temut să nu sufere dispar imediat. Amnezia parŃială este un simptom banal al
de o maladie cerebrală, ceea ce nu s-a întâmplat"35. S-au văzut paraliziei generale în faza de debut. Azilurile de alienaŃi sunt
stări de beŃie producând revenirea aceleiaşi amintiri, ca în pline de bolnavi din această categorie care, a doua zi după ce
cazul foarte cunoscut al comisionarului irlandez care, pierzând au intrat aici, afirmă că se găsesc acolo de un an, de cinci sau
91
90
THfi ODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

de zece ani; ei nu au nici cea mai vagă amintire că şi-au părăsit subliniem cât de şocant este lucrul acesta pentru simŃul comun.
casa şi familia, nu pot arăta în ce zi a săptămânii se găsesc şi Mai firesc ar fi să credem a priori că faptele cele mai recente,
nici în ce lună. Dar amintirea a ceea ce au făcut şi învăŃat cele mai apropiate de prezent sunt şi cele mai stabile, cele mai
înainte de boală rămâne încă riguroasă şi tenace. Toată lumea clare; ceea ce se şi întâmplă în starea normală. Dar, la începutul
ştie că la bătrâni slăbirea foarte marcată a memoriei se referă demenŃei se produce o leziune anatomică gravă: un început de
la fapte recente. degenerescentă a celulelor nervoase. Aceste elemente pe cale
La acestea se limitează sau aproape că se limitează datele de atrofiere nu mai pot conserva impresiile noi. în termeni mai
psihologiei curente. Această psihologie pare să admită, cel exacŃi, nici o modificare nouă în celule şi nici formarea de
puŃin în mod implicit, că disoluŃia memoriei nu urmează nici asociaŃii noi, dinamice, nu sunt posibile sau nu sunt cel puŃin
o lege. Vom dovedi contrariul. durabile. Lipsesc condiŃiile anatomice ale stabilităŃii şi ale
Pentru a descoperi această lege, trebuie să studiem din reviviscenŃei. Dacă faptul este total nou, el nu se înscrie în
punct de vedere psihologic evoluŃia demenŃei36. De îndată ce centrii nervoşi sau dispare curând de aici41. Dacă nu este decât
perioada prodromală37, despre care am vorbit, este depăşită, o repetiŃie de experienŃe anterioare şi încă vii, bolnavul aruncă
se produce o slăbire generală şi graduală a tuturor facultăŃilor, faptul în trecut; circumstanŃele concomitente ale faptului
care sfârşeşte prin a reduce individul la o viaŃă în întregime actual se şterg repede şi nu mai permit localizarea. Dar,modi-
vegetativă. Medicii au distins, prin prisma cauzelor, diverse
ficările fixate în elementele nervoase de ani şi ani şi devenite
specii de demenŃă (senilă, paralitică, epileptică etc). Aceste
organice, asociaŃiile dinamice şi grupurile de asociaŃii repetate
distincŃii sunt pentru noi lipsite de interes. Travaliul de
de sute şi de mii de ori persistă, având o mai mare putere de
disoluŃie mentală rămâne în fond acelaşi oricare ar fi cauzele,
rezistenŃă contra distrugerii. Astfel se explică acest paradox al
iar lucrul acesta este singurul care ne interesează. în con-
secinŃă, problema care se pune este următoarea: în această memoriei: noul moare înaintea vechiului.
disoluŃie, pierderea memoriei urmează ea o ordine? 2) Curând acest fond vechi, din care bolnavul încă mai
Numeroşii alienişti care au lăsat descrieri ale demenŃei poate trăi, se deteriorează la rându-i. AchiziŃiile intelectuale
nu s-au oprit la această problemă, fără importanŃă pentru (cunoştinŃe ştiinŃifice, artistice,profesionale, limbi străine etc.)
dânşii. Mărturia lor va avea o valoare cu atât mai mare dacă se pierd puŃin câte puŃin. Amintirile personale se şterg, cobo-
vom putea descoperi la ei un răspuns; iar răspunsul se găseşte rând spre trecut. Cele din copilărie dispar ultimele. Chiar şi la
la ei. Dacă cercetăm lucrările celor mai mari autorităŃi în o vârstă înaintată, aventurile, cântecele din copilărie revin.
domeniu (Griesinger38, Baillarger39, Falret40, Foville etc. etc), Adesea demenŃii uită o bună parte din limba maternă, doar
descoperim că amnezia, după ce s-a limitat mai întâi la fapte unele expresii revin accidental, dar de obicei ei repetă în mod
recente, se extinde la idei, apoi la sentimente şi la afecte, iar automat cuvintele care le-au rămas (Griesinger, Baillarger).
finalmente la acte. Avem aici toate datele unei legi. Pentru a o Această disoluŃie intelectuală are drept cauză anatomică o
degaja, este suficient să examinăm rând pe rând aceste diverse atrofie care cotropeşte puŃin câte puŃin scoarŃa creierului, apoi
grupe de fapte. substanŃa albă, producând o degenerescentă grăsoasă şi
1) łine de observaŃia de toate zilele faptul că slăbirea ateromatoasă a celulelor, a tuburilor şi capilarelor substanŃei
memoriei se referă în primul rând la faptele recente, ca să nu nervoase.
92 93
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

3) Cei mai buni observatori au remarcat „că facultăŃile gradul ei cel mai înalt. De la punctul iniŃial la punctul final,
afective se sting mult mai lent decât facultăŃile intelectuale". mersul amneziei, reglat de natura lucrurilor, urmează linia
Poate să pară surprinzător că stări atât de vagi ca sentimentele minimei rezistenŃe, adică a minimei organizări. Patologia
sunt mai stabile decât ideile şi stările intelectuale în general. confirmă astfel pe deplin ceea ce am spus mai sus despre me-
ReflecŃia arată că sentimentele sunt ceea ce avem în noi mai morie: „Acesta este un proces de organizare în grade variabile
profund, mai intim şi mai tenace. Pe când inteligenŃa este cuprins între două limite extreme: starea nouă, înregistrarea
dobândită şi oarecum exterioară nouă, sentimentele sunt înnăs organică".
cute42. Examinate în ceea ce priveşte sursa lor, independent de Această lege, pe care o voi numi legea regresiunii sau
formele rafinate şi complexe pe care le pot căpăta, ele sunt legea reversiunii, mi se pare a reieşi din fapte, a se impune ca
expresia imediată şi permanentă a organizării noastre. un adevăr obiectiv. Cu toate acestea, ca să risipim toate îndo-
Viscerele, muşchii, oasele, totul, până la elementele cele mai ielile şi ca să prevenim orice obiecŃie, cred că ar fi bine să
infime ale corpului nostru, îşi au partea lor de contribuŃie la verificăm această lege printr-o contraprobă.
formarea sentimentelor. Sentimentele noastre suntem noi Dacă memoria, atunci când se desface, urmează mersul
înşine (nos sentiments, c'est nous-memcs); amnezia sen invariabil pe care l-am arătat, ea trebuie să urmeze un mers
timentelor este uitarea de noi înşine. Este deci logic ca ea să se invers atunci când se reface: formele care dispar ultimele
producă într-o perioadă în care dezorganizarea este atât de trebuie să apară primele, deoarece sunt cele mai stabile, iar
mare încât personalitatea să înceapă a se destrăma. restaurarea trebuie să se facă ascendent.
4) AchiziŃiile care rezistă până la capăt sunt acelea care Este destul de greu să găsim cazuri probatoare. în primul
sunt aproape în întregime organice: rutina cotidiană, obiş rând trebuie ca memoria să revină de la sine. Cazurile de
nuinŃele contractate de multă vreme. MulŃi se pot încă scula reeducare dovedesc prea puŃin. în afară de aceasta, rareori
din pat, se pot îmbrăca, îşi iau mesele cu regularitate, se culcă, amneziile progresive sunt urmate de vindecare. în sfârşit,
au îndeletniciri manuale, joacă cărŃi şi alte jocuri, uneori chiar atenŃia nefiind niciodată îndreptată asupra acestui aspect,
cu o remarcabilă aptitudine, în timp ce nu mai au nici judecată, documentele lipsesc. Medicii, preocupaŃi de alte simptome, se
nici voinŃă, nici atitudini afectuoase. Această activitate mulŃumesc să noteze că memoria „revine încetul cu încetul".
automată, care nu presupune decât un minimum de memorie în al său Essai, citat mai sus, Louyer Villermay observă
conştientă, aparŃine acelei forme inferioare de memorie pentru că „atunci când memoria se restabileşte ea urmează în
care sunt suficienŃi ganglionii cerebrali, bulbul şi măduva. reabilitarea sa o ordine inversă aceleia care se observă în abo-
Distrugerea progresivă a memoriei urmează deci un mers lirea sa: faptele, adjectivele, substantivele, numele proprii".
logic, o lege. Ea coboară în mod progresiv de la instabil la Sunt puŃine lucruri de extras din această remarcă destul de
stabil. Distrugerea începe prin amintirile recente care, slab confuză. Iată una mai clară: „Nu de mult, s-a văzut în Rusia un
fixate în elementele nervoase, rareori repetate şi, prin urmare, astronom celebru care uitase, în ordine, mai întâi evenimentele
insuficient asociate cu celelalte, reprezintă organizarea la din ajun, apoi pe acelea ale anului, după care au urmat
gradul cel mai de jos. Ea sfârşeşte prin acea memorie sen- evenimentele din ultimii ani, şi aşa mai departe, lacuna sporind
zorială, instinctivă, care, fixată în organism, devenită o parte a mereu, aşa încât la un moment dat nu-şi mai amintea decât de
acestuia sau mai degrabă el însuşi, reprezintă organizarea la întâmplările din copilărie. S-a crezut că era un om pierdut, dar,
94 95
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
pe neaşteptate memoria i-a revenit, iar lacuna s-a astupat în fiecare cu numele său, ştia că este ofiŃer, că era în săptămâna
sens invers, redevenind accesibile mai întâi evenimentele din sa de serviciu etc. L-am Ńinut sub observaŃie oră de oră. De
tinereŃe, apoi acelea din anii maturităŃii, după care au urmat fiecare dată când reveneam la el credea că mă vede pentru
cele mai recente şi în sfârşit, cele din ajun. Anul morŃii 1-a găsit prima dată. Nu-şi amintea de nici una dintre prescripŃiile
cu memoria restaurată în întregime"43. medicale care îi fuseseră administrare (baie la picioare, frecŃii
ObservaŃia care urmează este încă şi mai precisă. Ea a etc). într un cuvânt, pentru el nu exista nimic decât acŃiunea
fost notată oră cu oră. O transcriu în cea mai mare parte44: de moment. /La şase ore după accident, pulsul i s-a.accelerat,
„Trebuie să menŃionez mai întâi câteva detalii insig- iar bolnavul a început să reŃină răspunsul care ii fusese dat de
nifiante în sine, dar necesar de cunoscut, întrucât se leagă de atâtea ori: «AŃi căzut de pe cal»./ La opt ore după accident,
un fenomen deosebit. în ultimele zile ale lui noiembrie, un pulsul încă este accelerat, bolnavul amintindu-şi că m-a văzut
ofiŃer din regimentul meu a suferit la piciorul stâng o rosătură o dată. /După două ore şi jumătate, pulsul este normal.
de cizmă. în ziua de 30 noiembrie s-a dus laVersailles ca să se Bolnavul nu mai uită nimic din cele ce i se spun. îşi aminteşte
întâlnească cu fratele său. A cinat în acel oraş şi în seara perfect de rosătură de la picior. începe de asemenea să-şi
aceleiaşi zile s-a întors la Paris, unde, intrând în apartamentul amintească de drumul făcut la Versailles, dar atât de incert
său, a găsit pe şemineu o scrisoare de la tatăl său. /Acum iată încât mărturiseşte că, dacă i s-ar afirma contrariul, ar fi dispus
faptul care ne interesează. în ziua de 1 decembrie ofiŃerul să-1 creadă. Cu toate acestea, revenirea memoriei are loc din
respectiv era la manej, iar calul său căzând, 1-a doborât pe ce în ce mai mult, aşa încât seara este pe deplin convins că a
partea dreaptă a corpului, ceea ce i-a cauzat o lovitură la fost la Versailles. Aici se opreşte însă progresul reamintirii. Se
craniu, îndeosebi în zona osului parietal drept. Această culcă fără a-şi putea aminti de ce a făcut drumul la Versailles,
comoŃie a fost urmată de o uşoară sincopă. Revenindu-şi, a cum de s-a întors la Paris şi nici că a primit o scrisoare de la
urcat iarăşi pe cal «pentru a risipi un rest de ameŃeală» şi şi-a tatăl său. /în ziua de 2 decembrie, după o noapte de somn
continuat lecŃia de echitaŃie timp de trei sferturi de oră, cu o liniştit, îşi aminteşte imediat, rând pe rând, ceea ce a făcut la
mare exactitate. Cu toate acestea, din când în când îi spunea Versailles, cum s-a întors la Paris şi că a găsit pe şemineu
profesorului de echitaŃie: «Parcă m-am trezit dintr-un vis. Ce scrisoarea de la tatăl său. Dar despre ce a făcut, văzut sau auzit
mi s-o fi întâmplat?» A fost condus acasă. /Locuind în aceeaşi în ziua de 1 decembrie, înainte de căderea de pe cal, nu-şi
casă cu bolnavul, am fost imediat chemat. El stătea în picioare, aminteşte nici azi, cunoştinŃă despre cele petrecute neavând
m-a recunoscut, m-a salutat ca de obicei şi mi-a spus: «Parcă decât din spusele martorilor./ Această pierdere a memoriei a
m-am trezit dintr-un vis. Ce mi s-o fi întâmplat?» Vorbea avut loc, cum spun matematicienii, în raport invers cu timpul
curgător. Răspundea corect la toate întrebările. Nu se plângea scurs între acŃiuni şi căderea de pe cal, iar întoarcerea
decât de o stare de confuzie în cap./ în pofida întrebărilor mele, memoriei a avut loc într-o ordine determinată, de la mai
ale maestrului de călărie şi ale servitorului său, nu-şi amintea îndepărtat la mai apropiat."
nici de rosătură de cizmă, nici de drumul făcut la Versailles în Această observaŃie, făcută fără spirit de sistem, de către
ajun, nici de ieşirea la manej din cursul dimineŃii, nici de un om care pare extrem de surprins de ceea ce constată, nu este
ordinele date înainte de plecarea de acasă, nici de cădere şi de ea cât se poate de probantă? Ce-i drept, nu avem aici de-a face
urmările ei. Recunoştea perfect pe toată lumea, îl numea pe decât cu o amnezie temporară şi limitată, dar vedem că, fie şi
96 97
THfiODULE RIBOT MEMORIA Şl PATOLOGIA EI

în aceste limite înguste, legea se verifică. Regret că, în pofida suspendarea tuturor formelor de memorie, cu excepŃia acelora
unui mare număr de cercetări şi anchete, nu mi-a fost cu semiorganizate şi organice; în amneziile totale şi temporare,
putinŃă să pun sub ochii cititorului mai multe fapte de felul abolire completă, cu excepŃia formelor organice; într-un caz
acesta. O atenŃie orientată în această direcŃie va descoperi, (Macnish). abolire completă, inclusiv formele organice. Vom
sper, multe altele. vedea. în proximul capital. ca tulburările p;irŃinlca\c memoriei
în definitiv, legea noastră, extrasă din fapte, verificată sunt guvernate de aceeaşi lege a regresiunii şi că mai ales
prin contraprobă, poate fi considerată drept adevărată până la grupul cel mai important - amneziile limbajului - este
proba contrarie. O putem chiar corobora cu alte consideraŃii. guvernat de această lege.
Această lege, oricât de generală ar fi ea în raport cu O dată ce am admis legea regresiunii, ne-ar rămâne să
memoria, nu este decât un caz particular al unei legi încă şi mai determinăm cum acŃionează. Voi fi succint în această privinŃă,
generale, a unei legi biologice. Este un fapt bine cunoscut, în neavând de propus decât ipoteze.
domeniul vieŃii, că structurile formate ultimele sunt cele dintâi Ar fi pueril să presupunem că amintirile se depun în
care degenerează. Este, spune un fiziolog, analog cu ceea ce se creier sub formă de straturi, în ordinea vechimii, în felul
petrece în marile crize comerciale. Vechile case de comerŃ stratificărilor geologice, şi că maladia, coborând de la supra-
rezistă la furtună, pe când casele noi, mai puŃin solide, se faŃă la straturile profunde, acŃionează ca un experimentator
prăbuşesc din toate părŃile. într-un cuvânt, în lumea biologică care rezecă bucată cu bucată creierul unui animal. Pentru a
disoluŃia se face în ordinea inversă evoluŃiei: ca merge de la explica mersul procesului morbid, se impune să recurgem la
complex la simplu. Hughlings Jackson a fost cel dintâi care a ipoteza formulată mai sus asupra bazelor fizice ale memoriei.
arătat în detaliu ca funcŃiile superioare, complexe, speciale, O voi reaminti în câteva cuvinte.
voluntare ale sistemului nervos dispar primele, şi că funcŃiile Este cu totul verosimil că amintirile ocupă acelaşi sediu
inferioare, simple, generale, automate dispar ultimele. Am anatomic ca şi impresiile primare si că ele presupun activitatea
constatat lucrul acesta în disoluŃia memoriei: noul piere aceloraşi elemente nervoase (celule şi fibre). Acestea pot
înaintea vechiului, complexul piere înaintea simplului. Legea ocupa poziŃii extrem de diverse, de la scoarŃa creierului şi până
pe care am formulat-o nu este deci altceva decât expresia la măduvă. Conservarea şi reproducerea depind: 1) de o
psihologică a unei legi a vieŃii, iar patologia ne reliefează, la anumită modificare a celulelor; 2) de formarea de grupări mai
rându-i,în memorie un fapt biologic. mult sau mai puŃin complexe, pe care le-am numit asociaŃii
Cercetarea amneziilor periodice a adus lumină în acest dinamice. Acestea sunt pentru noi bazele fizice ale memoriei.
domeniu. Arătându-ne modul în care memoria se desface şi se AchiziŃiile primitive, acelea care datează din copilărie,
reface, ea ne permite să înŃelegem ce este. Cercetarea faptelor sunt cele mai simple: formarea de mişcări secundare automate,
nc-a dezvăluit o lege care ne îngăduie în prezent să ne orientăm educaŃia simŃurilor noastre. Ele depind în principal de bulb şi
în mijlocul a numeroase varietăŃi morbide şi ea ne va permite de centrii inferiori ai creierului: şi este ştiut că, în această
mai târziu să le cuprindem într-o viziune de ansamblu. perioadă a vieŃii, scoarŃa cerebrală este imperfect dezvoltată.
Fără a încerca să facem un rezumat prematur, să Independent de simplitatea lor, ele au toate raŃiunile posibile
recapitulăm cele constatate mai sus: în primul rând, şi în toate de a fi cele mai stabile. Mai întâi, impresiile sunt receptate de
cazurile, abolirea amintirilor recente; în amneziile periodice, elemente virgine. NutriŃia este foarte activă, dar această
98 99
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

reînnoire moleculară neîncetată nu serveşte decât fixării de Aceste lămuriri sunt suficiente. Să subliniem, de altfel,
impresii; moleculele noi înlocuindu-le exact pe cele vechi, că această ipoteză asupra cauzei amneziei progresive este de o
dispoziŃia dobândită a elementelor nervoase sfârşeşte prin a importanŃă secundară. Fie că o acceptăm sau nu, aceasta nu
echivala cu o dispoziŃie ereditară. Mai mult, asociaŃiile schimbă nimic din valoarea legii noastre.
dinamice, formate între aceste elemente, ajung în stare de
fuziune completă, datorită unor repetiŃii fără număr. Este deci
inevitabil ca aceste achiziŃii primare să fie mai bine conservate IV
şi mai uşor de reprodus decât oricare alta, ele constituind forma
cea mai trainică a memoriei. Sunt puŃine lucruri de spus despre amneziile congenitale.
Atâta vreme cât individul adult rămâne în starea de Voi vorbi de ele din grija de a nu omite nimic. Aceste amnezii
sănătate, impresiile şi asociaŃiile noi, deşi de un ordin mult mai se întâlnesc la idioŃi, la imbecili şi, într-un grad mai mic, la
complex decât cele din copilărie, au încă mari şanse de cretini46. Majoritatea dintre ei suferă de o debilitate generală a
stabilitate. Cauzele enumerate acŃionează mereu, deşi cu mai
memoriei. Variabilă de la individ la individ, ea poate cădea atât
puŃină forŃă.
de jos la unii încât să facă imposibilă dobândirea şi
Dar dacă, din cauza înaintării în vârsta sau a bolii,
conservarea acelor obişnuinŃe foarte simple care constituie
condiŃiile se schimbă, dacă acŃiunile vitale, mai ales nutriŃia,
rutina cotidiană a vieŃii.
diminuează, dacă pierderile sunt excesive. în acest caz
Dar dacă deteriorarea generală a memoriei este regula,
impresiile devin instabile, iar asociaŃiile sunt fragile. Să luăm
întâlnim în realitate47 frecvente excepŃii. Printre aceşti infirmi,
un exemplu. Un bărbat se găseşte în acea perioadă de amnezie
există unii care, într-un domeniu limitat, au o memorie extrem
progresivă în care uitarea de fapte recente este extrem de
de remarcabilă.
rapidă. Aude o relatare; vede un peisaj sau un spectacol.
Evenimentul psihic se reduce, în ultimă analiză, la o sumă de S-a observat, la mulŃi idioŃi şi imbecili, că simŃurile sunt
impresii auditive sau optice care formează anumite grupuri lezate în mod inegal: astfel, auzul poate avea o fineŃe şi o
foarte complexe. în acea relatare inedită sau în acel spectacol precizie superioare, pe când celelalte simŃuri sunt tocite.
nou nu este, de obicei, decât un singur lucru nou: gruparea, Oprirea dezvoltării nu este uniformă în toate privinŃele. Nu
asociaŃia. Sunetele, formele, culorile care îi constituie materia este deci de mirare ca slăbirea generală a memoriei să coincidă
au fost deja trăite şi memorate de multe ori în cursul vieŃii. Dar, la acelaşi om cu evoluŃia şi chiar hipertrofia unei memorii
ca urmare a stării morbide a encefalului, acest nou complexus speciale. Astfel, unii idioŃi, refractari la orice altă impresie, au
nu izbuteşte să se fixeze: elementele care îl compun fac parte un gust foarte viu pentru muzică şi pot să reŃină o melodie
din alte asociaŃii sau grupuri mult mai stabile, formate pe auzită o singură dată. AlŃii (cazul este mai rar) au memoria
parcursul perioadei de sănătate şi repetate adesea. între noul formelor, a culorilor şi dovedesc o anumită aptitudine pentru
complexus, care abia tinde a se stabili, şi vechile complexuri45, desen. Mai frecvent se întâlneşte memoria cifrelor, a datelor,
care s-au stabilit temeinic, iupta este foarte inegală. Există deci a numelor proprii, a cuvintelor în general. „Un imbecil îşi
toate şansele posibile pentru ca vechile combinaŃii să fie amintea de ziua fiecărei înmormântări dintr-o parohie, pe o
suscitate mai târziu, chiar în locul celei noi. perioadă de treizeci şi cinci de ani. El putea repeta cu o

