Legiferarea prostitutiei in Tarile Romane

In sondaj recent intreprins de eResearch Corp., arata ca 56% dintre romani sunt in favoarea legalizarii
prostitutiei "mai ales din motive de control medical - si doar 33% sunt impotriva legalizarii. Din punctul de
vedere al istoriei moravurilor in Romania, inca de la 2 iulie 1853 a fost introdusa, prin lege, "Condicuta" de
sanatate a femeilor practicante ale amorului liber. "Condicuta" obliga femeile care practicau comertul
sexual sa se inregistreze oficial si sa-si faca controlul medical, de cel putin doua ori pe saptamana. Dupa
Unire (1859), apare prima lege care reglementeaza statutul "femeilor publice".

"Bonjuristii" si erosul

Istoria moravurilor din Romania inregistreaza o prima data importanta in 1829. Cand, prin Tratatul de la
Adrianopole, Tarile Romane isi liberalizau comertul, monopolizat pana atunci de Imperiul Otoman.
Liberalizarea comertului a condus atat in Tara Romaneasca, cat si in Moldova la contacte cu Occidentul
si la mari schimbari de mentalitate.
O adevarata "revolutie" pe acest plan se inregistreaza imediat dupa 1830, cand "Regulamentul Organic"
aduce, la Iasi si Bucuresti, ofiterii rusi ai generalului Kiseleff, monitorii implementarii regulamentului sus-
amintit in Principate. Paradoxal, tocmai ofiterii rusi vor fi aceia care lanseaza in Tarile Romane "moda
franceza" in comportament, vestimentatie, ca si in limbajul de salon.
"Occidentalizarea" cunoaste apoi un al doilea impuls, si mai puternic, prin iradierea culturala savarsita de
pasoptisti. Cei mai multi dintre acestia fiind tineri reintorsi la Bucuresti sau Iasi dupa studii in Frata sau
Germania. "Ciocnirea dintre civilizatii" - ca sa zicem asa - i-a opus la noi, cu putin inainte de '48, pe "tinerii
bonjuristi" (vectorii modei "europene") asa-zisilor "boieri ruginiti", incremeniti in mentalitatile si vesmintele
orientale.

Poetul Vasile
Alecsandri era
cunoscut de
contemporani
pentru
escapadele sale
amoroase, iar
prin patul lui
Mihail
Kogalniceanu au
trecut peste 700
de femei
Comedioarele lui Vasile Alecsandri sunt doar un prim ecou al "frantuzirii" Principatelor Romane si al
introducerii rapide, prea rapide dupa Titu Maiorescu autorul teoriei culturale a "formelor fara fond", a unor
institutii si mentalitati care nu isi gaseau, pentru moment, baza in societatea romaneasca a timpului. Pe
acest fundal evolueaza, evident, si "moravurile sexuale" din Principatele Romane. De la bun inceput,
trebuie mentionat ca tinerii pasoptisti au starnit mari "valuri" in societate nu numai prin ideile lor
revolutionare, ci si printr-un comportament "boem" care a socat obiceiurile timpului si opinia publica,
extrem de conservatoare.
Dincolo de "efigiile" faurite pasoptistilor de istoriografie, tinerii "bonjuristi" au dovedit in viata intima o
surprinzatoare "virilitate". Cel putin la fel de mare ca si in politica. Unele dintre marile figuri istorice de la
1848 sau 1859 nu au fost, in viata reala, "statui" austere. Ci, dimpotriva, barbati plini de viata, pasionati
de jocurile de societate si de femei.
Kogalniceanu si cele 700 de femei
Jurnalul intim al lui Mihail Kogalniceanu consemneaza circa 700 de femei, frecventate asiduu si
comentate cu ochi avizat de cel care, in viata publica, a fost prim-ministru al Domnului Alexandru Ioan
Cuza. Despre Kogalniceanu, de pilda, o biografie scria: "Acelasi farmec il exercita asupra femeilor, care,
in mare parte, au fost cauza nelinistitei sale vieti si a deselor nevoi de bani".
Despre Vasile Alecsandri, alt mare boem al timpului, Costache Negri exclama exasperat, intr-o scrisoare
din 27 august 1862: "Dar poti sa te bizui pe acest snapan vagabond, si daca vreo fusta nu-l va retine pe
undeva, pe drum?" Exemplul cel mai viu de boem a fost insusi domnitorul Alexandru Ioan Cuza care, in
mariajul cu Elena Doamna, isi introdusese, cu seninatate, atat amanta - focoasa printesa sarboaica Maria
Obrenovici (spioana a Rusiei) - cat si copiii facuti cu aceasta, pe care ii recunoscuse oficial.
In noaptea de 11 spre 12 februarie 1866, de altfel, cand pucistii au navalit in dormitorul lui Cuza pentru a-l
sili sa abdice, capitanii Costiescu, Lipoianu si Pillat, cu sabiile scoase, l-au gasit pe Voda tratand amor in
pat cu Maria Obrenovici. Dupa o partida prelungita de carti, din ajun. Capitanul Lipoianu s-a vazut nevoit
sa-si scoata cavalereste mantaua, ca sa o acopere cu ea pe frumoasa sarboaica, in timp ce aceasta se
imbraca furioasa. Schimbarea "moravurilor sexuale" din societate nu a ramas insa fara reglementari in
plan public. Astfel, inca din 2 iulie 1853 este introdusa, prin lege, "condicuta" de sanatate pentru femeile
practicante ale amorului liber obligandu-le pe acestea la un control medical regulat.

