ANIMATORUL MARTIE 2005

„ANIMATORUL”

Martie 2005
Instrument de formare
pentru animatori Dragi tineri, avem cu ce să ne veselim!
realizat de
Salezienii din România.
• PRIMĂVARA! După frigul iernii, abia aş-
Adresa Redacţiei teptăm zilele pline de lumină, flori şi culori
Salezienii Don Bosco
Str. Tazlăului, 9ale primăverii. Farmecul ei îmi aminteşte
600367 Bacău de frumuseţea vârstei voastre atât de mi-
Tel. şi fax: 0234.582330
nunată, vie, bucuroasă... Se spune că voi
E-mail:
sunteţi primăvara lumii!!! Viitorul lui, zâmbe-
salezieni@bacau.astral.ro
tul lui! Dar, dincolo de expresiile pompoase
Poza de pe copertă: (şi prea mult folosite) trebuie să recunoaş-
Sărbătoarea lui Don
Bosco, Bacău 2004
tem că nu pentru toţi este aşa. Ştiţi foarte
bine că mulţi tineri şi copii trăiesc situaţii
grele, uneori periculoase... Şi vă daţi sea-
mă că au NEVOIE de ceva..., de CINEVA! ... de VOI înşivă!
Simţiţi o oarecare chemare, simţiţi că nu puteţi să staţi cu mâinile
în sân! De aceea sunteţi „ANIMATORI” = nu pentru că sunteţi deja
gata să răspundeţi... sau pentru că ştiţi deja să vă implicaţi cum
trebuie, dar pentru că în inima voastră bate
puternic aceea mare dorinţă de a face
ceva pentru cei din jur!
Şi nu poate să rămână blocată o astfel Fiecare număr al revistei
de dorinţă! Voi puteţi deveni cu adevărat, aduce o mică contribuţie în
prin implicarea voastră, motivul adevăratei fiecare domeniu... Dacă
speranţe şi bucurii, cauza efectivei doriţi, puteţi extrage ru-
„primăveri” pentru cei care vă sunt încre- bricile ce vă interesează şi
dinţaţi! le puteţi aduna într-un
dosar.Astfel în
De unde această energie? La Cine pu- viitor veţi avea o
teţi merge pentru a mări doza? mică bibliotecă
cu mii şi mii de
• ÎNVIEREA LUI CRISTOS! idei, de sfaturi,
de sugestii…
„Animatorilor”: voi sunteţi chemaţi toc-
Un material
mai pentru a „însufleţi”, pentru a „reda via- mereu gata să-l folosiţi!
ţa”... Nu vi se pare că această chemare a
voastră are o legătură strânsă cu învierea
lui Cristos? Ba da! Cel Înviat, Harul Său, a intrat adânc în viaţă
voastră! Puterea Sa de a învinge dificultăţile, de a depăşi moartea,
de a aduce viaţă!!! De a da sens şi sprijin acţiunilor voastre. El, doar
2 (continuare în pag. 23)
ANIMATORUL
Pr. Sergio Bergamin, sdb

Într-o întâlnire recentă cu preoţii din decanatul de Dobrogea s-a pus problema:
„Ce putem face pentru a-i apropria pe tineri de Dumnezeu?”
Cred că aceasta este una dintre provocările cele mai mari
pe care un animator o poate simţi astăzi.

În renumitul vis din 1884, Don

Bosco pune aceeaşi întrebare Dar cum pot să-i readuc
unui tânăr din oratoriul său. pe calea cea bună pe aceşti
tineri atât de dragi mie, pentru
ca ei să poată regăsi vechea
A educa este chestiune de inimă ne vivacitate, bucurie, deschide-
spune don Bosco. Este o inimă în- re?
drăgostită care ştie să intre în relaţie - Cu iubire!
cu copilul pentru a face să izvorască Iubire? Dar tinerii mei n-au fost
din el capacitatea de a creşte pentru a iubiţi suficient?
deveni un om matur. Tu ştii că eu îi iubesc.
- Faptul că tinerii nu trebuie
numai să fie iubiţi, ci ca ei în-
A „E-DUCA” înseamnă:
şişi să ştie că sunt iubiţi.
„a scoate afară” ceva, a face să iasă Să înţeleagă că participând
„din copilul” pe care îl avem în faţă, la lucrurile care le plac lor, fi-
omul matur (= adultul, omul împli- ind iubiţi în toate acestea, vor
nit) prezent în el. trebui să înveţe să vadă iubi-
Dar la fel de bine, acest efort de a rea chiar şi în acele lucruri ca-
scoate la iveală întreaga maturitate, re în mod normal nu le plac,
poate fi aplicat şi pentru „noi înşi- cum ar fi: discipl ina, studiul,
ne”; înseamnă a creşte şi a ne pune mortificaţia, şi să înveţe să fa-
la dispoziţie. că aceste lucruri cu iubire.
Ce poţi face acum?
Înainte de toate trebuie să ai ideile clare despre copii şi despre ceea ce
suntem noi înşine: ce rol avem noi şi ce reprezintă omul de lângă mine.
Este necesar să priveşti cine este omul „în proiectul său original” pentru
a descoperi care sunt valorile care trebuie scoase în evidenţă.
3
ANIMATORUL MARTIE 2005

OMUL între «A FI» şi «A DA»

Primul lucru esenţial pentru om este de a fi şi nu de a avea sau de a face,

chiar dacă împreună acestea reprezintă cele trei dimensiuni tipice omului.
A fi nu este o realitate achiziţionată, dar este inclusă în dimensiunea faptu-
lui de a dărui. Totul se rezumă la „eu exist şi dăruiesc”.
Cel care s-a dăruit prin excelenţă (adică Dumnezeu) este Cel care vrea să
reverse Fiinţa sa, realitatea Iubirii sale, „dăruirea Sa infinită” asupra crea-
turilor sale capabile de a se intra în relaţie cu El însuşi.
Este important să descoperi realitatea proprie de a fi, doar în legătură cu
Dumnezeu însuşi care este iubire, izvorul acelor valori ce trebuie
„educate” şi evidenţiate în viaţa noastră. Trebuie să privim iubirea şi darul
lui Dumnezeu în profunditatea lor; doar astfel putem să ne înţelegem pe
noi înşine, şi printr-o o reflecţie interioară profundă, reuşim să ne reali-
zăm. Doar aşa putem defini cine suntem noi şi cum putem să dăm mai
mult celorlalţi (în cazul nostru copiilor pe care îi educăm).

OMUL ESTE UN «DAR»

Omul este un „dar” deoarece este iu-

bire în adevăratul sens al cuvântului a
dărui. El nu dăruieşte ceva ce are în
plus. Dăruieşte ceva ce „are” şi care
„este” unicul lucrul „preţios” = pe
sine. Iubirea se dăruieşte pe sine în-
săşi.

A IUBI NU ÎNSEAMNĂ SĂ IMPUI

UN DAR, CI SĂ ÎL OFERI …
gândindu-te că va face plăcere!
A iubi înseamnă, de fapt, să oferi celuilalt ceea ce este bine pentru el.

