Sunteți pe pagina 1din 7

INCONTINENTA URINARA

Incontinenta urinara reprezinta emisia involuntara de urina. Incontinenta


urinara nu este atat o boala, cat un simptom care poate fi atribuit unor afectiuni
fizice sau mentale diverse: diabet, accident vascular cerebral, scleroza multipla,
boala Parkinson; aceasta poate sa apara la orice varsta, dar prezinta o incidenta
crescuta in cazul femeilor peste 60 ani.
Afectiunea poate fi clasificata in functie de simptomele si de circumstantele
in care apare. Incidenta in cazul femeilor peste 65 ani este de 25%, iar in cazul
barbatilor este de aproximativ 15%. De altfel, 10% din copii sufera de enurezis
(emisie involuntara sau inconstienta de urina in timpul noptii).
Unele forme de incontinenta urinara pot fi temporare si dispar in urma
tratamentului (pentru o infectie urinara, de exemplu). Alte forme se datoreaza
unor probleme pe termen lung, dar in majoritatea cazurilor, exista solutii pentru
eliminarea sau controlarea lor cu succes in special daca tratamentul este
instituit prompt.
In absenta unui tratament, incontinenta poate deveni un handicap ce
limiteaza activitatile fizice, viata sociala, sexuala sau profesionala, fara a pune
la socoteala cresterea riscurilor de depresie si anxietate. In plus, unele forme ale
incontinentei urinare pot cauza infectii urinare recurente, precum si infectii ale
pielii.
CLASIFICARE
Incontinenta urinara de efort se caracterizeaza prin pierderea unei
cantitati mici de urina in timpul unui efort fizic intens, a unei crize de tuse, in
timpul stranutului sau a rasului.
Mai frecventa la femei, incontinenta de efort reprezinta 50% din tipurile
de IU si se poate explica prin urmatorii factori:
- slabirea muschilor perineali in urma mai multor nasteri naturale, a
nasterii unui bebelus cu greutate mare, sau a unei interventii chirurgicale la
nivelul vaginului.
- atrofia muschilor perineali (numiti si muschii planseului pelvian,
acestia controleaza mictiunea) in urma menopauzei, din cauza scaderii
nivelului de estrogeni.
- prolapsul vezicii urinare;
- insuficienta sfincterului vesical;
La barbati, IU de efort este cauzata de ablatia prostatei, care duce la slabirea
muschilor perineali si este numita incontinenta urinara de efort postoperatorie.
Alte cauze ce pot declansa sau agrava IU de efort sunt:
-unele medicamente
-tusea cronica legata de afectiuni pulmonare
-constipatia cronica
-neuropatiile degenerative (boala Parkinson, scleroza in placi);

-meseriile ce necesita transportarea unor obiecte grele.


Incontinenta urinara imperioasa reprezinta 25% din tipurile de
incontinenta ce afecteaza femeile, dar poate surveni si la copii si la barbatii in
varsta. IU imperioasa provoaca pierderi importante de urina si, asa cum indica
numele sau, se caracterizeaza prin necesitatea imperioasa de a urina. Fenomenul
se explica printr-o hiperactivitate a muschilor vezicii urinare; vorbim in acest
caz de vezica hiperactiva. Pentru a declansa contractiile vezicii, este suficienta o
simpla stimulare: mersul pe jos, rasul, un robinet care curge sau senzatia de frig.
Factorii care duc la hiperactivitate vezicala sunt: infectii, obstructii, calculi,
tumori, iradiere, chimioterapia, anxietatea, o leziune a sistemului nervos (boala
Parkinson) si imbatranirea.
CAUZE SI FACTORI DE RISC
Pierderea de urina se datoreaza in unele cazuri slabirii sfincterului uretral
(deseori dupa sarcina si nastere). Alte cauze ale incontinentei urinare sunt si:
- infectiile urinare (cistita) acestea irita vezica, ducand la necesitatea
imperioasa de a urina. Mictiunile imperioase pot fi singurul semn de alarma al
unei infectii urinare.
- unele medicamente
- infectie sau inflamatie a vaginului
- functionare deficitara a vezicii
- prolaps (coborare a organelor situate deasupra planseului pelvian)
- obstructie a cailor urinare o tumora localizata pe tractul urinar, calculii
renali ("pietre la rinichi")- pot bloca emisia de urina, cauzand incontinenta
urinara. la barbat).
- ingustare a uretrei (canalul care leaga vezica de meatul uretral, servind la
evacuarea urinei si a spermei .
- sarcina si nasterea.
- prostatita (inflamatia prostatei).
- hiperplazia benigna a prostatei (HBP) cresterea in volum a prostatei,
frecventa la barbatii peste 50 ani, duce la comprimarea uretrei.
- cancerul de prostata.
- boli neurologice (scleroza multipla, boala Parkinson, accident vascular
cerebral, leziuni ale maduvei spinarii).
- histerectomia (indepartarea chirurgicala a uterului) poate afecta muschii
planseului pelvian.
Factori de risc sunt:
- Anxietatea
- Excesul de alcool sau de bauturi ce contin cafeina (cafea, ceai, cola).
- Unele medicamente