100 101
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞJ PATOLOGIA EI

nedezminŃită exactitate numele şi vârsta decedaŃilor, ca şi ale NOIE


oamenilor din conducerea cortegiului funerar. în afară de acest
1
registru mortuar, el nu avea nici o idee. nu putea răspunde nici ,,/e grand mal". în textul original = formă clinică de epilepsie
la cea mai simplă întrebare şi nici măcar nu era capabil să se generalizată convulsivă, manifestată printr-o pierdere bruscă a cunoştinŃei,
urmată de cădere şi de fenomene motorii tonico-elonice; în faza tonică poate
hrănească". Unii idioŃi, care nu pot să facă cele mai elementare avea loc muşcarea limbii sau a buzelor şi un stop respirator care face ca faŃa
calcule48, repetă fără a se poticni tabla înmulŃirii. AlŃii recită epilepticului să devină cianoticâ si crispată: hipersecreŃie salivară, midriază,
pe de rost pagini întregi învăŃate din auzite şi nu izbutesc să absenŃa reflexelor oculare: în faza tonică musculatura se relaxează, apar
cunoască literele alfabetului. Drobisch49 relatează următorul convulsiile generalizate si se reiau mişcările respiratorii: ultima fază,
comatoasă. poate continua cu somn profund sau cu o stare stuporoasă, la
fapt, la care a fost martor: un băiat în vârstă de paisprezece ani,
trezire bolnavul arătându-se dezorienlat şi amnezic. (Nota trad.)
aproape idiot, se chinuia mult să înveŃe să citească. Avea totuşi - ..Ic petit mul". în textul original = formă clinică de epilepsie
o uşurinŃă uimitoare în reŃinerea ordinii în care se succedau generalizată, neconvulsivantă, caracterizată prin suspendarea de scurtă
cuvintele şi literele. Dacă i se acordau două sau trei minute durată a cunoştinŃei şi întreruperea activităŃii, fără fenomene postparoxistice
pentru a parcurge o pagină imprimată într-o limbă pe care nu relevante, dar cu amnezie privind intervalul de timp al crizei. (Nota trad.)
' Modul în care asemenea stări patologice pot duce la crimă este
o cunoştea sau care trata chestiuni care îi erau cu totul străine,
pregnant descris de geniul lui FM. Dostoevski, stăpân ca nimeni altul pe
el era capabil să silabisească din memorie cuvintele acestora, acea ..bâtă cu două capete" care este psihologia; „Acuzarea vrea să ştie în
absolut ca în cazul în care cartea ar fi rămas deschisă sub ochii care moment anume a săvârşit Smerdeakov crima. Dar este foarte uşor să
lui5(). ExistenŃa acestor memorii parŃiale este un fapt atât de precizăm acest moment. Bolnavul putea să se dezmeticească, să se trezească
comun. încât s-a Ńinut seama de ea în educarea idioŃilor şi din somnul lui adânc (fiindcă nu era decât adormit; accesele de epilepsie
sunt urmate totdeauna de un somn greu) chiar în clipa când bătrânul Grigori
imbecililor51. îl apucase de picior pe inculpat, urlând cât îl Ńinea gura: «L-ai omorât pe
Mai este de notat faptul că unii idioŃi atinşi de manie sau taică-tu!». Nu e de mirare că strigătul acela neobişnuit, ce izbucnise fără
de vreo altă maladie acută dovedesc o memorie temporară. veste în toiul beznei şi al liniştii nocturne, să fi tulburat somnul Iui
Astfel, „un idiot contaminat de turbare a povestit un fapt destul Smerdeakov. care poate în momentul acela nu mai dormea atât de adânc, ba
de complicat la care fusese martor cu mult timp înainte şi care poate chiar era pe cale să se trezească. Sculându-sc din pat, feciorul porneşte
aproape în neştire, fără să-şi dea seama ce face. în direcŃia de unde venise
părea sa nu fi făcut atunci nici o impresie asupra lui"52. Ńipătul, să vadă despre ce e vorba. E încă năuc. amorŃit de boală, raŃiunea lui
în amneziile congenitale, instructive sunt excepŃiile. e somnolentă, dar, de bine, de rău. iese în grădină, se apropie de ferestrele
Legea pomenită nu face decât să confirme acest adevăr banal: luminate şi află nenorocirea întâmplată din gura boierului, care, bineînŃeles,
memoria depinde de constituŃia creierului, care, la idioŃi şi im- se bucură văzându-l. într-o clipă se dezmeticeşte. înspăimântat, boierul
începe să-i povestească totul de-a fir-a-păr. Şi în mintea lui detracată,
becili, este anormală. Dar formarea acestor memorii limitate,
bolnavă, încolŃeşte şi se înfiripă treptat un gând cumplit, dar ispititor, de o
parŃiale, ajută la înŃelegerea anumitor tulburări despre care încă logică implacabilă: să-şi ucidă stăpânul, să pună mâna pe cele trei mii de
nu am vorbit. înclin să cred că cercetarea metodică a ceea ce ruble şi pe urmă să arunce vina pe tânărul conaş. Cine ar putea fi suspectat
se produce la idioŃi ar permite să se determine condiŃiile dacă nu el. pe cine altul ar putea să cadă păcatul dacă nu pe băiatul cel mare
anatomice şi fiziologice ale memoriei. Vom reveni asupra al boierului, din moment de există atâtea dovezi c-a pătruns în grădină?
Lăcomia năprasnică de bani, rapacitatea brusc aŃâŃată şi în acelaşi timp
acestor aspecte în capitolul următor.
103
102
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
conştiinŃa că va scăpa nepedepsit îi tăie răsuflarea. O, e un fenomen destul de aceea fundamentală, cu efecte de mare anvergură în plan psihosomatic.
de frecvent, sunt foarte dese cazurile când asemenea imbolduri irezistibile (Nota trad.)
16
se nasc spontan, din senin, punând deplină stăpânire pe sufletul unor ucigaşi Brain, aprilie 1879, pp. 1 şi urm.
17
care cu un moment înainte nici nu se gândeau măcar să ucidă!" (FraŃii în limba engleză, în textul original = preot, faŃă bisericească. (Nota
Karamozov, trad. de Ovid Constantinescu şi Izabela Dumbravă, aparatul trad.).
18
critic de Ion Ianoşi, Editura Univers, Bucureşti, 1982, voi. II,pp. 574-575). Forbes Winslow, op.cit.,pp. 317-318.
19
(Nota trad.) Dunn, în The Lancet, 1845, nov. 16-19, apud Carpenter, op. cit,
4
Faptele citate sunt luate în cea mai mare parte din memoriul lui pp.460şi urm.
20
Hughlings Jackson, publicat în West Riding Asylum Reports, tradus în Trebuie totuşi să menŃionez un fapt relatat de Brown Slquard,
Revue scientifique din 19 februarie 1876, şi din lucrarea lui Falrets asupra conform căruia un bolnav, în urma unui atac de apoplexie, şi-ar fi pierdut
stării mentale a epilepticilor, din Archives de medecine, decembrie 1860, memoria a cinci ani de viaŃă. Aceşti cinci ani, care cuprindeau perioada
aprilie şi octombrie 1861. căsătoriei sale, sfârşeau exact cu şase luni înainte de data atacului de
5
A se vedea şi Morel, Trăite des maladies mentales, p. 695. apoplexie.
6 21
Trousseau, Lecons cliniques, voi. II, p. 114. Falret, op. cit. Macnish, în Taine, De l'intelligence, voi. I, p. 165, şi în Combe,
7
Magnan, Clinique de Sainte-Anne, 3 martie 1879. System of Phrenology,p. 173.
8 22
„O caracteristică foarte importantă a maniei epileptice - spune Revue scientifique, 22 decembrie 1877. Se spune, de exemplu, că
Falret, op.cit. - este asemănarea absolută a tuturor acceselor la acelaşi bolnavul,în unul din accesele sale, „poate vorbi cu inteligenŃă şi vioiciune,
bolnav, nu numai în ansamblu, ci şi în fiecare detaliu... Acelaşi bolnav fără a-şi fi recăpătat totuşi memoria" (??).
23
exprimă aceleaşi idei, proferă aceleaşi cuvinte, se dedă la aceleaşi acte. Memoria din „starea secundă" poate fi deci considerată ..c om
Există o surprinzătoare uniformitate în toate accesele". pletă", de vreme ce ea include şi faptele memorate în starea de somnabulism
9
Lettre de Charles Villiers a G.Cu vier (Paris, Lenormant, 1802), (sau de hipnoză). S-ar spune, astfel, că în „starea secundă" nu mai există nici
ciitată în Louyer Villermay, Essais sur Ies maladies de la m6moire, un fel de memorie inconştientă. (Nota trad.)
24
pp. 76-77. Această mică lucrare a lui L. Villermay, din care, de altfel, nu Pentru detalii a se vedea Azam, Revue scientifique, 1876,20 mai,
prea avem ce extrage, a apărut în Memoires de la Societe de medecine de 16septembrie; 1877, lOnoiembrie; 1879,8martie;şiDufay,ibid., 15iulie
Paris, 1817, voi. I. 1876.
10 25
Laycock, On certains disorders and defects ofmemory, p. 12. Archives medicales de medecine, 1860, voi. XV,p. 147.
11 26
Op.ci'r.,p.450. Problema va fi tratată de Theodule Ribot în cartea sa Les maladies
12
Vom găsi alte cazuri de felul acesta în Dictionnaire encyclopedique de la per-ionnalite, 1885 (versiunea românească este intitulată Patologia
des scienccs medicalcs. art. AMNESIE, par J.Falret, p. 728. Această personalităŃii, traducere, avanpre faŃă şi note de dr. Leonard Gavriliu,
paralizie a memoriei datorată unei comoŃn nu este o raritate. Un caz recent Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1886). (Nota trad.)
27
a fost comunicat de dr. Motet la Societatea de medicină din Paris şi a dat loc ,X)n dira - scrie Andre Comte-Sponviile - que si tout est matiere,
unei interesante dezbateri asupra amneziei temporare. A se vedea/'Lfaion le bonheur est un e'tat du corps, qui ne prouve rien. Certes, mais ii n 'a pas
medicale, iSmme 1879 non pl us bes oi n de pre uve s, et rie n n'int erdit de pen se r qu'un c or ps
13
Bram, a Journal ofNeumlogy, octombrie 1879,pp. 317 şi urm. philosopha nt y parv ienn e pl us fac ile me nt qu' un autre . L'e x perience
14
Aplicare realmente adecvată a maieutica lui Socrate, în cazul în enseigne assez qu 'ii y a un bonheur de la pensee, et ce bonheur. quand bien
speŃă „reminiscenŃele"' fiind reale şi nu imaginar-dogmatice. (Nota trad.) meme ii serait illusoire. vaudrait encore, comme bonheur, la peine d'etre
15
Se poate spune că există un „creier muzical", pe care toate carac ve'cu. Cest Iu sagesse de Montaigne, contre quoi le scepticisme ne peut rien:
teristicile definitorii îl indică drept un paleocortex, o structură arhaică, «Chacun est bien ou mal selon qu'il s'en trouve. Non de quoi on le croit
hiperrezistentă. muzica afirmându-se ca o artă de un primitivism absolut şi mais qu 'ii le croit de soi este content. Et en cela seul la creance se donne
104 105
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA El
essence et verite» \Essais, I. 14, p. 67 de l'edition Villey]. Sijeme croia 37
Prin prodrom se înŃelege un simptom care se manifestă ca un fel de
heureuxje le suiş, ct c 'est ce qui s appelle itre heureux. /Le scepticisme semnal de alarmă al unei iminente stări patologice: greaŃa, febra,
nepeut rien, ici, contre la vie. ni la philosophie contre la sagesse. Qu 'ii n 'y mâncărimile. de exemplu, sunt semne prodromale ale hepatitei virale. (Nota
ait que des apparences - et quand bien meme elles ne scraient apparences trad.)
de rien -, qu 'est que cela retire aux apparences ? Qu' aucune pensee ne soit 3S
Wilhelm Griesinger (1818-1868). psihiatru elveŃian, cel dintâi
certaine, qu 'est-ce que cela retire a la pensee? Que tout bonheur soit du titular al clinicii psihiatrice Burgholzli din Ziirich, iniŃiator al expertizei
corps, qu 'est-ce que cela retire au bonheur. /II se peut, certes, que rien
n 'existe et que tout ne soit qu 'illusion; mais, meme dans ce casje n 'aurais ret (1824-1902). psihiatru francez, autor al unui Etude
pas paye mon bonheur trop cher./ Courage, mon cerveau, courage et naladies mentalcs et nerveures, care în 1877 a descris
confiance: ton bonheur est plus certain que toi!" (în L 'Âme et le corps. are 1-a numit ..nebunie în doi". (Nota trad.) 11 arger
Philosophie et psychiatrie, sous la direction de Michel-Pierre Haroche, (1809-1891), psihiatru francez, fondator al revistei
Pion, Paris, 1990, pp. 138-139). (Nota trad.) mcdico-legalc a criminalilor. (Nota trad.).
28
„Unitatea Eului - va arăta Theodule Ribot în Les maladies de la 3
MulesF;
personnalite - nu este deci aceea a entităŃii unice a spiritualiştilor care se cliniquc sur la
împrăştie în fenomene multiple, ci coordonarea unui anumit număr de stări delirul indus, pe
fără încetare renăscânde şi care au ca singur punct de sprijin sentimentul vag 4u
JulesBa
al corpului nostru. Această unitate nu se realizează de sus în jos^ ci de jos în Annales mcdico-psychologiqucs. A descris, sub denumirea de „nebunie
sus; ea nu este un punct iniŃial, ci un punct terminal" (Patologia circulară", psihoza maniaco-depresivă. Importante investigaŃii privind
pers ona lit ăŃ ii, cd . ci t ., p . 1 36). (No ta trad .). responsabilitatea celor suferinzi de maladii psihice. (Nota trad.)
2y
„d ans la na tu rc", în textul original. (N ota trad.) 41
3 11
într-un caz de demenŃă senilă, un bolnav nu şi-a recunoscut
în realitate, sistemul n ervos nu poate fi nicidecum sep arat de corp, medicul timp de paisprezece luni, deşi acesta îl vizita zilnic (Feldmann,
fiin d prin ex celenŃă p ar te integr an tă a corpulu i. (Nota trad .) Archiv fur Psychiatrie, 1864).
31
Chiar dacă, printr-un experiment pui im agin ar, utopic, îi dăm unui 42
înnăscute sunt afectele ( frica, f uria etc), dar şi ele au mult iple
s is tem n ervos alt corp, nu poate rezulta de aici o a/făcen estezie. (Nota trad .) componente dobândite (frica de injecŃii, frica de lup etc). InteligenŃa are si
12
Fap tu l ( ..ps ihic") că u n ind ivid fş i im ag in ează că are un co r p de ea atât componente native cât şi dobândite,constituind o trăsătură complexă
lem n etc. n u în s eam nă că îl ş i ar e în r ealitate, „c en es tezia" s a p ato log ică a pers on alit ăŃi i (a se vedea Leo nar d G avri liu , „I nt eli genŃ a-t răsăt ur ă a
având cauze do ordin ps ihobiofizic d e cea m ai mare co m plexitate, imposibil personalităŃii", în Convorbiri literare, Anul II, serie nouă, nr. 2, februarie
d e trans p us în „p ar adig me" ... ex h au s tiv e. ( No ta tr ad.) 19 71, pp. 71 -78). ( N ot a trad. )
13
Griesinger, Tr ăite des malad ies menta lcs, p. 55 ş i urm. întreg acest 43
Taine, Del'intelligence, voi. I, cartea II, cap. II.
pas aj es te ex celen t ca an aliză. 44
„Observation sur un cas de perte de memoire", de M. Koempfen,
34
în felul aces ta explic eu u n caz relatat d e L euret (Fragmentsps ych. în Me moires de 1'Academi e de medecine, 1835, voi . IV, p. 489. Dat orez
sur la folie, p. 27 7), adesea citat. O alienată care nu se des emn a d ecât prin indicarea acestei curioase observaŃii domnul ui dr. Riti, medic la azilul din
ex pres ia „p ers oan a mea" îş i am in tea cu foar te m ar e ex actitate v iaŃa s a de Charenton.
până la încep utu l neb uniei, dar raporta acea perioad ă la o altă pers oană. D in 45
Co m p l e x u ri ş i n u c o m p l e x e , p en t r u a l e d i f e r e n Ń ia d e b i n e
vechiu l Eu nu pers istase decât memoria. Ar fi multe d e s p us as upra acestor cunoscutele structuri psihice inconştiente (complexul lui Oedip, complexul
tu lbu răr i ale p erso nalităŃii, d ar ar f i s a ieş im din s ubiectu l nos tru. cast rării, compl exul de inferioritate etc). (Nota trad.)
35
R ey n o ld s , ap ud Carp enter, op .ci t ., p . 4 44. 46
Termenii de mai sus desemnează grade bine definite de deficienŃă
3(1
Luăm aici termenul demenŃăîn sens medical şi nu ca sinonim al ment ală. Categ ori ile de defi cienŃ i ment ali des crise azi sunt , î n general ,
nebuniei în general. următoarele: 1) idioŃii, a căror vârstă mentală rămâne pentru totdeauna infe
rioară aceleia a unui copil normal de 3 ani: unii idioŃi sunt cu totul incapabili
106 de reflexe condiŃionate, ducând o viaŃă asemănătoare cu a plantelor, fără a
se mişca şi făr ă a manipula vr eun o bi ect : o astfel de exi stenŃă ..umană"
vegetativă descrie Nicol ae Breban în romanul Animale bolnav e: la vârsta
biologică de 30 de ani acest idiot avea înfăŃişarea şi comportamentul unui