Moartea care stă la originea vieţii...

Pentru a mă dărui trebuie într-adevăr să mă „ofer”.
Dacă nu mă dăruiesc, nu sunt eu însumi şi nu m-aş realiza ca persoană!
Se spune că orice viaţă se naşte din moarte.
Ar fi mai corect să se spună de fapt, că orice viaţă se naşte din
DĂRUIRE!
4
ANIMATORUL

Cornel Gabor, sdb

spre o libertate sănătoasă şi responsabilă

În zilele noastre, avem mult mai multe posibilităţi de a alege cum să ne

trăim viaţa, decât acum 20 de ani, dar mulţi trăiesc ca telespectatorii ce
privesc, fără să fie protagonişti, sau nu văd mai nimic pentru că mereu
schimbă postul TV crezând că vor găsi ceva mai frumos în altă parte,
neştiind de fapt ce vor să vadă, simţindu-se condiţionaţi de bogăţia alege-
rilor ce pot fi făcute, fără a fi liberi să aleagă fericirea lor.
Pentru unele persoane, frica de a dărui ceea ce administrează, se întoar-
ce ca un bumerang, împotriva lor. La o nuntă, mirii fiind săraci, au cerut
invitaţilor să aducă fiecare vin de acasă. La ora stabilită, invitaţii s-au adu-
nat, au vărsat în grabă vinul într-un butoi mare din lemn şi s-au aşezat la
masă. La un moment dat, vornicul a făcut un semn, iar slujitorii dorind să
scoată vinul din butoi, văzură că... din păcate... acesta era plin cu apă.
Fiecare invitat gândise că într-un butoi aşa mare, puţină apă nu s-ar fi ob-
servat; şi astfel au băut toată seara numai apă.
A avea libertate adevărată, înseamnă a trăi în iubire. Cum am putea
spune că suntem liberi, când de fapt egoismul, dorinţa de a avea cât mai
mult şi de a dărui cât mai puţin sau chiar deloc, predomină în noi? Ştim cu
toţii că pentru a trăi în comuniune cu alte persoane, trebuie să descope-
rim în noi ceea ce este mai bun: să nu mă ruşinez de ceea ce sunt, dar
nici să mă înalţ prea mult în slăvi... să dăruiesc cât mai mult fără să-mi
pun problema: „... da’ mie ce-mi iese la afacerea asta?”
Cu cât sunt mai sărac, mai puţin legat de lucruri materiale, cu atât sunt
mai liber. Iată un exemplu cam stupid, dar prin care se pot înţelege mai
bine aceste lucruri: În toiul nopţii doi prieteni luară o barcă cu intenţia de a
face o plimbare prin Deltă. Urcară grăbiţi în barcă şi începură să vâsleas-
că. Pe când erau aproape de destinaţie, ziseră unul către altul:
- Ei frate, unde-am ajuns?
- Nu ştiu omule, nu vezi că nu se vede? Ia şi vâsleşte mai departe.
- Pare-mi-se ... mama mia... Ei, da’ suntem aproape de locul de unde am
plecat. De ce oare?
- O, nu... am uitat doar să dezlegăm funia ce leagă barca de mal!
Această funie reprezintă preocupările, egoismul, frica de a face primul
pas, înseamnă a fi mereu cu nasul pe sus, a fi mereu în prim plan, repre-

5
ANIMATORUL MARTIE 2005

zintă lipsa de libertate; ne gândim la faptul că era noapte - adică întune-

ric - iar absenţa luminii reprezintă tulburările noastre produse de preocu-
pări şi griji (a avea cele mai bune note, toţi să ne laude...).
În viaţă putem vedea multe lucruri faine, dar fără să ne simţim cu adevă-
rat liberi, fără a descoperi mereu orizonturi noi, după cum spunea marele
nostru scriitor, Nicolae Iorga: „Cei mai mulţi trăiesc zile, puţini trăiesc
viaţa”.
Într-o zi, unii vor spune: «ce naşpa, am vâslit degeaba, n-am cunoscut
pe deplin nimic frumos». Alţii însă se vor bucura: «la lumina soarelui, am
trăit viaţa din plin, fără să fug de greutăţi, chiar dacă m-a costat,
m-am şi distrat, dar am ajuns unde trebuia să ajung.» Folosind liberta-
tea cu responsabilitate, animatorul se acceptă pe sine însuşi, nu-i este
frică să intre în relaţie cu ceilalţi pentru că ştie că toate lucrurile negative
din viaţa sa, trecutul său nu-i spune în totalitate cine este el ca persoa-
nă, dar devine parte din ceea ce va fi.
Pentru a fi TOT MAI LIBER, animatorul nu-şi pierde timpul cu o LIBER-
TATE DE a avea lucruri, sau în care toţi să-l laude, dar caută să se cu-
noască pe sine însuşi, descoperă propria sărăcie, poate puţinele lucruri
pe care le are, recunoaşte aşadar că este limitat, că nici un om nu este
perfect, dar mai ales simte că este creat pentru ceva mult mai măreţ
şi bazându-se pe bogăţiile interioare de care dispune începe să trăias-
că în prietenie, armonie, iubire şi comuniune cu cei din jur, fără să dea
prea multă importanţă simpatiilor sau antipatiilor personale.
Un animator, vorbind cu un preot îi spuse că se simţea exclus de colegi,
că are note mici, că nu are celular, nici haine noi şi nici papuci de firmă...
că era destul de trist în viaţă. Părintele, zâmbind îi spune: „Pentru înce-
put... să ştii că ai doi ochi frumoşi!” Libertatea nu înseamnă a avea lu-
cruri şi drepturi cât mai multe sau de a face fiecare ceea ce vrea, ci posi-
bilitatea de a putea atinge un scop precis şi bun: fericirea pentru care am
fost creaţi şi pentru care este orientată întreaga noastră viaţă.
A FI LIBERI ÎNSEAMNĂ A PUTEA FACE LUCRURILE PENTRU CARE
AM FOST CREAŢI!
Astfel animatorul trăieşte o libertate sănătoasă, o LIBERTATE PEN-
TRU... un scop ce merită orice sacrificiu şi dăruire.
Aceasta este strada spre o libertate responsabilă, pentru că orice ale-
gere personală influenţează fie întreaga mea viaţă, fie viaţa celor din
jurul meu (cei ce sunt lângă mine, cei pe care îi voi cunoaşte şi urmaşii
mei); „Trăinicia fericirii tale atârnă de felul cum îţi vei înţelege viaţa”,
spunea Alexandru Vlahuţă, adică felul în care îţi trăieşti zilnic libertatea.
Simţindu-se liber, animatorul nu dă doar ceea ce are, ci se dăruieşte
pe sine însuşi în mod gratuit, fără a cere nimic în schimb, pentru că
cine este fericit, nu are nevoie de nimic pentru sine. Să trăim bine
această libertate interioară şi vom fim tot mai liberi!
6
ANIMATORUL
pr. Alois Farcaş, sdb

Să le deschidă copiilor şi tinerilor porţile fericirii, era pen-

tru Don Bosco scopul oricărei iniţiative educative în favoarea lor. Clima de fami-
lie, iubirea autentică faţă de cei mici, încrederea, faptul de a deveni pentru ei pă-
rinte, frate şi prieten... erau metodele pe care Don Bosco le folosea pentru a cu-
ceri inimile băieţilor pe care îi întâlnea, îndrumându-i spre fericirea de a se dărui
în viaţă.
Am terminat articolul trecut cu dorinţa de a ne confrunta de această dată cu:

scopul grupului şi modul de a-l conduce.

