Ion Hadîrcă

Helenice

Editura Uniunii Scriitorilor Chişinău, 1998

Hadîrcă, Ion, Helenice, Editura Uniunii Scriitorilor, Chişinău, 1998

Cuprins:
Pre-text Imnul iniţierii Teoria stării iutile Ritmuri Poemul deşertului Trustul de cutii pentru Pandora Noli turbare Mandragora, cupa cu nectar Alfa şi omega 10) Cetatea ideală 11) Starea de zeitudine 12) Venus S.R.L. 13) Adunarea ortodoxiei 14) Ambasadorul Atlantidei 15) Schisma 16) Planeta pneumatică 17) Cina lui Cronos 18) Ostragon tiranul ceramicii 19) Pericle-păpuşarul 20) Hermes-olimpianul 21) Mehnir moldo-chinez 22) Elita lui Elytis 23) Naşterea silogismului 24) Măslinul ca dialect 25) Oricum va sălbătici 26) Numai marea numai mama 27) Deux ex Machina 28) Apud Joice: uliseismul 29) Eschil-corifeul 30) Ithaca-terminal galactic 31) Abia suflă icoana 32) Ecce homo 33) Madam Eternite 34) Histria 35) Sonetul tiranului şi a tiraniei sale 36) Neuromania 37) Elegie bucolică 38) Dezgheţul frigiderului Ural 39) Cal ideal de melc Troian 40) Piaţa comună 41) Sonetul liber-schimbului
1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9)

42) Garuda zburător hindus 43) Modus vivendi-XX 44) Interogatoriu 45) Ialta – Malta 46) Noli me tangere 47) Tehnologhion olimpic 48) Progolos la Thukydides 49) Irinica Eladei 50) Acropole acelaşi 51) Syrtaki imnul de adio Pre-text Sincer vorbind cu lumea nu văd ce atribuţii aş avea faţă de textele aici vădite. Nu-mi aparţine limba aparţinîndu-i Dînsei noi, imagini, ritmuri, forme, toate au fost uzate de poeţi: sofismele – de filosofi şi-njurăturile – de politicieni. Simbolurile, noduri semiotice, sunt ale altei culturi de fapt, ale Culturii. Aş putea pretinde, cu aproximaţie, doar la nişte pretexte de ecouri eline, survenite în urma unor călătorii, reflexii şi lecturi. Mai degrabă, deci, nişte pretexte de preludii sau foraje oarbe prin straturi de epoci compacte. Prilej de a comunica, pretext de-o vorbă... In stricto senso, adevăratele pretexte au existat numai în energo-generatoarele de spirit clasic ale unui Empedokles ori Sokrates – cei care au refuzat textul ca atare, savurînd oral şi mental beţia de esenţe existenţiale ce preced şi succed individul ori fapta, evenimentul fatal.

p.7

p.8

Textual vorbind, pre- şi post- sunt parantezele fiinţei, toate variaţiunile, stilurile şi metodele ( de gîndire, de artă, de putere ) sunt în afara acestor paranteze, în interiorul lor refugiindu-se tandru marea enigmă a universului – Fiinţa, şi marea enigmă a enigmei – Ideea! În această ordine / dezordine de idei este foarte greu să atingi propriu-zis imperiul copleşitor al ideii, deoarece adeseori ideea se pre-textualizează pe sine însăşi fără a se pre-textualiza. Astfel, ca să ajungi cu multă precizie la esenţa ideii în ultima, mai bine zis, în impropria ei formă de idee în sine, mereu eşti chemat să consulţi pan-ideea... Un fel de izvor sau de rîu al lui Heraclit care mereu se înrîureşte pe sine, izvorînduse şi din nou absorbindu-se, pentru a se purifica instantaneu, niciodată pe nimeni să nu-l poată scălda repetarea ...

p.9

Elada (Helenica) în ansamblul ei apare ca un fel de pre-text al civilizaţiilor moderne. Adică drept sursă a textelor de civilizaţie modernă de unde ea/ele şi-ar putea revendica suficienta autonomie faţă de matrice. Iar unde se bate pasul pe loc, tot Elada pare a fi şi pre-textul şi post-textul de spiritualizare, adică stăpîna perfectă a textualismului desăvîrşit, de neatins, intangibil. După toate acestea, evident că textele mele apar mai mult ca nişte pretexte de adîncire în pre-textul arhetipal. Concluzionînd în aceeaşi dezordine de idei marea problemă a cunoaşterii nu este dacă ideea se ajunge pe sine ( sper că am demonstrat suficient acest lucru), ci dacă ea se poate întrece,

depăşindu-se, dar mai ales precizînduse/ autoredactîndu-se chiar înainte de a fi. Rezultatul acestei viteze de supralumină ar fi pur şi simplu fantastic, aşa cum l-a intuit gînditorul modern: „ Poate că într-o bună zi vom înţelege. Atunci însă vom începe să înţelegem şi ce înseamnă a înţelege” (!). Acestea spunîndu-se de la sine mai sper Să fi irosit suficiente cuvinte pentru a demonstra că poemele/textele din faţă sunt daruri ce nu-mi aparţin. Cum nici eu nu le şi nu vă aparţin, nefiind de acum nicăieri. Ce-o fi fost dar atunci toate cele văzute, gîndite, trăite aievea? Mai nimic nu au fost... Decît nişte pre-texte... autorul

p.10

p.11

Imnul iniţierii sau exerciţii de Orfeu Nici imnul orfirc, nici homeric nici pîntecosul hexametru Nu au puteri să te cuprindă cînd singur nu le dai puteri Tu dătătorule de sine risipitorule de toate A toatelor începătorul dar şi sfîrşitul tuturor De-a valma numeros şi singur aici te bucuri colo plîngi Multiplicat în mii de graiuri nimeni nu-ţi ştie graiul tău Nici mersul tău cînd dai tîrcoale cu paşi adînci şi fără urme Deşi tot tu eşti urma urmei şi iarăşi ţie