"Femeia publica"

Dupa Unire (1859), apare prima lege care reglementa statutul "femeii publice". O definitie pudica pentru
practicantele celei mai vechi meserii. Precum si "instructiile" dupa care urmau sa functioneze in
Principatele Unite "casele de toleranta". "Instructiile" se refereau, in acelasi timp, si la "masuri pentru
starpirea boalei venerice". Sa vedem si noi care anume erau "instructiile" si "masurile" anti-venerice in
Principatele Unite, conform textului timpului. Precizand doar ca, in citatele folosite, am incercat, pe cat se
poate, sa pastram farmecul aparte al exprimarii pudic-eufemistice a epocii.

Categoriile

Inca din articolul "intaiul" al legii se procedeaza la impartirea "femeilor publice" in trei categorii distincte, in
functie de riscul venerologic, si anume:
"a. Femeile care intrebuinteaza aceasta profesie pe fata si fara pericol;
b. Femeile care intrebuinteaza aceasta profesie in taina, cu oarecare ingrijire, si cu pericol;
c. Femeile care intrebuinteaza aceasta profesie prin mijlocirea altor femei facatoare de bine
(pezevenghi)".
Prin "femeie facatoare de bine", descrisa argotic si drept "femeie-pezevenghi", se intelege, in mod
evident, patroana unei case de toleranta. Interesant si picant lingvistic este termenul argotic utilizat in
epoca, cel de "femeie-pezevenghi". Pentru care, cateva decenii mai tarziu, s-au utilizat alti termeni, mult
mai bine cunoscuti: "codoasa", "tata" ori "madama".
Prin prisma articolului "intaiul" al legii, intelegem ca "femeia facatoare de bine" indeplinea un anumit rol
social si de preventie venerologica, recunoscut in "instructiuni". In articolele al doilea si al treilea ale legii
se punea in sarcina unui asa-numit "Comitet medico-politienesc" un obiectiv inedit: "catagrafierea" tuturor
"femeilor publice" din Bucurestiul timpului, pe sectoare (numite in text "vapsele" sau "culori", sistem de
zonare a Capitalei pastrat pana tarziu, in perioada interbelica: "sectorul de negru", "sectorul de rosu"
etc.). Lucrurile nu se opreau, insa, aici.
Meticulosi, inaintasii nostri de la 1859 mai specificau urmatoarele: "Din acea catagrafiere sa se
alcatuiasca de isnoava, pentru fiecare vapsea (sector - n.n.) a orasului, deosebit, cate doua liste de femei
din fiecare clasa. Din acele liste, una se va pastra la Comisia vapselei (sectorului - n.n.), iar cealalta se va
trimite doctorului vapselei (medicului-sef de sector - n.n.)".
Se preciza, totodata, si un alt detaliu de organizare in batalia antivenerologica a vremii. "Comisarul
vapselii (comandantul sectiei de politiei - n.n.) si doctorul fiecarei comisii (medicul-sef de sector - n.n.),
supt privirea Sefului Politiei, vor alcatui un comitet Medico-Politienesc, indatorat a informa o asemenea
catagrafie, a alege femeile dupa clase, ca sa aiba asupra lor priveghere, sa indeplineasca instructiile ce li
se impun, si sa adune cuviincioasele stiinte (cunostinte - n.n.) despre obstescul lor moral si spre a lor
cuviincioasa Privatiune".
Sa recunoastem, nu era prea usor postul de comisar-sef si medic-sef de "vapsea": dupa toate acestea,
cei doi mai aveau si misiunea sa privegheze asupra "femeilor publice". Dar, mai ales, pe aceea de a le
educa asupra "obstescului lor moral".

Metode de supraveghere

La judet, sarcina "moralizarii" cadea pe umerii "magistratilor si doctorilor de orase, supt privegherea
Carmuitorilor (pesemne a prefectilor - n.n.)".
Cum se proceda concret? Aflam, imediat, din articolul al patrulea al legii.
"In lista celor dintai doua clase" - asadar a practicantelor amorului liber fara "pezevenghi" - "se va trece
numele, pronumele si lacuinta tuturor femeilor publice. Iar in lista femeilor de al treilea clas sa se treaca
numai numele si pronumele, precum si locul lacuintei femeilor care mijlocesc in a lor profesie secreta".
Adica, locuinta "femeii-pezevenghi". Care isi asuma astfel, implicit, si responsabilitatea venerologica a
intregului stabiliment in fata Comisiei Medico-Politienesti. Tot in articolul al patrulea se mai specifica:
"Lista femeilor de al doilea si al treilea clas, bine ar fi sa se tie in taina".
Vladimi ALEXE 
http://www.ziua.net/display.php?data=2009-10-24&id=260665, accesat pe 26 oct 2009