Există o frază pe care Don Bosco
le-o repeta mereu copiilor şi tineri-
lor pe care îi întâlnea: „Doresc să
vă văd fericiţi atât pe pământ cât
şi în veşnicie”. Singurul scop al
activităţii sale cu tinerii era, după
cum el însuşi afirma, ca aceştia să
devină „creştini buni şi cetăţeni
oneşti”. Don Bosco ne învaţă ast-
fel că educaţia credinţei şi cea
umană nu se pot separa. De multe
ori a întâlnit persoane care aveau
impresia că pentru a fi creştini buni
trebuiau să renunţe aici pe pământ
la fericire. Creştinismul însemna
după părerea lor efort, severitate,
frică, a fi duri cu noi înşine. Plăce-
rea de a fi împreună, bucuria, ve-
selia, sărbătoarea nu erau văzute
cu ochi buni şi nu făceau parte din
viaţa lor. În acelaşi timp, Don
Bosco nu ezita să le repete copiilor
şi tinerilor săi că „sfinţenia (a fi cu
adevărat creştini) consistă în a
fi mereu veseli”.
A le deschide copiilor şi tinerilor
porţile fericirii, era pentru Don
Bosco, scopul oricărei iniţiative
educative în favoarea lor. Pentru
a-i convinge de acest lucru pe bă-
ieţii săi, nu s-a mulţumit doar cu ca-
tehismul, cu nişte cuvinte de încu-
rajare, dar a căutat să-i cunoască
profund, să-i ajute în problemele
lor, să le găsească un loc de mun-
că... şi mai ales să-i ajute să devi-
nă protagonişti ai vieţii lor.
Cred că dorinţa de a fi fericiţi o
au şi toţi cei care participă la un
grup formativ, fie el parohial sau
oratorian. Răspunsul la această
„căutare” suntem invitaţi să-l oferim
astăzi şi noi – cateheţi, preoţi, ani-
matori - celor care trimişi de părinţii
lor, ori „obligaţi” de părinţii parohi,
ori din dorinţa de a căuta un semn
al fericirii, ne întâlnesc şi aşteaptă
un răspuns de la noi. Ar fi ingenuu
să credem că tinerii şi copiii se
mulţumesc cu nişte cuvinte goale,
predici prefabricate ori învăţate pe
de rost sau cu activităţi super-
organizate pentru a obţine răspun-
sul la „setea” lor.
Răspunsul atât de mult aşteptat
la „setea” după fericire cred că nu se
poate improviza şi nu se poate redu-
ce la anumite formule din catehism,
7
ANIMATORUL
la o predică, dar are nevoie
mai ales de o relaţie de iu-
bire care să-i permită aces-
tei „sete” să se exprime, să
fie primită, îngrijită şi potoli-
tă! Are nevoie de multă
răbdare, de o mărturie a
vieţii, de dăruire. Inima - spune Don
Bosco - este o fortăreaţă, închisă
totdeauna durităţii şi severităţii.
De aceea, să ne străduim să ne fa-
cem iubiţi, să introducem treptat
sentimentul datoriei şi al sfintei
frici de Dumnezeu, şi vom vedea
cu uşurinţă deschizându-se porţile
multor inimi”.
Cum să conducem atunci un
grup care aşteaptă de la noi răspun-
sul la nevoi atât de profunde, care
are o „sete” pe care numai Dumne-
zeu o poate potoli?
Don Bosco ne ajută şi de această
dată! „Cei care educă – spune el -
să iubească ceea ce le place tineri-
lor, iar tinerii vor iubi ceea ce le
place lor”. A iubi ceea ce le place
copiilor şi tinerilor nu înseamnă a-i
răsfăţa, ci a le arăta în mod concret
că ei sunt importanţi pentru noi şi că
tot cea ce ei trăiesc: sentimentele lor,
afectele lor, durerile lor, bucuriile lor,
viaţa lor întreagă, ne interesează. Nu
putem să nu ne interesăm atunci, de
tot ceea ce are de-a face cu viaţa lor:
de numele lor, de ziua lor de naştere,
de familiile lor, de prieteniile lor, de
interesele lor, de studiile lor, de gus-
turile lor muzicale, artistice, sportive,
de dorinţa lor după iubirea lui Dum-
8
MARTIE 2005
nezeu, de dorinţa lor de a
se dărui celorlalţi şi de a fi
importanţi pentru cineva... .
Toate aceste experienţe pe
care tinerii le trăiesc, sau
care au nevoie de a fi sti-
mulate şi încurajate fac par-
te din viaţa lor de zi cu zi şi aşteaptă
să fie însoţite de un sens, de un răs-
puns din partea noastră, care să le
transforme într-o experienţă creştină,
trăită împreună cu Dumnezeu şi în
bucuria pe care întâlnirea cu el o
aduce. Atât timp cât ne va fi frică să
ne interesăm de ceea ce ei trăiesc,
de ceea ce îi preocupă şi îi frământă,
nu vor simţi că sunt iubiţi, şi că ferici-
rea lor este dorinţa noastră cea mai
arzătoare. Noi ne vom face liniştiţi în-
tâlnirile noastre iar ei vor primi sacra-
mentele sau vor participa la momen-
tele de animaţie propuse, dar fără a
găsi bucuria credinţei lor şi a-i desco-
peri cu adevărat gustul.
Dacă noi vom fi consideraţi ca
Superiori şi nu ca părinţi, fraţi şi
prieteni, vom fi mai degrabă temuţi
şi puţin iubiţi. Trebuie să se rupă
acea barieră a neîncrederii între co-
pii, tineri şi educatori cu ajutorul unei
iubiri cordiale. De aici izvorăşte fami-
liaritatea cu tinerii care le dovedeşte
iubirea noastră, şi care este foarte
importantă, căci fără această dovadă
nu va exista încredere.
Cine vrea să fie iubit, trebuie să
facă să se vadă că iubeşte. Cel ca-
re ştie că este iubit, iubeşte, şi cel
care este iubit obţine totul, mai
ales de la tineri, inclusiv bucuria de
a se dărui, de a fi creştin adevărat.
Astfel îi vom ajuta să descopere că
Dumnezeu ne-a pus în lume pentru
ceilalţi şi că fericirea lor se constru-
ieşte în viaţa de zi cu zi.
ANIMATORUL
Iosif Ilies, sdb