107
THfiODULE RIBOT
bebeluş aflat la vârsta gânguritului; 2) imbecilii, deficienŃi mintali care nu C A P I T O L UL I I I
depăşesc niciodată nivelul mental al unui copil de 7 ani; 3) debilii mintali,
deficienŃi care, oricare ar fi vârsta lor cronologică, nu depăşesc nivelul
mental al unor copii normali în vârstă de 10 ani; 4) proştii, indivizi al căror
AMNEZIILE PARłIALE
grad de deficit al inteligenŃei nu atinge propriu-zis anormalitatea, dar nici
nu se menŃine în cadrul comportamentului inteligent (a se vedea Leonard
Gavriliu, Introducere în psihologia educaŃiei, vol.I, curs litografiat,
Institutul Pedagogic de 3 ani Suceava, 1969, pp. 117-119). în ceea ce
priveşte cretinismul, acesta este o boală de natură endocrină care se
caracterizează prin arieraŃie mentală, apatie, comportament abulic etc, ca
urmare a insuficienŃei tiroidiene (mixedem). (Nota trad.)
47
„dans la pratique", în textul original. (Nota trad.)
48
Calculatoarele electronice, în pofida performanŃelor lor uluitoare
(strict specializate!), rezultat al unor uriaşe investiŃii de inteligenŃă naturală,
vie, nu ies, în fond, din sfera idiotismului. (Nota trad.)
49
M.W. Drobisch, psiholog şi logician ge rma n, din a cărui Neue Studiul amneziilor parŃiale presupune, înainte de toate,
Darstellung der Logik (3. Auflage, Leipzig, 1863) se va „inspira" copios câteva remarci asupra varietăŃilor memoriei. Fără aceste
Ti tu Maiorescu. (Nota trad.). remarci preliminare, faptele pe care le vom prezenta vor părea
50
Drobisch, Empirische Psychologie, p.95. Winslow, op.cit., p. 561. inexplicabile şi chiar întrucâtva miraculoase. Ca un om să-şi
Falret, art. AMNESIE, în Dictionn encyclop des scieences m6d. Dr. Herzen piardă doar memoria cuvintelor, ca el să uite o singură limbă
mi-a comunicat cazul unui rus din Arhanghelsk, actualmente în vârstă de
27 ani, atins de imbecilitate ca urmare a unor excese. El n-a păstrat din
şi să le păstreze pe celelalte, sau ca o limbă de mult uitată să-i
strălucitele sale capacităŃi din adolescenŃă decât o memorie excepŃională, revină brusc, să fie privat de memoria muzicală şi numai de ea,
putând să facă instantaneu operaŃiile cele mai dificile de aritmetică şi iată fenomene atât de bizare la o primă examinare, fenomene
algebră şi să repete cuvânt cu cuvânt lungi poeme, după ce le-a citit o care, dacă nu ar fi fost constatate de cei mai scrupuloşi obser-
singură dat ă. [ Com porta m ent de comp ut er şi de bandă ma gnetică .] vatori, am fi tentaŃi să le considerăm de domeniul fabulaŃiei.
(Paranteza trad.) Dar dacă, dimpotrivă, neam făcut o idee exactă despre ceea
51
A se vedea, pe această temă, lucrarea lui Ireland, On Idiocy and ce trebuie să înŃelegem prin memorie, atunci întregul miracol
Imbecility, Londra, 1877.
52
Griesinger, op.cit., p. 431. se risipeşte, iar faptele, departe de a ne surprinde, apar drept
consecinŃa naturală, logică, a unei influenŃe morbide.
Folosirea termenului memorie ca termen general este de
o exactitate ireproşabilă. El desemnează o proprietate comună
a tuturor fiinŃelor care simt şi gândesc: posibilitatea de a con-
serva impresiile şi de a le reproduce. Dar istoria psihologiei ne
arată că suntem prea mult înclinaŃi să uităm că acest termen
general, ca oricare altul, nu are realitate decât în cazurile
particulare, că memoria se descompune în mai multe memorii,
întocmai cum viaŃa unui organism se descompune în viaŃa
108 109
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA ET

organelor, a Ńesuturilor, a elementelor anatomice care îl aceste inegalităŃi ale memoriei sunt fapte bine stabilite. Să
compun. „Vechea eroare, încă admisă, care constă în a trata vedem cum se explică ele, pentru a vedea apoi ce explică.
memoria ca pe o facultate sau ca pe o funcŃie independentă, Ce presupun aceste memorii parŃiale? Presupun dez-
care ar avea un organ sau un sediu distinct, provine, spune un voltarea particulară a unui anumit simŃ, cu structurile
psiholog contemporan, de la incurabila tendinŃă de a per- anatomice dependente.
sonifica o abstracŃie. în loc de a recunoaşte că este o expresie Pentru a fi mai clar, să luăm un ca/ particular: o memorie
abreviativă pentru a desemna ceea ce este comun tuturor vizuală bună. Ea arc drept condiŃie o bună structură a ochiului,
faptelor concrete privind amintirea sau sumei acestor fapte, a nervului optic şi a părŃilor cncefalului, care concură la actul
mulŃi autori îi presupun o existenŃă independentă"1. văzului, adică (după noŃiunile anatomice în general admise)
în timp ce experienŃa de toate zilele a notat de multă ale anumitor porŃiuni ale protuberantei, ale pedunculilor
vreme inegalitatea naturală a diverselor forme de memorie la cerebrali, ale stratului optic, ale emisferelor cerebrale. Aceste
acelaşi om, psihologii nu s-au preocupat de faptul acesta sau structuri, superioare ipotetic mediei, sunt perfect adaptate să
l-au negat în mod subiectiv-. Dugald Stewart afirmă cu recapteze impresii şi să Ic transmită. Drept urmare, modifi-
seriozitate că „acele deosebiri care ne frapează trebuie cările pe care le suferă elementele nervoase, ca şi asociaŃiile
imputate în mare parte deosebirilor de obişnuinŃă în folosirea dinamice care se formează între ele (acestea sunt, cum am
atenŃiei sau alegerii pe care o face spiritul între evenimentele repetat-o de mai multe ori, bazele memoriei), trebuie să fie mai
sau obiectele ce se oferă curiozităŃii"3. Gali4, cel dintâi, ridi- stabile, mai clare, mai uşor de activat decât într-un alt creier,
cându-se împotriva acestei tendinŃe, a atribuit fiecărei facultăŃi într-un cuvânt, a spune că un organ de văz are o bună
propria sa memorie şi a negat existenŃa memoriei ca facultate constituŃie anatomică şi fiziologică, este a spune că el prezintă
independenta5. condiŃiile unei bune memorii vizuale8.
Psihologia contemporană, mai preocupată decât cea Putem merge mai departe şi să subliniem că expresia
veche de a nu omite nimic, mai preocupată de excepŃiile care „o bună memorie vizuală" este şi ea prea largă. Oare obser-
instruiesc. a relevat un număr considerabil de fapte care nu lasă vaŃia cotidiană nu ne arată că un individ îşi aminteşte mai bine
nici o îndoială asupra inegalităŃii naturale a memoriilor la formele, iar un altul culorile? Este verosimil să spunem că
acelaşi individ. Taine a dat în această privinŃă numeroase şi prima memorie depinde mai ales de sensibilitatea musculară a
excelente exemple. Avem în vedere pictori ca Horace Vernet ochiului, iar cea de a doua de retină şi de aparatele nervoase
şi Gustave Dore, care pot să facă un portret din memorie; adiacente.
jucători de şah care joacă mental una sau mai multe partide; Aceste remarci sunt aplicabile la auz. miros, gust şi la
mici calculatori prodigioşi, ca Zerah Collburn, care „îşi văd acele forme diverse de sensibilitate pe care le cuprindem în
calculele în faŃa ochilor"6; bărbatul citat de Lewes, care, „după termenul general de pipăit, într-un cuvânt, la toate percepŃiile
ce a parcurs o stradă lungă de o jumătate de milă, putea simŃurilor.
enumera toate prăvăliile şi po/iŃia lor relativă"; Mozart, care a Dacă reflectăm la relaŃiile intime care există între
notat Miserere după două audiŃii în Capela sixtină. Pentru mai sentimente, emoŃii,între sensibilitate în general şi constituŃia
multe detalii trimit la tratate speciale7, neavând a trata aici fizică a fiecărui om, dacă Ńinem seama în ce măsură aceste stări
această problemă. îmi este de ajuns ca cititorul să reŃină că fizice depind de organele vieŃii animale, vom înŃelege că aceste
110 111
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA El

organe joacă în unele privinŃe acelaşi rol pentru sentimente ca în psihologie, ca şi în toate ştiinŃele bazate pe fapte, expe-
organele de simŃ pentru percepŃii. Drept urmare a deosebirilor rienŃa este aceea care decide în ultimă instanŃă. Să subliniem,
de constituŃie, impresiile transmise pot fi slabe, intense, stabile, totuşi, că independenŃa relativă a diverselor forme de memorie
fugitive: tot atâtea condiŃii care modifică memoria sentimen- s-ar fi putut stabili doar prin raŃionament. Este, de fapt, un
telor. PreponderenŃa unui sistem de organe (acelea ale repro- corolar al următoarelor două propoziŃii generale: 1) Orice
ducerii, de exemplu) creează o superioritate pentru un grup de amintire îşi are sediul în unele părŃi determinate ale ence-
amintiri. falului; 2) Encefalul şi emisferele creierului ca atare „constau
Rămân stările psihice de un ordin superior: ideile abstrac- dintr-un anumit număr de organe total diferenŃiate, dintre care
te, sentimentele complexe Ele nu pot fi ataşate nemijlocit nici fiecare posedă o funcŃie proprie, cu toate că rămâne în
unui organ; sediul producerii şi reproducerii lor nu a putut fi conexiunea cea mai strânsă cu celelalte". Ultima propoziŃie
localizat până în prezent în mod precis. Dar dat fiind faptul că este în prezent admisă de majoritatea autorilor care studiază
ele rezultă fără nici o îndoială dintr-o asociaŃie sau dintr-o sistemul nervos.
disociaŃie de stări primitive, nu avem nici un motiv să pre- Nu ezit să insist asupra acestui aspect. în fiziologie, ce-i
supunem că, în ceea ce le priveşte, lucrurile se petrec în mod drept, distingerea de memorii parŃiale este un adevăr curent10;
diferit. în psihologie, însă, metoda „facultăŃilor" a reuşit în aşa măsură
Toate cele de mai sus le putem rezuma după cum ur- să facă să se admită memoria ca o unitate încât existenŃa unor
memorii parŃiale a fost complet uitată sau considerată drept o
mează: la acelaşi om, o dezvoltare inegală a diverselor simŃuri
anomalie. Cititorul trebuie readus la realitate, amintindu-i-se
şi a diverselor organe produce modificări inegale în părŃile
că nu există, în ultimă analiză, decât memorii speciale sau, cum
corespunzătoare ale sistemului nervos, ca urmare a unor con-
spun unii autori, locale. Acceptăm cu dragă inimă această
diŃii inegale ale amintirii, ca urmare a unor memorii variate.
ultimă denumire, cu condiŃia de a nu uita că avem aici de-a
Este chiar verosimil ca inegalitatea memoriilor, la acelaşi om, face cu o localizare diseminată, potrivit ipotezei asociaŃiilor
să fie regula, nu excepŃia. întrucât nu dispunem de procedee dinamice, la care ne-am referit atât de adesea. Memoria a fost
exacte de a le doza separat şi de a le compara între ele, nu con- adesea comparată cu un magazin în care toate cunoştinŃele
siderăm cele de mai sus decât ca pe o conjunctură, fără a putea noastre ar fi păstrate în rafturi. Dacă vrem să păstrăm această
totuşi renunŃa la a crede că nu s-au constatat toate cazurile de metaforă, ar trebui să o prezentăm sub o formă mai activă: să
inegalitate, ci pur şi simplu acelea care denotă o mare dispro- comparăm, de exemplu, fiecare memorie particulară cu o
porŃie. Antagonismul care există între diversele forme de echipă de slujbaşi11 însărcinaŃi cu un serviciu special, exclusiv.
memorie ne-ar oferi încă o probă indirectă: este un aspect Una dintre aceste echipe poate fi suprimată fără ca restul
asupra căruia ar rămâne de făcut cercetări interesante, dar el serviciului să sufere într-un mod şocant. Este ceea ce se
iese din raza temei noastre9. în sfârşit, nu putem contesta întâmplă în tulburările parŃiale ale memoriei.
influenŃa educaŃiei. Este clar că multe lucruri trebuie puse pe
seama ei; dar educaŃia nu se aplică decât la darurile deja După aceste remarci preliminare, să intrăm în patologie.
reliefate de natură şi, de altfel, în unele cazuri, este cert că ea Dacă, în starea normală, diversele forme de memorie au o
nu a putut juca nici un rol. independenŃă relativă, este firesc ca în starea morbidă o formă
112 113
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

să dispară, pe când celelalte rămân intacte. Este un fapt care vorbesc cu inspectorul german care mă însoŃea. Toate cu-
acum trebuie să ne pară simplu, necerând nici o explicaŃie, vintele, toate frazele în limba germană îmi ieşiseră din
deoarece rezultă din însăşi natura memoriei. Este adevărat că memorie şi nu le-am regăsit decât după ce am îmbucat ceva,
multe tulburări parŃiale nu se restrâng la un singur grup de am băut ceva vin şi m-am odihnit cât de cât".
amintiri. Nu ne va mira deloc lucrul acesta,dacă ne gândim la Acest caz, cel mai cunoscut, este departe de a fi unicul.
solidaritatea profundă a tuturor părŃilor creierului, a funcŃiilor Dr.Beattie relatează că unul dintre prietenii săi, fiind lovit la
acestora şi a stărilor psihice care sunt legate de ele. Vom cap, a uitat toată greaca pe care o cunoştea, în rest memoria sa
identifica, totuşi, un anumit număr de cazuri în care amnezia părând să nu sufere deloc. Pierderea limbilor dobândite prin
este cu totul limitată. studiu a fost adesea notată ca rezultat al diverselor febre.
Un studiu complet al amneziilor parŃiale ar consta în a lua „La fel în cazul muzicii. Un copil, după ce s-a lovit
una după alta diversele manifestări ale activităŃii psihice şi a puternic la cap, a rămas inconştient vreme de trei zile. Re-
arăta, cu exemple, că fiecare grup de amintiri poate să dispară, venindu-şi, el nu-şi mai amintea nimic în legătură cu muzica.
în mod temporar sau pentru totdeauna. Suntem departe de a Nimic altceva nu uitase"13. Există şi cazuri mai complicate. Un
aduce la îndeplinire acest plan. Nu putem nici măcar să bolnav, care uitase complet valoarea notelor muzicale, putea
spunem dacă unele forme nu sunt pentru totdeauna lezate în schimb să cânte o arie după ce o asculta. Un altul putea să
parŃial şi că nu dispar decât în cazurile de disoluŃie totală a scrie notele pe portativ, putea chiar să compună şi să recu-
memoriei. Trebuie să ne resemnăm să aşteptăm apariŃia de noască o melodie auzită, dar era incapabil să cânte după note14.
documente p-atologice mai ample şi mai probante. Aceste fapte, care ne arată complexitatea operaŃiilor noastre
La drept vorbind, nu există decât o formă de amnezie mentale, în aparenŃă cele mai simple, vor fi studiate mai
parŃială pe care s-o putem studia în profunzime: aceea a departe15.
semnelor (semne vorbite şi scrise, interjecŃii, gesturi). Această în anumite cazuri, vedem dispărând pentru moment
amnezie este bogată în fapte de tot felul, explicându-se prin amintirile cel mai bine organizate, cele mai stabile, în timp ce
legea pe care am formulat-o mai sus. Rezervând-o pentru un altele, care prezintă acelaşi caracter, rămân intacte. Astfel,
studiu aparte, vom rezuma acum ceea ce se cunoaşte despre Abercrombie relatează că un chirurg trântit la pământ de calul
amneziile parŃiale. său şi rănit la cap a dat, de îndată ce i-a revenit cunoştinŃa,
„Câteva persoane - spune Calmeil12 - şi-au pierdut instrucŃiunile cele mai minuŃioase asupra modului de a fi tratat.
facultatea de a reproduce anumite tonuri sau anumite culori şi Pe de altă parte, însă, el nu-şi mai amintea că are soŃie şi copii,
au fost obligate să renunŃe la muzică sau la pictură". Alte iar această uitare a persistat timp de trei zile16. Trebuie, oare,
persoane îşi pierd doar memoria numerelor, a figurilor, a unei să ne explicăm acest fapt prin automatismul mental?
limbi străine, a numelor proprii, a existenŃei rudelor lor cele Chirurgul, chiar pe jumătate inconştient17, îşi regăseşte
mai apropiate. Să dăm câteva exemple în această privinŃă: cunoştinŃele profesionale.
A fost adesea citat cazul lui Holland, relatat de el însuşi Unii bolnavi îşi pierd complet memoria numelor proprii,
în a sa Mental Pathology (p. 160): „Am coborât în aceeaşi zi uitându-şi până şi propriul nume. Vom vedea mai departe,
în două mine adânci din Harz. în cea de a doua mină eram atât studiind amnezia semnelor în evoluŃia sa completă - ceea ce
de epuizat de oboseală şi de foame încât mi-a fost imposibil să putem observa la bătrâni -, că numele proprii sunt acelea care
114 115
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

se uită mai repede. în cazurile care urmează, această uitare este L-am întâlnit într-o zi la unul dintre prietenii noştri cei mai
simptomul unui ramolisment cerebral. vechi, care locuieşte de obicei la Londra, dar care se afla atunci
Un bărbat, neputându-şi aminti numele unui prieten, se la Brighton. Nu m-a recunoscut nici în casă, şi cu atât mai puŃin
vede obligat să-şi conducă interlocutorul în faŃa uşii unde acest în afara casei... Memoria sa s-a deteriorat continuu şi a murit
nume este înscris pe o placă de aramă. Un altul, după un atac de un atac de apoplexie"20.
de apoplexie, nu-şi poate aminti numele nici unuia dintre
în observaŃia de mai sus avem atât amnezia numelor
prietenii săi, dar îi desemnează în mod corect prin vârsta lor.
proprii cât şi amnezia figurilor; dar lucrul cel mai bizar este
Domnul von B., ambasador la Madrid, apoi la Sankt-Peters-
aici rolul jucat de legea contiguităŃii. Recunoaşterea
burg, obligat să-şi decline numele în faŃa personalului casnic
şi căutându-1 în zadar, se adresează însoŃitorului său: „Pentru persoanelor nu are loc de la sine, prin simplul fapt al prezenŃei
numele lui Dumnezeu, spuneŃi-mi cum mă cheamă!" Această lor. Pentru ca ea să aibă loc, trebuie să-i fie sugerată sau mai
rugăminte stârneşte râsul. El insistă, iar vizita se termină aici18. degrabă să fie ajutată de impresia actuală a locurilor în care
La alŃii atacul de apoplexie este urmat de o amnezie a acele persoane se găsesc de obicei. Amintirea acelor locuri,
numerelor. Un voiajor, expus timp îndelungat la frig, a suferit fixată de experienŃele de o viaŃă, devenită aproape organică,
o importantă slăbire a memoriei. Nu mai putea socoti şi nici rămâne stabilă. Ea rămâne punctul de reper pentru evocarea
reŃine timp de un minut cel mai neînsemnat calcul. altor amintiri. Numele acelor „locuri publice" nu este activat:
Uitarea figurilor este frecventă. Nu este de mirare, deoa- asociaŃia dintre obiect şi semn este prea slabă. Dar
rece în starea normală mulŃi oameni au această formă de recunoaşterea figurilor se operează, întrucât ea depinde de o
memorie foarte puŃin dezvoltată, foarte instabilă, ea rezultând formă de asociaŃie foarte stabilă: contiguitatea în spaŃiu.
de altfel dintr-o sinteză mentală destul de complexă. Louyer Singura categorie de amintiri care a supravieŃuit ajută o altă
Villermay dă un exemplu destul de picant: „Un bătrân, fiind categorie să renască, o categorie care, lăsată pe seama
cu soaŃa lui, îşi imagina că este la o damă căreia odinioară îi propriilor forŃe, nu ar izbuti să o facă.
consacra toate serile sale, şi îi repeta neîncetat soaŃei: O mai lungă enumerare de cazuri de amnezie parŃială ar
«Doamnă, nu mai pot să rămân, trebuie să mă întorc la nevastă fi lesne de făcut, dar fără folos pentru cititor. Este de ajuns că
şi la copii»"19. l-am făcut să înŃeleagă prin câteva fapte în ce constau acestea.
„Am cunoscut îndeaproape, încă din copilărie - spune Este firesc să ne punem întrebarea dacă formele de
Carpenter -, pe un savant de renume. în vârstă de mai bine de memorie pe care maladia le dezorganizează pentru totdeauna
şaptezeci de ani, el era încă viguros, dar memoria începuse a-1 sau le suspendă temporar sunt cele mai bine structurate sau,
lăsa. Uita mai ales faptele recente şi cuvintele prea puŃin dimpotrivă, sunt cele mai slab structurate. La această întrebare
uzitate. Cu toate că continua să frecventeze Muzeul Britanic, nu putem răspunde într-un mod pozitiv. Consultând doar
Societatea Regală şi Societatea Geologică, nu era în stare să le logica, se pare că influenŃele morbide trebuie să urmeze linia
numească cu numele lor şi le desemna prin expresia «acel loc minimei rezistenŃe. Faptele par să confirme această ipoteză. în
public». Continua să-şi viziteze prietenii, pe care îi recunoştea majoritatea amneziilor parŃiale sunt lezate formele cele mai
acasă la ei şi în alte locuri unde îi întâlnea de obicei (ca, de puŃin stabile ale memoriei. Nu cunosc nici măcar un caz în care
exemplu, pomenitele societăŃi publice), dar nu în alte părŃi. vreo formă organică să fie suspendată sau abolită, iar formele
116 117
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

superioare să rămână intacte. Ar fi totuşi temerar să afirm că Avem aici un subiect bine delimitat, bogat în fapte în acelaşi
lucrul acesta nu s-a produs niciodată. timp similare şi diferite, deoarece au un caracter psihologic
La întrebarea pusă nu putem deci să răspundem decât comun, adică sunt semne, care totuşi diferă în ceea ce priveşte
printr-o ipoteză. Ar fi de altfel contrar metodei ştiinŃifice să natura lor: semne vocale, scriere, gesturi, desen, muzică. Sunt
reducem cu uşurinŃă la o lege unică nişte cazuri eterogene, cu uşurinŃă şi frecvent observabile, bine localizate, iar prin
depinzând fiecare de condiŃii speciale. Ar fi necesară studierea varietatea lor se pretează la comparaŃie şi la analiză. Vom
aprofundată a fiecărui caz şi a cauzelor sale, înainte de a afirma vedea, în plus, că această clasă de amnezii parŃiale verifică
că toate sunt reductibile la o formulă unică. Problema este într-un mod cu totul deosebit legea disoluŃiei memoriei, lege
actualmente prea obscură pentru ca acest lucru să poată fi pe care am expus-o în capitolul precedent sub forma ei cea mai
făcut. generală.
Aceleaşi remarci sunt aplicabile mecanismului după care Mai înainte de toate trebuie să evităm o neînŃelegere.
se produc aceste amnezii. Mai întâi, nu ştim nimic despre Cititorul ar putea crede că ne vom apuca de studiat afazia21.
mecanismul fiziologic propriu fiecărei forme. Nu dispunem de Nici pomeneală. în majoritatea cazurilor, afazia presupune
nici un mijloc de explicaŃie în această privinŃă. Cât priveşte desigur o tulburare de memorie, dar cu ceva în plus; or, pe noi
mecanismul psihologic, iată ce putem presupune. Există nu ne interesează decât tulburările memoriei. Lucrările care
printre amneziile parŃiale de care ne ocupăm două cazuri apar de patruzeci de ani asupra maladiilor limbajului au arătat
principale: distrucŃia, suspendarea. Primul caz este rezultatul că prin acest termen unic de afazie se desemnează cazuri
imediat al dezorganizării elementelor nervoase. în al doilea extrem de diferite. Lucrul acesta se întâmplă pentru că afazia
caz, un anumit grup de elemente rămâne temporar izolat şi nefiind o maladie, ci un simptom, variază după condiŃiile
neputincios; în termeni psihologici, acesta rămâne în afara morbide care o produc. Astfel, unii afazici sunt privaŃi de orice
mecanismului asociaŃiei. Faptul citat de Carpenter sugerează mod de expresie; alŃii pot vorbi, dar nu pot să scrie, sau invers,
această explicaŃie. Solidaritatea strânsă care există între pot să scrie, dar nu pot vorbi; pierderea gesticulaŃiei este mult
diversele părŃi ale encefalului şi, drept urmare, între diversele mai rară. Uneori bolnavul păstrează un vocabular destul de
stări psihice, persistă în general. Doar aceste grupe, împreună cuprinzător de semne vocale şi grafice, dar vorbeşte şi scrie în
cu suma amintirilor pe care le reprezintă, sunt într-un fel contrasens (cazurile de parafazie şi de paragrafie). Alteori
imobilizate, inaccesibile la acŃiunea celorlalte grupe, inca- bolnavul nu mai înŃelege sensul cuvintelor, scrise sau vorbite,
pabile pentru un timp de a pătrunde în conştiinŃă. Această stare deşi auzul şi văzul sunt intacte (cazuri de surditate şi de
nu poate rezulta decât din condiŃii fiziologice care ne scapă. cecitate verbale). Afazia este când permanentă, când tranzi-
torie. Adesea ea este însoŃită de hemiplegie. Această hemiple-
gie, care atacă aproape întotdeauna partea dreaptă a corpului,
II este, prin ea însăşi şi independent de orice amnezie, un
obstacol pentru scris22. Aceste cazuri principale prezintă
Am rezervat pentru un studiu aparte o formă de amnezie varietăŃi care, la rândul lor, diferă de la individ la individ,
parŃială: aceea a semnelor, care cuprinde toate mijloacele de întrevedem complexitatea problemei23. Din fericire, nu avem a
care dispune omul pentru a-şi exprima sentimentele şi ideile. o trata aici. Sarcina noastră, care este deja foarte complicată,
119
118
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