- Constipatia severa
-Relaxarea
muschilor
vezicii
sau
ai
planseului
pelvian
- Infectiile urinare (cistita).
- Prolapsul vezicii urinare
- Calcul la nivelul vezicii
- Menopauza
- Nasterea
- Chirurgia ginecologica
- Afectiuni ale prostatei (prostatita, hiperplazie benigna sau cancer al prostatei)
- Tulburari neurologice ce afecteaza nervii care controleaza vezica: boala
Parkinson, boala Alzheimer, scleroza in placi, neuropatie periferica diabetica,
accident vascular cerebral.
- Obezitatea.
TRATAMENT
Tratamentul depinde de cauza si de gravitatea incontinentei urinare. Dupa
caz, va trebui tratata boala subiacenta, alaturi de simptomele incontinentei.
Optiunile de tratament pentru incontinenta urinara se impart in patru categorii
tehnici comportamentale, medicatie, utilizarea dispozitivelor si chirurgia. In
majoritatea cazurilor, tehnicile cat mai putin invazive sunt incercate de prima
intentie.
Tehnicile comportamentale
Tehnicile comportamentale au rezultate bune in tratamentul mai multor
tipuri de incontinenta urinara.
Exercitiile Kegel intaresc muchii planseului pelvin si sfincterul urinar
(muschii care controleaza mictiunea). Exercitiile Kegel sunt recomandate in
tratamentul incontinentei urinare, fiind deosebit de eficiente in cazul
incontinentei de efort, dar si pentru incontinenta imperioasa. Atat femeile cat si
barbatii pot practica aceste exercitii. Intre 40% si 75% femei observa o
ameliorare a controlului urinar dupa practicarea exercitiilor Kegel. Barbatii
recurg la aceste exercitii dupa o prostatectomie (ablatie chirurgicala a prostatei).
Pentru a efectua exercitiile Kegel, se incordeaza muschii utilizati in mod normal
pentru oprirea jetului urinar. Se efectueaza 10 20 astfel de contractii ale
regiunii pelviene, mentinand contractia timp de 10 secunde. Se relaxeaza
muschii timp de 10 secunde, apoi se reincepe. Aceste serii de exercitii se
practica de 3 5 ori pe zi.
In forma rapida, exercitiile Kegel constau in contractia si relaxarea
muschilor planseului pelvian cat mai rapid posibil. Datorita intaririi muschilor
planseului pelvian, exercitiile Kegel pot ameliora si viata sexuala.
Prima metoda de reeducare a mictiunilor consta in urinarea nu in
functie de necesitate, ci in functie de un orar prestabilit. La inceput, mictiunile

vor fi efectuate la interval de o jumatate de ora, pentru ca apoi acest interval sa


