1: Diferente calitative

În jurul nostru observam în fiecare zi oameni diferiti. Aceste

diferente nu se refera doar la înaltime, forma fizica, conturul fetei,
culoarea pielii, ci, mai ales la felul de manifestare al fiecaruia, la
ritmul activitatii, la calitatea muncii sale. De asemenea, aceste
diferente sunt constatate si la nivel intelectual, nivel de care depind
în cea mai mare masura reusita sau nereusita unei activitati.
Cercetatorii nu s-au pus de acord în privinta stabilirii coeficientului
intelectual (QI) al unui copil supradotat. Aceasta valoare oscileaza
de la un studiu la altul, însa lucrul cu care sunt de acord toti autorii
este faptul ca acesti oameni supradotati se situeaza la un nivel
intelectual peste medie. Ei au capacitati intelectuale peste medie,
dar au si nevoi speciale. În ultima vreme, aceasta este ideea care
domina universul conceptual al supradotarii.
Despre exceptionalitate sau supradotare putem vorbi înca de
timpuriu. Înca din copilarie, un copil poate fi identificat si
consemnat ca supradotat, în urma unor testari temeinice.
Relatia scoala - familie trebuie sa fie una de colaborare si sustinere
reciproca. Foarte multi parinti considera un copil supradotat ca pe o
nereusita sau ca pe o vesnica problema. De ce? Pentru ca pur si
simplu nu stiu care este pozitia pe care ar trebui sa o adopte fata de
copilul lor, nu stiu cum sa se comporte.
Ideal ar fi ca fiecare elev supradotat sa aiba posibilitatea de a
se dezvolta normal în în familie si la scoala, fara a simti frustrare si
nesiguranta. Poate un curriculum diferentiat si personalizat ar fi în
masura sa satisfaca cerintele cognitive ale copilului supradotat, dar
ce facem cu latura sa afectiva?
Este foarte bine cunoscut ca elevii supradotati nu sunt lipsiti
de probleme, dar mai ales ei constituie problema. Tulburarile apar
atunci când ei constentizeaza faptul ca sunt altfel decât cei de vâsta
lor.
De cele mai multe ori problemele apar la nivel afectiv si apoi
se reflecta si în rezultatele scolare. Daca ar fi sa amintim câteva
dintre problemele elevilor supradotati, ar trebui sa spunem ca
inadaptarea sociala este una dintre cele mai importante.
De la faptul ca acest copil nu reuseste sa se adapteze situatiei
sale, pornesc toate neplacerile ulterioare care ajung sa-l
copleseasca. Este vorba atât de esec scolar, cât si de esec relational.
Copilul supradotat este de cele mai multe ori izolat, închis în sine si
sub o presiune permanenta, care conduce la anxietate. Numai cu
ajutorul familiei si a unui specialist, copilul va reusi sa depaseasca
aceasta situatie.
Profesorii elevilor supradotati sunt persoane în masura sa-i
ajute, deoarece una dintre caracteristicile comune copiilor cu
aptitudini superioare este dificila integrare în viata scolara. Fara
îndrumare elevul se va multumi doar sa îndeplineasca sarcinile
scolare care nu-l solicita prea mult din punct de vedere intelectual.
In cazul acesta se poate vorbi chiar de o subrealizare scolara,
copilul nefiind pus în valoare, nefiind stimulat îndeajuns.
Vom încerca sa urmarim, în lectiile care urmeaza,
problematica relatiilor din universul copilului superior dotat.

2: Copii cu dotare aptitudinala înalta

Supradotarea este o manifestare umana deosebita, cu multiple

fatete, având ca element comun exceptionalitatea si fiind
realizata prin combinarea fericita a unor capacitati intelectuale si
aptitudini cu anumite trasaturi de personalitate.
Cu toate progresele psihologiei, geneticii si neurofiziologiei,
originea capacitatilor intelectuale continua sa ramâna partial
neelucidata. Mai mult, aparitia unor noi tehnologii de psihologie
cognitiva ca aceea a "inteligentei multiple" elaborata de H. Gardner
(1994, 1995) pare a complica si mai mult lucrurile, mutând accentul
de pe delimitarea dintre inteligenta generala si cea speciala, pe
discriminarea între orice forma de inteligenta si alti factori de
personalitate.
Ca axioma psihopedagogica, s-a impus astazi teoria intercorelatiei
factorilor ereditari, de mediu si de educatie în determinarea
performantelor intelectuale.
2.1. Definitii
"Copiii capabili de performanta înalta sunt cei identificati de
persoane autorizate ca având realizari si /sau aptitudini potentiale în
oricare din urmatoarele domenii, izolate sau combinate:

• capacitate intelectuala generala;

• aptitudini academice specifice;
• gândire productiva sau creativa;
• abilitate de leadership;
• talent pentru arte vizuale sau scenice;
• aptitudini psihomotrice.