constă în a căuta printre aceste tulburări de limbaj şi de capa- puŃin studiată de psihologi încât este dificil să vorbim clar
citate expresivă, în general, ceea ce pare imputabil exclusiv despre ea în treacăt, după cum este imposibil să o tratăm aici
memoriei. pe larg.
Este limpede că nu avem a ne ocupa de cazurile în care Am încercat în altă parte28, deşi sumar şi insuficient, să
afazia rezultă din idioŃie, din demenŃă, din pierderea memoriei reliefez importanŃa psihologică a mişcărilor şi să arăt că orice
în general; nici de cazurile în care este împiedicată doar stare de conştiinŃă implică într-un anumit grad elemente
transmiterea24: astfel, leziuni ale substanŃei albe, în vecinătatea motorii29. Ca să rămânem la ceea ce ne interesează acum.voi
celei de a treia circumvoluŃii frontale stângi25, substanŃa sublinia că nimeni nu se opune să se admită că percepŃiile,
cenuşie fiind intactă, pot să împiedice facultatea de expresie26. ideile, actele intelectuale în general nu sunt fixate în noi, nu fac
Dar această dublă eliminare nu reduce câtuşi de puŃin parte din memorie decât cu condiŃia de a exista în encefal
dificultatea, afazia producându-se cel mai adesea în cu totul anumite reziduuri care, după părerea noastră, ar consta în
alte condiŃii. Să o examinăm prin prisma tipului ei cel mai modificări ale elementelor nervoase şi în asociaŃii dinamice
obişnuit. între aceste elemente. Numai cu această condiŃie ele sunt
Cred că este inutil să dau aici exemple pe care cititorul le conservate şi reactivate. Dar este necesar ca lucrurile să stea în
poate găsi peste tot27. De obicei afazia debutează brusc. acest fel şi cu mişcările. Acelea care ne interesează pe noi aici,
Bolnavul nu poate vorbi; dacă încearcă să scrie, se loveşte de acelea care se produc în vorbirea articulată, scris, desen,
aceeaşi neputinŃă: cel mult dacă trasează, cu mare chin, câteva muzică, gesturi, nu pot fi conservate şi reproduse decât cu con-
cuvinte de neînŃel&s. Fizionomia sa rămâne aceea a unui om diŃia de a exista aici reziduuri motorii, adică potrivit ipotezei,
inteligent. El încearcă să se facă înŃeles prin gesturi. Nu există, în mod repetat expuse, a unor modificări în elementele
de altfel, nici o paralizie a muşchilor care slujesc la articularea nervoase şi în asociaŃiile dinamice dintre aceste elemente. în
cuvintelor: limba se mişcă liber. Acestea sunt trăsăturile cele rest, orice opinie am profesa, este clar că, dacă nu ar rămâne
mai generale, acelea care ne interesează aici. nimic dintr-un cuvânt pronunŃat sau scris pentru prima oară, ar
Ce s-a întâmplat cu starea psihică a bolnavului şi, în ceea fi imposibil să învăŃăm să vorbim sau să scriem.
ce priveşte memoria sa, ce s-a pierdut? Este de ajuns puŃină O dată ce am admis existenŃa unor reziduuri motorii,
reflecŃie ca să înŃelegem că amnezia semnelor este de o natură putem înŃelege natura amneziei semnelor.
cu totul deosebită. Ea nu este comparabilă cu uitarea culorilor, Activitatea noastră intelectuală constă, după cum este
a sunetelor, a unei limbi străine, a unei perioade din viaŃă, ci se cunoscut, dintr-o sene de stări de conştiinŃă asociate conform
extinde la întreaga activitate a spiritului; în acest sens, ea este anumitor raporturi. Fiecare dintre termenii acestei serii îi apare
generală; şi, totuşi, este parŃială, deoarece bolnavul şi-a con- conştiinŃei ca fiind simplu; ceea ce nu este cazul în realitate.
servat ideile, amintirile şi judecă el însuşi situaŃia. Atunci când vorbim sau gândim cu oarecare claritate, toŃi
După părerea noastră, amnezia semnelor este mai ales o termenii seriei formează cupluri, compuse din idee şi din
maladie a memoriei motorii; tocmai aceasta îi dă caracterul expresia sa. în starea normală, fuziunea dintre aceste două
specific şi face ca ea să ni se prezinte sub un aspect nou. Dar elemente este atât de completă încât nu fac decât un element,
ce trebuie să înŃelegem prin „memorie motorie'', expresie care, dar boala dovedeşte că ele pot fi disociate. Mai mult, expresia
la prima vedere, ne poate surprinde? Problema este atât de „cuplu" nu este suficientă. Ea nu este exactă decât pentru acea
120 121
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

parte a geniului uman care nu ştie să scrie. Dacă mă gândesc la perifrază sau printr-o descriere. Pentru scalpel ei spun „ceea ce
o casă, în afara reprezentării mentale care este starea de serveşte la tăiat", pentru fereastră - „cea prin care se vede
conştiinŃă propriu-zisă, în afara semnului vocal care exprimă clar". Ei desemnează un om prin locul în care domiciliază, prin
această idee şi care pare a se contopi cu ea, există un element titlurile şi funcŃiile sale, prin invenŃiile realizate, prin cărŃile pe
grafic aproape la fel de intim contopit cu ideea şi care chiar carele-a scris31.
devine predominant atunci când scriu. Şi nu este totul: în jurul în cazuri mai grave, vedem bolnavi care joacă cărŃi cu
semnului vocal „casă" se grupează, printr-o asociaŃie mai puŃin multă chibzuinŃă şi calcul; alŃii îşi gestionează afacerile. Cutare
intimă, semnele vocale ale celorlalte limbi pe care le cunosc mare proprietar, despre care vorbeşte Trousseau, „cerea să i se
(domus, house, Haus, casa etc). în jurul semnului grafic prezinte contractele de închiriere, convenŃiile etc. prin gesturi
„casă" se grupează semnele grafice ale respectivelor limbi
inteligibile pentru anturajul său, arătând modificările ce
străine. Vedem deci că, într-un spirit adult, fiecare stare de
trebuiau făcute şi care, de obicei, erau rezonabile şi utile". Un
conştiinŃă clară nu este o unitate simplă, ci o unitate complexă,
bărbat, complet lipsit de vorbire, i-a înmânat medicului său un
un grup. Reprezentarea mentală, ideea nu este, la drept
istoric detaliat al bolii sale, scris de el însuşi în termenii cei mai
vorbind, decât nucleul; în jurul ei se grupează semne, mai mult
sau mai puŃin numeroase, care o determină. adecvaŃi şi cu o mână absolut sigură.
Dacă lucrul acesta este bine înŃeles, mecanismul amne- Dispunem,de altfel, de mărturii autentice ale bolnavilor,
ziei semnelor devine clar. Aceasta este o stare patologică în după însănătoşire. „Am uitat toate cuvintele - spune unul
care, ideea rămânând intactă sau aproape intactă, o parte sau dintre ei -, dar aveam toate cunoştinŃele, întreaga voinŃă. Ştiam
totalitatea semnelor care o exprimă este uitată temporar sau prea bine ce voiam să spun şi nu puteam spune. Când mă
pentru totdeauna. Această propoziŃie generală are nevoie de o interogaŃi [se referă la medic], vă înŃelegeam perfect; făceam
completare printr-un studiu mai detaliat. toate eforturile ca să vă răspund; era însă imposibil să-mi
1. Este adevărat că, la afazici, ideea subzistă, pe când amintesc cuvintele"32. Rostan33, lovit în mod subit de afazie şi
expresia verbală şi grafică a dispărut? incapabil să pronunŃe sau să scrie un singur cuvânt, „analiza
Voi atrage atenŃia asupra faptului că nu am aici a examina simptomele maladiei sale şi căuta să le raporteze la vreo
dacă putem gândi fără semne. Problema pusă este cu totul leziune specială a creierului, aşa cum ar fi făcut-o într-o
diferită. Afazicul a folosit timp îndelungat semnele: dispare la conferinŃă clinică". Cazul lui Lordat este foarte cunoscut: „El
el ideea, o dată cu posibilitatea de a o exprima? Faptele răs- era capabil să coordoneze o lecŃie, să-i schimbe în spiritul său
pund negativ. Cu toate că suntem de acord că afazia, mai ales distribuŃia, dar când ideea trebuia să se manifeste prin vorbire
atunci când este de durată şi gravă, se asociază întotdeauna cu sau prin scris, îi era cu neputinŃă, cu toate că nu era
o anumită slăbire a spiritului30, este neîndoielnic că activitatea paralizat"34.
mentală persistă chiar şi atunci când nu mai dispune decât de Aşadar, putem considera ca stabilit faptul că, mijloacele
gesturi pentru a o exprima. Exemplele abundă; nu voi cita de expresie dispărând, inteligenŃa rămâne aproape intactă şi că,
decât câteva. în consecinŃă, amnezia se limitează la semne.
Unii bolnavi, privaŃi doar de o parte a vocabularului lor, 2. Această amnezie depinde, aşa cum am spus, mai ales
dar incapabili se a găsi cuvântul potrivit, îl înlocuiesc printr-o de elementele motorii? Stabilind mai sus existenŃa necesară a
122 123
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

reziduurilor motorii, nu am examinat problema în toată organele lor vocale sunt intacte, trebuie ca amnezia să se refere
complexitatea ei. Trebuie să revenim. la elementele motorii.
Când învăŃăm limba noastră maternă sau o limbă străină, Aceeaşi experienŃă poate fi făcută în ceea ce priveşte
în creierul nostru se înregistrează sunete, semne acustice. scrisul; la afazicii care nu sunt paralizaŃi ea conduce la aceleaşi
Aceasta, însă, nu este decât jumătate din sarcina noastră. Tre- rezultate şi la aceeaşi concluzie. Bolnavul a conservat memoria
buie să le repetăm, să trecem de la starea receptivă la starea semnelor optice, pierzând memoria mişcărilor necesare pentru
activă, să transpunem aceste semne acustice în mişcări vocale. a le reproduce. Unii pot copia, însă, de îndată ce le este luat
Această operaŃie este foarte anevoioasă la început, deoarece modelul, rămân neputincioşi.
De altfel, susŃinând teza unei amnezii motorii pentru
constă în coordonarea de mişcări foarte complicate. Nu ştim
majoritatea cazurilor, nu pretind că lucrurile stau întotdeauna
să vorbim decât atunci când aceste mişcări sunt cu uşurinŃă
în felul acesta. într-o problemă atât de complexă este necesar
reproduse, adică atunci când reziduurile motorii sunt
să ne ferim de afirmaŃii absolute. Când afazia rămâne
organizate.
incurabilă, vedem uneori bolnavi care uită semnele vocale şi
Când învăŃăm să scriem, ne fixăm ochii pe un model: scrise sau nu le recunosc decât cu mare osteneală şi multă
semnele optice se înregistrează în creierul nostru; apoi, cu mari ezitare. în aceste cazuri, amnezia nu se limitează numai la
eforturi, încercăm să le reproducem prin mişcările mâinii. Şi elementele motorii. Pe de altă parte, am văzut că unii afazici
aici avem de-a face cu o coordonare de mişcări foarte fine. Nu pot repeta sau copia un cuvânt. AlŃii pot citi, cu voce tare, fără
ştim să scriem decât atunci când semnele optice sunt transpuse a putea vorbi din impuls voluntar: este o excepŃie35. Destui
imediat în mişcări, adică atunci când reziduurile motorii sunt sunt cei care, dimpotrivă, pot citi în gând, fără a putea citi cu
organizate. voce tare. S-au văzut cazuri - rare de altminteri - în care
Aceleaşi remarci sunt aplicabile la muzică, la desen, la bolnavii au pronunŃat în mod spontan o parte din frază, dar fără
gesturile învăŃate (acelea ale surdo-muŃilor, de exemplu). a o putea relua în mod voluntar. Brown Sequard chiar citează
Capacitatea expresivă este mai complexă decât pare. Ideile cazul unui medic care vorbea în somn, cu toate ca în starea de
sau sentimentele, pentru a se exprima, au nevoie de o memorie veghe era afazic. Aceste fapte, oricât de puŃin frecvente,
acustică (sau optică) şi de o memorie motorie. Ce motive avem demonstrează că amnezia motorie nu este întotdeauna totală.
ca sa susŃinem că îndeosebi această memorie motorie suferă în Cu această formă de memorie se întâmpla ce se întâmplă cu
cazul amneziei semnelor? oricare alta: ea revine în anumite circumstanŃe excepŃionale.
Iată ce se petrece la majoritatea afazicilor. PrezentaŃi-le Să notăm, în treacăt, o analogie. Afazicul care izbuteşte
un obiect cunoscut, un cuŃit. DaŃi acelui obiect nume inexacte să repete un cuvânt seamănă întocmai cu acela care nu-şi poate
(furculiŃă, carte etc). Negare din partea lor. EnunŃaŃi cuvântul reaminti un fapt decât cu ajutorul cuiva, iar mecanismul
potrivit. Gest de afirmaŃie. Dacă îi rugaŃi să îl repete imediat, psihologic al uitării semnelor este acela al oricărei uitări. El
puŃini sunt capabili să o facă. Ei au conservat deci nu numai constă dintr-o disociere. Un fapt este uitat atunci când nu poate
ideea, ci şi semnul acustic, deoarece îl recunosc dintre mai fi suscitat de nici o asociaŃie, atunci când nu poate intra în nici
multe şi se opresc asupra lui, dacă li se prezintă ocazia. o serie. La afazic ideea nu mai suscită semnul său, cel puŃin nu
Deoarece sunt incapabili să-1 exprime verbal şi deoarece mai suscită expresia sa motorie. Numai că aici disocierea are
124 125
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

o natură mai profundă. Ea are loc nu între termeni pe care i-a astfel dublă: 1) una pentru cuvinte în calitatea lor de grup de
reunit experienŃa anterioară, ci între elemente atât de contopite fenomene acustice; 2) alta pentru cuvinte ca imagini motorii
între ele încât constituie o unitate pentru conştiinŃă, iar a (Bewegungsbilder). Trousseau a subliniat pe bună dreptate că
susŃine independenŃa lor relativă ar părea o subtilitate de afazia este întotdeauna reductibilă la o pierdere de memorie,
analiză, dacă boala nu şi-ar asuma demonstraŃia de rigoare36. fie a memoriei semnelor vocale, fie a mijloacelor prin care
Tocmai această fuziune intimă între idee, semn (vocal cuvintele sunt articulate. W. Ogle distinge, de asemenea, două
sau scris) şi elementul motor face atât de greu să se stabilească memorii verbale: una recunoscută de toată lumea, datorită
clar şi indiscutabil că amnezia semnelor este mai ales o căreia avem conştiinŃa cuvântului, şi a doua, datorită căreia îl
amnezie motorie. întrucât orice stare de conştiinŃă tinde să se exprimăm"39.
transpună în mişcare, întrucât, după fericita expresie a lui Bain, Trebuie oare să admitem că reziduurile care corespund
„a gândi este a te reŃine de la vorbire şi acŃiune", este imposibil unei idei, acelea care corespund semnului ei vocal, semnului
ca analiza şi numai ea să stabilească separaŃii tranşante între ei grafic, mişcărilor care le exprimă, sunt învecinate în stratul
cele trei elemente. Mi se pare, totuşi, că acea memorie a cortical? Ce concluzii putem trage, din punct de vedere
semnelor vocale şi scrise care supravieŃuieşte la afazicul anatomic, din faptul că se pierde memoria mişcărilor fără
inteligent reprezintă tocmai ceea ce nimim limbaj interior37, aceea a semnelor interioare, din faptul că se pierde vorbirea
acel minimum de determinare fără de care spiritul ar lua fără a se pierde scrisul şi scrisul fără a se pierde vorbirea?
drumul demenŃei şi că, prin urmare, în uitare nu sunt lezate Reziduurile motorii sunt ele localizate în circumvoluŃia lui
decât elementele motorii. Broca40, aşa cum par să admită unii autori? Nu putem decât să
Cercetând lucrările medicilor, nu prea numeroşi, care au formulăm aceste întrebări care, de altfel, nu sunt de
studiat psihologia afaziei, ajung la concluzia că teza lor nu competenŃa noastră. Raportul dintre semn şi idee, foarte
diferă vizibil de a noastră, decât în terminologie. „M-am simplu pentru psihologii introspecŃionişti41, devine foarte
întrebat - spune Trousseau - dacă [afazia] nu este pur şi simplu complex pentru un psiholog pozitivist, în a cărui putere nu stă
uitarea mişcărilor instinctive şi armonice pe care le-am învăŃat nimic atâta timp cât anatomia şi fiziologia nu vor fi mai
din prima copilărie şi care constituie limbajul articulat şi dacă, avansate în cercetările lor.
datorită acestei uitări, afazicul nu se găseşte în condiŃiile unui
copil pe care îl învăŃăm să bâiguie primele cuvinte, sau în Este necesar să examinăm acum amnezia semnelor sub
condiŃiile unui surdo-mut care, vindecat deodată de surditatea alt aspect. Am studiat-o în natura sa; vom studia-o acum în
sa, încearcă să imite limbajul unor persoane, pe care îl aude evoluŃia sa. Am încercat să arăt că este legată mai ales de
pentru prima dată. între afazic şi surdo-mut ar exista atunci elementele motorii şi că aceasta şi dă caracterul ei aparte; dar,
deosebirea că unul a uitat ceea ce a învăŃat, pe când celălalt fie că admitem, fie că nu admitem această ipoteză, puŃin
încă nu a învăŃat"38. interesează pentru cele de mai jos.
La fel Kussmaul: „Dacă socotim că memoria este o Uneori afazia este de scurtă durată, alteori devine cronică
funcŃie generală a sistemului nervos, este necesar, pentru ca şi, dacă îi revedem pe bolnavi după mai mulŃi ani, nu
sunetele să se combine în cuvinte, să admitem atât o memorie constatăm la ei o schimbare vizibilă. Dar există cazuri în care
acustică cât şi o memorie motorie. Memoria cuvintelor este noi atacuri apoplectice agravează maladia: ea are atunci un
126 127
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

mers progresiv, de cel mai mare interes pentru noi. Se produce adjectivelor (Itard). NoŃiunea de realitate este cea mai stabilă,
un fel de nimicire pe etaje, în care memoria semnelor scade din deoarece este cea dintâi dobândită, fiind fondul concepŃiilor
ce în ce mai mult, într-o anumită ordine. Iată, rezumativ, care noastre cele mai complexe.
este această ordine: 1) cuvintele, adică limbajul raŃional; Deoarece particularul este în mod necesar ceea ce are cea
2) frazele exclamative, interjecŃiile, ceea ce Max Mu'ller mai mică extensie, iar generalul este ceea ce are cea mai mare
numeşte „limbaj emoŃional"; 3) în cazuri foarte rare, gesturile. extensie, putem spune că rapiditatea cu care dispare memoria
Să examinăm în detaliu aceste trei perioade de disoluŃie; semnelor este în raport invers cu extensia lor; iar cum, în
vom fi cuprins astfel amnezia semnelor în totalitatea sa. condiŃii de altfel egale, un termen are cu atât mai mari şanse de
1. Prima perioadă este de departe cea mai importantă, a fi repetat şi fixat în memorie cu cât desemnează un mai mare
deoarece cuprinde formele superioare ale limbajului, acela număr de obiecte, şi cu atât mai puŃine şanse de a fi repetat şi
care exprimă gândirea raŃională, proprie omului. Şi aici fixat în memorie cu cât desemnează un mai mic număr de
disoluŃia are loc într-o ordine determinată. Unii medici, chiar obiecte, vedem că această lege a disoluŃiei se bazează, în
şi înainte de cercetările contemporane asupra afaziei, au definitiv, pe condiŃii experimentale.
remarcat că într-un astfel de caz memoria numelor proprii se Voi completa aceste remarci cu următorul pasaj din
pierde înaintea aceleia a substantivelor, care ea msăşi o Kussmaul: „Când memoria diminuează, cu cât un concept este
precedă pe aceea a adjectivelor. Această observaŃie a fost mai concret, cu atât termenul care îl exprimă lipseşte primul.
confirmată apoi de numeroase cercetări. „Substantivele - Cauza este că reprezentarea noastră despre persoane şi lucruri
spune Kussmaul în recenta sa lucrare - şi în special numele este mai slab legată de numele lor decât abstracŃiile, cum ar fi
proprii şi numele de lucruri (Sachnamen) sunt mai cu uşurinŃă starea lor, raporturile, calităŃile. Ne reprezentăm cu uşurinŃă
uitate decât verbele, adjectivele, conjuncŃiile şi celelalte părŃi persoanele şi lucrurile fără numele lor, deoarece aici imaginea
ale vorbirii"42. Acest fapt nu a fost notat de medici decât senzorială este mai importantă decât acea imagine care este
incidental. încă şi mai puŃin au fost cercetate cauzele, Faptul semnul, adică numele lor. Dimpotrivă, nu dobândim
nu prezintă, ce-i drept, interes clinic pentru dânşii, pe când conceptele abstracte decât cu ajutorul cuvintelor, singurele
pentru psihologie are o mare însemnătate. care le dau o formă stabilă. Iată de ce verbele, adjectivele,
într-adevăr, vedem imediat că mersul amneziei arc ioc de pronumele şi mai ales adverbele, prepoziŃiile şi conjuncŃiile
la particular la general. Ea atinge în primul rând numele proprii sunt mai strâns legate de gândire decât substantivele. Ne putem
care sunt pur individuale, apoi numele de lucruri care sunt cele imagina că, în reŃeaua celulelor din straturile corticale, trebuie
mai concrete, iar mai pe urmă toate substantivele care nu sunt să aibă loc fenomene de excitaŃie şi de combinare mult mai
decât adjective luate într-un sens particular43; în sfârşit, vin numeroase pentru un concept abstract decât pentru unul
adjectivele şi verbele, care exprimă calităŃi, moduri de a fi, concret şi că, prin urmare, conexiunile organice care leagă o
acte. Semnele care traduc calităŃi în mod imediat pier, aşadar, idee abstractă de semnul ei sunt mult mai numeroase decât în
ultimele. Savantul despre care vorbeşte Gratiolet44, acela care, cazul unei idei concrete"45. Tradusă în limbaj psihologic,
uitând toate numele proprii, spunea „confratele meu care a această ultimă frază echivalează cu ceea ce am afirmat mai sus:
făcut cutare invenŃie", cobora astfel la desemnarea prin calităŃi. că stabilitatea semnului este în raport cu organizarea sa, adică
S-a observat, de asemenea, că mulŃi idioŃi nu au decât memoria cu numărul de experienŃe repetate şi înregistrate.
128 129
THfiODULE RIBOT MEMORIA SI PATOLOGIA EI