fie extins la 3 sau 4 ore.
A doua metoda consta in intreruperea mictiunii si asteptarea timp de
cateva minute inainte de a continua. Acest exercitiu contribuie la golirea
completa a vezicii pentru a evita incontinenta urinara prin prea-plin.
Alimentatia
In unele cazuri, redobandirea controlului urinar se realizeaza prin simple
modificari ale obiceiurilor alimentare. Trebuie evitate toate alimentele ce pot
irita vezica urinara: alcoolul, cafeina, citricele si sucurile de citrice, ciocolata si
indulcitorii artificiali. La unele persoane, reducerea consumului de lichide
inainte de culcare este o masura suficienta.
Pierderea in greutate este de asemenea utila pentru controlarea problemei.
Medicatia
In numeroase cazuri, incontinenta urinara poate fi corectata cu ajutorul
medicamentelor. Deseori, medicatia este utilizata in asociere cu tehnicile
comportamentale.
Medicamentele utilizate frecvent pentru tratarea incontinentei urinare sunt:
Anticolinergice si antispastice medicamente utilizate in incontinenta urinara
datorata necesitatii imperioase de a urina (pentru calmarea vezicii hiperactive).
Antidepresive (Imipramina) pot fi utilizate in asociere cu alte medicamente in
tratamentul IU. Determina relaxarea muschilor vezicii si contractia muschilor
netezi ai colului (gatului) vezicii.
Antibiotice daca incontinenta se datoreaza unei infectii a tractului urinar
sau unei prostatite (inflamatia prostatei), sunt administrate antibiotice.
Electrostimularea (stimularea electrica)
Aceasta metoda consta in introducerea unui electrod in vagin pentru a
stimula si tonifia muschii ce inconjoara uretra. Stimularea electrica este
eficienta in cazurile de IU de efort sau de IU datorata necesitatii imperioase de a
urina.
Electrostimularea poate avea efecte adverse, printre care crampe
abdominale, diaree si sangerari. Este o metoda rezervata persoanelor cu IU
severa, care nu raspund la tehnicile comportamentale si medicatie. Stimularea
electrica poate ameliora controlul vezicii in cazurile de incontinenta reflexa o
forma de incontinenta imperioasa asociata tulburarilor neurologice.

Dispozitivele medicale
Insertii uretrale dispozitive de mici dimensiuni, inserate in uretra
(canalul prin care este eliminata urina) pentru a preveni pierderile involuntare de
urina. Insertiile uretrale nu sunt destinate utilizarii zilnice, ci sunt indicate
femeilor care sufera de incontinenta in timpul anumitor activitati (jogging, tenis,
etc.) Dispozitivul este introdus inaintea activitatii respective si se indeparteaza
in cazul necesitatii de a urina.

Pesare dispozitive de sustinere prescrise in cazurile de incontinenta


datorate prolapsului vezicii urinare sau a uterului. Pesarele sunt inele de cauciuc
introduse in vagin, in scopul sustinerii vezicii si prevenirii pierderilor
involuntare de urina. Dispozitivele trebuie indepartate cu regularitate pentru a fi
curatate.
Cateter la pacientii cu IU cauzata de retentia urinara, medicul poate
recomanda utilizarea unui cateter (tub flexibil), ce se introduce in uretra de mai
multe ori pe zi pentru drenarea urinei. Astfel, se poate redobandi controlul
urinar, in special la pacientii cu IU prin prea-plin. La unii pacientii, cateterul
este mentinut in mod constant. Cateterul este conectat la o punga de colectare a
urinii, ce trebuie golita periodic.
Chirurgie
In cazurile dificile, se impune practicarea unei interventii chirurgicale.
La femei, acestea au scopul de a mentine vezica in pozitie fiziologica sau de a
intari muschii pelvici. La barbati, chirurgia vizeaza tratarea unui adenom de
prostata sau instalarea unui sfincter artificial dupa un tratament chirurgical al
cancerului de prostata.
Interventiile chirurgicale sunt indicate si pentru:
- indepartarea unei tumori a vezicii, a unui fibrom uterin sau a unei fistule
urogenitale;
- repozitionarea uterului
-corectarea unui defect congenital sfincterul urinar artificial ;
Sfincterul artificial este eficient in special la barbatii care au suferit o
prostatectomie (ablatia chirurgicala a prostatei) si este rareori utilizat la femeile
cu incontinenta de efort. Acest dispozitiv este implantat in jurul colului vezical.
Pentru a urina, pacientul apasa pe o valva implantata sub piele, care determina
eliminarea urinei din vezica.
Implantul unui sfincter artificial este cea mai eficienta procedura
medicala pentru incontinenta urinara masculina. Complicatiile se refera la
functionarea deficitara a dispozitivului si la aparitia infectiilor.
Injectiile cu collagen
Unii pacienti cu IU de efort beneficiaza de injectii cu colagen, efectuate in
tesutul din jurul uretrei. Astfel, grosimea muschiului uretral creste, prevenind
pierderea involuntara de urina. Procedura este efectuata sub anestezie locala si
dureaza de obicei 2 -3 minute. In mod normal, injectiile trebuie repetate dupa
cateva luni, deoarece efectul lor se pierde in timp.
Suspensia colului vesical
In cadrul acestei proceduri, se efectueaza o incizie in abdomenul inferior si
se realizeaza suturi in tesutul din apropierea colului vezical. Interventia este
efectuata sub anestezie generala si dureaza aproximativ o ora. Recuperarea
dureaza cca 6 saptamani, perioada in care pacientul poate utiliza un cateter.
Prevenirea

Consumul de lichide trebuie sa fie suficient pentru o stare buna de hidratare.