următor Stîlp de văpaie în repaos mişcînd noian după noian Pătrunzi în orice colţ al firii dar firii eşti încă enigmă Cum dai minciunii mii de feţe iar adevărului doar una Fiind de faţă pretutindeni nu te aflăm nicăieri Deşi dai stîncilor tărie cumplit suflînd cu nesuflare Pe tot ce-am fost odinioară însufleţit de viitor Integru risipit în toate mai dincolo de tot te-aduni Peste făpturile create principiu încă necreat Eşti aluatul şi cuptorul şi pălălaia şi cenuşa Ţie ţi-s semn şi-nstilul magic ce mi-l strecori prin mădulare Mă scrii pe-al anilor papirus citindu-mi viaţa pe de rost – Primeşte dar ofranda noastră şi în nocturnele libaţii Mai picură-n aceste naiuri un strop de cîntec şi balsam Teoria stării inutile fantoşa mediocrităţilor cuvîntul fantomatic pulsează se scurge balansează pe toate meridianele centura de uzură demenţial diapazon pe unde lungi ultrascurte aceleaşi ştiri acelaşi flux sunînd în platoşa aceluiaşi reflex sentimental:

p.14

p.15

- oh stop-cardiacul preşedintelui o sole mio pavarotti pe distanţa 4 x 100 gard medalia gold i-a revenit lui papa ioan izerbegovici amen saraevo-atlanta avionul cu 300 de pasageri la bord s-a întîlnit cu „titanicus” şi au semnat pe fundul oceanului Tratatul liber-schimbului de cuvinte între cei înecaţi cu vaporul cei înecaţi cu avionul cei înecaţi cu submarinul cei înecaţi cu osul de aur cei înecaţi într-o linguriţă de argint cei ce se îneacă la mal şi restul omenirii care bine se mai ţine de un fir de pai

p.16

p.17

Ritmuri cosmic bing-bang genune – ecou zeul silabei Oh metronom sapă satanei cavou în consoane: ABC – ADN piele tam-tam glonte dum-dum ritmuri – bătaie – recul EUTHARCOS – SOCRATE unul mesia samunului speră încă-n cămilla iluziei Clio istorie -------- arc şocuri – stresuri – infarct haos Bauhaus Le Corbusier lemn de lemn – rug cuie de lemn – crist lemn – pirogă- lemur lanţ ____________caravelă _________ glob_________ şi U-n-i-v-e-r-s-u-l bing _______________ bang

p.18

Poemul deşertului Un deştept Vorbea-n deşert: Multe ni-s De nedescris Multe nu-s Demne de spus Mult-puţinul Mişcă plinul Ideală Lumea-i goală Trustul de cutii pentru Pandora Poetului Lucian Vasiliu şi veţi-fi-vom toţi cu de toatele împăcaţi/ împachetaţi toţi cei 6 mlrd de semizei pentru fiecare Trustul LTD – internaţional fiind în stare să asigure cîte-o cutiuţă / sipeţel / tirbuşon cîte-un baks de iluzii încă nefumate cîte-un microseif plin cu seifuri mai mari şi cte-un strănepot al tetralogiei antice: tetrapacul de împachetat vinul negru – ameţitor al etericei vieţi iar de pe funduleţul p.20

fiecărei cutiuţe vom descleia înăcrita Speranţă pandoreală care ne va boci fără milă într-un Microfon Transcedental Noli turbare Noli turbare Circulos meos* Piramidale Duhuri de Kheops Hoarde barbare Turme de sciţi Noli turbare Iar năvăliţi? Noli turbare Nu tulbura Zborul spiralei Spiritual Noli turbare Să nu-mi călcaţi Sfera şi cercul Peste Carpaţi Cifrul şi cercul Arcul lui Hercul Ţara-n hotare Noli turbare Noli turbare

p.21

* Nu-mi strica cercurile – (lat.)- Aşa i-ar fi spus Arhimede unui cuceritor al Siracuzei.Bruta l-a ucis, neînţelegîndu-l pe marele învăţat. p.22 Mandragora, cupa cu nectar În Agora Timpul dat cu var să nu uite-şi leagă noduri la batistă Mandragora

cupa cu nectar îşi aşteaptă-amanţii optimistă regi şi filosofi şi deputaţi în zadar îşi proiectează ora: condamnată cupei cu nitraţi moare filosofic Mandragora Alfa şi omega el şi ea polul nord polul sud Eldorado furat de un fals Belzebut ursul meu urlă-n Ursa Polară înecîndu-se-n flori de ţiţei Ecua-Dor Pe-o aripă de boyng Budda-l naşte pe Om Pneuri Alfa-Romeo din eternul Julietei rotund mamelon ea şi el A şi O Beta Gamma JR α ε Ω Cetatea ideală Platon, Republica evanescenţi piloţi elastice artere aeroport port-submarin port-artur portcigare zeii deasupra cetăţii principiul deasupra omului valuta vine prin conductă sutele mărită slutele asceţi spartani trag în ţeapă

p.23

p.24

sibariţii narcomani banca informativă a serviciilor de ambalaje livrează bagaje pentru orice clientelă administraţia publică este cimentul republicii amprentele digitale se acumulează în Marele Computer Electoral şi alegerile se fac arătînd cu degetul spre unul din candidaţi ce îndată dispare mereu salvîndu-ne din încurcătură Strategul Nevăzut Koinogamia se proclamă de la 30 pînă la 155 de ani pentru bărbaţi şi de la 20 la 30 - pentru femei muzeele dictează exerciţii de aerobică academia face eforturi pentru a argumenta ştiinţific declaraţia şefului de partid ce din greşeală a mărit circumferinţa pînă la 380 de grade cine nu-i de acord iniţiază referendum apoi cade de-acord sau în groapă ziarele-şi aleg partaghenoşii leproşii şi îndrădogostiţii – judecaţi iar mincinoşii – „ cei care pot să imite orice vor fi salutaţi ca nişte sfinţi ... şi trimişi din oraş, făcîndu-li-se coroane din funii de lînă...” Rododendronul la comandă ejaculează florile şi îşi schimbă culorile după decretul Casei de Mode Lebed & Sadam în mare ordine pe rînd cască motanii plictisiţi şi cîinii cu plăcere pipi fac la orice colţ, muzeu şi monument Starea de zeitudine

p.26

p.27

Nu cumva să te-mpingă rîvna Zeus să fii... Muritorilor doar o moarte bună li se cade. (Pindar, Istmica, V) Mai bine n-aş fi ştiut-o mai bine cădeam pradă stării de beatitudine