Ce este jocul? Cum se alege un joc? Ce

tipuri de jocuri există? Cum ne putem da
seama care joc este potrivit pentru copiii
pe care îi avem în faţă?
La ce foloseşte jocul? Doar pentru a
pierde timpul, “a da frâu liber” copiilor,
doar pentru a se distra? Cine a zis că
distrându-se nu se pot învăţa multe lucruri
frumoase?
Jocul este cu siguranţă distracţie dar
este şi educaţie. Nu este doar un “colac
de salvare” când nu ştim ce să facem, nu
e doar un mod de a-i face fericiţi pe copii;
deseori e modul cel mai bun de a-i educa,
ocazia cea mai bună de a-i ajuta să
crească.
Nu toţi copiii sunt la fel, aşa cum nu toate jocurile sunt la fel. Deseori
alegem jocurile la întâmplare, ori jocuri care se joacă din totdeauna; însă
trebuie să ştiţi că există o logică, o teorie care ne poate fi de folos şi care
o dată învăţată ne poate ajuta să ne jucăm mai bine.
Începând din acest număr vrem sa răspundem tocmai la aceste între-
bări. Vă puteţi da seama încă din titlu că nu vorbim doar despre reguli sau
materiale de pregătit, dar despre o ştiinţă în adevăratul sens al cuvântului,
cu reguli clare care trebuie învăţate.
Nu uitaţi, însă, că nimeni şi nimic nu va putea să ia locul entuziasmului
animatorului care e convins până în adâncul sufletului de misiunea pe ca-
re o are.
JOCUL şi EDUCAŢIA
Activitatea cea mai frumoasă, deseori nu foloseşte la nimic dacă nu aju-
tă la educarea copilului. Scopul oricărei activităţi, oricărui joc, este acela
de a-l atrage pe copil pentru a-l ajuta după aceea să crească din punct de
vedere moral, fizic şi de ce nu... material.
Nu se poate educa dacă nu se cunoaşte bine copilul, de aceea e im-
portant ca el să se exprime în mod liber, să fie spontan.
Pentru copil jocul înseamnă viaţă: cum se comportă în timpul jocului
aşa se va comporta şi în viitor.
Cu ajutorul jocului se transmit adevăratele valori: sinceritatea, prietenia,
altruismul, etc.
9
ANIMATORUL MARTIE 2005
Jucând cu ceilalţi creşte spiritul de echipă, spiritul de iniţiativă, spiritul

de sacrificiu, respectul faţă de adversar.
Se dezvoltă fantezia, creativitatea, capacitatea de a intra în legătură cu

ceilalţi.
Copilul care nu ştie să se joace, cu siguranţă va avea probleme în viitor

şi puţine mijloace pentru a le depăşi.
E important ca jocul să fie bine pregătit; numai aşa copilul va participa

în mod activ.

JOCUL ESTE
IMPORTANT PENTRU
COPIL

Jocul este o activitate fundamen-

tală, indispensabilă pentru creşte-
rea şi dezvoltarea copilului.
În timpul jocului copilul devine tot
mai conştient de calităţile fizice de care dispune chiar şi de cele mai as-
cunse. Învaţă să stea cu ceilalţi, “construieşte” legături cu cei de seama
lui, respectă grupul din care face parte.
Când se joacă copilul este el însuşi, dă „frâu” liber caracterului său (“în
timpul jocului se cunosc copiii” spunea Don Bosco) se prezintă aşa cum
este el: cinstit sau mai puţin cinstit, timid sau curajos, liniştit sau curajos.

JOCUL SI ANIMATORUL

În timp ce copiii se joacă este importantă prezenţa animatorului atent,

sensibil, plin de iniţiative, plin de entuziasm, care se îngrijeşte nu doar de
distracţie dar şi de educaţia lor.
Animatorul dacă vrea ca cei mici să-l asculte, să-l respecte, să fie atenţi
la ceea ce îi învaţă trebuie să ştie să se joace.
Primul pas într-o activitate educativă, este raportul dintre animator şi
copii. Jocul este metoda cea mai rapidă, dar în acelaşi timp indispensabi-
lă, pentru a crea raporturi imediate şi spontane de prietenie.
Faptul de a împărtăşi cu copiii ceea ce le place, îl ajută pe animator să
fie considerat un “prieten” şi nu un “adult”, unul mai mare decât ei. În ace-
laşi timp îi ajută pe copii să se simtă importanţi.
Jocul îi dă posibilitatea animatorului să-i sfătuiască pe copii, să-i ajute
să-şi corecteze micile lor defecte şi să-şi dezvolte calităţile pe care le au.
Pentru aceasta e important ca animatorul să găsească jocurile care se
potrivesc vârstei copiilor pe care îi are.
10
ANIMATORUL
Pr. Venceslau Grosu, sdb

Vi s-a întâmplat vreodată să trebuiască să organizaţi o întâlnire cu un

grup al cărui membri nu se cunosc prea bine între ei? Sunt sigur că răspunsul
multora ar fi „da”! Ei, bine, vă propun câteva jocuri de cunoaştere… Sigur vor
prinde bine în astfel de situaţii şi vă vor ajuta să creaţi o climă cât mai plăcută în
grupul vostru!

MINGEA VORBĂREAŢĂ
Obiective: Cunoaşterea numelor. Comunicare. Ritm. Dezvoltarea motorie a coor-
donării. Cooperare.
► Jucătorii sunt aşezaţi în cerc şi cântă următoarea „vorbărie”, trecând din mână
în mână mingea, în ritm:
«Învârte căluşelul Lunii Park, - împreună cu mingea
cine ştie unde va merge? - Când se opreşte, cine va
vorbi?»
La ultimul vers al „vorbăriei” se întrerupe turul mingii;
jucătorul care rămâne cu mingea în mână trebuie să arunce
mingea unei persoane, aleasă de ea, în cerc.
Acesta se prezintă spunând propriul nume şi ceva particular despre sine.
Mingea reia turul cercului şi se continuă astfel până când toţi s-au prezentat.

Sugestie: ar fi bine să se amintească jucătorilor ca să lanseze mingea persoane-

lor care nu s-au prezentat încă. Pentru a facilita aceasta, se poate introduce re-
gula de a pune un picior în faţă, pentru aceia care au primit deja mingea.

LOCUITORII

Obiective: Cunoaşterea numelor. Rapiditate,

reacţie imediată. Cooperare. Coordonare.

► Participanţii se împart în grupuri de trei.

Două persoane formează o casă stând una în
faţa celeilalte şi punând împreună mâinile ridi-
cate astfel încât să se facă acoperişul; a treia
persoană se pune în mijlocul celor doi colegi
fiind locuitorul.
Pentru a da comenzile, unul dintre copii va
11
ANIMATORUL MARTIE 2005
rămâne în afara spaţiului de joc. El va fi înlocuit de următorul care va fi eliminat
la turul său.
Când cel eliminat spune: „Peretele drept (sau stâng) schimbă!”, toate persoanele
de la dreapta (sau stânga) schimbă poziţia şi caută o altă casă.
Dacă spune „Locuitorii!”, toate persoanele din mijloc îşi caută o altă casă. Dacă
spune „Cutremur!”, toate casele şi locuitorii se amestecă şi formează case noi.
După fiecare comandă, persoana rămasă afară caută să se introducă într-o casă iar
cine este eliminat, va fi noul conducător.
Jocul se termină când voinţa şi tensiunea scade.