ŞtiinŃa limbajului ne furnizează, de asemenea, indicaŃii semnelor - limbajul emoŃiilor trebuie să dispară după limbajul
valoroase pentru tema noastră. Cu riscul de a-1 obosi pe cititor raŃional. Faptele confirmă din plin această deducŃie.
printr-un exces de probe, mă feresc de a le neglija. EvoluŃia Cei mai buni observatori (Broca,Trousseau, H. Jackson,
limbajului s-a făcut, cum era de aşteptat, într-o ordine inversă Broadbent etc.) au notat un mare număr de cazuri în care
aceleia a disoluŃiei la afazici. afazici complet privaŃi de vorbire, incapabili să articuleze un
înainte de a invoca în favoarea noastră legea dezvoltării singur cuvânt în mod voluntar, pot profera nu numai interjecŃii,
istorice a limbilor, ar părea firesc să examinăm dezvoltarea ci şi fraze gata făcute, scurte locuŃiuni uzuale, potrivite spre a
individuală. Dar lucrul acesta este imposibil. Atunci când exprima furia, ciuda sau sentimente legate de infirmitatea lor.
învăŃăm să vorbim, limba ne este impusă. Cu toate că copilul, Una din formele cele mai persistente ale limbajului o constituie
cum a spus foarte bine domnul Taine, „învaŃă limba gata înjurăturile.
făcută, aşa cum un adevărat muzician învaŃă contrapunctul, iar Am arătat că, în general, ceea ce este de formaŃie recentă
un adevărat poet prozodia, aşadar ca un geniu original", în piere în primul rând şi că formaŃiunile vechi dispar ultimele.
realitate el nu o creează. Trebuie deci să avem în vedere Găsim o confirmare în cele de mai sus: limbajul emoŃiilor se
evoluŃia istorică. formează înaintea limbajului ideilor; el dispare după acesta din
Este bine stabilit faptul că limbile indo-europene au ieşit urmă. La fel, ceea ce este complex dispare înaintea a ceea ce
dintr-un anumit număr de rădăcini şi că aceste rădăcini erau de este simplu; or, limbajul raŃional, comparat cu limbajul afectiv,
două feluri: verbale sau predicative, pronominale sau demon- este de o extremă complexitate.
strative. Primele, care conŃineau verbele, adjectivele şi 3. Toate cele de mai sus se aplică şi gesturilor. Această
substantivele, „sunt - spune Whitney - semne indicative de formă de limbaj, cea mai naturală dintre toate, nu este (ca şi
acte sau de calităŃi". Celelalte, de unde au ieşit pronumele şi interjecŃia, de altfel) decât un mod de expresie reflex. Gesturile
adverbul (prepoziŃia şi conjuncŃia sunt de provenienŃă apar la copil cu mult timp înaintea limbajului articulat. La
secundară), sunt puŃin numeroase şi indică raporturi de poziŃie. unele triburi sălbatice, staŃionare în ceea ce priveşte dez-
Forma primitivă a semnului este deci afirmarea calităŃilor. voltarea, gesturile joacă un rol tot atât de important ca
Apoi verbul şi adjectivul se separă. „Numele sunt extrase din cuvintele; în consecinŃă, acei primitivi nu se pot înŃelege în
verbe prin intermediul participiilor, care nu sunt decât adjec- întuneric.
tive a căror derivaŃie verbală încă nu s-a şters"46. Cât despre Acest limbaj înnăscut se pierde rar. „Afaziile în care se
transformarea numelor comune în nume proprii, ea este întâlnesc tulburări de mimică sunt întotdeauna - spune
neîndoielnică. Kassmaul - de o natură extrem de complexă. în aceste cazuri,
Oare evoluŃia naturală a limbajului nu explică ea stadiile bolnavii fie că recunosc că se înşeală în folosirea gesturilor, fie
disoluŃiei sale la afazic, în măsura în care o creaŃie spontană şi nu au cunoştinŃă de lucrul acesta"47.
disoluŃia unei limbi artificial învăŃate sunt comparabile? Hughlings Jackson, care a studiat îndeaproape acest
2. Expunând, în forma sa generală, legea regresiunii aspect, notează că unii afazici nu pot nici să râdă, nici să
memoriei, am văzut că memoria sentimentelor se pierde mai surâdă, nici să plângă, decât în cazuri de profundă emoŃie. Tot
târziu decât aceea a ideilor. Logica ne-a condus la concluzia că el a notat că unii bolnavi afirmă sau neagă prin gesturi cu totul
în cazul particular care ne preocupă - amnezia progresivă a nepotrivite. Unul dintre ei, care se mai slujea încă de câteva
130 131
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

interjecŃii şi de unele gesturi, o făcea în contrasens sau într-un NOTE


mod neinteligibil.
Un fapt citat de Trousseau ne oferă exemplul cu totul 1
Lewes, Pwbkms;ofLife andMind, voi. V,p. 119.
deosebit al unei amnezii motorii pure privind gesturile: 1
..ou l'ont niee de parti pris",m textul original. (Notatrad.)
3
„Mi-am aşezat în aşa fel mâinile şi îmi agitam degetele, aşa Philosophie de l'esprithumain, voi. I,p. 310.
4
cum face cineva care cântă la clarinet, spunându-i bolnavului Franz Joseph Gali (1758-1828), medic, anatomist şi fiziolog
să mă imite. El a executat imediat nişte mişcări cu totul ana- german, autor al unui tratat care a făcut mare vâlvă la timpul său: Anatomie
şi fiziologie a sistemului nervos (1810). Creator, împreună cu Johann
poda. «Doar vezi - i-am spus - fac gesturile unui om care cântă Cristoph Spurzheim (1776-1822), al frenologiei, disciplină care ar fi făcut
la clarinet». El mi-a răspuns cu o afirmaŃie. După câteva posibilă cunoaşterea facultăŃilor sufleteşti după configuraŃia craniului. Până
minute, l-am rugat să facă la fel. El stătea şi reflecta şi de cele şi W7fz-u!ui (cuvântul de duh) i se acorda un „organ" cerebral special. (Nota
mai multe ori îi era imposibil să reproducă acea gesticulaŃie trad.)
5
atât de simplă". Gali, Fonctions du cerveau, voi. I.
6
în rezumat, vedem că amnezia semnelor pogoară de la Am avut ocazia să constat că mulŃi calculatori nu-şi văd cifrele şi
calculele, ci le „aud". Interesează prea puŃin pentru teza noastră faptul că
numele proprii la numele comune, de la adjective la verbe, şi imaginile sunt vizuale sau auditive.
de aici la limbajul sentimentelor şi gesturilor. Acest mers 7
Taine, De l'intelligence, voi. I, cartea II. cap. I; Luys, Le cerveau et
destructiv nu are loc în mod întâmplător, ci urmează o ordine ses fonctions, p. 120; Lewes, op.cit.
riguroasă, de la mai puŃin organizat la mai bine organizat, de * CondiŃie realmente fundamentală, pe care destui psihologi, plutind
la mai complex la mai simplu; de la mai puŃin automat la mai în „transcendent", o pierd din vedere. (Nota trad.)
9
automat48. Ceea ce a fost spus mai sus, cu privire la stabilirea A se vedea, cu privire la antagonismul memoriilor, Herbert Spencer.
Principes de Psychologie, voi. I, pp. 232-242.
legii generale a reversiunii memoriei, am putea repeta aici, şi 10
A se vedea îndeosebi Ferrier, Fonctions du cerveau; Gratiolet
nu este una din cele mai mici probe ale exactităŃii sale să o (Anat. comparee) etc, voi. II, p. 460, a remarcat mai de mult că „fiecărui
vedem confirmată în cazul de amnezie parŃială cel mai simŃ îi corespunde o memorie care îi este corelativă şi că inteligenŃa are, ca
important, mai sistematic şi mai bine cunoscut. şi corpul, temperamentele sale, care rezultă din predominanŃa cutărui sau
Ar fi cazul să procedăm aici şi la o contraprobă. Când cutărui fel de senzaŃii în obişnuinŃele naturale ale spiritului".
1
amnezia semnelor a fost totală, iar revenirea acestora s-a făcut ' „escouade d'employes", în textul original. (Nota trad.)
12
Dictionnaire en trentc volumes, art. AMNESIE.
progresiv, a avut loc această revenire în ordinea inversă a 13
Carpenter, MentalPhysiology,p. 443.
dispariŃiei lor? Cazul e rar. Cu toate acestea, găsesc o 14
Kussmaul, Die Storungen der Sprache.p. 181; Proust, Archives
observaŃie relatată de dr. Grasset, în care unui bărbat îi este generales de medecine, 1872.
15
„absolut imposibil să-şi exprime gândurile prin vorbire, prin A se vedea mai departe, II.
16
scris sau prin gesturi. în zilele următoare, s-a putut constata Abercrombie. Essay on intellectual Powers, p. 156.
17
reapariŃia succesivă, puŃin câte puŃin, a capacităŃii de a face „meme a demiinsensible",în textul original. (Nota trad.)
18
Winslow, pp. 266-269. Tot aici se găsesc multe alte cazuri de
înŃelese gesturile, apoi a reapărut vorbirea şi scrisul"49. Este acelaşi fel.
foarte probabil să se găsească şi alte exemple de felul acesta, 19
Louyer Villermay, Diction. scienc. med., art. MEMOIRE.
dacă atenŃia observatorilor se va fixa pe acest aspect. 20
Carpenter, op.cit., p. 445.
132 133
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
21 lezare a instrumentelor periferice de execuŃie sau de recepŃie, cu o par-
Afazie, termen introdus în 1865 de Armând Trousseau (1801-
1867), prin care s-a ajuns să se definească orice tulburare de limbaj ca ticipare noetică, primară sau secundară, după un autor sau altul, dar
efect al unor leziuni ale creierului (embolii, tromboze, hemoragii, tumori, indiscutabilă în majoritatea cazurilor. Ea corespunde unei leziuni în focar.
traumatisme, intoxicaŃii, maladii metabolice, encefalite etc), îndeosebi în Limbajul fiind un mijloc de cunoaştere şi de contact între indivizi,
emisfera dominantă (cea stângă la dreptaci, cea dreaptă la stângaci). Dacă tulburarea sa reprezintă o ruptură cu ambianŃa, ruptură care va fi cu atât mai
pentru Pierre Mărie (1853-1940) nu există decât o singură zonă cerebrală, accentuată cu cât voi fi prezente şi alte tulburări ale activităŃilor simbolice
din emisfera stângă, a cărei deteriorare poate provoca afazia, anume centrul legate de limbaj, dar putând fi dezorganizate în mod izolat". în consecinŃă,
auditivo-verbal descris de Wernicke, iar afazia lui Broca nu este altceva se preconizează o examinare a afaziei care să ia în considerare întreaga
decât afazia lui Wernicke + anartrie (incapacitatea de a pronunŃa cuvintele), individualitate a bolnavului şi inserŃiile sale sociale. Se descriu (uneori sub
cu timpul s-a dovedit că şi lezarea unor centri subcorticali se poate înscrie denumirea de disfazie) numeroase forme de afazie: motorie, senzorială, de
în etiologia afaziei, iar formele de afazie s-au multiplicat, aşa încât s-a pus conducere (Leitungsaphazie), amnestică, asimbolică (S.Freud), acus-
problema clasificării lor. Azi se cunosc zeci de asemenea clasificări, de la tico-amnestică, dinamică, agnozică, alexică, apraxică, comisurală, kines-
acelea ale lui Baillargcr (1865). Jackson (1868) şi S.Freud (1891) şi până la tezică, pură, nominală,pragmatică, subcorticală, transcorticală, încrucişată,
acelea ale lui Aleksandr Luria (1964), H.Hecaen (1972) sau H.Goodglass semantică, sintactică, centrală, paroxistică, totală etc. Foarte adesea sub
(1973), fiecare autor propunând teorii şi criterii diferite. Şi astăzi, însă, mulŃi aceste denumiri se ascunde unul şi acelaşi tablou clinic, ca bunăoară în cazul
preferă clasificarea mai clară a lui Cari Wernicke (aceea din 1874), conform afaziei lui Broca, etichetată ba afazie motorie, ba afazie motorie corticală,
căreia există o afazie motorie (cauzată de lezarea centrului verbo-motor afazie motorie aferentă cinetică, afazie de exprimare, afazie verbală, afazie
situat în partea posterioară a celei de a treia circumvoluŃii frontale, cu fonematică etc, toată această proliferare terminologică nefăcând decât să
manifestări clinice care corespund afemiei descrise de P.Broca în 1861, înceŃoşeze un domeniu al patologiei devenit atractiv şi pentru unii filosofi
denumită mai târziu afazia Broca), o afazie senzorială (efect al unei leziuni amatori de speculaŃie metafizică. (Nota trad.)
a centrului auditivo-verbal din lobul temporal, unde sunt stocate imaginile 22
Stângacii afazici au întotdeauna hemiplegie dreaptă.
mnezice ale senzaŃiilor sonore ce corespund audiŃiei limbajului articulat) şi o 23
Theodule Ribot era, încă de acum 116 ani, „ în căutare a unei
afazie de conducere (efect al lezării fasciculilor de fibre care leagă centrul paradigme a complexităŃii", căutare pusă azi pe tapet la noi, după exemplul
auditivo-verbal de centrul verbo-motor). Afaziile au devenit repede un vast francezului Edgar Morin, de Vasile Tonoiu, care, „morinizând" mai degrabă
domeniu de cercetare, cu multiple implicaŃii lingvistice şi biosociale care
a la Lucian Blaga, scrie: „Complexitatea proprie deopotrivă gândirii, vieŃii,
denotă complexitatea deosebită a fenomenului, aşa încât pentru studierea
universului comportă o anumită coerenŃă logică, dar şi elemente ce Ńin «e
sa s-a constituit o ştiinŃă aparte, multidisciplinară, afaziologia, cu o
infralogic, alogic, metalogic. Comunicarea gândirii cu universul presupune
problematică din ce în ce mai ramificată, care caută să aprofundeze
şi pune în comun nu doa r o organizare logică, ci şi o incompletitudine
anatomo-patologia şi etiologia acestor tulburări, mecanismele lor
logică. Pretutindeni unde avem de-a face cu realităŃi organizate - organi
fiziologice şi psihologice, promovând o nosologie specifică, tehnici
zatoare complexe - de la physic la noos - irump incertitudini, hazarduri,
adecvate de diagnoză şi un tratament complex, corespunzător. BineînŃeles
că nu se înŃelege mare lucru din afazie, dacă nu se Ńine seama de orizontul ambiguităŃi, antagonisme, breşe, deschideri: toate acestea considerate nu
ei antropologic, implicit social. „Vorbirea - scriu Ajuriaguerra şi Hecaen, într-un sens negativ, ori strict subiectiv, nu ca simple şi provizorii proiecŃii
1960 - este elementul esenŃial al comprehensiunii mutuale. Tocmai prin ea antropomorfe, ci în sensul pozitiv şi activ, ontomorf, înrădăcinat în zona de
se exprimă gândirea şi prin ea se şi dezvoltă. La copil, limbajul este legat de sc him buri neî ntre rupte care f ac din lume loc uinŃa noa st ră şi din noi
toate reacŃiile sale orientate spre un scop, fiind mai degrabă reacŃionai decât locuitorii lumii" (VasileTonoiu, în căutarea unei paradigme a complexităŃii.
concepŃional, mai degrabă pragmatic decât speculativ. La omul matur, prin Editura IRI, Bucureşti, 1997, p. 56). (Nota trad.)
24
cuvânt limbajul este expresia simbolică a gândirii... Afazia este tulburarea Este vorba de transmiterea influxului nervos. (Nota trad.)
25
exprimării verbale sau a înŃelegerii simbolurilor verbale, în afară de orice Mai precis, a treia circumvoluŃie frontală (F3), din emisfera
cerebrală stângă, numiŃi şi circumvoluŃia Broca. (Nota trad.)
134
135
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
26 31
A se vedea cazuri de felul acesta în Kussmaul, Die Storungen der Foarte frecvent afazicul confundă notele, spune foc pentru pâine
Sprache, p. 99. etc, sau rosteşte cuvinte neinteligibile; dar aceste tulburări îmi par mai
27
Literatura consacrată a faziei este atât de abunde ntă încât fie şi degrabă o maladie a limbajului decât a memoriei.
32
numai enumerarea titlurilor lucrărilor sau memoriilor ar umple mai multe Legroux, De l'aphasie, p. 96.
33
pagini din această carte. Din punctul de vedere psihologic va trebui să se Leon Louis Rostan (11791-1866), psihiatru francez care s-a afir
c onsulte mai ales: Troussea u, Clinique medicale, voi. II; Falret, art. mat încă din tinereŃe prin susŃinerea unei teze cu titlul Sur le charlatanisme,
APHASIE, în Diction. encycl. des sciences medic; Proust, Arhives în care acuză „epidemia" de simulaŃii. (Nota trad.)
34
generales de medicine, 1872; Kussmaul, Die Storungen der Sprache Pentru fapte, a se vedea Troussea u, op.cit. Lordat, spiritualist
(lucrare extrem de importantă); H. Jackson, On the affections ofthe Speech, înfocat, a tras de aici concluzii privind independenŃa spiritului, iluzio-
nându-se. După judecata celor care l-au cunoscut, după vindecare el a rămas
în Brain, anii 1878,1880 etc. etc.
2S cu totul inferior celui care fusese înainte de boală. A se vedea Proust, op.cit..
A se vedea Revue philosophique, octombrie, 1879; a se vedea şi un 35
Falret, op.c;f.„p.618.
excelent capitol în Maudsley, Physiologie de l'esprit. 36
29 S-au descris cu acurateŃe, în ultima vreme, sub numele de cecitate
Problema va fi reluată de Ribot, dintr-o altă optică, în cartea sa La verbală şi de surditate verbală (Wortblindheit, Worttaubheit), cazuri timp
v ie incons c iente etI esmou vem en ts (19 14). (No ta t rad. ) îndelungat confundate sub numele general de afazie. Bolnavul poate vorbi
30
Pe când, chiar şi în prezent, mulŃi neurologi şi psihologi susŃin că şi scrie; văzul şi auzul sunt foarte bine conservate şi, totuşi, cuvintele pe care
afazia şi agnozia sunt afecŃiuni neuropsihice care lasă intactă inteligenŃa sau el le citeşte sau le aude pronunŃate nu îi oferă nici un sens, ci rămân pentru
c ar e s e ma nif es tă î n co ndi Ńii le un ei in tel ige nŃe n or ma le, Pi e rr e M ă rie dânsul simple fenomene optice sau acustice: ele nu-i mai sugerează ideea,
(1853-1940), în de za cord cu mai toŃi cl inicienii din vreme a sa, considera încetând de a fi semne. Este o altă formă , mai rară, a disocierii. Pentru
afazia o maladie a inteligenŃei: „Există la afazici - scrie el în 1906 - ceva detalii, a se vedea Kussmaul, op.cit., cap. 27.
37
mult mai important şi mai grav decât pierderea sensului cuvintelor, există „ce qu 'on a appele la parole interieure", în textul original. (Nota
o diminuare foarte marcată a capacităŃii intelectuale în general. NoŃiunea de trad.)
38
deficit intelectual la afazici trebuie, după părerea mea, să domine doctrina Op.cit.,p.718.
39
a fa ziei; to cma i pentru că au n egl ijat-o, autor ii au su bes ti mat c ar ac teru l Op.cit..,Ń. 156.
40
propr iu tu lbu ră rilo r afa zi ce şi, cu to at e că ac eastă n eglija re cadr eaz ă cu A se vedea nota 25.
41
ideile dominante, îmi este imposibil să accept faptul că, în definiŃiile date „Ies psychologues d'observation interieure", în textul original.
afaziei, majoritatea clinicienilor declară că «inteligenŃa este intactă». Dacă (Nota trad.)
42
Die Storungen der Sprache, p. 164.
ar fi să dau o definiŃie afaziei, faptul pe care m-aş strădui să-1 scot în primul 43
„Transformarea adjectivului în substantiv, care a fost unul dintre
rând în evid enŃ ă ar fi di minu area int eligen Ńei ". Armând Trouss eau
procedeele de formare a limbilor, se mai constată şi în zilele noastre: de
(1801-1867), făuritorul termenului afazie, deşi nu considera că inteligenŃa exemplu, un bon emis de bancă, un briliant, un volan" (F. Baudry, De la
este cel m ai grav co mpro misă, l ansase o formulă lapidară , ca un proverb: science du langage et de son etat actuel, p.9).
„L 'aphasique boîtera toujours de I 'intelligence". Mult mai târziu, la jumă 44
Louis-Pierre Gratiolet (1815-1865), fiziolog francez, autor al unor
tatea secolului XX, Andre Ombredane (1898-1959), va sublinia că modifi valoroase cercetări comparate asupra sistemului nervos şi în special asupra
cările car acte ristic e psihicului afa zicilor adulŃi „trebuie considerat e sub creierului. Principala sa lucrare este: Memoria şi pliurile cerebrale ale
unghiul unei regresiuni a comportamentului intelectual la un nivel evolutiv omului şi animalelor (1854).
45
mai primitiv, infantil". (Nota trad.) Kussmaul, opcit.,p. 164.

t 136 137
THfiODULE RIBOT
46
Baudry, op.cit., p.16. Potrivit etimologiei, calul este „rapidul", CAPITOLUL IV
ursul este „briliantul" etc. etc. Pentru mai multe detalii, a se vedea lucrările
lui Max Miiller şi Whitney.
47
EXALTĂRILE MEMORIEI
Kussmaul, op.cit, p. 160.
48
Este de notat că mulŃi afazici care nu mai pot scrie sunt totuşi SAU HIPERMNEZIILE
capabili să-şi pună semnătura.
49
Revue des sciences medicales etc, 1873, voi. II, p. 684.