In caz contrar, urina va fi foarte concentrata, existand riscul de a irita vezica si
de a declansa o incontinenta urinara imperioasa.
Evitarea tusei cornice - tusea cronica poate antrena o incontinenta temporara
sau agravarea incontinentei existente, legata de alte cauze. Mai multe boli ce
nu pot fi intotdeauna prevenite se manifesta printr-o tuse persistenta, dar
exista cel putin o forma de tuse cronica ce poate fi usor evitata: cea legata de
tabagismul prelungit. Numerosi fumatori sufera intr-adevar de IU de efort.
Evitarea bauturilor si a alimentelor iritante pentru vezica
Alcoolul Actiunea sa diuretica este bine cunoscuta. Consumat in exces,
alcoolul duce la umplerea rapida a vezicii, ceea ce da nastere unei necesitati
imperioase de a urina.
Bauturile bogate in cafeina si in special cafeaua irita vezica urinara,
indeosebi la femei. Trecerea la produsele decofeinizate nu reprezinta o solutie
deoarece cafeaua contine alte substante iritante ce provin din boabele de cafea.
Altele citricele si sucurile de citrice, ciocolata si indulcitorii artificiali se
numara printre produsele iritante ale vezicii.
Obtinerea si pastrarea unei greutati sanatoase
Excesul ponderal exercita o presiune suplimentara asupra vezicii si a
muschilor care o inconjoara. Slabirea muschilor este responsabila pentru
pierderea capacitatii acestora de a impiedica pierderile de urina in timpul
stranutului sau a crizelor de tuse.
Intarirea
muschilor
planseului
pelvian
(muschilor
perineali)
Efectuarea exercitiilor Kegel este recomandata in special la femeile insarcinate.
Aceste exercitii au rolul de a preveni slabirea muschilor perineali. Dupa nastere,
femeile cu probleme urinare pot urma o reeducare perineala cu un fizioterapeut
specializat timp de cateva luni.
Prevenirea constipatiei
Atat la barbati cat si la femei, constipatia poate duce la incontinenta. Vezica
urinara fiind situata in spatele rectului, materiile fecale pot exercita o presiune
crescuta asupra vezicii, provocand pierderile necontrolate de urina.
Prevenirea si tratarea afectiunilor prostate
Afectiunile prostatei (prostatita, hiperplazia benigna a prostatei sau cancerul de
prostata) pot fi cauze ale incontinentei urinare:
Prostatita poate fi prevenita prin utilizarea prezervativului si prin tratarea
prompta a infectiilor urinare.
Dificultatile de urinare sau dimpotriva, necesitatea imperioasa de a urina
trebuie sa faca obiectul unor investigatii medicale pentru depistarea precoce a
hiperplaziei benigne a prostatei.
In cazul unei cancer de prostata, incontinenta urinara poate fi o consecinta
directa a bolii, dar, cel mai adesea, este un efect secundar al metodelor de
tratament: chirurgie sau radioterapie. Testele de depistare precoce a cancerului,
efectuate incepand cu 40 ani la barbatii cu risc crescut, si de la 50 ani la restul
barbatilor, dau posibilitatea unei interventii prompte in cazul unui cancer de
prostata.

Prevenirea infectiilor urinare


Infectiile urinare nu trebuie neglijate deoarece pot antrena complicatii grave.
Cel mai frecvent, este vorba de o infectie a vezicii urinare (cistita) sau a uretrei,
ce provoaca o inflamatie a vezicii si necesitatea imperioasa de a urina.
Supravegherea medicatiei
Medicamentele ce fac parte din urmatoarele categorii pot, dupa caz, determina
sau agrava incontinenta urinara: antihipertensive, antidepresive, diuretice,
medicamentele utilizate in tratamentul bolilor cardiace, relaxante musculare,
somnifere.