ECONOMIA COMERCIALĂ

conf. univ. dr.

Mihaela CONSTANDACHE
Conţinut tematic al cursului
 Cap.1. Locul, rolul şi importanţa comerţului în
economia naţională
 Cap.2. Aspecte privind organizarea comerţului
 Cap.3. Modalităţi de organizare a aparatului comercial
 Cap.4. Locul pieţei bunurilor şi serviciilor în cadrul
economiei de piaţă
 Cap.5. Structura consumului şi legile sale economice
 Cap.6. Cererea de mărfuri
 Cap.7. Oferta de mărfuri
 Cap. 8. Relaţiile de piaţă generate de către structurile
comerciale
 Cap. 9. Elemente de politică comercială la nivel macro
şi microeconomic
 Cap. 10. Elemente de eficienţă a activităţii comerciale
Repere bibliografice
 Costea, C.E., Săseanu, A.S., Economia
comerţului intern şi internaţional,
Ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Editura
Uranus, Bucureşti, 2009;
 Săseanu, A.S., Economia comerţului
intern şi internaţional, Editura Uranus,
Bucureşti, 2008;
 Patriche D., Ionascu, V., Economia
comerţului, Editura Uranus, Bucureşti,
2002;
Cap.1. Locul, rolul şi importanţa
comerţului în economia
naţională

1.1. Aspecte conceptuale privind comerţul;

1.2. Comerţul internaţional şi Uniunea
Europeană;
1.3. Evoluţii şi tendinţe în comerţul
contemporan.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Comerţul – componentă principală în
sistemul unei economii naţionale;
 Noţiunea de comerţ în teoria economică:
 ramură a economiei naţionale, ce cuprinde
activitatea unor agenţi economici specializaţi în
efectuarea de acte de comerţ;
 categorie economică;
 profesiunea unor persoane (fizice, juridice) care
acţionează în cadrul pieţei, asigurând actele de
schimb.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Conceptul de comerţ:
 transferul titlurilor de proprietate asupra produselor şi
serviciilor;
 prestaţiile de servicii realizate între:
 diferite stadii ale producţiei;
 producător şi consumator.
 Activitatea comercială:
 legătură vitală între producător şi utilizator;
 contribuie la:
 fluidizarea şi satisfacerea cerinţelor de pe piaţă;
 întâlnirea dintre cerere şi ofertă;
 recunoaşterea economică a cererii/ofertei, prin intermediul
actului de vânzare cumpărare;
 Politica comercială:
 parte a politicii economice a unui stat;
 totalitatea măsurilor, reglementărilor cu caracter juridic, fiscal,
valutar, bugetar, financiar, bancar, promovate în scopul
orientării şi integrării relaţiilor comerciale.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Funcţiile autorităţilor publice pentru asigurarea politicii comerciale:
 administrarea, orientarea şi dezvoltarea economiei naţionale;
 asigurarea aplicării corespunzătoare a controalelor administrative;
 crearea unui cadru propice desfăşurării relaţiilor comerciale.
 Orientarea politicii comerciale:
 este influenţată de dezvoltarea economică a statului:
 poziţia de liber schimb – ţări dezvoltate;
 politică puternic protecţionistă - în perioada de criză;
 poate fi:
 discriminatorie;
 nediscriminatorie;
 Principiul funcţional al politicii comerciale:
 principiul egalităţii în relaţiile economice:
 principiul nediscriminării partenerilor comerciali;
 clauza naţiunii celei mai favorizate:
 „un stat acordă unui alt stat anumite înlesniri ce vizează schimburile dintre
două ţări, acestea fiind acordate în mod nediscriminatoriu, tuturor statelor cu
care întreţine relaţii comerciale respectivul stat”.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Tipuri de relaţii comerciale, în
politicile comerciale:
 de promovare a relaţiilor economice
internaţionale;
 de protejare a economiei naţionale de
concurenţă externă;
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Definiţii ale comerţului:
 literatura de specialitate:
 ansamblu de activităţi care privesc un
produs din momentul investiţiei sau al
manifestării intenţiei de a-l crea, până la
distrugerea sa în procesul de consum,
indiferent care ar fi fost forma acestuia;
 etimologic:
 commercium (lb. latină) – schimbul cu ceva
sau cu cineva;
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Definiţii ale comerţului:
 în sens funcţional:
 activitatea prin care anumiţi participanţi la
realizarea actelor de piaţă procură bunuri
(mărfuri comerciale) de la alţi participanţi în
sistemul relaţiilor de piaţă pentru a le livra unor
terţi;
 schimbul de mărfuri materiale;
 în sens instituţional:
 sistemul instituţiilor, societăţilor, asociaţilor şi
persoanelor fizice a căror activitate economică
se bazează pe comerţ, în sensul său funcţional
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Activitatea de comerţ:
 a cunoscut modificări substanţiale:
 iniţial: simplă activitate de intermediere;
 ulterior:
 activitate creatoare de utilităţi (folos, serviciu util sau utilizabil);
 foarte importantă atât pentru producători, cât şi pentru utilizatori;
 o fază intermediară esenţială între funcţia de producţie şi funcţia
de consum.