Observaţii: Fiind un joc dinamic merge bine la începutul unui lucru de grup, pen-
tru a rupe gheaţa. Funcţionează bine cu adolescenţii şi adulţii.
Şi unde este cunoaşterea? La fiecare schimbare de „casă”, se poate lăsa un timp
pentru a face CUNOŞTINŢĂ (nume şi multe alte...) cu noul „locuitor” sau noii
„pereţi”!

NUME ÎNCRUCIŞATE
Obiective: A se cunoaşte, stabilind un prim contact. A învăţa numele.
► Fiecare scrie cu litere de tipar propriul nume la mijlocul foii (în pătrăţele).
La „start”, trebuie să caute persoana care poate face să coincidă o literă a numelui
său cu una a prenumelui celuilalt; odată întâlnită, aceasta va trebui să scrie propri-
ul nume pe foaia celuilalt, şi invers;
fiecare va trebui, astfel, să încrucişeze propriul nume cu acela al celorlalţi;
se continuă până când toţi au adunat numele tuturor.

♫ Variante: băieţii mai mari, pot adăuga trei caracteristici ale lor, de introduce-
re în cuvintele încrucişate ale celorlalţi.

Sugestii: făcând acest joc cu copiii mai mici, ar fi bine să li se explice bine la
început, cum funcţionează un cuvânt încrucişat.
Jocul poate fi folosit chiar şi în didactica unei limbii străine, sau chiar în catehe-
ză unde sunt folosite cuvintele unei anumite teme.
12
ANIMATORUL
Felix Andrei, sdb

Este un joc care se poate adapta în orice spaţiu: curtea şcolii, în

curtea bisericii, pe şosea, la pădure… oriunde! Chiar dacă explicaţia pare
a fi complicată, în realitate jocul este foarte simplu.

Materiale: - plăcuţe din placaj sau din carton (iar în caz de necesi-
tate şi de hârtie). Important este să le împărţim bine: o parte din plăcuţe
vor reprezenta insignele poliţiştilor, iar celelalte vor fi marfa contrabandişti-
lor. Ar fi bine dacă plăcuţele poliţiştilor vor fi de o culoare, iar cele ale con-
trabandiştilor de altă culoare… sau dacă nu, cel puţin să fie scrise cu cu-
lori diferite.

Produsele contrabandiştilor sunt:

 diamante = care valorează 1000 de puncte;
 avioane = 800 puncte;
 celulare = 500 puncte;
 ceasuri = 200 puncte;
 bomboane = 100 puncte.
Dacă se vrea, se pot elimina punctele, toate produsele având aceeaşi va-
loare...: este mai uşor la sfârşit, când se numără punctele.

Mod de joc: Copiii se împart în 2 echipe: poliţiştii şi contrabandiş-

tii. Contrabandiştii vor avea două baze (A şi B) iar poliţiştii una (C).

Rolul contra- bandiştilor: să ducă cât

mai multă marfă dincolo de graniţă (din A în B). Iar rolul poliţiştilor: să-i
oprească pe contrabandişti pentru a le confisca marfa.

Contrabandiştii: primesc în baza A câte o plăcuţă (marfa), pe care trebu-

ie să o transporte în baza B, încercând să-i evite pe poliţişti.
Poliţiştii: primesc la începutul jocului câte o plăcuţă fiecare (insigna). Du-
pă ce se dă startul, vor încerca să blocheze cât mai mulţi contrabandişti
13
ANIMATORUL MARTIE 2005

printr-o simplă atingere, după care urmează o mică întrecere între cei
doi, de exemplu proba bim-bum-bam.

în cazul în care câştigă poliţistul îşi vor schimba plăcuţele între ei,

fiecare întorcându-se în baza proprie: poliţistul (în baza C) pentru a
consemna arbitrului marfa confiscată, iar contrabandistul (în baza A)
pentru a putea obţine, în schimbul insignei poliţistului, altă marfă de
contrabandă
în cazul în care pierde poliţistul contrabandistul îşi va continua drumul

său, poliţistul care l-a prins permiţându-i să facă cel puţin trei paşi îna-
inte de a-l urmări din nou (sau poate urma un alt contrabandist).
În cazul în care contrabandistul reuşeşte să ajungă în baza B, lasă marfa
şi ia o insignă pentru a se putea întoarce liniştit în baza A, unde în schim-
bul insignei va primi altă marfă.

Întrecerea „Bim bum bam” se face între doi adversari,

care folosindu-se de mâini, dar fără a se atinge, au trei semne la dispoziţie
cu care se vor lupta: foarfecele, piatra şi hârtia.
Simultan cei doi vor mişca braţul (ca în fig. 1) spunând bim-
bum…
fig. 1
iar când spun bam trebuie să facă cu pumnul
unul din cele 3 semne (de exemplu fig. 2).
Cine câştigă de 2 ori este învingător.

Atenţie! Foarfecele distruge

hârtia,
hârtia distruge piatra,
iar piatra distruge foarfecele.
fig. 2
Timp de joc: se joacă un anumit timp (decis
de arbitru) după care trebuie inversate rolurile… în aşa fel încât ambele
echipe să aibă posibilitatea de a juca rolul poliţiştilor, dar şi rolul contra-
bandiştilor!
La sfârşit fiecare echipă adună şi numără marfa confiscată (când
erau poliţişti) şi marfa transportată în baza B (când erau contrabandişti).
14
Câştigă cine are mai multă marfă!
ANIMATORUL

Gabriele Visentin, sdb

De multe ori găsim în casă sticle goale şi

borcane, şi nu ştim la ce le putem folosi
sau unde le putem pune. Atunci iată o
idee foarte simplă şi frumoasă: o sticlă
poate să devine un candelabru, sau un vas
simpatic pentru un trandafir; un borcan
poate să devină un suport pentru pixuri şi
creioane de pus pe birou sau un vas pen-
tru un buchet de flori, etc.

Material: Un borcan sau o sticlă (dacă se poate din sticla transparentă), câteva
imagini drăguţe luate din coli de împachetat cadouri, sfoară colorată nu prea groa-
să, ori sfoară pentru a lega pachete poştale (cea
maro de cânepă) ori o altfel de sfoară; culori acri-
lice (acuarele în tub) sau vopsea pentru metal (cea
lucioasă), lac transparent şi material pentru a lucra
(foarfece, pensule, lipici tip aracet ...).

