Infecţiile

osteoarticulare
 Pot fi infecţii nosocomiale
 Evoluţia este variabilă (de la
simple reacţii periostale la
distrucţie osoasă cu septicemie,
comă şi deces)
 În evoluţia acestora prezintă risc
sechelar şi risc vital
ETIOLOGIE – 91 de cazuri
 Cel mai frecvent - Stafilococul auriu (82
cazuri) – 95%
 E. coli (5 cazuri)
 Streptococcus agalactiae (2 cazuri)
 Salmonella (1 caz)
 Mai este întâlnit Stafilococul alb
 Determinarea etiologiei
Legea Schine (a
condiţionării Legea Darwin
sociale)

 În perioada 84-96 au fost înregistrate 82

cazuri de osteomielită şi 9 cazuri de artrite
septice
PATOGENIE
 Vârsta de debut
 5-10 zile de la naştere – 40 cazuri
(36%)
 12-19 zile – 43 cazuri (39%)

 25-30 zile – 8 cazuri (8%)

PATOGENIE - LOCALIZARE
PATOGENIE
 Cazuri cu localizări multiple (nou-născuţi)
• 2 articulaţii – 11 cazuri

• 3 articulaţii – 7 cazuri

• 4 sau mai multe articulaţii – 4 cazuri

 Creşterea numărului de articulaţii

interesate determină creşterea riscului
sechelar şi vital
PATOGENIE
 După severitatea evoluţiei clinice
 Forme grave – 16
 Forme medii – 5

 Forme uşoare - 2

 Se cunosc 2 vârfuri de incidenţă:

 6-8 ani
 10-12 ani
PATOGENIE
 Caractere ale infecţiilor osteoarticulare:
 tendinţă la cronicizare
 tendinţă la sechestrare
 infecţiile articulare ale articulaţiilor şoldului şi
umărului sunt de la debut osteoartrite,
 formele clinice sunt rezultanta agresivităţii
germenilor şi a reacţiei de apărare a
organismului
 au tendinţă la recidivă întotdeauna însoţită de
fenomene subacute sau sechestre
 sechestrul implică cronicizare
PATOGENIE
 Curs patogenic:
 poarta de intrare - infecţia primară - plagă
neglijată
 bacteriemia
 embolie septică la nivelul metafizei oaselor
lungi – abcesul metafizar
 apare ulterior la nivel local edem şi puroi
 apariţia abcesului subperiostal
 porţiuni dincorticală rămân cuprinse în
“magma” de puroi şi vor deveni sechestre
 tardiv abcesul subperiostal prinde ţesuturile
moi şi fistulizează la tegument, reacţia este
însă insuficientă pentru vindecare
PATOGENIE
 Conduita de precizare a diagnosticului
 Sindrom febril instalat brusc
 Dureri la nivel articular
 Membru pelvin inert
 Coxa flexa antalgică

Puncţie articulară

Lichid
Lichid purulent opalescent tulbure
Tratament
Intervenţie Puncţie osoasă medical
chirurgicală
Puroi Negativ
PATOGENIE
 Cea mai utilă investigaţie – puncţia osoasă
 Se face invers faţă de progresia infecţiei:
 Iniţial articular (evitând zonele abcedate)
 Abcesul subperiostic

 Metafizar

 Permite aprecierea zilelor de evoluţie

 DIAGNOSTIC

Perioadă de debut
 DIAGNOSTIC
 PERIOADA DE DEBUT – FORMA
INFECŢIOASĂ
 Sindromul infecţios general :
• febră, frison, delir, agitaţie, deshidratare
• leziuni pe tractul digestiv : greaţă, vărsături,
diaree, inapetenţă
• circulaţia renala - insuficienţă renală acută
 Sindromul infecţios local: tumefacţie, edem,
durere, impotenţă funcţională relativă, atitudine
antalgică „membru inert” (necesită terapie
intensivă)
 DIAGNOSTIC
 PERIOADA DE DEBUT – FORMA TOXICĂ
 febra este scăzută sau bolnav afebril,
 tegumentele sunt marmorate, teroase,
 copilul este adinamic şi greu cooperant
 durerea se exacerbează la presiune locală
 DIAGNOSTIC
 PERIOADA DE STARE (după 2-3 zile)
 hemocultura este constant pozitivă (prima
analiză cerută)
 se amplifică sindromul infecţios general