 elemente ce deosebesc cele două categorii de parteneri
(producători, utilizatori):
 amplasarea în spaţiu şi distanţa;
 necunoaşterea reciprocă a mijloacelor financiare şi productive de
care dispun;
 disproporţiile dintre cantităţile produse pentru una şi aceeaşi
nevoie etc.
 comerţul: o funcţie ce are în vedere punerea bunurilor şi
serviciilor la dispoziţia utilizatorilor, în condiţii de loc, de timp şi
de mărime.
 1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Conţinutul activităţii de comerţ:
 iniţial: “ansamblul operaţiunilor care se realizează din momentul
în care produsul, sub forma sa utilizabilă, intră în magazinul de
desfacere al producătorului sau al ultimului transformator, până
în momentul în care consumatorul preia livrarea”;
 ulterior: “o punere a produsului la dispoziţia consumatorului,
prin cercetarea pe baza studiilor de piaţă şi determinarea
nevoilor reale sau latente ale acestuia, precum şi prin
suscitarea, reliefarea şi argumentarea noilor nevoi pe care
consumatorul potenţial nu le-a sesizat”.
 activităţi noi asociate:
 cercetarea pieţei;
 informarea populaţiei;
 educarea consumatorilor;
 publicitatea, promovarea unei largi game de servicii legate de
procesul utilizării produsului;
 crearea cadrului ambiental necesar actului de vânzare
cumpărare;
 crearea condiţiilor adecvate de utilizare, indiferent de natura
produselor.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Funcţiile comerţului:
 cumpărarea mărfurilor de la producători sau colectori - în cazul
producţiei agricole foarte dispersate - şi transferarea acestora
în depozite, în vederea pregătirii lor pentru vânzarea către
utilizatorii finali sau intermediari;
 stocarea mărfurilor;
 fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri, asortarea loturilor,
formarea sortimentelor comerciale şi asigurarea micilor partizi
care urmează a fi puse la dispoziţia consumatorilor;
 transferul mărfurilor către zonele şi punctele cele mai
îndepărtate sau mai izolate, pentru a fi vândute
consumatorilor;
 crearea condiţiilor de realizare efectivă a actului de vânzare-
cumpărare;
 asigurare a promovării produselor;
 cercetarea doleanţelor utilizatorilor, a sugestiilor acestora, a
capacităţilor de cumpărare, a gradului de instruire, a
obiceiurilor de consum;
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Rolul comerţului:
 în raport cu producătorii:
 realizează o regularizare a procesului de
fabricaţie, permiţând o eşalonare a producţiei
pe întregul an;
 prin politica de stocaj şi prin sistemul
comenzilor în avans amortizează oscilaţiile
cererii;
 participă la dimensionarea eforturilor financiare
ale producătorilor, plătind bunurile pe care le
stochează, fără a avea certitudinea că le va
vinde;
 permite producătorului orientarea producţiei în
orice zonă;
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Rolul comerţului:
 în raport cu utilizatorii:
 punerea la dispoziţia utilizatorilor, acolo unde se
găsesc şi atunci când au nevoie, a produselor şi
serviciilor, în cantitatea şi calitatea solicitată şi
la preţul dorit;
 evitarea efectuării unor cumpărări foarte mari,
care să le imobilizeze părţi importante ale
veniturilor;
 contribuie la reducerea cheltuielilor
consumatorilor legate de achiziţionarea
produselor/serviciilor, acestea fiind puse la
dispoziţia cumpărătorilor în imediata apropiere
a locului de cumpărare.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Structura comerţului, dpdv geografic:
 Comerţ interior: realizarea actului de vânzare-
cumpărare, în cadrul graniţelor unui stat;
 Comerţ exterior: vânzătorul/cumpărătorul se află
în afara graniţelor ţării:
 activitate de import: cumpărătorii sunt autohtoni;
 activitate de export: cumpărători din alte ţări;
 Tranzit: traversarea teritoriului unui stat,
cumpărătorul şi vânzătorul fiind străini.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Actele de comerţ:
 o acţiune realizată în procesul realizării
unei profesiuni comerciale;
