La Domnul eu mă rog neîncetat Copiii mei ca să-i întorci din lume Şi lângă tine să trăiască adevărat.
Ei rătăcesc în valul lumii rele
Prin întuneric umblă fără nici o ţintă Din zi în zi durerile-s mai grele Dar eu mă rog cu o credinţă neclintită.
Îi văd cum cresc şi anii trec pe rând
Iar ei rămân la fel ca mai –nainte Speranţa c-or să vină în curând Şi-ncrederea, se sterg acum din minte
Eu , tot nu încetez cu rugăciunea mea,
Nădejdea îmi rămâne-acum la Domnul Căci El cunoaste lumea că e rea, Şi stiu ce El le va deschide drumul.
Of, Doamne , cât să mai aştept?
Cît să îndur această suferinţă? Câtă durere mă apasă-n piept, Dar eu continui să ma rog cu umilinţă.
Aş vrea ca pentru ei să mă jertfesc
Şi să ma ştergi de-ar fi din cartea vieţii, Din drumul lor aş vrea să îi opresc... Cei dragi ai mei să fie-n cer cu toţii.
‘Nainte să adorm eu o dorinţă am
Şi ştii iubite Tată că eu cred în Tine! Îndeplineşte tot ce mai demult doream... Ca noi să fim cu toţii-acolo sus cu Tine!
De ce nu vrei răbdare tu să ai?
Mă-ntreabă Bunul nostru Dumnezeu. Căci , ca şi ei, tu-n lume-ai vrut să stai... Şi te-ai lăsat convins destul de greu! Ţi-aduci aminte când erai ca ei? Tu crezi că Eu am fost nerăbdător? Eu ştiu ca şi pe ei tu vrei să-i iei, Dar trebuie să fii un pic îndurător...
Nu te lăsa învins de ale tale gânduri,
Copiii Mei sunt blânzi şi răbdători! Copiii tai vor apuca aceleaşi drumuri! Pune-ţi speranţa şi să fii încrezător!