Acesti copii au nevoie de programe diferentiate si /sau servicii în

plus fata de cele oferite în scoala obisnuita, în vederea realizarii
contributiei lor fata de sine si fata de societate."
(Raportul Maryland, Comisia pentru Educatie a Congresului
SUA)
Supradotarea reprezinta un grad superior mediei
conventionale de dezvoltare a aptitudinilor generale sau specifice,
care necesita experiente de învatare diferentiate prin volum si
profunzime de experientele obisnuite furnizate de scoala.
Special Education Information Handbook, Toronto: Ministry of
Education, Ontario, 1984
"Excelenta intelectuala poate fi evaluata global, la scara
ontogenezei, prin analiza "succesului global"repurtat de un individ.
Succesul global este un construct psihopedagogic si sociologic care
exprima atât evolutia în context educational a disponibilitatilor
aptitudinale, creative, motivationale si afctive, cât si gradul lor de
recunastere în sistemele de valori ale individului si ale societatii."
(Carmen Cretu. Curriculum diferentiat si personalizat. Iasi:
Polirom, 1998, p. 16-17)
"Exceptionalitatea intelectuala este un construct complex,
multidimensional, care poate fi abordat din multiple puncte de
vedere: componential (mecanismele mentale care determina
nivelele exceptionale ale inteligentei); experiential (abilitatile de a
face fata elementelor de noutate si abilitatile de a forma
automatisme în prelucrarea informatiei); contextual (capacitatea de
adaptare, transformare si selectare a mediului). Pe baza acestei
teorii "triarhice" sunt delimitate trei forme de manifestare a
inteligentei: analitica, sintetica si practica. Pentru analiza
complexitatii fenomenului exceptionalitatii intelctuale avem nevoie
de un concept mai larg decât cel de inteligenta. În acest scop, este
propus conceptul de inteligenta succesuala."
(R. Stenberg, 1985, 1986, 1998)

2.2. Dotare aptitudinala înalta. Caracteristici.

În literatura de specialitate exista tot mai multe preocupari
orientate spre identificarea, inventarierea si clasificarea
caracteristicilor psihocomportamentale ale indivizilor dotati si
talentati. Prezentam în continuare o sinteza a caracteristicilor
specifice copiilor supradotati, vizând domeniile:

a. Cognitiv:
Majoritatea autorilor remarca drept definitorii urmatoarele
trasaturi:
• inteligenta superioara mediei;
• capacitate înalta de concentrare;
• memorie superior dotata;
• dezvoltare precoce a vocabularului;
• precizia si expresivitatea comunicarii;
• originalitatea gândirii;
• aptitudini în utilizarea sistemelor de simboluri;
• intuitie;
• spirit de observatie;
• gândire probabilistica;
• spirit investigativ;
• claritate si precizie în formularea ideilor.
b. Afectiv - motivational
• emotivitate;
• senzitivitate generala marita;
• simtul umorului;
• nivel înalt de energie, vitalitate;
• trairi emotionale intense;
• activism;
• atasament si angajare personale puternice;
• sensibilitate artistica;
• motivatie intrinseca pentru învatare;
• urmarirea unor idealuri;
• anxietate;
• sentimente de izolare;
• interese academice multiple;
• nivel înalt de aspiratii;
c. Personalitatea
• perseverenta;
• spirit de initiativa;
 • calitati carismatice;
• optimism;
• sentimentul de a fi diferit de colegii de vârsta;
• tendinta de dominare în relatiile cu colegii;
• voluntarism;
• dorinta de dezbatere.

2.3. Riscurile specifice

Copiii cu aptitudini intelectuale înalte sunt predispusi la riscuri
multiple datorita faptului ca societatea nu prezinta sisteme adecvate
care sa se adreseze acestei categorii. Chiar profesorii, prin cursurile
de pedagogie, sunt orientati sa se ocupe de "elevul mediu", de
prototipul elevului standard, astfel ca "talentatii trebuie învatati sa-
si poarte povara propriului talent". Pe de alta parte, si parintii sunt
nepregatiti în fata unui copil exceptional. Lipsiti de cele mai multe
ori de sprijinul necesar, acesti copii pot traversa situatii de
subrealizare scolara, de izolare si de socializare dificila, inhibitii
intelectuale, stari depresive, dificultati ce decurg din decalajul dintre
dezvoltarea cognitiva si cea afectiva.
Aceste riscuri sunt urmatoarele:

• Dizarmoniile dezvoltarii pshice - se refera la decalajul dintre

dezvoltarea cognitiva/ intelectuala si cea emotionala. Copiii dotati
adesea sufera de o lipsa de sincronicitate în dezvoltarea lor
intelectuala, afectiva si psihomotorie, care afecteaza o serie de
aspecte ale vietii lor si care poate produce probleme psihologice.
Adesea, exista o mare discrepanta între inteligenta si maturitatea
emotionala. Anxietatile si temerile îl pot coplesi pe copil când
"inteligenta sa îi furnizeaza informatii care provoaca anxietate, pe
care el este capabil sa le proceseze adecvat" (Terrasier).

• Dificultatile dezvoltarii socio-emotionale - constau în

dificultati de socializare. Copiii cu aptitudini înalte sunt adesea
predipusi la însingurare. Având idei, interese, preferinte diferite,
ei se confrunta cu reactiile ostile ale celor din jur.

• Inhibitia intelectuala - se diferentiaza în doua tipuri clasice:

o pierderea definitiva a potentialului intelectual sau, cel putin, a
aptitudinilor intelectuale înalte ("lumina care se stinge")
o pierderea momentana a capacitatii intelectuale cu posibilitatea
recuperarii ("scaderea tensiunii").
• "Depresia succesului" si sinuciderile. "Depresia succesului" este
o sintagma folosita de D.M. Farell pentru a desemna
incapacitatea "celui obisnuit doar sa învinga" sa faca fata esecului
accidental. Depresia succesului apare la unii copii care au
experimentat doar succesul continuu, ei neavând structuri,
abilitati de a suporta esecul real.

• Subrealizarea scolara - defineste situatia elevilor care nu

promoveaza sarcinile scolare, cât si a celor care nu îsi atig cotele
personale ale performantei în diferite domenii de activitate
datorita unei multitudini de variabile de personalitate care
interactioneaza cu conditiile neadecvate de mediu educational
formal si informal.

• Riscul neidentificarii - apare frecvent la copiii care fac parte

din categorii speciale de superior dotati - cum ar fi din grupuri
minoritare sau dintr-o cultura diferita.

Recunoasterea sociala a excelentei este un proces complex si

întâmpina multiple probleme subiective si obiective. Rata irosirii
talentelor este proportionala cu incapacitatea manageriala
a comunitatilor profesionale de a crea conditii de
valorificare a resurselor umane. Tocmai de aceea, afirmarea
si consacrarea capacitatilor înalte se impun a fi analizate si
proiectate cu metodologii stiintifice, ca etape integrate în
asistenta psihopedagogica speciala.
 3: Instruire diferentiata

Rapiditatea cu care întelege si memoreaza un supradotat face

ca el sa se plictiseasca usor în clasa si aceasta chiar de la începutul
scolarizarii, asa ca, cel putin pentru unii dintre ei, entuziasmul
debutului învatarii devine repede un balast afectiv.
Diferitele modalitati de a raspunde nevoilor speciale în materie de
educatie a elevilor supradotati se refera la:

• facilitarea trecerii acestora de la o clasa la alta, superioara ca

nivel, daca au îndeplinit cel putin bine cerintele nivelului
anterior;
• alcatuirea de programe diferentiate care sa permita avansul
mai rapid al unora în aceeasi unitate temporala;
• organizarea de clase speciale alcatuite pe criteriile:
 nivel al coeficientului intelectual
 focare de interes
 proiecte comune
 niveluri de aspiratie sau de reusita;
• organizarea pe clase cu program total independent de cel
scolar general, în afara timpului scolar comun

Pentru instruirea adecvata a elevilor supradotati vor trebui

diferentiate, modificate sau adaptate toate aspectele procesului
educativ general:

• scopurile si obiectivele;
• continutul curriculum-ului;
• organizarea si gruparea elevilor;
• resursele de personal;
• procesele de evaluare;
• legaturile cu institutiile educative extrascolare;
• serviciile auxiliare scolii.

Formele de orientare a programelor de instruire principale pentru

copiii supradotati presupun urmatoarele:

• Accelerarea studiilor - este tehnica preferata de specialisti,

însa putin utilizata din cauza impactului negativ social si
emotional a parcurgerii rapide a etapelor traditionale ale scolii.
 • Îmbogatirea studiilor - oferirea de cunostinte si activitati
speciale în cadrul claselor obisnuite. Majoritatea profesorilor
care lucreaza cu copiii supradotati utilizeaza metoda
îmbogatirii cunostintelor (peste 80%).
• Gruparea pe niveluri de abilitati - elevilor supradotati care
ramân integrati în clasele obisnuite sau în afara lor, li se ofera
programe de instruire diferentiate în cadrul unei noi regrupari
temporare.