sau ingratitudinii crase din longitudinea basmului mai bine-o scoteam pe Cloea lui Longos Acolo-n Agora în stihia Marilor Adunări şi Proteste ce-am trăit noi de fapt ? ispita unui ideal? foamea de mit? ( setea-n deşert pentru ploaia dreptăţii?) risipitori de hotare culegători de calamităţi voi – căutarăţi Păstorul voi – adulmecarăţi păşunea Edenului şi tot voi v-aţi ascuns după celălat Uns Dar starea de zeitudine cu mine-a rămas orice turme-nrăite m-ar paşte din numai iarba zeitudinii din ale ei deşeuri zeitudinale-ar gusta acolo sus în starea de zeitudine în cămaşa de forţă a ei nici să ieşi nici să intri Doriţi să o cunoaşteţi? depuneţi şi voi un efort treceţi barem imaginar prin misterioasele-i avataruri ca să putem în continuare hrăni fantomele babilonului iluzia comunicării Venus S.R.L. după lunch ieşind din hotelul Grande Bretagne şi luînd-o la vale spre bazilica romană dacă te opreşti la ghereta cu reviste porno te acostează numaidecît un „peşte” un mesager a lui Venus

p.28

p.29

cu invitaţia să-l urmezi înspre barul Sirocco sau cinematograful Sapho ce minune pentru o mie de drahme ce zeiţă accesibilă şi ce buchet fără leac ţi-ar putea dărui mon Amour Afrodita cu ochii înguşti de pe arhipelagul Samoa - hei încotro ai şters-o ( porca madona) Adunarea ortodoxiei După conferinţa inaugurală de la Halkidiki aici în Atena Consiliul Europei hrăneşte cu ECU nostalgia Bizanţului convocînd Adunarea parlamentară a ţărilor ortodoxe foşti antihrişti din foste republici sovietice şi din fostul lagăr socialist ascultă pios şi cu evlavie uită să-şi facă cruce la binecuvîntarea Patriarhului Ecumenic Sanctitatea Sa Bartholomeos I se accentuează necesitatea ecumenismului şi se votează amendamentele Rusiei scutur capul şi nu-mi pot alunga sentimentul că mă aflu-n Dvoreţul Moscoviei Doamne cui să mă plîng să-mi împace Biserica mea dezbinată cui să-i înaintez şi contul pentru bisericile, mănăstirile şi bibliotecile devastate pentru a nu se mai compromite şi această idee măreaţă – Adunarea Ecumenică a Ortodoxiei (apropo, cărturarul nostru Nicolae Milescu Spătaru încă de la 1699! Propunea înfiinţarea Ligii popoarelor creştine ortodoxe)

p.30

p.32

sufletul meu ca o sală pustie îşi deschide porţile deasupra stadionului olimpic şi murmură AMEN Atena, 2-6 noiembrie, 1994 p.33

Ambasadorul Atlantidei Comete sateliţi şi OZN-uri plate Dispar pe veci în valuri scufundate Semn că-i rămîn pe veci ambasadorii Solul Dedal înaripînd feciorii Chiar după catastroficul hiat Sau renunţării – eu neanunţat Voi pune azi valetul să presoare Mesaj mai alb pe vînăta ninsoare Şi voi capta pe unde ultrascurte Porunci regale intrigi de la curte Cînd alte semne tainice-i planează Bat în faleze şi atlantizează Ritmuri cifrate returnate Deltei: A1 = β
10

( radical p.34

Schisma cum să separi pe Hristos de Hristos cum să separi pe Fecioară de Fecioară cum să separi pe Biserica de Biserică prin Naşterea Fiului dogma astronomică trecu stil vechi stil nou prin Crezul de la Niceea trecu filioca-

soarele răsare ortodox apune catolic şi de atunci trecutul nu-ncape în morminte şi de atunci ţările nu mai încap în hotare şi de atunci sufletul nu mai încape în suflet Planeta pneumatică dilatînd comprimînd uf şi uh cum înghit Atmosfera miliardele de coşuri ale pieptului (piepturilor) de fabrici uzine şi bipezi plus milioanele de codrule savan-taigalele plus alte-miile şi infimele de regnuri bi-patru şi poli-morfeme – de pe Alfa-Centaura pare că această anostă Planetă din vreme în vreme ba respiră şi moare ba vizează şi geme Cina lui Cronos Prins-am ceasul din odaie Stivuind secunda-n claie – Foametea Olimpului Pentru Matca Timpului Coborîtă să ierneze Lîngă lumi de antiteze: Din mierea ispitelor – Cu bruma clipitelor Din fierea osîndelor – Cu spuma secundelor Din bătaia orelor

p.35

p.36

Cu gluma erorilor Din ceasornice de mînă – Roţi mîncate de rugină Şi copilăria toată Care-a tras Timpul pe roată Sorbind resturi de vecie Din Te-miri-ce-o-să-mai-fie Ostragon, tiranul ceramicii strategul deputatul aiaiahul – mînaţi de mîinile Olarului de pe blidul de linte pe cupa de nectar pe ulciorul cu galbeni şi de pe ulciorul cu galbeni pe amfora de ceramică neagră încet înaintează tot mai sus – dinspre fund spre către gîtiţă dinspre usnă către toartă către baftă eroul ba trage din arc ba goleşte buduful se întrece cu Pan mai răsfaţă Danaidele în galopul faetonului înconjură vasul tot mai nobil mai iute mai-mai depăşind Creatorul cînd de-odată printre degete scapă alunecă fuge se sparge mii de ţăndări nici istoria n-are nevoie de ele numai plebei în mîini îi rămîne un ciob – ostragon – să voteze cum vrea: ai fost bun Themistokles dar şi alţii aşteaptă ostracizarea p.37

p.38

p.39

Pericle – păpuşarul sau artistul şi puterea Legat la mîini şi la picioare, Pericle manipulează cu sforile de la fiecare deget cîte o marionetă, care la rîndu-i struneşte cu fiecare deget ş.a.m.d. în orele de melancolie Pericle conduce statul, în orele de inspiraţie – marionetele care la rîndul lor ş.a.m.d. Discuţia noastră avu loc între actele III şi IV ale războiului peloponesiac... - Sire, cînd ai edificat Odeonul la poalele Oraşului de Sus*, ai insinuat cumva ideea că mizeria cotidiană a mic-burghezilor va completa perfect mizanscena teatrală sau magistrala viziune ţi-ai impus-o pur şi simplu nerecunoscătorului demos? - La început a fost cloaca oraşului, însă după protestele vehemente ale Mişcării ecologiste am anunţat un concurs universal cu desemnarea din timp a cîştigătorului Marelui premiu de o mie de talanţi... - Extraordinară modestie, maestre! Cred că acesta vi-i cel mai exigent monument! - „ Mormîntul oamenilor iluştri se află în orice loc şi nu este numai acela pe care îl fixează o inscripţie pe o coloană în propria lor patrie. Chiar şi pe un pămînt străin amintirea lor nescrisă trăieşte în suflete, iar nu în monumente.” - Excepţională previziune, maestre! Mai ales că aşa a şi fost, pardon, va fi, pardon, este. ( Toţi colportorii şi-au

