Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Controverse
N-ar fi nimic neinregula cu aceste bacterii daca nu ar fi atat de mici. Insa la asemenea
dimensiuni, mai mici decat limitele pentru existenta vietii, este greu de imaginat functionarea lor.
La o dimensiune mai mica de 200 nanometri, nu mai ramane loc pentru un lant de ADN.
Simpla replicare nu inseamna neaparat viata, ci poate fi consecinta unor procese fizice sau
chimice. In 1998, finlandezii au descoperit si fragmente de ADN.
Experimentul finlandezilor nu era suficient. Astfel, John Cisar a reluat experimentele si a izolat
particulele nanobacteriilor si apoi a incercat sa le multiplice in laborator. Asa cum astepta,
nanobacteriile nu s-au multiplicat si nici nu a identificat proteine sau material genetic in jurul lor.
Concluzia la care a ajuns cercetatorul este ca “nanobacteriile” erau defapt nanocristale, lipsite de
funciile pe care le indeplinesc organismele vii. Rezultatele finlandezilor reprezentau consecinta
unor contaminari cu material existent in culturile de celule.
Enigma continua
Problemele pareau rezolvate, insa n-a fost asa. Cateva echipe de cercetatori din SUA, Germania,
China si India au descoperit nanobacterii in pietrele de la rinichi si vezica biliara. Tratamentele
cu antibiotice s-au dovedit eficiente, iar asta insemna ca nanobacteriile sunt vi.
Kanjer le-a numit “nanoparticule calcifiante”, pentru a evita controversele nanobacteriei.
Nanobacteriile pareau vii, dar experimentele au continuat. In 2004, niste cercetatori de la Clinica
Mayo au obinut alte rezultate, nanosferele lor se inmulteau in medii de cultura si pareau a
contine ADN. Echipa a continuat cercetarea, folosind tehnica spectromiscropiei. Totul a mers
bine, doar ca lipsea totusi semnatura ADN-ului.
In anul 2006 a fost descoperita o arheobacterie cu dimensiuni de 0,006 microni cubi si i s-a putut
analiza genomul, deci un microorganism sub dimensiunile considerate a fi minime pentru
existenta vietii. Aceasta descoperire a aratat ca organismele pot fi cu mult mai mici decat limita
stabilita de comunitatea stiintifica.
Meteoritul ALH 84001 descoperit in Antarctica in 1984, provenit de pe Marte continea resturi
fosilizate ale unor bacterii martiene. Cu mult entuziasm multe publicatii au relatat ca s-a
descoperit viata extraterestra, insa scepticii sustineau ca formele elementare de viata nu pot fi
mai mici de 200 nanometri. Desi descoperirea recenta a unor forme de viata sub limita aceasta nu
pot stabili daca am gasit viata extraterestra, ne va face sa privim altfel formele de viata. Poate
chiar unele boli se vor putea explica prin prezenta unor anumite nanobacterii. Si poate, in viitorul
apropiat chiar vom descoperi primele forme de viata extraterestra.
Viata se manifesta in multe forme la care nici nu ne-am imagina. Desi nu exista un raspuns clar
in privinta nanobacteriilor, sau a particulelor biologice autonom replicante, se pare ca poate
exista viata chiar sub limita admisa, de 200 nanometri.