 act care a avut loc între necomercianţi,
în cazul în care una din părţi îşi
fundamentează existenţa pe exercitarea
unei activităţi comerciale;
 acte în care autorii realizează operaţiuni
de schimb care privesc transferul titlului
de proprietate în scopuri lucrative.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Structura actelor de comerţ:
 acte de comerţ naturale:
 cumpărări de mărfuri în scopul revânzării sau închirierii lor;
 activităţi ale interpuşilor dintre participanţii la tranzacţiile comerciale
(brokeri):
 intervenţia între cumpărător şi vânzător pentru a-i pune în relaţie şi pentru a le
facilita realizarea tranzacţiilor impuse de transferul mărfurilor ce formează
obiectul actului de vânzare-cumpărare;
 perceperea unui comision;
 transformarea materiilor prime în obiecte de consum, de o întreprindere
care are drept scop asigurarea unui anumit profit din realizarea
operaţiunilor respective;
 activităţi de transport;
 operaţiuni bancare;
 activităţi diverse:
 activităţi desfăşurate de agenţiile de schimb valutar;
 activităţi desfăşurate de birouri de afaceri în favoarea altor întreprinzători :
 cumpărări şi vânzări de mijloace comerciale;
 încasarea unor creanţe;
 reprezentări în justiţie etc.
 activităţile întreprinderilor de spectacole publice (teatrele, cinematografele,
agenţiile de turism etc.)
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Structura actelor de comerţ:
 acte de comerţ proforma:
 operaţiuni realizate sub acoperirea sau prin
intermediul scrisorilor de schimb;
 acte de comerţ în virtutea teoriei
accesoriei:
 operaţiuni referitoare la acte pur civile, prin
natura lor, care devin comerciale, dacă sunt
făcute de către un comerciant cu ocazia
realizării unei anumite laturi a activităţii
sale comerciale.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Clasificarea activităţii de comerţ în funcţie de
structura actelor de comerţ:
 Comerţul propriu zis:
 totalitatea actelor de vânzare şi cumpărare a produselor
naturale transformate sau fabricate;
 ramuri ale comerţului propriu-zis:
 fabricaţia, aparatul de producţie;
 distribuţia, aparatul comercial;
 Comerţul de bancă (bancar):
 colectarea, concentrarea şi punerea la dispoziţia comercianţilor
a fondurilor provenite, în principal, din depozitele clienţilor;
 Comerţul transporturilor:
 totalitatea actelor de comerţ care privesc operaţiunile ce
asigură orientarea şi deplasarea mărfurilor din centrele de
producţie către locurile de transformare sau punctele de
vânzare;
 Comerţul de asigurări:
 operaţiunile referitoare la actele de asigurare a unor riscuri,
mijlocite de plata unei prime de asigurare.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Comerciantul:
 persoana fizică sau juridică a cărei profesie este
comerţul;
 cei care exercită acte de comerţ şi fac din
acestea profesia lor obişnuită.
 Condiţii pentru ca un agent economic să
fie considerat comerciant:
 să facă acte de comerţ în mod obişnuit, ceea ce
implică repetabilitatea operaţiunilor respective;
 să transforme realizarea actelor respective în
profesia sa de bază sau accesorie;
 să acţioneze în numele său personal.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Restricţiile cu privire la libertatea de a exercita
diverse activităţi comerciale:
 restricţii referitoare la persoanele care urmează
a efectua acte de comerţ :
 determinarea şi stipularea incapacităţilor:
 nu au voie să facă comerţ:
 persoanele afectate de interdicţii legale ca urmare a
unor condamnări suferite pentru crime sau delicte
contra onestităţii şi bunăvoinţei;
 persoane condamnate pentru delicte fiscale sau
economice;
 persoanele care au suferit anumite interdicţii judiciare
(s-au dovedit a fi foarte risipitori sau fac parte din
rândul persoanelor atinse de alienare mintală);
 minorii.
 stabilirea incompatibilităţilor:
 exercitarea comerţului este incompatibilă cu realizare
concomitentă a unor profesii (avocat, magistrat, notar,
funcţionar public, militar etc.)