p.40

p.42

p.43 p.44

p.45

adjudecat drepturile la monumente prin pămînturi străine şi la pămînturi străine prin monumente!). Dar, să revenim la reiterarea frumosului, sire. În condiţiile de competiţie cu suveranul, oare cum şi-au păstrat virginitatea simţului de libertate a creaţiei bunii tăi amici şi persoane de încredere în campania electorală – sculptorul Phidias, dramaturgul Sophokles, poetesa Aspasia şi harmonistul Menelaos? - Aceasta-i sacramentala întrebare a esteticii din toate timpurile! Independenţa şi corelaţia actului de creaţie cu imperativele epocii! „ Noi atenienii, iubim frumosul, ducînd o viaţă simplă, şi filozofăm fără să ne moleşim. Ne folosim de bogăţie mai mult ca ajutor pentru faptă decît ca podoabă pentru cuvîntare...” Precum vedeţi regimul nostru este cu mult mai tolerant şi mai democratic faţă de artişti decît regimul Spartei unde tiranul Lycurg persecuta artiştii punîndu-i vara să facă gimnastică, ” iar iarna – să facă înconjurul pieţei goi şi să cînte un cîntec făcut împotriva lor înşişi” ... - Fireşte libertatea este relaţia a doi termeni, dintre care unul e subiectul subiectiv şi altul – domeniul obiectiv. În această corelaţie factorul determinant rămîne puterea, puterea de imaginaţie, puterea de dominaţie şi pur şi simplu Puterea. Aşadar, care sunt componentele Puterii, Pericle? - Bine, pe unele dintre ele ţi le pot înşira: acestea-s banii, funcţiile, informaţia şi contrainformaţia, arta de a conduce şi setea de a stăpîni, birocraţia şi structurile administrative – împletite ingenios cu frica, sărăcia, manipulare

p.46

p.47

p.48

opiniei publice, teroarea, trădarea, iarăşi banii, funcţiile, predispoziţia de a colabora, pur şi simplu, colaboraţionismul... Ce-i mai rămîne artistului în aceste împrejurări? Puterea scriitorului, să zicem, în ce constă ea şi cît costă? - Păi, e aceeaşi dintodeauna inteligenţa, forţa adevărului, incoruptibilitatea, competenţa, de asemenea talentul; informaţia, dar de alt ordin, plus stilul personal, toate conjugate cu autoritatea, popularitatea şi tirajele de masă. Totuşi, precum vedeţi, sunt cam puţine tangenţe între aceste două Puteri... Numai forţa intelectuală şi o anumită Inspiraţie, convenţional vorbind!... - Ba bine că nu! Cînd scriitorul este o Forţă, Puterea începe a-l teme şi a-l lua în calcul, căutînd să-l atragă, corupă ori să-l înlăture. Consecinţele sunt aceleaşi pînă la urmă şi exemple se pot aduna din abundenţă. Dar scriitorul este o putere numai atunci cînd este. - Bineînţeles. Forţa scriitorului rezidă în primul rînd în intelectul, talentul şi gloria lui, cînd le are. Risc să mă cert cu breasle, dar unirea sau uniunea scriitoricească nu sporeşte prin nimic talentul şi numai o uniue de talentaţi – cu condiţia de a fi cu adevărat talentaţi şi cu adevărat uniţi, ceea ce e cu totul dificil; numai în asemenea situaţii ei devin o veritabilă forţă de temut pentru Putere. - A-a! Nu, să fim serioşi. Artiştii, cel puţin pe la voi, nu reprezintă o forţă economică. Acţiunile lor nu au consecinţe imediate asupra societăţii, cum le-ar avea, să zicem, refuzul agrarienilor de a livra statului roada sau ultimatumul

p.49

p.50

p.51

p.52

sindicatelor sanitarilor de apeducte de a ridica salariul cu zece talanţi! Mişcările entuziaste ale mişcărilor scriitoriceşti, de scripcari şi de intelectuali patrioţi, cum s-ar spune, pot tulbura doar liniştea, opinia publică, obţinînd o anumită rezonanţă şi provocînd compasiune, admiraţia sau dezacord. Cam atît. - Cum aşa? Amintiţi-vă de greva „gulerelor albe” sau de protestul interbelic al intelectualilor, cazul Dreyfus, revolta căturarilor! Dar toată istoria gîndirii liberale!... - Regret, într-adevăr, mişcarea intelectuală internaţională poate obţine uneori ceva. De exemplu, eliberarea lui Nelson Mandela şi a Angelei Davis, sau Convenţia asupra copyright-ului... Dar cum explici faptul că în ultimii ani, de cînd am iniţiat „perestroika” polis-ului, s-a implantat printre intelectuali şi nu numai periculoasa iluzie că se poate parveni cu un articolaş colea, o poezioară patetică sau o lozincă fierbinte, preluată de masele chemate la Adunarea Naţională din Agora? - Sunt de acord că există iluzia care se poate transforma într-o dramă personală şi într.o molimă socială, dacă elanul patritic nu-i susţinut de laborioasa disciplină spirituală şi de cultura socială a măsurii în toate. Însă nu pot tolera nici pasivitatea şi îmi repugnă poziţia sicofantului care se ţine la distanţă şi persiflează totul, profitînd de faptul că pînă la urmă totul se poate contesta şi tăvăli în mocirla cinismului. - Aminteşte-ţi aici de Plato, conflictul poetului cu cetatea! În privinţa acelui care tulbură echilibrul cetăţii sunt pe deplin de acord cu magistrul. Mai ales