Procedeu: Luăm sticla goală sau borcanul, le

curăţăm bine şi le ştergem cu o cârpă uscată, pre-
gătim fundalul (adică vopsim sticla după dorinţele
„artistice” pe care le cere capodopera pe care o
vom face) cu colori acrilice sau vopsea. Când totul
e bine uscat, trecem la lipirea imaginilor creând un
desen, un mozaic, un peisaj de munte, de mare sau
un alt desen pe care ni-l sugerează fantezia noas-
tră. Pentru a lipi imagini, amestecăm o lingură de
aracet cu cinci linguri de apă într-un pahar. Când
tot e gata, cu o pensulă punem puţin din acest
amestec pe spatele imaginii şi o lipim bine pe sti-

15
ANIMATORUL MARTIE 2005
clă fără să se formeze bule de aer dedesubt. Trecem cu puţin aracet şi pe deasupra
imaginii făcând atenţie să nu se strice imaginea. Când totul s-a uscat procedăm cu
lăcuirea operei cu multă atenţie de a nu lăsa amprente pe lac.
Pentru a face un borcan învelit cu sfoară, trebuie curăţat bine borcanul, si făcute
două ture de sfoară în jurul borcanului începând de la fund, unde se lipeşte cu o
picătură de super-glu un capăt al sforii, continuând după aceea cu lipitul sforii
folosind aracet (fără apă). Când totul se usucă se poate decora sfoara borcanului
cu fundiţe, flori mici din plastic, sau cu o pamblică colorată în jurul borcanului
făcând una sau două ture şi terminând cu o fundiţă.

O altă posibilitate oferită de această activitate, este de a lipi o imagine, o poză sau
o iconiţă pe sticlă şi urmând acelaşi procedeu cu sfoara dar fără a acoperi imagi-
nea.
O alta variantă deosebită: alegem o vedere sau o iconiţă plăcută şi o lipim frumos
pe borcan cu puţin aracet şi lăsăm să se usuce ţinând imaginea cu puţină bandă
adezivă pusă pe bordura imaginii fără să atingem desenul în aşa fel ca, atunci când
o dezlipim, să nu stricăm desenul de pe imagine. Când totul este uscat, întindem
puţin aracet pe borcanul şi presarăm deasupra rume-
guş de lemn (cu cât este mai subţire cu atât e mai
bine). Lăsăm să se usuce după care retuşăm unde
trebuie şi gata. Aspectul exterior al acestui borcan
vă fi o minune deoarece vedem o imagine înconjura-
tă de lemn şi totul împreu-
na arată ca o adevărată
capodopera.
Tot cu rumeguş de lemn,
putem transforma borcanul
într-un adevărat trunchi de
lemn scobit, folosit ca vază,
iar pentru a părea cât mai
real, putem adăuga şi nişte
trunchiuleţe adevărate, vopsind totul cu baiţ
de culoare mai închisă, eventual lăcuindu-l.
Dacă se vrea, se poate adăuga şi o
iconiţă.

Fie cu rumeguş sau cu hârtie înmuiată bine în apă şi cu

puţin aracet, se poate împodobi borcanul, creând o bordu-
ră înflorată în jurul imaginii alese. Colorăm frumos (cu
acuarele sau acrilice) bordura, după ce am modelat for-
mele alese (flori, ramuri, elemente geometrice... după
fantezia fiecăruia) şi va ieşi un alt vas minunat!

16
ANIMATORUL
Dorcu Cătălin, sdb

Da! Fericiţi voi tinerilor, voi animatorilor, voi cei

care ştiţi să dăruiţi din timpul vostru slujirii celor
mici. De unde vă vine această fericire? ...de
unde vine adevărata fericire? Învierea lui Isus
poate fi pentru noi creştinii un adevărat izvor de fericire pentru că moar-
tea a fost învinsă odată pentru totdeauna. Iată, de ce, dragi cititori ani-
matori, vă invit să reflectăm puţin asupra „fericirilor” evanghelice la
umbra acestui mare mister de bucurie: ÎNVIEREA.
Vă lansez o provocare, sunteţi de acord sper! Ştiu că vă plac sfidele.
De data aceasta este una din care puteţi câştiga o comoară spirituală.
Iată provocarea:
Fiul unui bogătaş industrial (care după menta-
litatea lumii de astăzi ar trebui să se simtă cel
mai norocos din lume) se sinucide, şi înainte
lui o actriţă ajunsă în culmea apogeului, se
otrăveşte pentru a ieşi de pe scena acestei
vieţi... în timp ce creatura ceea mai săracă şi
necunoscută tresaltă într-un cântec de fericire
chemat „Magnificat” care şi în zilele noastre
trezeşte uimire şi admiraţie. Unde locuieşte
FERICIREA? De ce se întâmplă toate aces-
tea? Şi lista poate continua cât dorim: doi oa-
meni cunoscuţi de succes, scriitorul suedez
Stig Dagermann şi scriitorul italian Cesare
Pavese, chiar în momentul când toţi îi admi-
rau şi-i lăudau, decid să renunţe la viaţă; în
timp ce Francisc de Assisi, pe când era bol-
nav (aproape orb) umilit şi detestat de toţi compune minunatul cântec
„Cântarea creaturilor”. Cum de se pot întâmpla toate acestea? Care este
acel lucru care-l face fericit pe om?
Isus ne-a spus unde locuieşte fericirea. Evanghelistul Matei (cap.5
vers. 3-12) ne face cunoscută această „reţetă” a fericirii, lăsată nouă de
cel Înviat. Dar haideţi să citim aceste „fericiri” în paralel cu locurile unde
cred tineri de astăzi că este fericirea (sper însă că sunt mulţi care o gân-
desc diferit şi voi sunteţi dovada). Pentru a înţelege mai bine vom răs-
punde la întrebarea (imaginaţi-vă că este un interviu luat lui Isus şi unor
tineri): 17
ANIMATORUL
• Fericit cel care are mulţi bani
pentru va putea să cumpere tot
ce-şi doreşte.
• Fericit cel care câştigă mereu
pentru că nu-i va vedea pe cei care
suferă.
• Fericit cel care este
puternic şi poate să co-
mande, pentru că mulţi
oameni îl vor sluji.
• Fericit cel care ştie să
fure, să trişeze şi să
copie fără să fie prins
pentru că va avea
ceea ce-i place.
• Fericit cel care nu
iartă niciodată pentru că
tuturor le va fi teamă de el.
• Fericit cel care face toate experi-
enţele bune şi rele pentru că va
cunoaşte binele şi răul.
• Fericit cel care ştie să-şi distrugă
adversarii pentru că aceştia vor sta
departe de el.
• Fericit cel care-şi vede de trebu-
rile sale pentru că va trăi în pace
singur.
• Fericiţi cei care au ideile lor şi le
apără pentru că vor fi lăsaţi în pa-
ce.
• Fericiţi cei care ştiu să profite de
celălalt pentru că-şi vor construi o
lume întreagă pentru ei.
şi să-i ajutaţi (şi să vă rugaţi) pentru acei tineri care sunt departe de fericire.
18
MARTIE 2005
 Fericiţi cei săraci în duh, pentru
că a lor este împărăţia cerurilor.
 Fericiţi cei care plâng , pentru
că ei vor fi consolaţi.
Fericiţi cei blânzi,
pentru că ei vor moş-
teni pământul.
Fericiţi cei cărora le
este foame şi sete de
dreptate pentru că ei
vor fi săturaţi.
Fericiţi cei milostivi
pentru că ei vor afla
milostivire.
 Fericiţi cei cu inima curată, pen-
tru că ei îl vor vedea pe Dumne-
zeu.
 Fericiţi făcătorii de pace, pentru
că ei vor fi numiţi fii ai lui Dumne-
zeu.
 Fericiţi cei persecutaţi pentru
dreptate, pentru că a lor este îm-
părăţia cerurilor.
 Fericiţi creştinii adevăraţi care
ştiu să suporte orice rău şi suferin-
ţă pentru că se vor veseli şi se vor
bucura.
 Fericiţi cei care vor fi „sarea
pământului şi lumina lumii” pen-
tru că datorită lor lumea se va
schimba.
ANIMATORUL
Andrei Munteanu, sdb