 în sindromul infecţios local apar abcesul

subperiostic şi semnele clasice de inflamaţie:
rubor, dolor, calor, tumor
 în forma toxică se poate instala coma şi
ulterior decesul
 DIAGNOSTIC
 Date paraclinice – sunt necesare investigaţii pentru
stabilirea diagnosticului precoce (primele 24 de ore)
• hemogramă
• radiologic (exacerbarea spaţiului articular şi a ţesutului
periarticular)
• ecografie (spaţiu articular lărgit, prezenţă crescută de
lichid articular)
• scintigrafie (hipocaptare centrală cu hipercaptare
circumferenţială)
• CT cu Tc99 – poate identifica focarele punctiforme (de
până la 3 mm)
• densitometrie (modificarea locală a densităţii osoase –
puroi)
 DIAGNOSTIC
 Precizarea diagnosticului – puncţia
articulară
 Se practică pentru:
 sindrom febril instalat brusc,
 dureri articulare,

 membru inert,

 atitudine antalgică
 DIAGNOSTIC
 Atitudine de urmat:
 dacă lichidul este opalescent, tulbure se
practică puncţia osoasă şi ulterior
imobilizarea gipsată, antibioterapie şi
urmărirea evoluţiei
 dacă lichidul este franc purulent se
indică intervenţia chirurgicală imediată
 DIAGNOSTIC
 Erori de diagnostic şi tratament
 diagnostictardiv
 tratament necorespunzător
 antibioterapie fără regim de terapie
intensivă,
 doze insuficiente,

 administrare sub 10 zile,

 absenţa imobilizării gipsate

 DIAGNOSTIC
 Toate osteomielitele acute diagnosticate
precoce şi corect tratate (în primele 3-5
zile) se vindecă cu restitutio ad integrum
 DIAGNOSTIC
 Diagnostic diferenţial
 entorse (mai ales de gleznă)
 fracturi şi decolări epifizare - internare pentru
supraveghere
 reumatismul articular acut
 artritele primitive
 sarcomul Ewing localizat diafizar (forma
pseudoinflamatorie) –imaginea de “foiţă de
ceapă”
 forma cronică de osteomielită eventual
asociată cu IACRS (abcesul Brodie)
 COMPLICAŢII
 luxaţia patologică de şold (nou-născut, sugar)
 afectarea cartilajului de creştere şi apariţia
deviaţiilor axiale ale membrelor (întârzieri de
creştere dacă afectarea este totală sau deviaţii
valg-var dacă afectarea este parcelară)
 metastaze septice (pleurale, pulmonare,
cerebrale, peritoneale)
 artrita secundară
 fracturile pe os patologic
TRATAMENT
 Tratament medical:
 Susţinerea funcţiilor vitale
 Eradicarea infecţiei (antibioterapia)

 Tratament chirurgical:
 Evacuarea focarului
 Extirparea magmei osteomielitice

 Tratament ortopedic
TRATAMENT
 Susţinerea funcţiilor vitale:
 administrare de sânge şi derivaţi
 imunomodulatoare

 nutriţie parenterală
TRATAMENT
 Antibioterapia
 eficient şi energic
 regim de terapie intensivă astfel:

 iniţial administrarea se face raţional

(antibiotice cu spectru larg pe coci şi bacili
grampozitivi şi gramnegativi şi anaerobi)
 ulterior tratamentul se face ştiinţific, după
antibiogramă, în primele 7 zile intravenos,
ulterior 7 zile intramuscular şi ulterior per os
TRATAMENT
 la fiecare 7 zile pacientul se reevaluează biologic
prin VSH, proteină C reactivă, hemoleucogramă
(numărul de leucocite sub tratament eficient
trebuie să aibă valori normale sau uşor scăzute,
creşterea numărului de leucocite asociată cu
alterarea stării generale semnifică evoluţia
inadecvată sau metastaze septice)
 in cazurile grave se administrează cefalosporine
minim 50 mg/kilocorp
TRATAMENT
 TRATAMENTUL CHIRURGICAL vizează evacuarea
focarului şi extirparea magmei osteomielitice.
• evacuare abces şi evaluarea limitei de
extindere diafizară a acestuia – prin pacticarea
de trepane succesive în os, limita de extindere
e dată de trepanul prin care nu mai curge
puroi
• instituirea unui sistem de perfuzie şi drenaj cu
soluţii antiseptice (betadin 10-20%) la nivelul
trepanelor. Drenajul se menţine timp de 7-14
zile. La 3-4 zile din lichidul de drenaj se fac
culturi şi entibiogramă
• tratamentul corect efectuat determină
sterilizarea leziunii în maxim 14 zile
TRATAMENT
Principiul sistemului
de perfuzie şi drenaj
aspirativ
TRATAMENT
 Tratament ortopedic – imobilizarea în
aparat gipsat este obligatorie.