p.53

p.54

p.55

p. 56

în condiţiile noastre – de trecere la economia de piaţă şi a pericolului intervenţiei externe, altă soluţie nu există pentru binele comun decît izgonirea profetului din cetate.Măsura este, de fapt, valabilă pentru orice funcţionar incapabil, care-şi asumă prerogative, ce nu le onorează, şi valori ce nu-i corespund... - Este perfect ce spui, Pericle! Aş îndrăzni de aici încolo să adîncesc subiectul cu două motive noi, valabile pentru situaţia pe care o discutăm. Punctul lor de unire este tentaţia Puterii Absolute, Leviantul. Pentru strategul ce veghează ordinea Cetăţii există pericolul de a-şi motiva paza echilibrului Cetăţii prin eliminarea potenţialilor rivali... - Este clar ce vrei să spui... Al doilea motiv ar fi pactul lui Faust cu Mefisto, căci şi aici prin actul de creaţie se întrevede ieşirea către exercitarea Puterii Absolute. - Exact! Scriitorul conştient de forţa cuvîntului crede tot mai mult ( naivul!) că prin cuvînt poate schimba lumea, adeseori chiar modelînd-o prin cărţile sale în conformitate cu Idealul. Pătruns apoi de orgoliul că o stăpîneşte şi nemulţumit de procesul lent al transformărilor pe care le inspiră publicului, apelează la contactul direct cu Puterea. Altfel zis, îşi asumă Puterea cu riscul de a fi lipsit de protecţia Muzelor şi ostracizat de ai săi. - Las-o baltă! Mijlocul infailibil de a nu cultiva în jurul tău invidioşi este de a nu avea nici un merit, adică de a fi absolut mediocru, or, noi vorbim aici de cu totul altceva. Vocaţia, harul divin se pot manifesta în orice domeniu, ca

p.57

p.58

p.59

p.60

şi mediocritatea, de altfel. Eu, care ţi-am acordat aici libertatea dialogului... - Apropo, despre libertate. Consider că Adevărul şi Libertatea, implicit eliberarea ( atunci cînd libertatea e lipsă), sunt dimensiuni inerente Artelor libere şi corelaţiei Artistului cu Puterea... - Hm, ca să vezi încotro ai luat-o! - Încolo, Pericle, încolo... Acolo se orientează exhibiţiile Statului şi tot acolo se consumă drama scriitorilor în regimurile totalitare de ocupaţie. - Deschide-mi biblioteca şi vei vedea că operele autorilor disidenţi sunt cele mai gustate de mine şi aici e tot paradoxul. În condiţiile transparenţei artistul poate produce un vax şi dimpotrivă. Libertatea interioară, vreau să spun, poate fi fructificată în orice mprejurări, chiar în ororile Gulag-ului, chiar cu preţul jertfirii de sine! - În cazul acesta, libertatea exterioară este doar o formă de manifestare a altruismului generos? - Mda, am urmărit şi asemenea jertfe. Scriitorul, mai larg, dramaturgul, dirijorul, filosoful, îşi asumă uneori responsabilităţile Puterii ( fatală clipă pentru opera pe care-a trădat-o!) şi îşi consacră toată enrgia accelerînd, iar uneori şi fructificîndu-şi efortul de angajare, să zicem, în procesul de Eliberare Naţională. Este inutil să-ţi amintesc că, de regulă, roadele acestei acţiuni politice le culeg tot alţii. Martirului, fireşte, gloria postumă!... - Aşadar, să concluzionăm: Puterea pentru Artist şi actul de creaţie

p.61

p.62 p.63

p.64

p.65

p.66

p.67

este o calamitate. - Artistul şi actul de creaţie pentru Putere sunt, de regulă, o podoabă, adeseori inutilă. ................................................... ................................................................ ( Aici, Pericle, obosit de discuţie, mişcă mezinul muşcat de un ţînţar şi falanga stîngă a armatei naţionale începu o manevră confuză contra tiranilor din Siracuza. Amintindu-şi de opoziţie, artistul din el răsuci arcul ruginit al flaşnetei şi se duse căscînd să se culce în cel mai întunecos ungher al Imperiului, faţă în faţă cu scheletul Conştiinţei Sociale...) august 1995 – noiembrie 1994 î.e.n. Hermes – olimpianul cum intri-n parlamentul elen pe mîna stîngă sus în hol sculptat de Praxiteles ( sec. V î.e.n.) Hermes – olimpianul solul zeilor zeul păstorilor comerţului elocinţei şi protegul hoţiei împreună cu pruncul Dionis în braţe te salută magnific doar ochii îi sunt vigilenţi şi cam trişti sărmanul Hermes cineva din opoziţie în loc de clopoţel pentru şedinţe i-a rupt mîndria bărbătească şi acum bietul Hermes îşi învaţă pruncul de va creşte mare să fie mai prudent cu democraţia parlamentară

p.68

p.69

p.70

p.72

Menhir moldo-chinez nimic nu-i foarte-foarte bun sau foarte-foarte rău să ţină şi foarte-foarte mult – spunea chinezul foarte înţelept – iar moşul meu foarte păţit spunea cu mintea de pe urmă: dacă nu-i rea de-acuma-i bună ( cînd peste zidul chinezesc sărea) Elita lui Elytis in memoriam RÂNDUNELE tale * elitare Elytis casa ta * cuibul lor vers cu vers * pai cu pai împleteşte şi înveşniceşte de mister * barbarii şi zeii sună cerul Eladei * pămîntului trac rîndunelele-ating * poartă-n cuiburi nevăzutele coarde * mici de rîndunele vase cu puf * pistruii se îneacă în * încă viu plânsetul * surîzînd îngerilor * lui Orfeu o de astăzi vă las * Odysseas Naşterea silogismului Nu se ştie nimic – E nimic tot ce ştim Neştiutul domină ştiutul Cugetarea-i cît umbra unui fals heruvim Ce-a umbrit pentru noi începutul Din pachete de carne sufleteşte-ncarnaţi Ca-n burdufele cimpoierilor p.73

p.74

În zadar implorăm de la sacrul Parnas Dezlegarea de mit şi urcarea-n Cîntaru-ndoielilor Evident că vizibilu-i părăsit de sublim Ce va fi-i nevăzut şi-i nimic tot ce ştim Mălinul ca dialect floarea este expresia ideii divine pogorînd pe tăcuţii măslini plantele-şi vorbesc despre existenţa Zeului prin silabe de flori şi atunci cu zgîrcenie curge în poeme smolite uleiul divinităţii Oricum va sălbătici şi după topirea noastră-n neant după aruncarea făpturilor noastre în hleiul uitării numai ţâncul de noi doi îmblânzit numai câinele alb al iubirii îndelung va scânci peste măguri după ciolanul mângâierilor dulci până când oricum va sălbătici până când oricum sub o roată

p.75

p.76

p.77

Numai marea Numai mama Numai marea numai mama Numai valul între ele Numai urmele de teama Valului voind să spele Marea albă mama albă Noaptea albă de lăstuni Parcă-au risipit o salbă Imposibil s-o aduni Numai marea numai mama Numai valul le desparte Şi tăcerea le destramă Peste viaţa după moarte Marea creşte mama scade Într-o stea pe oceane Petrecând pe sub arcade Caravane caravane Deus ex machina mai întâi decorul corul situaţia spectatorii ursuzi gura-pungă mai apoi mai apoi dintr-o gură-cască sar în scenă quadriga triera polytehnica mai ales mai ales răsuflă uşuraţi cei creduli ipohondricii gospodinele studenţimea regele Lear mai târziu din trieră se deschide prora şi iese bicicleta din care se deschide ghidonul şi iese locomotiva din care se deschide Dieselul şi iese Mitsubishi din care se deschide chepengul şi iese Little Boy din care se deschide atomul şi iese Soiuz-Apollon după care se

