Controverse
N-ar fi nimic neinregula cu aceste bacterii daca nu ar fi atat de mici. Insa la asemenea
dimensiuni, mai mici decat limitele pentru existenta vietii, este greu de imaginat
functionarea lor. La o dimensiune mai mica de 200 nanometri, nu mai ramane loc pentru
un lant de ADN.
Simpla replicare nu inseamna neaparat viata, ci poate fi consecinta unor procese fizice
sau chimice. In 1998, finlandezii au descoperit si fragmente de ADN.
Experimentul finlandezilor nu era suficient. Astfel, John Cisar a reluat experimentele si a
izolat particulele nanobacteriilor si apoi a incercat sa le multiplice in laborator. Asa cum
astepta, nanobacteriile nu s-au multiplicat si nici nu a identificat proteine sau material
genetic in jurul lor.
Concluzia la care a ajuns cercetatorul este ca “nanobacteriile” erau defapt nanocristale,
lipsite de funciile pe care le indeplinesc organismele vii. Rezultatele finlandezilor
reprezentau consecinta unor contaminari cu material existent in culturile de celule.
Enigma continua
Problemele pareau rezolvate, insa n-a fost asa. Cateva echipe de cercetatori din SUA,
Germania, China si India au descoperit nanobacterii in pietrele de la rinichi si vezica
biliara. Tratamentele cu antibiotice s-au dovedit eficiente, iar asta insemna ca
nanobacteriile sunt vi.
Kanjer le-a numit “nanoparticule calcifiante”, pentru a evita controversele nanobacteriei.
Nanobacteriile pareau vii, dar experimentele au continuat. In 2004, niste cercetatori de la
Clinica Mayo au obinut alte rezultate, nanosferele lor se inmulteau in medii de cultura si
pareau a contine ADN. Echipa a continuat cercetarea, folosind tehnica spectromiscropiei.
Totul a mers bine, doar ca lipsea totusi semnatura ADN-ului.
In anul 2006 a fost descoperita o arheobacterie cu dimensiuni de 0,006 microni cubi si i
s-a putut analiza genomul, deci un microorganism sub dimensiunile considerate a fi
minime pentru existenta vietii. Aceasta descoperire a aratat ca organismele pot fi cu mult
mai mici decat limita stabilita de comunitatea stiintifica.
Meteoritul ALH 84001 descoperit in Antarctica in 1984, provenit de pe Marte continea
resturi fosilizate ale unor bacterii martiene. Cu mult entuziasm multe publicatii au relatat
ca s-a descoperit viata extraterestra, insa scepticii sustineau ca formele elementare de
viata nu pot fi mai mici de 200 nanometri. Desi descoperirea recenta a unor forme de
viata sub limita aceasta nu pot stabili daca am gasit viata extraterestra, ne va face sa
privim altfel formele de viata. Poate chiar unele boli se vor putea explica prin prezenta
unor anumite nanobacterii. Si poate, in viitorul apropiat chiar vom descoperi primele
forme de viata extraterestra.
Viata se manifesta in multe forme la care nici nu ne-am imagina. Desi nu exista un
raspuns clar in privinta nanobacteriilor, sau a particulelor biologice autonom replicante,
se pare ca poate exista viata chiar sub limita admisa, de 200 nanometri.