K.K. Urban (1992) mentioneaza urmatoarele forme

organizationale de stimulare si instruire a supradotatilor, în functie
de gradul segregarii/ integrarii lor sociale în grupul covârstnic de
provenienta:

• instruire individuala particulara;

• scoli speciale rezidentiale;
• scoli speciale numai pentru supradotati;
• scoli speciale pentru supradotati, în cooperare cu scolile
normale;
• clase speciale cu un curriculum, resurse si metode speciale;
• clase speciale cu un curriculum normal dar îmbogatit;
• clase speciale eterogene ca vârsta;
• programe de întregime individualizate;
• studiu în clase obisnuite si cu predarea unor cursuri
suplimentare, pe grupe de lucru;
• studiu în clase obisnuite si cu profesori specializati si /sau
programe speciale

Adaptarea curriculumului scolar

Obiectivele curriculum-ului diferentiat decurg, la fel ca si
obiectivele curriculum-ului obisnuit, din idealul educational si
finalitatile sistemului de învatamânt.
Printre principiile de elaborare a curriculum-ului diferentiat pentru
elevii supradotati, putem aminti (A.H. Passow):

• sa dezvolte potentialul intelectual si aptitudinile fiecaruia, în

cel mai înalt grad posibil, stimulându-se interesul, spiritul de
exploatare, prin conceperea de programe menite sa
maximalizeze dezvoltarea potentialului lor superior;
• sa le dezvolte o "constiinta sociala", simtul responsabilitatii,
calitati etice si morale;
• sa-i învete sa gândeasca independent;
• sa le stimuleze creativitatea;
 • sa sensibilizeze lumea scolii si comunitatea pentru
recunoasterea si aprecierea valorilor culturale si
performantelor intelectuale;
• sa gaseasca noi continuturi si metode care sa poata fi aplicate
si în învatamântul general.

Evaluarile curriculum-ului pentru elevii dotati ar trebui conduse în

concordanta cu principiile prioritare stabilite, cu accent pe abilitatile
supramedii de gândire, pe creativite si pe excelenta.

Rolul major al profesorului angajat într-un program de

învatamânt pentru elevii cu aptitudini înalte este acela de a concepe
si realiza trasee curriculare optionale multiple si de a asigura o mare
flexibilitate în parcurgerea lor.

Ca modalitati alternative amintim:

• continuturi adaptate caracteristicilor psihocomportamentale;

• organizarea continuturilor în modalitate interdisciplinara si
crossdisciplinara, modularizata si compactizata;
• modalitati diverse de finalizare a unui curs, din perspectiva
cursantului (produsele activitatii);
• acelasi curs realizat cu mijloace didactice diferite;
• termene flexibile (individualizate) pentru finalizarea sarcinilor
scolare;
• activarea peponderenta a proceselor psihice de mare
complexitate;

Etapizarea secventelor unui program educational diferentiat

În lucrarea "Curriculum diferentiat si personalizat" (1998) - autoare:
Carmen Cretu - gasim urmatoarele secvente ale elaborarii unui
program educational diferentiat:

Etape Continuturi Monitori

Constientizarea Interes pentru Experti în domeniu,
domeniu coordonatori de
Identificarea programe similare,
relatiilor: program politicieni ai educatiei,
comun - program personalitati cu impact în
pentru elevii lumea scolii, subiectii
 dotati unor studii de caz
Informarea Introducere în Universitari, cercetatori,
teoria domeniului. experti
Prezentarea unor
programe
similare.
Management Alegerea formelor Coordonatorul de
administrative, a program
tipurilor de
activitati,
planificarea
resurselor, a
timpului.
Identificarea si Oportunitatile Coordonatorul de
atragerea colaborative si program, decidentii
colaboratorilor agentii. educationali, consilii
Transfer de administrative,
experienta. organizatii de profil
Aplicarea Parcurgerea Coordonatorul de
programului fazelor program si colaboratorii
programului
Evaluarea Aplicarea Profesori practicieni,
programului strategiilor de conducatorii unitatilor
evaluare a scolare, inspectorii
rezultatelor scolari,
profesorilor psihodiagnosticienii,
parintii, colaboratorii,
elevii însisi