p.78

închide situaţia şi ieşirea îşi iese din sine şi pleacă pe zebră pe roşu pe Proxima-Centaura Apud Joyce: Uliseismul galaxii îndepărtându-se – bibliotecile mai accesibilă este lâna de aur decât ziua de mâine de ieri navele-gigant naufragiază-n mass-media scilo-haribdele comunicând prin internet mestecă-ntre gingii de gheaţă orbit fără zahăr s-au înmulţit ventuzele Gorgonei tot mai dificil e să lupţi cu hit-melodiile sirenelor de cabaret bărbatul-erou se întoarce tot mai epavă la pernele Penelopei Eschil – Corifeul - Pallas Atena-ntoarce-l pe Oreste în veşnicia vetrelor funeste şi spectatorii şi măşti – înşelătoare E masca ce suspină şi nu moare Decât deşertăciunea deşteptând Mai bine tac – păcatul e-n cuvânt

p.80

p.81

Odeon-Acropole, noiembrie, 1994 Ithaca – terminal galactic După absurdul periplu Pe covata „Hispaniolei” Sau trotineta „Challenger” Naufragiaţii abisului Turiştii de fata morgana Şi campionii absenţelor Abia aici întorcîndu-se La pragul casei părinteşti Aici se îneacă în lacrimi Atena, noiembrie, 1994. Abia suflă icoana altădată Bizanţul oho pe ruinele Spartei pe aura Atenei cum dospea dinastia Comnenilor epifanii de aur suflau iconarii pălămarii trăiau într-un sunet de bronz pînă-n Hiperboreia urca analoia vanitoşi cruciaţi împotriva păgînilor regi creştini ( şi al meu ) de temut altădată stat-au scut Europei dar Balcanii ehei atît de mult / de adînc au crăpat încît abia-abia se mai desluşeşte faţa Maicii Domnului

p.82

p.84

Ecce homo (motiv medieval) I - Ce-i Omul? Ce-i fiinţa lui? - De-o fi orice nimica nu-i De-i domn ori slugă e tot o umbră Sau veche rugă care mai crede să-l afle pe N-Aude şi Nu-L Vede II - Trăieşte Omul cît şi cum şi unde? - Scînteie poate scama lumînării ori spuma mării tainică părere parcă sclipind pe val parcă sub unde III - Din ce-i croit? - Din contradicţii crude căci ori pofteşte tot ce-n jur zăreşte ori se tot mustră după ce le gustă

p.86

p.87

IV - Dar condrumeţii vieţii cine-i sunt? - Aceiaşi: Frigul Setea Foametea Frica Boala şi Moartea V - Ecce Homo: Huma Scama Boala Poftele şi Vama Madam Eternite I incredibila şi imposibila de ea ce este şi numai ce nu poate fi Madam Eternite: suflor decor şi cortină în farsele nemuririi şi boilor toreador simultan apăraţi-vă II din sforţările Ei neîntrerupte de a-l purta cît mai lin pe Marele Zeu

p.88

p.89

peste noi revărsîndu-se ritmic picură Timpul pic-pic ( uneori fără noi) ( uneori fără noimă) pic-pic Histria Histria din iarbă Histria din ruini Histria de pe burta şarpelui Glicon monedele oraşului – idoli de schimb bătuţi în pasul Centaurului: vulturi marini călare pe zburători delfini monedă falită cu circulaţie transmilenară din Milet pînă-n Transnistria – Histria traşi în săgeata stră-stră-străpunzătorului Burebista Zeii ei histrioţi histruiesc şi acum mersul şarpelui dansul păpădiilor şi baletul pescăruşilor pe oglinda lacului Sinoe pe braţul solzos al lui Histros ( din veacul VI p.l.n. lui Hristos) Sonetul tiranului şi a tiraniei lui Sherloche Holmes poetul urmei de copoi Îşi aprinse pipa-naltului furnal: - Ce delict sucit? Ce geniu criminal Bosniind balcanic se ascunde-n noi? Din ciulini portretul-robot ideal E-n computere de vînt pe cozi de oi Nu-l cunoaşteţi? Chiar acum, cu paşii moi Violă hotarul fusului orar Dogul Pedigrye se teme de Mymz Clauza de lapte adulmecă-n gurgui

p.90

p.92

Cum se-ascunde mut sub scara de do-re-mi Robul nou-născut al nimănui Mai hrănind cu şniţel viu for you, for me Tirasul Tiranul şi Tirania lui Macedonia, iunie 1997 Neuromania Din ţara Taurului prin Taurida coborînd în Labirintul Minotaurului rătăcind cu ceaunul hunic la şold şi cu lingura perpendiculară limbii amestecînd provincii imperiale pînă la imperii provinciale am ajuns să nu mai pot întoarce submarinele Corridei înapoi în coasta Tauridei în definitiv magnifica lupta de tauri – Tauromahia – eşuînd într-o banal de apocaliptică luptă de nervi – Neuromahia Budapesta, iunie, 1992 p.94 p.93

Elegie bucolică Bogat prin două ţări sărace Risipitoare de copii Eu sunt orfanul care zace Sub piatra fără căpătîi Bogata patrie săracă Tot ce mi-ai dat luai cu mine Eu sunt mileniul ce pleacă Tu eşti minunea ce-l reţine