Până aici, studiul nostru de patologie s-a limitat la for-


mele distructive ale memoriei, pe care am văzut-o împuŃinân-
du-se sau spulberându-se. Dar există cazuri, cu totul contrarii,
în care ceea ce părea nimicit reînvie şi în care palide amintiri
îşi recapătă intensitatea.
Acea exaltare a memoriei, pe care medicii o numesc
hipermnezie, este ea un fenomen morbid? Oricum, este o
anomalie. Dacă, pe deasupra, notăm că ea este întotdeauna
legată de o tulburare organică sau de o situaŃie bizară şi
insolită, nu va încăpea îndoială că ea se înscrie în tema acestei
cărŃi. Studierea ei este mai puŃin instructivă decât aceea a
amneziilor; o monografie, însă, nu trebuie să neglijeze nimic.
Vom vedea, de altfel, ce ne învaŃă ea în ceea ce priveşte
persistenŃa amintirilor.
Activările memoriei1 sunt generale şi parŃiale.

Activarea generală a memoriei este greu de determinat,


deoarece gradul de activare este un lucru cu totul relativ. Ar
139
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

trebui ca, la acelaşi individ, să putem compara memoria cu ea întindă între cele două şine. în timp ce trenul trecea pe dea-
însăşi. Puterea acestei facultăŃi variază mult de la un individ la supra lui, sentimentul pericolului i-a adus în memorie toate
altul, aşa încât nu există măsură comună: amnezia unuia poate întâmplările vieŃii, ca şi cum o carte de judecată i s-ar fi deschis
fi hipermnezia celuilalt. Este, în fond, o schimbare de ton, care în faŃa ochilor"2.
se produce în starea memoriei, aşa cum se întâmplă în orice Chiar dacă lăsăm de-o parte exagerările, aceste fapte ne
altă formă a activităŃii psihice: gândirea, imaginaŃia, sen- revelează o superactivitate a memoriei despre care nu ne
sibilitatea, în afară de aceasta, atunci când spunem că activarea putem face nici o idee în starea normală.
este generală, nu este vorba decât de o concluzie inductivă Voi cita un ultim exemplu, datorat intoxicării cu opiu şi
verosimilă. Dat fiind faptul că memoria este supusă condiŃiei îl voi ruga pe cititor să ia aminte în ce măsură acest exemplu
conştiinŃei şi deoarece conştiinŃa nu se produce decât sub confirmă explicaŃia dată mai sus mecanismului „recu-
forma unei succesiuni, tot ceea ce putem constata este că, pe noaşterii" . în ale sale Confessions of an English Opium Eatei3,
parcursul unei perioade mai mult sau mai puŃin lungi, o mare Thomas De Quincey spune: „Mi se pare că am trăit şaptezeci
masa de amintiri Ńâşneşte în toate direcŃiile. de ani sau un secol într-o singură noapte... Cele mai mărunte
Activarea generală a memoriei pare să depindă exclusiv evenimente din tinereŃe, scene uitate din primii mei ani de viaŃă
de cauze fiziologice şi în special de rapiditatea circulaŃiei erau adesea reînviate. Nu se poate spune că mi le reaminteam,
cerebrale. în consecinŃă, ea se produce frecvent în cazurile de deoarece, dacă mi-ar fi fost povestite pe când eram în stare de
febră acută. Se produce şi în excitaŃia maniacală, în starea de veghe, nu aş fi fost capabil să le recunosc ca făcând parte din
extaz, în hipnotism, uneori în isterie şi în perioada de incubaŃie experienŃa mea trecută. Dar, puse în faŃa mea ca într-un vis, ca
a unor maladii ale creierului.
intuiŃii, drapate în circumstanŃele cele mai vagi şi în sentimen-
în afară de cazurile net patologice, există unele de o
tele care le însoŃeau, le recunoşteam în mod instantaneu"4.
natură mai ieşită din comun, care probabil depind de aceeaşi
Toate aceste activări generale ale memoriei sunt tranzi-
cauză. Există numeroase relatări ale unor înecaŃi salvaŃi de la
torii: ele nu supravieŃuiesc cauzelor care le-au produs. Există,
o moarte iminentă, care se pun de acord asupra faptului că „în
momentul în care începe asfixia li se pare a vedea, într-o clipă, oare, hipermnezii permanente? Dacă termenul poate fi luat în
întreaga lor viaŃă, în cele mai mărunte incidente ale ei". Unul acest sens cam forŃat, trebuie să-1 aplicăm acelor dezvoltări
dintre ei pretinde că „i s-a părut a vedea întreaga sa viaŃă excepŃionale ale memoriei care sunt consecutive unui accident.
anterioară desfăşurându-se în succesiune retrogradă, nu ca pe Găsim în această privinŃă, la autorii vechi, istorii reluate de
o simplă schiŃă, ci cu detalii foarte precise, formând o pano- nenumărate ori (Clement al Vl-lea, Mabillon5 etc). Nu avem
ramă a întregii sale existenŃe, din care fiecare act era însoŃit de motive să le punem la îndoială, deoarece unii observatori
un sentiment pozitiv sau negativ". moderni, Romberg6 între alŃii, au notat o dezvoltare remar-
într-o împrejurare analoagă, „un bărbat cu un spirit re- cabilă şi permanentă a memoriei în urma unor comoŃii, a
marcabil de lucid traversa o cale ferată în momentul în care un variolei etc. Mecanismul acestei metamorfoze fiind impe-
tren venea cu toată viteza. Nu a mai avut timp decât să se netrabil, nu este cazul să insistăm.
140 141
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

II „Un bărbat, înzestrat cu un foarte marcat temperament


artistic (ceea ce este de notat), s-a dus cu prietenii la o petrecere
Activările parŃiale ale memoriei sunt, prin însăşi natura în apropiere de castelul contelui de Sussex, pe care nu-şi
lor, net delimitate. Tonusul obişnuit al memoriei men- amintea să-1 fi vizitat vreodată. Apropiindu-se de poarta cea
Ńinându-se în generalitatea sa, tot ceea ce îl depăşeşte iese în mare, a avut impresia extrem de vie că a mai văzut-o, el
relief şi se constată cu uşurinŃă. Aceste hipermnezii sunt revăzând în minte nu numai poarta, ci şi oamenii care şedeau
corelativul necesar al amneziilor parŃiale; ele dovedesc o dată în susul ei, iar jos, sub pridvor, nişte măgari. Această
în plus şi sub o altă formă că memoria constă din mai multe convingere ieşită din comun i s-a impus şi s-a adresat mamei
memorii. lui, pentru lămuriri. A aflat de la ea că, pe când el era în vârstă
de doar un an şi patru luni, fusese luat în acel loc la o petrecere
în producerea hipermneziilor parŃiale nu descoperim
şi că a fost transportat într-un paner, pe spatele unui măgar, şi
nimic care să aducă a lege. Ele se prezintă în starea de fapte
că fusese lăsat la poartă cu măgarii şi servitorii, pe când cei în
izolate, ca rezultat al unui concurs de condiŃii care ne scapă. vârstă din bandă se instalaseră, ca să mănânce, deasupra porŃii
De ce cutare grup de celule, care formează o asociaŃie castelului"8.
dinamică, este pus în mişcare mai degrabă decât cutare altul? Mecanismul reamintirii în aceste două cazuri nu poate
Nu putem invoca nici o cauză, nici fiziologică, nici psiholo- face loc nici unui echivoc: este o reviviscenŃă prin contiguitate
gică. Singurele cazuri în care s-ar putea semnala o aparenŃă de în spaŃiu. Aceste cazuri prezintă, desigur, doar într-o formă
lege sunt acelea despre care vom vorbi mai jos, în care mai mai frapantă şi mai rară, ceea ce se întâlneşte în fiecare clipă
multe limbi revin succesiv în memorie. în viaŃă9. Cui nu i s-a întâmplat, spre a regăsi o amintire
Activările parŃiale rezultă cel mai adesea din cauze pierdută pe moment, să se întoarcă la locul în care i-a apărut
morbide - acelea care au fost indicate mai sus; dar există cazuri ideea, punându-se, pe cât posibil, în aceeaşi situaŃie materială
în care ele se produc în starea de sănătate. Iată două exemple şi văzând-o cum renaşte deodată?
de felul acesta: Cât priveşte hipermnezia cu cauză morbidă, nu voi da
„O doamnă, aflată în ultima perioadă a unei maladii decât un exemplu care să ilustreze acest tip:
cronice, a fost dusă de la Londra la Ńară. FetiŃa ei, care încă nu „La vârsta de patru ani, un copil, în urma unei fracturi la
vorbea (infant), i-a fost adusă acolo, şi, după o scurtă şedere, a craniu, a suferit o operaŃie cu trepanul. însănătoşindu-se, nu a
fost readusă la oraş. După câteva zile, doamna a decedat. Fiica păstrat nici o amintire, nici despre accident, nici despre
sa a crescut fără a-şi aminti de mama ei până la vârsta adultă. operaŃie. La vârsta de cincisprezece ani, însă, cuprins de un
Ultima oară o văzuse în camera în care ea avea să moară. Cu delir cauzat de febră, i-a descris mamei sale operaŃia, oamenii
toate că nu ştia de lucrul acesta, intrând în acea cameră a care asistaseră, vestimentaŃia lor şi alte detalii, cu o mare
exactitate. Până atunci el nu vorbise niciodată de toate acestea
tresărit. Fiind întrebată de cauza emoŃiei, a spus: «Am impresia
şi nici nu auzise vreodată pe nimeni înşirând toate acele
clară că am mai intrat, odinioară, în această cameră. în colŃul
amănunte"10.
acela era o doamnă culcată, care părea foarte bolnavă şi care ReviviscenŃă limbilor complet uitate merită să ne oprim
s-a aplecat asupra mea, plângând»"7. la ea ceva mai mult. Cazul relatat de Coleridge11 este atât de
142 143
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

cunoscut, încât mă voi feri să vorbesc despre el. Există multe Dar nici un fapt nu este mai instructiv decât acela relatat
altele de acelaşi gen, care pot fi găsite în lucrările lui Aber- de acelaşi dr. Rush: „Ştiu de la un pastor luteran de origine
crombie, Hamilton, Carpenter. Somnul anestezic provocat de germană, care trăieşte în America şi care are în congregaŃia sa
cloroform sau de eter poate produce aceleaşi efecte ca excitaŃia un număr considerabil de germani şi de suedezi, care, aproape
febrilă. „Un bătrân pădurar trăise în tinereŃe la frontierele toŃi, înainte de a muri se rugau în limba lor maternă. «Am -
poloneze şi nu auzise vorbindu-se decât poloneza. După aceea spune el - exemple nenumărate, cu toate că mulŃi dintre ei,
nu locuise decât în districte germane. Copiii săi ne asigură că sunt sigur, nu au vorbit germana sau suedeza de cincizeci sau
de treizeci sau patruzeci de ani el nu a auzit şi nu a pronunŃat
şaizeci de ani»".
nici un cuvânt polonez. în timpul unei anestezii, care a durat
Winslow notează şi el că acei catolici convertiŃi la protes-
circa două ore, omul acela nu a vorbit, nu s-a rugat şi n-a cântat
tantism, în timpul delirului de dinaintea morŃii, s-au rugat
decât în poloneză"12.
exclusiv după formularul Bisericii romane13.
Ceea ce este mai curios decât revenirea unei limbi, este
revenirea regresivă a mai multor limbi. Din păcate, autorii care Bine interpretată, această reîntoarcere a limbilor şi
vorbesc despre lucrul acesta o fac cu titlu de simplă bizarerie, formulelor pierdute nu mi se pare decât un caz particular al
fără a da toate informaŃiile necesare interpretării faptelor. legii regresiunii. Ca urmare a unui proces morbid14, care cel
Cazul cel mai clar a fost relatat de dr. Rush, din mai adesea sfârşeşte cu moartea, straturile cele mai recente ale
Philadelphia, în ale sale Medical Inquiries and Observations memoriei s-au distrus, iar acest proces de distrugere, care
upon Diseases ofthe Mind. „Un italian, dr. Scandella, om de coboară, din aproape în aproape, până la achiziŃiile cele mai
o erudiŃie remarcabilă, locuia în America. Era profesor de vechi, adică cele mai trainice, le reactivează în mod temporar,
italiană, engleză şi franceză. S-a îmbolnăvit de febra galbenă, le reduce pentru un timp în conştiinŃă, înainte de a le face să
de care a şi murit, la New York; la începutul bolii el vorbea dispară pentru totdeauna. Hipermnezia nu ar fi deci decât
engleza, la mijlocul ei vorbea franceza, iar în ziua morŃii a rezultatul unor condiŃii total negative; regresiunea ar rezulta
vorbit italiana, limba sa natală". nu dintr-o reîntoarcere normală în conştiinŃă, ci din suprimarea
Acelaşi autor vorbeşte, în termeni destul de confuzi, de o unor stări mai vii şi mai intense: ar fi ca o voce slabă care nu se
femeie care avea accese de nebunie trecătoare. La început ea poate face auzită decât atunci când oamenii cu voce puternică
vorbeşte o italiana stricată, în momentul culminant al bolii au dispărut. Aceste achiziŃii, aceste deprinderi din copilărie sau
vorbeşte franceza, în perioada de defervescenŃă vorbeşte din tinereŃe revin în prim-plan nu pentru că o cauză oarecare le
germana, iar de îndată ce intră în convalescenŃă trece la limba împinge în faŃă, ci pentru că nimic nu le mai stă în cale.
sa maternă (engleza). ReviviscenŃele de acest fel nu sunt, în sens strict, decât o
Dacă lăsăm de-o parte această regresiune prin mai multe întoarcere înapoi, la condiŃii de existenŃă care păreau dispărute
limbi, spre a ne mulŃumi cu cazuri mai simple, găsim docu- pentru totdeauna, dar pe care procesul regresiv al disoluŃiei
mente precise şi abundând în amănunte. Un francez, care trăia le-a reactivat. Mă voi abŃine, de altfel, de la reflecŃii pe care
în Anglia şi care vorbea engleza la perfecŃie, a suferit o lovitură aceste fapte le sugerează în mod firesc: le las în grija
la cap. Pe durata bolii nu a putut răspunde decât în franceză la moraliştilor. Ei vor putea mai ales demonstra cum anumite
întrebătrile care i se puneau. reveniri de ultim ceas la credinŃa religioasă, de care se face
144 145
THEODULE RIBOT MEM ORI A ŞI PATOLOGIA EI

atâta vâlvă, nu sunt pentru o psihologie clarvăzătoare decât cenŃelor posibile împuŃinându-se mult, şansele cresc în mod
necesarul efect al unei disoluŃii iremediabile15. proporŃional pentru reîntoarcerea celor mai stabile, adică a
Independent de această confirmare neaşteptată a legii celor mai vechi. Nu vreau să mai insist asupra unei ipoteze
regresiunii formulate de noi, ceea ce reiese din studierea neverificabile: scopul meu este să rămân la ceea ce putem
hipermneziilor este surprinzătoarea persistenŃă a acelor cunoaşte, fără a mă abate de aici.
condiŃii latente ale amintirii pe care le-a numit reziduuri. Fără
aceste tulburări ale memoriei nici nu le-am putea bănui Este cu neputinŃă să raportăm la vreunul dintre tipurile
existenŃa, deoarece conştiinŃa redusă la ea însăşi nu poate morbide descrise anterior o iluzie de o natură bizară, puŃin
afirma decât conservarea de stări care constituie viaŃa curentă frecventă sau cel puŃin arareori observată, deoarece nu se
şi a câtorva pe care voinŃa le Ńine sub dependenŃa sa, întrucât citează decât trei sau patru cazuri, care până în prezent nu au
au fost fixate de obişnuinŃă. primit nici o denumire specială. Wigan a numit-o, destul de
Se impune oare să tragem concluzia, pe marginea acestor impropriu, o dublă conştiinŃă, iar Sander o iluzie a memoriei
reviviscenŃe, că absolut nimic nu se pierde din memorie? Că (Erinnerungstauschung). AlŃii i-au dat numele de falsă
ceea ce a intrat o dată aici rămâne indestructibil? Că până şi memorie, care mi se pare de preferat. Ea constă în a crede că o
impresia cea mai fugitivă poate fi reactivată la un moment dat? stare în realitate nouă a fost trăită anterior, în aşa fel încât
MulŃi autori, îndeosebi Maury, au adus exemple frapante în atunci când se produce pentru prima oară pare a fi o repetiŃie.
sprijinul acestei teze. Cu toate acestea, nu am avea motive Wigan, în cartea sa bine cunoscută asupra „dualităŃii
peremptorii de a ne opune celor care ar susŃine că, chiar şi fără spiritului", relatează că, în timp ce asista la serviciul funebru
cauze morbide, unele reziduuri dispar16. Este posibil ca unele al prinŃesei Charlotte, în capela de la Windsor, a avut deodată
modificări celulare şi unele asociaŃii dinamice să fie prea sentimentul că a fost odinioară martor la acelaşi spectacol.
instabile ca să poată dura. în definitiv, se poate spune că Iluzia a fost fugitivă, dar vom vedea unele mai durabile. Lewes
persistenŃa este, dacă nu regula absolută, cel puŃin este regula, apropie pe bună dreptate acest fenomen de unele mai
iar ea caracterizează imensa majoritate a cazurilor. frecvente. Se întâmplă adesea, într-o Ńară străină, ca o cotitură
Cât priveşte modul în care aceste amintiri îndepărtate
bruscă a unei poteci sau a unui râu să ne pună în faŃa unui
sunt conservate şi reproduse, nu ştim nimic. Voi remarca doar
peisaj pe care ni se pare că l-am contemplat altădată. Introduşi
că lucrul acesta se poate concepe în lumina ipotezei adoptate
pentru prima oară la o persoană, simŃim că am mai văzut-o,
pe tot parcursul acestei lucrări.
întâlnind într-o carte idei noi, avem sentimentul că ne-au mai
Dacă admitem ca substrat material al amintirilor noastre
fost prezente în spirit17.
modificările celulelor şi ale asociaŃiilor dinamice interdepen-
După părerea mea, această iluzie se explică cu destulă
dente, atunci nu există memorie, oricât de încărcată de fapte,
uşurinŃă. Impresia receptată evocă în trecutul nostru impresii
care să nu izbutească să păstreze totul: căci, în timp ce
analoage, vagi, confuze, abia întrevăzute, dar care sunt de
modificările celulare posibile sunt limitate, asociaŃiile dina-
ajuns ca să ne facă să credem că starea cea nouă este una
mice posibile sunt fără număr. Putem presupune că vechile
repetată. Există un fond de asemănare rapid trăit între două
asociaŃii reapar atunci când cele noi, dezorganizate temporar
sau pentru totdeauna, le lasă câmp liber. Numărul revivis- stări de conştiinŃă, care duce la identificare. Este o eroare, dar
147
146
THfiODULE RIBOT MEMORI A Şl PATOLOGIA EI

ea nu este decât parŃială, deoarece există de fapt în trecutul întreaga dificultate este de a şti de ce această imagine, care ia
nostru ceva care aduce cu o primă experienŃă. naştere la un minut, la o oră, la o zi după starea reală, îi dă
Dacă această explicaŃie poate fi suficientă pentru cazuri acesteia caracterul de repetiŃie. Putem admite că mecanismul
foarte simple, iată altele în care ea nu este câtuşi de puŃin „recunoaşterii", al localizării în timp, funcŃionează de-a-ndoa-
admisibilă. selea. în ce mă priveşte, propun explicaŃia de mai jos.
Un bolnav, spune Sander, aflând de moartea unei per- Imaginea astfel formată este foarte intensă, de natură
soane pe care o cunoştea, a fost apucat de o groază indefi- halucinatorie; ea se impune ca o realitate, deoarece nimic nu
nisabilă, deoarece i se părea că deja resimŃise acea impresie. rectifică această iluzie. în consecinŃă, impresia reală este
„SimŃeam că deja mai înainte, fiind culcat aici, în acelaşi pat, împinsă pe al doilea plan, având caracterul şters al amintirilor:
a venit X şi mi-a spus: «A murit Miiller». Am răspuns: «Muller ea este localizată în trecut; pe nedrept dacă examinăm faptele
e mort mai demult, n-a putut să moară a doua oară»"18. în mod obiectiv, în mod motivat dacă le examinăm în mod
Dr. Arnold Pick19 a raportat cazul de falsă memorie cel subiectiv. Această stare halucinatorie de fapt, deşi foarte vie,
mai complet pe care îl cunosc: această tulburare se prezintă sub nu şterge impresia reală; dar întrucât se detaşează de ea,
o formă aproape cronică. Un bărbat instruit, judecându-şi întrucât a fost produsă de ea ca un efect întârziat21, trebuie să
destul de bine boala şi descriind-o în scris, către vârsta de apară ca o a doua experienŃă. Ea ia locul impresiei reale, pare
treizeci şi doi de ani a căzut victimă unei stări mentale stranii. cea mai recentă şi de fapt şi este. Pentru noi, care o judecăm
Dacă lua parte la o sărbătoare, dacă vizita vreun loc, dacă se din afară şi după ceea ce s-a petrecut în exterior, este fals ca
întâlnea cu cineva, acel eveniment, cu toate circumstanŃele impresia să fi fost receptată de două ori. Pentru bolnav, care o
sale, i se părea atât de familiar încât era sigur că deja trăise judecă după datele conştiinŃei sale, este adevărat că impresia a
aceleaşi impresii, fiind înconjurat de exact aceleaşi persoane fost receptată de două ori şi, în aceste limite, afirmaŃia sa este
sau de aceleaşi obiecte, cu acelaşi cer, aceeaşi vreme etc. Dacă incontestabilă.
se apuca de vreo treabă, i se părea că o mai făcuse, în aceleaşi în sprijinul acestei explicaŃii, voi sublinia că aproape
condiŃii. Acel sentiment era trăit uneori în aceeaşi zi, după întotdeauna falsa memorie este legată de o tulburare mentală.
câteva minute sau câteva ore, uneori doar a doua zi, dar cu o Bolnava lui Pick suferea de o formă de nebunie: delirul de
perfectă claritate"20. persecuŃie. Formarea de imagini halucinatorii era deci cât se
Există în acest fenomen de falsă memorie o anomalie a poate de explicabilă. Nu pretind, de altfel, că explicaŃia mea ar
mecanismului mental care ne scapă, care este greu de înŃeles fi singura posibilă. Pentru o stare atât de insolită ar fi necesare
în cazul stării de sănătate. Bolnavul, chiar dacă este bun observaŃii mai numeroase şi mai riguroase22.
observator, nu ar putea să-1 analizeze decât încetând de a mai
fi înşelat. Cu toate acestea, mi se pare că din aceste exemple
reiese în primul rând faptul că impresia receptată se reproduce NOTE
sub formă de imagine (în terminologie fiziologică, există o
repetiŃie a procesului cerebral primitiv). Acest fenomen nu are 1
„excitations de ia memoird', în textul original. (Nota trad.)
nimic neobişnuit; este ceea ce se întâmplă în cazul oricărei 2
Pentru aceste fapte şi pentru altele de aceeaşi natură, a se vedea
amintiri care nu este cauzată de prezenŃa reală a obiectului. Winslow, op.cit., pp. 302 şi urm.

148 149
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
3
Titlul original al confesiunilor scriitorului britanic Thomas De acela în care viitorul scriitor alege el însuşi ceea ce este general şi va putea
Quincey.(Notatrad.) fi folosit în opera de artă. Căci el nu i-a ascultat pe ceilalŃi decât atunci când,
4
Th. De Quincey, Confessionsd'unmangeurd'opium,p. 142. oricât de proşti sau de nebuni ar fi fost, repetând ca nişte papagali ceea ce
5 Jean Mabillon (1632-1707), erudit francez, benedictin, considerat spun oamenii de teapa lor, ei se prefăcuseră, prin aceasta chiar, în păsări
fondator al ştiinŃei diplomatice, autor în acest sens al unei adevărate profetice, purtători de cuvânt ai unei legi psihologice. El nu-şi aminteşte
capodopere a genului: De re diplomatica (1681). O altă amplă scriere a sa, decât ceea ce este general. Prin anumite intonaŃii, prin anumite expresii ale
Vetera Anakcta (1675-1685), trece drept model de istorie obiectivă, fizionomiei, chiar dacă ele fuseseră văzute în copilăria cea mai îndepărtată,
redactată sine ira et studio. (Nota trad.) viaŃa altor oameni era reprezentată într-însul şi când, mai târziu, el va scrie,
6
Moritz Heinrich Romberg (1795-1873), medic german căruia îi va compune un gest din umeri obişnuit la mulŃi oameni, autentic ca şi când
datorăm descrierea semnului tabesului (pierderea echilibrului atunci când
ar fi fost notat într-un caiet de anatomist, dar gravat aici pentru a exprima
se stă în poziŃie verticală, cu călcâiele lipite şi cu ochii închişi) şi a semnului
un adevăr psihologic" (Marcel Proust, Timpul regăsit, voi.II \în căutarea
herniei obturante jugulatoare (durere pe traiectul nervului obturator). (Nota
timpului pierdut, XIII], traducere de Eugenia Cioculescu, Editura Minerva,
trad.)
7 Bucureşti. 1977,pp. 35-36). (Nota trad.)
Abercrombie, Essay on intellcctual Powers, p. 120. 10
8 Abercrombie, op.cit., p. 149.
Carpenter, Mental Physiology, p. 431. 11
9 Samuel Taylor Coleridge (1772-1834), unul dintre marii poeŃi
Să ne amintim modul banal în care savoarea unei madlene muiate în
ceai a declanşat în creierul lui Marcel Proust o hipermnezie creatoare, englezi. (Nota trad.).
12
materializată în romanul-fluviu de analiză psihologică Â la recherche du M.Duval, Nouv eau dict. de medecine etc, art. HYPNOTISME,
tempsperdu. Memoria scriitorului era un laborator de esenŃe psihologice p. 144.
13
vitalizate tocmai de neesenŃial: „Omul de litere îl invidiază pe pictor, i-ar Winslow, op.cit, pp. 253,265,266.305.
14
plăcea să facă crochiuri, să ia note, şi este pierdut dacă o face. însă atunci „Paria suite d'un travail morbide",în textul original. (Nota trad.)
15
când scrie, nu există nici un gest al personajelor sale, un tic, un accent care Avem aici, fără îndoială, explicaŃia c ea mai plauzibilă a unui
să nu-i fi fost inspirat de memorie; nu există un nume de personaj inventat, fenomen psihologic pus îndeobşte pe seama căinŃei mântuitoare din ceasul
sub care să nu poată pune şaizeci de nume de personaje văzute, dintre care al 12-lea, considerat ca un triumfal credinŃei. (Nota trad.)
16
unul a pozat pentru strâmbătura, altul pentru monoclul său, cutare pentru A se vede a a rtic olul l ui Del boe uf, în Re vue phis olophi que,
mânia, celălalt pentru mişcarea potrivită a braŃului ş.a. Şi atunci scriitorul 1 februarie 1880.
17
îşi dă seama că, dacă visul său de a fi pictor nu era realizabil într-un mod Lcwes, Pwblcms of Life and Mind, seria a 3-a, p. 129.
18
conştient şi voit, el a fost totuşi realizat, şi că scriitorul a făcut la rândul său Sander, Archiv fiir Psychiatrie, 1873, IV.
19
un carnet de crochiuri fără să o ştie. Căci îmboldit de instinetul care sălăşluia Arnold Pick (1851-1924), neuropsihiatru ceh care a descris în 1903
în el, cu mult înainte de a fi crezut că va deveni într-o zi scriitor, el omitea o for mă de de m enŃă prese nilă m a rc ată de o de gra da re p rogre si vă a
în mod regulat să privească atâtea lucruri pe care alŃii le observă, ceea ce intelectului, în urma unor atrofii de Ńesut nervos în lobii frontal şi parietal.
dădea prilej de acuzaŃii din partea celorlalŃi că este distrat, iar din partea lui în 1926 acestei afecŃiuni i s-a dat numele de „boala Pick". (Nota trad.)
20
însuşi că nu ştie nici să asculte, nici să vadă. în timpul acesta el impunea însă Arhiv fiir Psychiatrie, 1876, VI, 2.
21
ochilor şi urechilor sale să reŃină pentru totdeauna lucruri care altora le „comme ii a ete produit par elle apres coup", în textul original.
păreau nimicuri puerile, intonaŃia cu care fusese spusă o frază, expresia (Nota trad.)
figurii şi gestul din umeri făcut la un moment dat de cutare persoană despre 22
Dacă nu am spus nimic despre starea memoriei în nebunie este
care el nu ştia, poate, nimic altceva cu mulŃi ani în urmă, şi aceasta din cauză pentru că acest termen colectiv desemnează stări foarte diverse, iar cele mai
că aceeaşi intonaŃie o mai auzise, sau simŃea că putea s-o audă din nou, şi că importante au fost menŃionate la locul lor (manie, paralizie gene rală,
lucrul acesta este reconstituibil, durabil; simŃul a ceea ce este general este demenŃă etc). Totuşi nu va fi inutil să punem sub ochii cititorului pasajul
următor, care tratează subiectul în generalitatea sa: „în ceea ce priveşte
150
151
THfiODULE RIBOT
memoria, ea prezintă foarte mari deosebiri la alienaŃi. Uneori ea este perfect
fidelă, atât pentru faptele vieŃii anterioare cât şi pentru acelea din perioada CONCLUZIE
bolii. Dar de cele mai multe ori se observă o slăbire sub diferite forme: de
exemplu, în demenŃă... Alteori, faptele vieŃii anterioare bolii sunt sau şterse
complet din memorie (ceea ce este rar), sau sunt raportate la o mare distanŃă
(ceea ce se întâmplă mai frecvent), devin atât de vagi şi de străine
individului,încât abia dacă le poate recunoaşte ca fiind ale sale... Individul
vindecat de nebunie îşi aminteşte de obicei evenimentele petrecute pe
parcursul bolii şi adesea poate relata cu o precizie şi o fidelitate
surprinzătoare cele mai mărunte întâmplări din lumea exterioară,
expunându-le detaliat, cu motivaŃia de rigoare şi cu dispoziŃia de spirit care le
era caracteristică. El ştie, de asemenea, să descrie fiecare gest, fiecare
cuvânt, orice schimbare de fizionomie a persoanelor care îl vizitează...
Acest fenomen se observă în special la indivizii vindecaŃi de melancolie şi
de mania moderată; mai puŃin în urma monomaniei, despre care bolnavul
păstrează de obicei o amintire mai confuză. Când un bolnav vindecat Descrierea maladiilor memoriei şi căutarea legii care le
declară că nu-şi mai aminteşte de toate cele petrecute în cursul nebuniei, guvernează, iată ce ne-a preocupat în cartea de faŃă, până aici.
spusele lui nu trebuie acceptate decât cu rezervă, deoarece ruşinea îl face să înainte de a încheia, trebuie să spunem câteva cuvinte despre
Ńină sub tăcere anumite amintiri" (Griesinger, Trăite des maladies mentales, cauze. Fireşte, nu este vorba de cauze imediate, organice.
trad.franc, p. 78. A se vedea şi Maudsley, în Reynold's System of Chiar redusă la aceşti termeni, etiologia tulburărilor memoriei
Medecine, voi. II,p. 26).
este foarte obscură, iar ceea ce putem considera cunoscut în
Slăbirea memoriei la alcoolici este bine cunoscută. Există numeroase
exemple de acte de violenŃă comise în această stare, acte despre care nu se această privinŃă este puŃin.
păstrează nici o amintire. Alcoolismul cronic diminuează memoria, fără a Memoria constă în a conserva şi în a reproduce: conser-
o stinge, dar în perioada terminală duce la demenŃă, asociată cu amnezia. varea pare să depindă de nutriŃie, iar facultatea de reproducere
de circulaŃia generală sau locală.

1. Conservarea, care joacă rolul cel mai important,


deoarece fără ea nu este posibilă nici o reproducere, presupune
o condiŃie primară, pe care nu o putem desemna decât prin
această expresie vagă: o constituŃie normală a creierului. Am
văzut că idioŃii sunt atinşi de amnezie congenitală, de inca-
pacitate nativă de a fixa amintirile. Această condiŃie primară
este un postulat, este mai puŃin o condiŃie cât condiŃia de
existenŃă necesară a memoriei. în fapt, ea se întâlneşte la
aproape toŃi oamenii.
Această condiŃie normală fiind dată, nu este suficient ca
impresiile să fie receptate, ci trebuie ca ele să fie fixate,
152 153
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

înregistrate organic, încrustate; trebuie ca ele să devină o nutriŃia suferă şi lâncezeşte. Memoria revine o dată cu reîntoar-
modificare permanentă a encefalului; trebuie ca modificările cerea la condiŃii normale. RelaŃia lui Holland, citată mai sus,
imprimate celulelor şi fibrelor nervoase, cât şi asociaŃiile dina- este destul de explicită în această privinŃă.
mice pe care aceste elemente le formează între ele, să rămână Am văzut de asemenea că, în cazurile de amnezie tem-
stabile. Acest rezultat nu poate depinde decât de nutriŃie. porară datorate unei comoŃii cerebrale, uitarea are întotdeauna
Creierul primeşte o masă enormă de sânge, îndeosebi sub- un caracter retroactiv; ea se întinde pe o perioadă mai mult sau
stanŃa cenuşie. Nu există parte a corpului în care travaliul mai puŃin lungă, anterioară accidentului; este o regulă care nu
nutritiv să fie mai activ şi nici mai rapid. Nu cunoaştem meca- cunoaşte excepŃii. Majoritatea fiziologilor care s-au ocupat de
nismul intim al acestui travaliu. Nici măcar histologia cea mai acest fapt îl explică printr-un deficit de nutriŃie. înregistrarea
rafinată nu poate urmări moleculele în rearanjamentele lor. Nu organică, înregistrare care constă dintr-o modificare nutritivă
putem constata decât efectele acestora: tot restul este inducŃie. a substanŃei cerebrale, nu a avut timp să se producă.
Dar există fapte de tot felul care demonstrează conexiunea în sfârşit, să ne aducem aminte că forma cea mai gravă a
strânsă dintre nutriŃie şi memorie. maladiilor memoriei, amnezia progresivă a demenŃilor, a
łine de observaŃia comună faptul că copiii învaŃă cu o bătrânilor, a bolnavilor de paralizie generală, are drept cauză
miraculoasă uşurinŃă, că tot ceea ce nu cere decât memorie, ca o atrofie crescândă a elementelor nervoase. Tuburile şi celulele
învăŃarea limbilor, este rapid dobândit de ei. Se cunoaşte de suferă o degenerescentă; îndeosebi celulele sfârşesc prin a dis-
asemenea că deprinderile, adică o formă a memoriei, sunt mult părea, nelăsând în locul lor decât o grămadă de nerecunoscut.
mai lesne contractate în copilărie şi tinereŃe decât la vârsta Totalitatea acestor fapte, fiziologice şi patologice, de-
adultă. Aceasta se explică prin faptul că în copilărie activitatea monstrează că între nutriŃie şi conservare există un raport de la
procesului nutritiv este atât de mare încât conexiunile noi sunt cauză la efect. Există o coincidenŃă exactă între perioadele lor
stabilite rapid. La bătrâni, dimpotrivă, ştergerea atât de de apogeu şi de declin. VariaŃiile de scurtă sau de lungă durată
promptă a impresiilor noi coincide cu o slăbire considerabilă ale uneia se regăsesc la cealaltă. Dacă una este sau activă, sau
a acestei activităŃi. moderată, sau trenantă, lucrurile stau la fel cu cealaltă. Con-
Tot ceea ce este învăŃat prea repede nu durează. Expresia „a servarea amintirii trebuie deci să fie înŃeleasă nu în sens
asimila un lucru" nu este o metaforă. Nu voi insista asupra metafizic de „stări de suflet" care ar subzista nu se ştie unde,
unui adevăr pe care toată lumea îl repetă, dar fără a se îndoi că ci ca o stare dobândită a organului cerebral, care implică posi-
acest fapt psihic are o raŃiune organică. Pentru a fixa amintirile bilitatea de stări de conştiinŃă, atunci când se întâlnesc
este nevoie de timp, deoarece nutriŃia nu-şi realizează opera condiŃiile lor de existenŃă.
cât ai bate din palme, acea mişcare moleculară neîncetată care Rapiditatea extremă a schimburilor nutritive în creier,
o constituie trebuind să urmeze o direcŃie constantă, pe care care la o primă abordare pare a fi o cauză de instabilitate,
aceeaşi impresie periodic reînnoită este capabilă să o menŃină1. explică, dimpotrivă, fixarea amintirilor. „ReparaŃia, efec-
Oboseala, sub toate formele, este fatală pentru memorie: tuându-se pe traiectul modificat, serveşte la înregistrarea
impresiile receptate nu sunt fixate, reproducerea este foarte experienŃei. Nu are loc o simplă integrare, ci o reintegrare;
chinuitoare, adesea imposibilă. Or, oboseala este considerată substanŃa este restaurată într-un mod special după o modificare
o stare în care, ca o consecinŃă a supraactivităŃii unui organ, specială, ceea ce face ca modificarea produsă2 să fie, ca să
154 155
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

spunem aşa, încorporată sau incarnată în structura ence- reproducerea prezintă variaŃii corelative. Iată principalele fapte
falului"3. care ne pot veni în sprijin:
Ajungem astfel la raŃiunea ultimă a memoriei în ordinea Febra, la diversele sale grade, se asociază cu o supra-
biologică: ea este o impregnare. în consecinŃă, nu este de activitate cerebrală. Memoria participă aici în bună parte. Ba
mirare că un eminent chirurg englez, tratând despre acea chiar am văzut ce punct surprinzător de activare poate atinge.
modificare indelebilă pe care maladiile infecŃioase le imprimă Se ştie că în febră rapiditatea circulaŃiei este excesivă, că
Ńesuturilor vii, a scris următorul pasaj, care pare redactat de sângele este alterat, încărcat de elemente care provin dintr-o
noi: „Cum se poate presupune că creierul este organul denutriŃie prea rapidă, dintr-un travaliu de combustie exagerat.
memoriei, dacă el se schimbă mereu? Cum se face că această Găsim deci aici o variaŃie în calitate şi cantitate, care se expri-
schimbare nutritivă a tuturor moleculelor creierului nu distruge mă printr-o hipermnezie.
orice memorie? Lucrul acesta nu se întâmplă deoarece, în Chiar şi în afara stării de febră, „impresii obişnuite, care
procesul nutritiv, asimilarea se face într-un mod perfect exact. nu au prezentat nici un interes, survin adesea în memorie, pe
Efectul produs de o impresie asupra creierului (fie că este când impresii mult mai importante sau impozante au dispărut.
vorba de o percepŃie, fie de un act intelectual) este fixat aici şi Examinându-se circumstanŃele, vom găsi adesea că aceste
reŃinut, deoarece partea, oricare ar fi ea, care a fost schimbată impresii au fost receptate atunci când energia era maximă,
de acea impresie este exact reprezentată de partea care îi când exerciŃiul, plăcerea, sau ambele, sporiseră considerabil
succedă în cursul nutriŃiei"4. Oricât de paradoxală ar putea să activitatea inimii. Romancierii au notat ca pe o trăsătură a
pară o apropiere între o maladie infecŃioasă şi memorie, ea naturii umane faptul că, în momentele în care o emoŃie puter-
este, aşadar, în mod riguros exactă din punct de vedere nică a excitat circulaŃia la un grad excepŃional, grupurile de
biologic. senzaŃii cauzate de obiectele înconjurătoare pot fi reanimate
cu o mare claritate, adesea traversând chiar întreaga viaŃă"5.
2. în general, reproducerea amintirilor pare să depindă de Să mai subliniem în ce măsură reproducerea este les-
starea circulaŃiei. Problema este mai obscură decât predecenta nicioasă şi rapidă în acea perioadă a vieŃii în care sângele este
şi asupra ei nu dispunem decât de date incomplete. O primă propulsat în curenŃi repezi şi abundenŃi şi în ce măsură devine
dificultate o constituie rapiditatea fenomenelor şi per- ea lentă şi dificilă atunci când vârsta încetineşte circulaŃia Mai
manentele lor schimbări. O a doua o constituie complexitatea putem nota şi faptul că la bătrâni compoziŃia sângelui este alta,
lor: reproducerea, într-adevăr, nu depinde numai de circulaŃia că acesta este mai puŃin bogat în globule şi în albumină.
generală, ci depinde şi de circulaŃia particulară a creierului şi La persoanele epuizate de o boală îndelungată, memoria
este verosimil să existe, chiar şi la nivelul acesteia, variaŃii slăbeşte o dată cu circulaŃia. „SubiecŃii foarte nervoşi, la care
locale care au o mare influenŃă. Iar aceasta nu este totul: trebuie activitatea inimii a scăzut considerabil, se plâng de obicei de
Ńinut seama de calitatea sângelui în aceeaşi măsură ca şi de pierderea memoriei... simptom care diminuează pe măsură ce
cantitatea lui. circulaŃia revine la normal"6.
Este imposibil să se determine, fie şi numai în linii mari, Există o exaltare a memoriei atunci când circulaŃia a fost
rolul fiecăruia dintre aceşti factori în mecanismul reproducerii. modificată de stimulenŃi ca haşişul, opiul etc, care excită
Trebuie să ne limităm la a reliefa faptul că circulaŃia şi sistemul nervos înainte de a duce la o stare finală de depresie.
156 157
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