Chiar dacă luna ianuarie a trecut şi referinţa a fost obligatorie

către Don Bosco, nu l-am uitat pe Sf. Francisc de Sales,
modelul şi patronul său în munca cu tinerii. Prezentăm
mai jos un fragment din cartea Introducere în viaţa
devotă (sau Filoteea) a Sf. Francisc de Sales, în care
autorul doreşte să evidenţieze că devoţiunea – semn al
sfinţeniei – nu este un privilegiu al persoanelor
consacrate ci un drept şi o obligaţie a tuturor acelora
care se consideră creştini. Deci… cu atât mai mult a
unui ANIMATOR!

Devoţiunea se adaptează la toate vocaţiile şi profesiile

În actul creaţiei, Dumnezeu a poruncit plantelor să aducă roade, fiecare
după felul ei: în acelaşi mod, creştinilor, plante vii ale Bisericii, porunceşte să
aducă roade de devoţiune, fiecăruia după propria natura şi după propria vocaţie.
Devoţiunea trebuie să fie trăită în mod divers de un diplomat, de un meş-
teşugar, de un servitor, de un domnitor, de o văduvă, de o fecioară, de o soţie; dar
nu e de ajuns! Exerciţiul de devoţiune trebuie proporţionat după forţele, ocupaţiile
şi obligaţiile personale.
Ţi s-ar părea potrivit ca un episcop să pretindă să trăiască în singurătate
ca un cartuzian [nota traductorului: călugăr de strictă clauzură]? Şi ce ai spune
de persoanele căsătorite care nu ar vrea să pună de-o parte bani mai mulţi decât
călugării franciscani? Dar de un meşteşugar care ar vrea să petreacă zilele sale în
biserică ca un călugăr? Sau de un călugăr ce-ar face mereu servicii aproapelui, în
întrecere cu episcopul? Nu ţi se pare că o astfel de devoţiune ar fi ridicolă, dez-
echilibrată şi insuportabilă?
Şi totuşi aceste ciudăţenii se întâmplă des, şi lumea care nu face distinc-
ţie, sau care nu vrea să facă, între devoţiune şi originalitatea celui care pretinde de
a fi devot, murmură şi blamează devoţiunea, care nu trebuie confundată cu aceste
bizarerii.
Dacă devoţiunea este autentică nu distruge nimic, ba chiar perfecţionează
totul; şi când este împotriva vocaţiei legitime, este fără îndoială falsă.
Aristotel zice că albina culege mierea din flori fără să le distrugă, şi le
lasă ca neatinse şi proaspete cum le-a găsit. Adevărata devoţiune face mai mult,
pentru că nu numai că nu dăunează vocaţiilor şi ocupaţiilor, ci dimpotrivă, le îm-
bogăţeşte şi le face mai frumoase.
19
ANIMATORUL MARTIE 2005
Orice tip de piatră preţioasă scufundată în miere devine şi mai străluci-
toare, fiecare după propria culoare; acelaşi lucru se întâmplă şi cu creştinii: toţi
devin mai cordiali şi simpatici în propria lor vocaţie dacă se adaugă devoţiunea:
atenţia pentru familie devine mai senină, iubirea între soţ şi soţie mai sinceră, mai
fidel serviciul conducătorilor, şi toate ocupaţiile, mai dulci şi mai plăcute.
A pretinde eliminarea vieţii devote din cazarma soldatului, din atelierul
meşteşugarului, de la curtea domnitorului, din intimitatea soţilor este o eroare, ba
chiar o erezie. Este adevărat că devoţiunea contemplativă, monastică şi religioasă
nu poate fi trăită în acele vocaţii; însă e la fel de adevărat că în afară de aceste trei
devoţiuni sunt multe altele, adaptate să-i ducă la perfecţiune pe aceia care trăiesc
în afara mănăstirilor. Abraham, Isaac, Iacob, David, Iov, Tobia, Sara, Rebeca şi
Iudita sunt mărturii ale Vechiului Testament; în Noul Testament îi avem pe Sf.
Iosif, Lidia, Sf. Crispin care au trăit cu atâta devoţiune în ateliere lor; Sf. Ana, Sf.
Marta, Sf. Monica, Aquila, Priscila în căsătorie; Corneliu, Sf. Sebastian, Sf.
Mauriţiu în viaţa militară; Constantin, Sf. Elena, Sf. Luis, Fericitul Amedeo, Sf.
Eduard pe tron. S-a întâmplat chiar, ca mulţi să-şi piardă perfecţiunea în singură-
tate - în sine însăşi foarte utilă vieţii perfecte - în timp ce o conservaseră în mijlo-
cul mulţimilor, care par a fi, prin natura lor, puţin favorabile perfecţiunii. Lot, ne
spune Sf. Grigore, a fost cast în oraş şi păcătos în singurătate.
Puţin contează unde ne aflăm; oriunde putem şi trebuie să aspirăm la
devoţiune.
Sf. Francisc de Sales, Filoteea, cap. III

Rugăciunea sf. Francisc de Assisi

Doamne fă din mine
un instrument al împăcării
între oamenii:
Unde este ură, eu s-aduc iubire,
unde e jicnire, eu s-aduc iertare
unde-i dezbinare, eu s-aduc
unire,
unde e greşeală, s-aduc adevăr,
unde-i îndoială, eu s-aduc
credinţă,
unde-i deznădejde, eu s-aduc
speranţă.
Unde-i întuneric, eu să fac
lumină, unde-i întrista-
re, s-aduc bucurie.
O Învăţător divin,
fă ca eu să caut
nu atât să fu mângâiat,
cât să mângâi eu pe alţii,
nu atât să fiu înţeles,
cât eu să-nţeleg pe alţii,
nu atât să fiu iubit,
cât eu să iubesc pe alţii.
Căci cine dăruieşte, acela pri-
meşte;
uitând de mine însumi,
îi înţeleg pe ceilalţi;
iertând pe alţii,
găsesc şi eu iertare.
Murind învii la viaţă!