Suflet păscut de botul fricii Că te voi pierde-n ceas răpus Tu eşti cît cuibul rîndunicii Eu fără tine-aproape nu-s Dezgheţul frigiderului Ural după paleozoic începu dezgheţul ţurţurii se sparg în ciosvîrte se revarsă în Aral urina Uralului pe un buldozer japonez îşi reia muncile Heracle boştură-i mumia candela-i rece Eurasia-şi strîmbă nasul a hoit uraganul proaspăt păstrat completează colecţia Ermitajului de pe sub pînzele roşii răsare încet un colte verzui de mamut Strasbourg, 1996 Cal ideal de melc troian Cum plouă-n Europa cu acizi Şi melcii scotocesc biblioteci Tu dragule Homer să le deschizi O Troie pentru cai ajunşi culbeci Istoria peţindu-le-o din nou Să piardă ei regate şi iluzii De dinouzauri storşi la cazinou Pe zarurile negrei Andaluzii Prin Golful Piersic piersicii piraţii Homerizeze-n colţi de crocodil Perşii chemaţi la Curtea de Juraţi Că tras-au sarcofag pe Cernobîl Ferindu-se de lapte pălămida Şi lunca juncii – de păscut metal

p.95

p.96

p.98

Şi-ar alunga aiurea piramida Un Sfinx cu domu-n spate ideal Să nu se teamă fructul de scrobeală Şi nopţile – de vînt şi licurici Furnica-şi lase dogma sa ovală Să cucerească Troia de furnici Dar tot coboară noul crucifix Spre cei uşori de globul tot mai greu Pe-o aţă de piang cînd orbul X Scrie litanii fără Dumnezeu Piaţa comună Ceramici de Tanagra Tauri de Minos Paris sedus de Leda ( Europa?) Cu detectorul de antichităţi Totul sustras şi Înghiţit de Piaţa Comună fu În sfîrşit meşterii Chiron, Dedalus, Brancuzi Pot dormi fericiţi – Totul se vinde şi se cumpără Chiar înainte de-a fi proiectat Mercuriu şi-a deschis supermarketul între Egeea şi Adriatica - Hei voi acolo cu nouă sute de paşi De ieşire-n Danubis: Cît cîntăreşte un kazaciok?

p.99

p.100

Sonetul liber-schimbului Baden-Baden? Care după cine? Ce cu ce şi cîte pentru cît ? Sare preţul, iepure orbit,

Prin păduri de cifre-ghilotine Şi cum urcă nodurile-n gît Schimb un nod pe-o viză la Maibine – Adaptat la droguri ultra-fine Scheaună microbul amărît Întrebaţi fiind la Bursa Mare - Voi ce-aveţi? Le vom răspunde mut: - Avem timp de pus la încercare Şi timp mort chiar pîn-a fi născut Căci în lumea liber-schimbătoare Noi venim din Ţara Timpului Pierdut Baden-Baden, 1997 p.101

Garuda zburător hindus Onorabilului dr. Napoleon Săvescu Din insula Bali de sub poalele Javei fugind de călduri tropicale Miki-amicul mi te-a cărat Zeitate hindusă o, Garuda! faeton accelerat Aerobus pentru Vişnu-Crişnu Capitolul 69 din Udyogaparva Mahabharatei te numeşte „ Garuda zis Ariştanemi, adăpost al universului, antichitate fără început, fără mijloc, fără sfîrşit” O, Garuda, cu clonţ şi gheare de cremene de uraniu de carambolid mişcarea aripilor tale stîrneşte furtuni la căderea penelor tale cad parlamente dintr-un găinaţ de-al tău îşi sporeşte dividendele McDonald’s-ul şi Pepsi-Cola

p.102

O, Garuda, te-am adus în templul meu căptuşit cu ziare şi cărţi nu-mi trimite mînia lui Sakhia-muni nu fîlfîi pe timpul recoltei spicoaselor în ţara mea de calamităţi şi nu-ţi scutura penele în preajma campaniei electorale altfel te dau pe mîna Televiziunii Naţionale şi s-a zis cu farmecele tale Modus vivendi - XX inadmisibil de rebel e bibanul tembel ce refuză orice legături diplomatice cu undiţa – domnişoară arătaţi-mi o fiară care să nu încapă în luneta armei de vînătoare demonstraţi-mi o cucuvea nedemontabilă pămîntu-i bun de uns cu asfalt rîul turbă fără turbine academice o mobilă repto stil Ludovic-Soare este idealul pădurii – modern foşnitoare munţii încep a dansa paso-doble numai cînd înfioraţi de tuneluri sunt niţel săltaţi în aer de nobila dinamită o şi aerul? – extrem de util în coloratura acuarelelor impresioniste ale visătoarelor furnale numai mările iată-le im-pre-vi-zi-bi-li-za-te-le cu undiţa n-ai să le prinzi în plase n-ai să le aduni nu îşi publică-n sparte oglinzi curgătoare idei de cărbuni

p.104

p.105

... nu-i nimic încă nu le găsim noi ac şi de cojocul lor ... dar omul, mamă, ce-i cu omul oare chiar să nu fie bun de nimic? Interogatoriu - Dar tu caraghiosule pe vergele sărind ? Omelkos, zeul melcilor, mă trage de mînecă, Ai fi-n stare nu casa-n spinare Ci-n ţărîne şi pietre să te prelingi de-a lungul fiinţei Drumul de argint părîndu-ţi duminică? - Dar tu daur? mă întreabă frunza de laur Rămasă cuminte pe stînca fierbinte – Tu ai putea locui permanent într-o singură stare În starea aromei sfinte-amare? - Dar tu, îmi zice Stejarul-poet Liber scriindu-şi sentimentele numai cu ghinde Tu ai putea înlemnit în pămînt Ţara ta de izvoare s-o mişti înainte? ( Eu ştiu? Cîte-odată-mi pare că-s mişcat Eu însumi: de-un val, de-o rafală de gînd vişiniu Eu – val mişcător şi eu – ţărm nemişcat Trăind în moarte şi murind de viu ) Ialta – Malta Malthus teoretizînd despre ars mortis

p.106

p.107

Ialta azi e alta? e altul gealatul? mi-a căsăpit casele memoria.n maldăre zace sughiţă-n kibbutzi mirarea iartă-le nu le ierta mortule de nu-mă uita moirele cui îmi tăiară olatul ? ale maliţioşilor forfecari de hartă? în piaţa modernă se vinde morala de ialta se vînd gogoaşe de malta învelite-n pacte vechi tratate despre utilitatea cucutei pentru imunizarea celui maltratat ialtratat Noli me tangere* Acum vorbiţi-mi Cît mai sunt Bun de bătut cu pietre spîne Cît gongul stors din clopot surd Acum se aşterne pe ruşine Cît mai aud Cît mai suport Şopîrla şoaptei prin unghere Cît pot da replica vegherii Şi nu-s cu totul mort: Cu bîta neadertalului Cu otrava iubitei reptile Să mă atingeţi acum Cu toate uneltele pusului În priza descompusului – Ciclotroane sub tălpi Şi piroane balistice bateţi În cele trei palme de mutant Vedeţi ce-aţi făcut? În această tolbă de piele Duhul aproape că nu mai poate regenera Totuşi – fie-vă milă – Mai trageţi acum Iar dincolo cînd voi urca Abur de spirit topit

p.108

p.109

În cartea şi crucea de piatră Acolo feriţi-vă: Noli me tangere Atena,1994 p.110 * Nu mă atingeţi – (lat.)- Isus vorbind Mariei din Magdala în dimineaţa învierii; interdicţia de se a atinge de persoană.