AlŃi agenŃi terapeutici produc un efect contrar, de exemplu bro- Dacă reamintirea rezultă dintr-o reeducare (caz obişnuit),
mura de potasiu, a cărei acŃiune este sedativă, hipnotică, şi rolul capital pare a reveni nutriŃiei. Rapiditatea cu care se
care, luată în doză mare, produce o încetinire a circulaŃiei. Un reînvaŃă arată că nu este pierdut totul. Celulele au putut fi
predicator a fost obligat să întrerupă folosirea acesteia, deoa- atrofiate; dar dacă nucleii lor (consideraŃi, în general, ca
rece aproape că ajunsese să-şi piardă memoria; aceasta i-a organele lor reproductive) dau naştere altor celule8, bazele
revenit de îndată ce a încetat tratamentul. memoriei sunt chiar prin aceasta restabilite: celulele-fiice
Din toate aceste fapte reiese o concluzie generală: exer- seamănă cu celulele-mamă, în virtutea acelei tendinŃe a
ciŃiul normal al memoriei presupune o circulaŃie activă şi un oricărui organism de a-şi menŃine tipul şi a tendinŃei oricărei
sânge bogat în materiale necesare integrării şi dezintegrării. De modificări dobândite de a deveni o modificare transmisă;
îndată ce această activitate se exagerează, există tendinŃa spre memoria nu este în cazul acesta decât o formă de ereditate9.
excitaŃia morbidă; de îndată ce ea scade, există tendinŃa spre
amnezie. Este imposibil să precizăm mai mult fără a intra în
pură ipoteză. De ce, în mod preferenŃial, cutare categorie de
amintiri este activată sau abolită? Nu ştim. Există atâta nepre-
văzut în fiecare caz particular de amnezie şi de hipermnezie în rezumat, memoria este o funcŃie generală a sistemului
încât ar fi himeric să încercăm o explicaŃie. Probabil că nervos. Ea are drept bază proprietatea pe care o au elementele
modificări organice foarte fugitive, cauze infintezimale fac ca, de a conserva o modificare receptată şi de a forma asociaŃii.
singura dintre toate, cutare serie să fie evocată sau să rămână Aceste asociaŃii, rezultat al experienŃei, le-am numit dinamice,
surdă la apel. Este de ajuns ca un singur element nervos să fie pentru a le distinge de asociaŃiile naturale sau anatomice.
pus în mişcare sau sa rămână paralizat: mecanismul bine Conservarea este asigurată de nutriŃie, care fixează fără
cunoscut al asociaŃiei explică restul. CâŃiva fiziologi au emis încetare deoarece reînnoieşte fără încetare. Capacitatea repro-
opinia că lapsusurile1 limitate şi temporare ale memoriei se ductivă ni s-a părut că depinde mai ales de circulaŃie.
datorează unor modificări locale şi tranzitorii în calibrul A conserva şi a reproduce: întreaga esenŃă a memoriei
arterelor, sub influenŃe vasomotorii. Ei au invocat drept este astfel ataşată la condiŃiile fundamentale ale vieŃii. Restul -
argument faptul că reamintirea este bruscă şi că este de obicei conştiinŃă, localizare exactă a amintirilor în trecut - nu este
cauzată de o emoŃie şi că emoŃiile exercită o influenŃă deo- decât o perfecŃionare. Memoria psihică nu este decât forma cea
sebită asupra sistemului nervos vasomotor. mai înaltă şi mai complexă a memoriei. A te mărgini la
în acele cazuri de pierdere completă a memoriei, despre aceasta, ca majoritatea psihologilor, este a te condamna dinainte
care am dat numeroase exemple, reamintirea depinde de de a nu vehicula decât abstracŃii.
circulaŃie şi de nutriŃie. Dacă reamintirea este bruscă (ceea ce O dată ce am stabilit aceste aspecte preliminare, am
se întâmplă rareori), ipoteza cea mai probabilă este aceea a clasificat şi am descris maladiile memoriei; şi cum o observaŃie
unei sincope funcŃionale, a unei stări „de inhibiŃie" care înce- bine făcută valorează întotdeauna mai mult decât o descriere
tează dintr-odată: această problemă este una dintre cele mai generală, fiind mai instructivă şi mai sugestivă, am ilustrat
obscure ale fiziologiei sistemului nervos. fiecare tip morbid cu câteva exemple clare şi autentice.

158 159
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

După ce am traversat o masă de fapte care va părea mul- în fine, studiul nostru de patologie a memoriei ne-a
tor cititori plicticoasă, ne-am oprit asupra rezultatelor generale condus la o concluzie generală: memoria constă dintr-un
care reies din ele: proces de organizare în grade variabile, cuprins între două
în primul rând necesitatea de a descompune memoria în limite extreme: starea nouă, înregistrarea organică.
mai multe memorii, a căror independenŃă este clar stabilită de
cazurile patologice.
Am arătat apoi că distrugerea memoriei are loc conform NOTE
cu o lege. Neglijând tulburările secundare, de scurtă durată,
puŃin instructive pentru cei care au o evoluŃie normală, am 1
„Am cunoscut - spune Abercrombie - un actor distins care, chemat
constatat: să-1 înlocuiască pe unul dintre confraŃii săi bolnav, a trebuit să înveŃe în
în cazul disoluŃiei generale a memoriei, pierderea amin- câteva ore un rol lung şi dificil. El 1-a învăŃat foarte repede şi 1-a jucat cu o
perfectă exactitate. Dar, imediat după spectacol, 1-a uitat în aşa măsură încât,
tirilor are un mers invariabil: faptele recente, ideile în general,
având de jucat acelaşi rol mai multe zile în şir, era obligat de fiecare dată
sentimentele, actele. să-1 pregătească din nou, neavând timp, spunea el, să-l „studieze". întrebat
în cazul de disoluŃie parŃială cel mai bine cunoscut (uita- asupra procedeului mental folosit atunci când a jucat rolul pentru prima
rea semnelor), pierderea amintirilor are şi ea un mers inva- oară, el mi-a răspuns că pierduse cu totul din vedere publicul, părându-i-se
riabil: numele proprii, numele comune, adjectivele şi verbele, că nu are în faŃa ochilor decât paginile cărŃii şi că, dacă ceva i-ar fi întrerupt
interjecŃiile, gesturile. această iluzie, s-ar fi oprit în mod instantaneu" (op.cit.p. 103).
2
,,/a modalite [sic!] quis'estproduite", în textul original. (Nota trad.)
în ambele cazuri mersul este identic. Avem de-a face cu 3
Maudsley,P/jysi'o/og/ede/'e.sp/7(,trad. Herzen.p. 140.
o regresiune de la cel mai nou la cel mai vechi, de la complex 4
J.Paget, Lectures on surgicalpathology, voi. I, p. 52. A se vedea şi
la simplu, de la voluntar la automat, de la mai puŃin organizat Maudsley, op. cit.,, pp. 477-478.
la mai bine organizat. 5
Herbert Spencer, Principes depsychologie, voi. I, p. 239.
6
Exactitatea acestei legi a regresiunii este verificată de /b/d., p. 241.
7
cazurile destul de rare în care disoluŃia progresivă a memoriei După cum este cunoscut, termenul lapsus are următoarele sensuri: 1)
este urmată de o vindecare: amintirile revin în ordinea inversă incapacitate de moment a cuiva de a-şi aminti de ceva de care este sigur că
are cunoştinŃă (de exemplu, un nume propriu sau comun); 2) eroare
a pierderii lor. comisă de o persoană, nu din neatenŃie, cum se crede îndeobşte, ci din cauze
Legea regresiunii ne-a permis să explicăm reviviscenŃa mai profunde, cercetate de Sigmund Freud în Psihopatologia vieŃii cotidiene
extraordinară a anumitor amintiri ca pe o întoarcere a spiritului (a se vedea S .Freud, Opere IV, traducere, avanprefaŃă şi note de dr. Leonard
îndărăt, la condiŃii de existenŃă care păreau dispărute pentru Gavriliu, cu o prefaŃă de acad. Vasile Pavelcu, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,
totdeauna. 1996). Lapsusurile observate la omul normal, arată Freud, apar ca un fel de
fază preliminară a aşa-ziselor „parafazii" care se produc în condiŃii pato-
Am ataşat legea noastră la un principiu fiziologic:
logice. „Dacă - scrie Freud - se admite că un mecanism analog aceluia al
„Degenerescenta loveşte în primul rând ceea ce s-a format mai uitării de nume poate să guverneze şi fenomenele de lapsus, explicarea aces-
recent", - şi la un principiu psihologic: „Ceea ce este complex tora din urmă devine facilă" (op.cit., p. 206). Aşa după cum a demonstrat
dispare înaintea a ceea ce este simplu, deoarece acesta a fost părintele psihanalizei, starea fiziologică (oboseală etc.) poate să favorizeze
de mai puŃine ori repetat în experienŃă". apariŃia unui lapsus prin slăbirea controlului conştient, dar nu-l generează.

160 161
THfiODULE RIBOT
Ca la toate „actele ratate", cauzele şi mecanismul lapsusului Ńin de incon-
ştientul individului, analiza dezvăluind motive adânci, caracteristice,
INDICE DE NUME
incomplet refulate şi gata să se dea de gol. (Nota trad.)
8
A se vedea nota 63 de la capitolul I. (Nota trad.)
9
Pentru mai multe detalii asupra acestui aspect, a se vedea în Brain
articolul citat anterior.

BROADBENT: 131
ABERCROMBIE: 62, 115, BROCA,P.:60,127,131,134,135
144,150,151,161 BRODMANN: 60
AJURIAGUERRA: 134
ASELM de Canterbury, 59 C
ARSENI, Constantin: 14,16 CALMEIL: 114
AZAM: 80,82,83,84,85 CARPENTER: 24, 37, 57, 58,61,
71, 105, 106, 116, 118, 133,
144,150
BAILLARGER,Jules;92,93,107, CIOCULESCU, Eugenia: 151
134 CLEMENT al Vl-lea: 141
BAIN, Alexander: 26,56,57,126 CLIFFORD: 20
BALLANTYNE;49,61 COLERIDGE,S.T.:143,151
BARBIZET,J.; 15 BASTIAN: 33 COLLBURN,Zerah:110
BAUDRY,F.: 137,138 COMBE, 105
BEALE,Lionel:31 BEAR,M.F.: CONSTANTINESCU.Ovid: 104
16 BEATTIE:115 BEHTEREV: COOPER,L.N.:16 CRICK,
12 BERGSON: 61 Francis: 58
BERKELEY,George:43,6l
BINET,Alfred: 11,16
BREBAN,Nicolae:107 DĂN1LĂ, Leon: 14,16
BRIDGES: 33 BRINTON: 33 DELAY.Jean: 15
DELBOEUFL:57,151
DEJERINE,J.J.:60
DORE,Gustave: 110
DOSTOEVSKI,F.M.:103

162 163
INDICE DE NUME INDICE DE NUME
DROBISCH, M.W.: 102,108 HERING: 21,57 M
DUFAY:82,83,85,105 HERZEN: 108 MABILLON,Jean:141,140 QUlNCEY.Thomasde: 141,150
DUMBRAVĂ, Izabela: 104 HOLLAND: 155 MACAULEY.Th.B.: 50,61
DU NN: 79,105 HOROCHE,Michel-Pierre: 106 MACNISH: 81,84,85,99,105
DUVAL,M.:151 HOSTETLER,A.J.:16 MAGNAN; 104 REASON.J.; 15
HUXLEY:20 MAIORESCU,Titu: 108 MARAJ: REYNOLDS: 90,106
HYDEN,H.: 13,16 58 MĂRIE, Pierre: 134 RITI: 107 ROGERS: 49
EBNER,F.F.:16 MAUDSLEY: 20, 27, 36, 41, 57, ROMBERG,M.H.:141,150
EXNER: 36 136,152,161 ROSTAN.Leon: 123,137
IANOŞI.Ion: 104 MARGINE ANU,Nicolae: 16 RUSH: 144,145
IRELAND: 108 MEILI,Richard:15,16
FALRET, Jules: 92,104,107,108, ITARD: 129 MESMET: 84 MEYNERT:31
136,137 FAVILLE: 92 MOREL: 104 MOR1N, SANDER:147, 148, 151
FELDMANN: 107 FERR1ER, Edgard: 135,136 MOTET: 104 SCANDELLA: 144
David: 30,40,57 FREUD.S.: JACKSON,J.H.: 61,65,67,69,98, MOZART: 110 SCOTT,Walter:49
58,59,134,135,161 104,131,136 MULER,Max:128,138 SECENOV,I.M.:9
JANET, Pierre: 11,16 MYCIELSKA.K.: 15 SEQUARD, Brown: 105,125
SHARPEY:72,74,79
GALL.F.J.: 110,133 GAVRILIU, K N SMERDEAKOV: 103
Leonard: 106, 107, KANT,1.:61 KOEHLER, 12 NEWTON: 49 SOCRATE: 104
108,161 KOEMPFEN,M.:107 NIELSEN,J.M.:60 SPENCER, Herbert: 36, 62, 133,
GAZELLES: 57 GOLU,Mihai: KORSAKOV.Serghei: 15 161
14,16 GOODGLASS.H.: 134 KREINDLER,A.: 13,16 O SPINOZA,B.:10,16 SPR1NG:61
GRANV1LLE, Mortimer: 71,78 KUSSMAUL:126,128,129,131, OGLE,W.:127 SPURZHEIMJ.C: 133
GRASSET: 132 GRATIOLET, 136.137,138 OMBREDANE,Andre:136 SQUIRE,L.R.:16
Louis-Pierre: 60, STERIADE.Mircea: 10,15
128,133,137 GRIESINGER, STEWART, Dugald: 44,61,110
Wilhelm: 92, 93, LAYCOCK: 61,70,78,104 PAGET.J.: 161 PAPEZ, James W.:
106,107,108,152 LEGROUX: 137 14 PAVELCU,Vasile:161
LEURET: 106 PAVLOV.I.P.: 12,57,58 TAINE, H.: 44, 61, 62, 105,107,
LEWES, G. H.: 23,33. 57, 110, PICK.Amold: 148,149,151 110,130,133
HAMILTON.William: 84,59,144 133,147,151 PIERON,Henri:9,15 PROUST, TONOlU,Vasile:135
HARTLEY,David:22,57 LEYDEN: 62 LINNE, Marcel: 133, 137, 150, 151 TROUSSEAU, Armând: 57, 65,
HARTMANN, Eduard: 34,58 Cari: 49,61 LORDAT: 104, 123, 126, 127, 131, 132,
HECAEN.H.: 134 HERBART.35 123,137 LURIA.A.Q.: 134,136,137
15,134 LUYS: 57,133 TULVING.E.: 16
164
165
INDICE DE NUME
WERNICHE,Carl:60,134 LAEDHURILE IRI ŞI UŃJIVERS ENCICLOPEDIC AU
VERNET,Horace:110 WHITNEY:13O,138 APĂRUT:
VIERORDT: 51,62 VIEUSSENS: WIGAN: 147
59 VILLERMAY, Louyer 95, Bujor T. Rîpeanu, Cristina Corciovescu - DicŃionar de cinema 47.500 lei
WINSLOW.Forbes: 42,49,60,61, Larousse - DicŃionar de psihologie 37.900 lei
104,
79,105,108,133,145,149,151 Larousse - DicŃionar de psihiatrie 46.900 lei
116,133 Larousse - DicŃionar de psihanaliză 24.900 lei
VILLIERS: 78 WUNDT: 26,39,59
Larousse - DicŃionar de filosofie 32.900 lei
WYCHERLEY,William: 50,62 Larousse - DicŃionar de sociologie 10.500 lei
Larousse - DicŃionar de civilizaŃie musulmană 24.900 lei
Larousse - DicŃionar de civilizaŃie egipteană 22.500 lei
WATSON, James: 12,58 Larousse - DicŃionarul spaŃiului 32.000 lei
WEBER, H: 62 ZAZZO,Rene: 10, 15, Jacques Derrida - Diseminarea 26.900 lei
Brice Parain - Logosul platonician 19.900 lei
Marcel Gauchet - Inconştientul cerebral 14.900 lei
Matila Ghyka - Filosofia şi mistica numărului 27.900 lei
Jeanne Ancelet-Hustache - Meister Eckhart şi mistica renană 17.900 lei
Mircea Eliade - Mituri, vise şi mistere 24.900 lei
Patricia Hidiroglu - Apa divină 16.900 lei
FranŃois Brune - Hristos şi Karma 17.000 lei
Georges Dumezil - Uitarea omului şi onoarea zeilor 26.900 lei
Georges Dumezil - Zeii suverani ai indo-europenilor 24.900 lei
Rudolf Steiner - Mistica. Gând uman, gând cosmic 14.900 lei
Rudolf Steiner - Evanghelia după Luca 16.900 lei
Rudolf Steiner - Omul suprasensibil în concepŃia antroposofică 18.900 lei
Rudolf Steiner - Creştinismul esoteric 19.900 lei
Jeanne Guesne - Corpul spiritual 18.900 lei
Marc de Smedt - Tehnici de meditaŃie 22.900 lei
A T Mann - Principiile reincarnării 17.500 lei
Christmas Humpreys - Concentrare şi meditaŃie 24.900 lei
Platon - Dialoguri (tiraj nou) 32.900 lei
Aristotel - Organon (voi. 1) 26.900 lei
Aristotel - Organon (voi. I I ) 43.000 lei
Aristotel - Poetica 32.000 lei
Gaston Berger - Tratat practic de cunoaştere a omului 14.900 lei
Alfred Adler - Cunoaşterea omului ' 28.900 lei
Alfred Binet - Sufletul şi corpul 7.000 lei
Alfred Binet - Dedublarea personalităŃii şi inconştientul 24.900 lei
Th. Ribot - VoinŃa şi patologia ei 11.900 lei
Karen Horney - Personalitatea nevrotică a epocii noastre 22.900 lei
Frieda Fordham - Introducere în psihologia lui C.G. Jung 19.900 lei
Leonard Gavriliu - Inconştientul în viziunea lui Lucian Blaga 14.900 lei
Vasile Tonoiu - în căutarea unei paradigme a complexităŃii 11.900 lei
William Shakespeare - Regele Lear ' 16.900 lei
William Shakespeare - Macbeth 16.830 lei

166
Jdrarul
Ctaj-Napoca, str. Cotita, nr.6,
Tel./Fax: 064/192408
William Golding - Oameni de hârtie 15.900 lei CP 559, OP. 9
Iris Murdoch - Dilema lui Jackson 24.900 lei
Kazuo Ishiguro - Amintirea palidă a munŃilor 22.900 lei
Eugen Simion - DimineaŃa poeŃilor 30.000 lei
Tudor Opriş - Zoologia ' ' 14.900 lei
Copacul fermecat - Poveşti 3.500 lei
Mihai Retegan, Cornel Lungu - 1956 - Explozia 13.900 lei
Andrei Avram - ContribuŃii etimologice 10.000 lei
* * * - Lichidarea lui Marcel Pauker 6.000 lei
Album - Berthelot şi România 10.000 lei
LuminiŃa BădeliŃă - Analiză matematică pentru clasa a XII-a 3.900 lei

LA EDITURILE IRI ŞI UNIVERS ENCICLOPEDIC


VOR APĂREA:
Theodule Ribot - Memoria şi patologia ei
Larousse - DicŃionar de civilizaŃie greacă Larousse
- DicŃionar de medicină Ion Calafeteanu - Români
la Hitler William Shakespeare - Visul unei nopŃi de
vară I. Kant - Critica raŃiunii pure Th. Ribot-
Memoria şi Vladimir Jankelev
ria şi patologia ei
ich - Ireversibilul şi nostalgia

Comandând prin poştă o carte apărută la una din editurile


IRI sau UNIVERS ENCICLOPEDIC
obŃineŃi o reducere de:

15%
Pentru comenzi cu o valoare mai mare de 60 000 lei obŃineŃi o reducere de:

20%
Costul expedierii prin poştă e suportat de edituri.

Adresa: CP 33-2, Bucureşti, România \ - •'


TelJfax: (401) 222 62 86,222 53 52,222 54 20
THEODULE RIBOT

MEMORI
SI PATOLOGIA E

„în lipsa memoriei, viaŃa psihică (admiŃând că prin absurd ar


putea să existe aşa ceva) s-ar pulveriza într-o serie de momente
izolate, trăite strict în prezent (deci de fapt netrăite!), fără raport
cu trecutul şi nici cu clipa imediat următoare. Memoria este aceea
care ne dă sentimentul continuităŃii, fiind un instrument strategic
al dezvoltării şi adaptării. Cu cât în memoria noastră se depozi-
tează un trecut mai bogat şi mai variat, cu atât perceperea şi price-
perea prezentului sunt mai ample şi mai profunde, iar previziunea
evenimentelor viitoare, planificarea şi dirijarea în cunoştinŃă de
cauză a conduitei, în vederea atingerii scopurilor fixate, devin tot
mai exacte şi adecvate."

Dr. LEONARD GAVRILIU

ISBN 973-97627-8-6