20
ANIMATORUL
Cine oare are drept la primul interviu ce se face în această revistă? O
persoană importantă? Ar fi fost corect! Dar am preferat pur şi simplu să
dăm voce mai întâi unui ANIMATOR ca voi, fără pretenţii, chiar la înce-
putul aventurii sale: Nova, A.D.S. (Amicii Dominic Savio), Bacău.
Nova Pavel, ADS
Am intrat prima oară în Ora-
toriu (atunci îi spuneam
„Casa Galbenă”) în vara
anului 2001: o atmosferă
minunată! De la început
mi-am dat seama că tinerii mai mari
erau implicaţi în activităţile organiza-
te, şi – chiar dacă eram mică – am
văzut interesul unora şi dezinteresul
altora.
Anul 2004 a fost primul an petre-
cut în Oratoriu ca animatoare… Am
învăţat să fiu responsabilă de decizii-
le mele luate în cadrul Oratoriului şi
în cadrul grupului din care făceam
parte, şi mai ales responsabilă de
zecile de copii pe care îi întâlnesc în
fiecare zi în oratoriu. Mi-am dat sea-
ma că mai mult decât să câştige la
jocuri, au nevoie de calm, înţelegere,
bine-voinţa de a-i asculta, de a mă
juca cu ei, de a le împărtăşi bucuria.
«A… anim… animator = persoa-
nă care animează un spectacol de
varietăţi» Nu! Am descoperit că nu
este acesta adevăratul sens al cu-
vântului animator!
Nova, ce înseamnă deci pentru
tine „să fii animator”?
Sigur nu câteva jocuri făcute în
grabă, o victorie la masa de ping-
pong, la un meci de fotbal sau de
baschet... Mie mi se pare că înseam-
nă să devii util în activităţile Oratoriu-
lui, să fii un creştin care se implică,
un adevărat protagonist!
O alegere?
A fi animator a fost alegerea mea,
o alegere care s-a actualizat în timp
(pentru că nu ne naştem animatori, ci
devenim) dar a rămas înrădăcinată
în suflet. Aceasta alegere m-a ajutat
să înţeleg că Dumnezeu s-a gândit
la mine, m-a ales din totdeauna, şi
apoi, cu timpul mi-a adresat un apel
concret: „Fii cetăţean onest şi bun
creştin”, aşa cum spunea Don
Bosco.
Ce implică această alegere?
Alegerea de a fi animator pentru
mine înseamnă dăruire, disponibili-
tate şi gratuitate. Nu am aşteptat
niciodată ca cineva sa mă laude sau
să îmi mulţumească, sau cel puţin
am încercat ca acest lucru sa nu mă
domine. Am conştientizat că răsplata
nu trebuie să fie imediată, dar am
avut mereu siguranţa că va fi… Am
simţit dorinţa să particip activ la pro-
punerile Oratoriului, să trezesc în
mine voinţa de a fi protagonistă ade-
vărată, să fiu printre ceilalţi, cu cei-
lalţi, mereu pentru ceilalţi, şi cel mai
important, să fiu în mijlocul lor.
Vrei să laşi un îndemn pentru
toţi cei care sunt sau care se gân-
desc să fie animatori?
O să încerc... Am descoperit că
Dumnezeu ne iubeşte din toată inima
şi ne cere să-l iubim la rândul nostru
pe aproapele. Acum, în Oratoriu iubi-
rea Lui cere atât de la mine cât şi de
la voi – cred – un răspuns pozitiv…
Cereţi forţa de a spune: „Vreau!”...
Şi nu veţi fi dezamăgiţi!
21
ANIMATORUL MARTIE 2005

Pr. Sergio Dall’Antonia, sdb

Sfântul Părinte are o sensibilitate deosebită pentru tineri iar mesajele

sale sunt bine primite de ei.
În mesajul Său pentru a XX-a Zi Mondială a Tineretului, Suveranul Pon-
tif vorbeşte tinerilor la fel ca un tată.
«Maria, femeia euharistică şi Maica speranţei să susţină paşii voştri…Să
vă călăuzească pe toţi la Fiul Său».

Şi în acest drum de formare, arată tinerilor drumul spre Köln din august
2005 ca un semn de angajament, care va consta în:
 desluşirea semnelor prin care Dumnezeu ne
cheamă
 rămânerea în extaz în faţa dăruirii de sine şi
a jertfei lui Cristos
 primirea pâinii euharistice
 înălţarea spre Cristos a tămâii rugăciunilor
noastre arzătoare
 puterea de a nu ceda iluziilor false şi mode-
lelor efemere
 convertirea personală, pentru a-L alege pe
Cristos cu adevărat, până la jertfa de sine,
până la sfinţenie
 urmarea lui Isus când cheamă la viaţa con-
sacrată
 forţa de a deveni bărbaţi şi femei capabili de
a transmite această experienţă şi altora.

Şi în sfârşit, iată sloganul propus pentru toţi tinerii:

„Adresaţi-vă lui Cristos şi nu veţi fi dezamăgiţi!”
—-
Să răspundem deci, cu generozitate şi bucurie,
cu „da”-ul nostru, şi să-l transmitem mai departe
şi celor care nu-l cunosc!

22
ANIMATORUL
(urmare din pagină 2)
El (prin moartea şi învierea Lui) vă ajută să nu vă descurajaţi nicio-
dată şi să nu vă opriţi, să nu renunţaţi; ba dimpotrivă să vă implicaţi
şi mai mult cu creativitate, cu veselie... pentru acea nouă şi conti-
nuă primăvară despre care s-a vorbit mai sus! Ştiţi cât de frumos va
fi atunci când veţi vedea reînflorită viaţa din jurul vostru (N.B.!) bine-
înţeles prin implicarea voastră!
• Dacă vă poate fi de folos, iată acest al doilea număr al revistei
«ANIMATORUL după inima lui don Bosco». Primele impresii pe care
unii dintre voi ni le-au trimis, arată că aţi primit revista ca un DAR
dorit şi apreciat! Dragi animatori, nu uitaţi că voi sunteţi darul pentru
copiii şi tinerii de astăzi! Un dar care trebuie mereu îmbunătăţit!
Nu treceţi peste aceste pagini cu indiferenţă sau doar din curiozi-
tate.
Să vă ajute şi să vă însoţească mereu harul lui Cristos, cel înviat
care ne cere să fim martori ai Vieţii sale adevărate!

Adresele Salezienilor
Dragi animatori, dacă aveţi în România
probleme, întrebări, lămu-
riri, interese deosebite lega- Salezienii Don Bosco
te de animare... Str. Tazlăului, 9
trimiteţi-ni-le! 600367 Bacău
Şi vom face tot Tel. şi fax: 0234.582330
posibilul pentru E-mail:
a răspunde, fie salezieni@bacau.astral.ro
personal fie
prin aceste pa-
gini! Salezienii Don Bosco
Str. Veniamin Costache, 66
900036 Constanţa
Tel. şi fax: 0241.516040
E-mail:
donbosco@gmb.ro
altele...
puteţi să le
găsiţi pe sit-ul
n o s t r u :

www.donbosco.ro

23