Tehnologhion olimpic aflat în anotimpul ploilor ante mileniul III 1. Efortul dialectic un bolovan hirsut eram cînd toate se fereau de mine – grifonii zefirii vulpile şi Ukemochi-ile – erau o neîntreruptă jubilare cînd îmi aruncau blana de-a dreptul în peştera de mine iar blana pe mine-mbrăcată pe loc devenea alt strat incifrat în piatră de la aceeaşi inerţie totul porni – de la inerţia şi pofta imensă de a o împinge din punctul mort – de la ratare şi frica de a nu mai rata de la Temple şi Thermophile am înţeles că la ora impasului Zeul nu te ajută de loc dacă nu-i mergi în întîmpinare El doar aşteaptă pitit lîngă tine gata să fii a-l atinge oricînd prin minuscula ta disperata sforţare 2. Proiectul sălii de gimnastică lungimea proximă – 250 de picioare de om sau 20 de ciclop x 10

p.112

- de-a latul - sărituri de centaur apriori se împerechează doao trireme prin care quadriga să nu şovăiască lectica să nu ameţească zdragonul să nu lîncezească ci liber să zburde pe mînjii săi turbo cu 4 cilindri Jaguar prin hemiciclul estaziat pe sub tribune printre genunchii de cărbune 3.Didahii de antrenament sirecici copleşul va inhala 5 (cinci) litri de oxigen şi va espira 6 ( şese) de bioxid iraiind complex din zona plexului solar pe toată circomferinţa lui Euclid tăpăligul gol să hie aşijderea zdupacul nu şi dovleacul – ni tu opincă ni tu sanda ni tu adidasă – cinci sute de ploconuri cinci sute de genuflexuri plus cîte-o mie de sărituri rostogoale piruete şi iară pînă îi va sări madibula pînă cădea-va pe brînci copleşul precum taurii după campionatele bivolare

p.113

p.114

4. Probe olimpice arcul de comprimat spaţiul cursele de broaşte ţestoase discul detestînd discuţii plate sprintul elastic marathon şi pentatlonul ca sistem filozofic apoi probele multiplica-se-vor - din start - din mingea de tenis - din punctul Zenon mişcat spre absurd - din focus - pocus - din roata ciclistului ca model Chanel - din ipohondrie - din bicepşii The Terminator-ului - dintr-un nasture turnat în plumb - din fair-play-ul hetairelor - din atins spre neatins tot mai înadins pînă cînd probabilitatea va deveni espresia ezactă a recordului absolut 5. Reguli de arbitraj la semnul Prinţului Efeb din Ionia pînă-n Patagonia în 4 vînturi 4 guri de corifeu chema-vor soarele olimpic peste plăcinta lui Ptholomeu dar pînă atnci timp de 4 ani din amfore ambrozie tequila şi metaxa nu să beiare nicicum într-un feliu nu să vadă muiare ipac utilizarea zeilor Canaris Opium şi Morfeus este sancţionată cu dez-cvali-ficarea!

p.115

p.116

pentru suliţa ruptă plăteşte acelaşi care luptă pudoarea înecată-n grota fermuarului nu mai poate fi salvată chiar cele mai sclave zile fugare înving cei mai mari campioni în meciul continuu cu moartea mereu rămînem păgubaşi dar alte victorii în fond nici nu prea contează P.S. Dreptul de emisie îl vor deţine în exclusivitate companiile „ Făi Che-fu” „ Dăi-Ceai” şi „Ai-Bi-Bi-Nai” Prologos la Thukydides Deoarece autorul afirmă că a descris întreg războiul peloponez, iar ultima carte - a VIII-a – ajunge abia la jumătate, e de presupus că undeva prin nisipurile arabe/africane mai rătăcesc Volumele IX-XV în căutarea predecesorilor papiri... 1) şi iată că nici războiul troian, nici invazia perşilor n-au prilejuit atîta suferinţa şi atîta aventură, atîtea migraţii şi atîta uitare atîtea glorii şi medalii precum... 2) Nicăieri nu lasă mai autentice urme caracterul omenesc decît în fapta războiului – astfel aceleaşi legităţi

p.117

omeneşti domina-vor viitorul, precum şi viitorul va domina în tre... 3O) ... ionienii şi corintinienii şi lacedemonienii luptînd cu flota marină imperială... 4) Chiar dacă întreaga-ţi dinastie s-ar afla în fruntea Partidului Ce Renaşte Populist, niciodată, Alcibiade, n-ai să înţelegi că izvorul trezirii nu se află întrun partid părăsit de protecţia lui Clio... .............................................................. 16) Cît priveşte Pericle nu o dată i-am sugerat că gogomănia tiranilor adeseori echivalează tirania partidelor demo... 2O) Muncile trimise de zeu suportă-le stoic, aşa cum suportă corabia pustiului baloturile sfinte aruncate pe gheb. 77) Şcoala peripatetică, atomiştii şi Hippocrates.................................... ( Aici Thukydides ucide un bou observînd cu uimire că pergamentul jupoiat fu deja scris în întregime de numeroşii doctori în istorie ai secolului nou).

p.118

p.119

Irinika Eladei Hellada, Helios e darul Mediteranei vechi remediu Altarul Terrei Gibraltarul Cu gemenii la sînii Ledei Hellada Hercule-şi întrece Poruncile săpate-n timp Milenii două şi-ncă zece De cînd te urcă pe Olimp Hellada albă eleisson

Ştiu fi-voi Hadesului prada Cu-aezii tăi la unison Cîntîndu-ţi Axion Hellada

p.120

Acropole acelaşi Teatru etern Actorii mor Rîde-n infern Un vechi autor Plînge-n eden Marele Mim Clounizăm Actul sublim Importă gestul Masca şi mina Se uită restul ( Cade cortina) Syrtaki imnul de adio la aeroport ultima salvare cu drahmele rămase îmi procur cîteva casete cu Nana Muskuri Vanghelis Teodorakis Makropoulos şi un disc-compact cu imnele lui Costas Zorba de azi înainte cu aceste tablete sonore îmi voi trata amintirile sfîşiindu-mă între zeii elini şi Treimea creştină tot mai singur şi tot mai pustiu

p.122

p.123

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful