Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(coordonator)
GABRIEL MIHAI VALERICA MAREŞ
INFORMATICĂ GENERALĂ
INFORMATICĂ
GENERALĂ
AUTORII
10
11
14
15
17
19
21
22
1 0 0 1 1 0
25 24 23 22 21 20
2 - valoarea bazei sistemului în care
este numărul
(1*25) + (0* 24) + (0 *23) + (0 *22) + (1 * 21) + (0 * 20)= 38(10)
76 (8) = ? (10)
7 6
81 80 8 – valoarea bazei sistemului în care
se află numărul
(7*81) + (6 * 80)= 62(10)
2E(16) = ? (10)
2 E
161 160 16 – valoarea bazei sistemului în care
se află numărul
(2*161) + (14 * 160)= 46(10)
25
26
Cod în octet
01001100 11000010 11000001 11101001 11000101 11010011 11000101
11001001 11010101 11000110 11010111 11011001 11010100 11000001
11100011 11001001 11000011 11001001 11001001 01111100
C A B C D E F G H I
D J K L M N O P Q R
E S T U V W X Y Z
27
28
36
38
39
40
41
42
46
48
49
50
52
53
54
55
59
61
63
67
72
73
74
2.4.6. Mouse-ul
Odată cu Microsoft Windows şi OS/2 mouse-ul a devenit un
echipament periferic larg răspândit în familia PC-urilor, iar pentru
producători de software un dispozitiv care obligă la realizarea de
funcţii speciale pentru aplicaţiile create. Pentru creşterea vitezei de
operare, îndeosebi în cazul unor interfeţe cu elemente senzoriale
speciale (cum sunt meniurile), dirijarea cursorului şi chiar executarea
funcţiilor, ataşate în mod clasic tastelor, se poate face simplu, cu
ajutorul mouse-ului (figura 2.16.).
75
2.4.7. Monitorul
Orice program care este rulat pe un PC va afişa rezultatele pe
ecran. Pentru a defini noţiunea de ecran al calculatorului, trebuie să
avem în vedere monitorul şi tipul de cuplor sau placă grafică. Din
punct de vedere fizic, cuplorul este o placă interschimbabilă, pe care
o găsim în interiorul unităţii centrale.
Monitorul poate avea diverse dimensiuni, determinate de
numărul de linii şi numărul de caractere dintr-o linie, adică numărul de
78
2.4.8. Modemul
Modemul (Modulator-Demodulator) are sarcina de a converti
datele digitale ale calculatorului, pentru a putea fi transmise prin
reţeaua telefonică analogică, fiind utilizat pentru schimburi de date şi
comunicări între doi sau mai mulţi utilizatori de calculatoare. Modemul
poate fi utilizat pentru transmiterea şi recepţionarea faxurilor sau pe
poziţie de robot telefonic.
Modemul are rolul de a „citi” semnalele digitale ale calculatorului
şi de a le converti în tonuri care sunt expediate pe linia telefonică, aşa
cum este prezentat în figura 2.18. La destinaţie, un alt modem ascultă şi
80
81
2.4.9. Imprimanta
Imprimanta este un dispozitiv care permite tipărirea pe hârtie (hard-
copy) a unui document de tip text, a obiectelor grafice sau combinaţii ale
acestora, rezultate în urma unor prelucrări efectuate de calculator. Spre
deosebire de alte echipamente periferice, imprimantele sunt fabricate
într-o gamă deosebit de mare, în diverse tipuri şi de către un mare număr
de firme. Principalele caracteristici ale unei imprimante sunt:
• mecanismul de tipărire şi principiul de funcţionare;
• viteza de tipărire;
• dimensiunea liniei tipărite;
• calitatea grafică a tipăririi;
• memoria proprie;
• fiabilitatea şi costul.
Imprimantele şi monitoarele au de soluţionat o problemă comună:
realizarea ieşirilor informaţionale prin aranjarea seturilor de „puncte",
astfel încât să formeze texte sau imagini grafice. Bineînţeles, impri-
mantele sunt extrem de diverse prin tehnologie, respectiv, prin modul
în care cerneala ajunge pe hârtie, însă principiul rămâne acelaşi.
Principiul de funcţionare este matriceal sau vectorial şi se
bazează pe una din procedurile de imprimare:
• lovirea hârtiei prin intermediul unei benzi tuşate cu un număr
de ace (sau pini), în configuraţii care conduc la realizarea unei imagini;
• stropirea hârtiei cu un jet fin de cerneală, comandat electrostatic;
• inscripţionarea cu toner utilizând LASERUL, a unui tambur
şi apoi a hârtiei, ca la copiatoarele XEROX;
• pe cale termică.
Astfel, din punctul de vedere al mecanismului de imprimare şi
principiului de funcţionare, imprimantele pot fi grupate în:
82
c)
a)
b)
2.4.10. Scanerul
Dispozitivul periferic scaner permite utilizatorului să digita-
lizeze diapozitive, fotografii alb-negru sau color, formulare sau
planuri, pentru a le prelucra ulterior, cu ajutorul calculatorului. În
tehnica electronică de calcul există trei categorii importante de
scanere, în funcţie de modul de citire a documentului: scanere cu
tambur; scanere cu acţionare manuală şi scanere de pagină.
Scanerele cu tambur realizează deplasarea documentului cu
ajutorul unei rotiţe de transport, care conduce suportul spre zona unde
sunt amplasaţi senzorii care preiau informaţiile de imagine. Această
tehnică este utilizată şi de aparatele fax, producând citirea paginilor
documentelor, alb-negru sau în trepte de gri, cu o rezoluţie de scanare de
200 dpi (dots per inch – puncte de imagine pe o suprafaţă de un inch).
87
88
2.4.11. Floppy-discul
Orice calculator personal este înzestrat cu cel puţin o unitate de
floppy-disc. Aceste unităţi sunt capabile să înregistreze date sub
forma fişierelor pe disc, ulterior returnând aceste date, prin interme-
diul lor realizându-se un schimb de informaţii între calculator şi discul
magnetic.
Floppy-discul (discul flexibil sau discheta), apărut pentru prima
oară în anul 1971, reprezintă un disc format dintr-o singură placă
realizată din material plastic, acoperit cu un strat feromagnetic.
Principiul de funcţionare constă în următoarele: un mecanism de antre-
nare roteşte floppy-discul cu o viteză constantă, iar scrierea/citirea se
realizează cu ajutorul a două capete de scriere/citire, care se
poziţionează pe informaţiile plasate pe piste (track), dispuse în
cercuri concentrice. floppy-discurile sunt de dimensiuni diferite şi deci
de capacităţi diferite. Cele mai răspândite sunt floppy-discurile cu
diametru de 5¼ inch şi cele cu diametrul de 3½ inch, care,
surprinzător, sunt de capacitate mai mare. Un disc magnetic flexibil se
roteşte în interiorul unităţii cu o viteză de 300 rotaţii/minut, având în
principiu, un timp de acces la informaţie de 100 ms.
89
90
2.4.12. Hard-discul
Hard-discul reprezintă o unitate fixă de stocare a datelor încor-
porată în cutia care conţine unitatea centrală şi încasetată într-un
dispozitiv la care nu avem acces pentru a-l înlocui. În caz de defectare,
se înlocuieşte întreg ansamblul. Acest ansamblu se mai numeşte disc
dur, disc fix sau disc Winchester, după numele tehnologiei de
construcţie. Sunt formate din mai multe discuri (plăci), asemănătoare
celor flexibile, însă confecţionate dintr-un material mai dur şi fixate pe
un ax comun. Prin rotire, sistemul permite scrierea/citirea concomitentă a
informaţiilor, pe aceleaşi piste ale tuturor discurilor (figura 2.24).
1
Spindle înseamnă arbore sau ax.
93
2
Pista este un inel circular descris în jurul discului. O caracteristică
specifică HD o reprezintă numărul de cilindri care poate fi între 300 şi 1024.
Un cilindru este definit de totalitatea pistelor situate pe aceleaşi generatoare.
94
3
Termenul de CD-ROM nominalizează atât discul de plastic de 5"
acoperit de aluminiu şi care înmagazinează informaţia, cât şi unitatea care îl
citeşte pe acesta.
4
Dimensiunea permite înregistrarea completă a Simfoniei a IX-a de
Beethoven.
95
96
Policarbonat
Reflector
5
Un sfert de inch - 0,65cm (quarter inch) este lăţimea benzii magnetice
folosită de unitate.
101
102
103
107
108
114
116
117
122
123
130
133
135
136
137
141
142
143
144
145
147
151
154
155
157
159
Buton Acţiune
Butoane de minimizare şi de închidere a aplicaţiei
Butoane de mărire, micşorare a volumului audio
160
166
168
169
171
174
178
184
185
186
188
192
193
195
197
199
200
201
204
208