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Restricţiile cu privire la libertatea de a exercita
diverse activităţi comerciale:
 Restricţii referitoare la modul de organizare a
diferitelor tipuri de comerţ:
 branşe/sectoare de comerţ a căror organizare este
interzisă întreprinzătorilor particulari;
 statul instituie un aşa-zis monopol legal:
 propunerea unor scopuri fiscale;
 stabilirea unor obiective de interes general:
 fabricarea pulberilor explozive;
 baterea monedelor;
 comerţul cu timbre şi efecte poştale.
 sectoare de comerţ interzise complet, indiferent de
natura întreprinzătorului:
 comerţul cu stupefiante;
 comerţul cu literatură decadentă;
 comerţul cu produse artificiale şi cu produse care au la
bază tehnologii privind recuperarea unor deşeuri nocive.
 1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Restricţiile cu privire la libertatea de a exercita diverse
activităţi comerciale:
 Restricţii referitoare la modul de organizare a diferitelor tipuri
de comerţ:
 Sectoare de comerţ reglementate şi controlate:
 competenţa profesională a întreprinzătorului comercial, consemnată printr-un
titlu atestat sau o diplomă;
 ramuri de comerţ care se desfăşoară sub restricţia unor prescripţii speciale:
 comerţul cu arme;
 servicii de asigurări;
 activitatea hotelieră;
 comerţul cu bijuterii;
 comerţul cu lucruri de ocazie (consignaţie) etc.
 Activităţile comerciale care se pot desfăşura pe baza unei autorizaţii
administrative speciale:
 Activitatea unităţilor ce comercializează băuturi alcoolice;
 activitatea unităţilor de transport rutier şi aerian;
 activitatea brutăriilor;
 activitatea întreprinderilor de spectacole, a agenţiilor de voiaj;
 activitatea magazinelor cu o mare suprafaţă comercială - magazine
universale, supermagazine etc.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Obligaţiile şi prerogativele comerciantului:
 Obligaţiile comerciantului:
 Obligaţii referitoare la respectarea sistemului de relaţii specific
fiecărei ramuri şi a modului de desfăşurare a activităţii
comerciale:
 ţinerea evidenţelor primare şi contabile;
 conservarea tuturor documentelor comerciale;
 deschiderea unui cont într-o bancă sau la un centru de cecuri
poştale;
 furnizarea unor informaţii potrivit regimului patrimonial;
 suportarea consecinţelor falimentului;
 Obligaţii fiscale:
 plata impozitelor speciale, impozitelor pe beneficiile comerciale;
 plata taxelor asupra cifrei de afaceri (taxa pe valoarea adăugată).
 Obligaţii ce revin comerciantului în raporturile cu salariaţii:
 aplicarea prescripţiilor codului muncii;
 igiena şi securitatea socială;
 întocmirea şi ţinerea evidenţei carnetelor de muncă etc.
1.1. Aspecte conceptuale
privind comerţul
 Prerogativele comerciantului (privilegii şi avantaje):
 dreptul calităţii de elector şi de posibilităţi eligibile în
cadrul Camerelor de comerţ;
 posibilitatea de a beneficia de măsuri speciale :
 contractele de închiriere a spaţiilor în care se desfăşoară
actele de comerţ;
 dreptul de a contesta anumite hotărâri şi de a invoca fără
restricţii, în cadrul unor asemenea contestaţii, proba cu
martori;
 posibilitatea inserării în contractele sale a unei clauze de
arbitraj, prin care să se angajeze ca în cazul ivirii unor
diferende să accepte decizia unui arbitru desemnat,
evitând astfel cheltuielile de procedură;
 posibilitatea de a acorda sau de a contracta, în interes
propriu, împrumuturi comerciale la un nivel nelimitat.
1.2. Comerţul internaţional şi
Uniunea Europeană
 Dimensiunile politicii comerciale a UE:
 dimensiunea autonomă:
 remedii comerciale pe care UE le utilizează ca
„protecţie de urgenţă”:
 dumpingul;
 subvenţiile;
 importuri cu creştere rapidă.
 dimensiunea externă:
 accent pus pe acţiunile UE ca negociator în
sistemul comercial internaţional:
 UE actor important al Organizaţiei Mondiale a
Comerţului (OMC);
 Politica comercială a UE – efect de externalizare.
1.2. Comerţul internaţional şi
Uniunea Europeană
 Obiectivul UE în comerţul internaţional:
 asigurarea unui comerţ liber şi echitabil:
 toate ţările pot face comerţ pe baze egale, în
absenţa barierelor protecţioniste;
 Măsuri pentru atingerea obiectivului:
 toţi partenerii să-şi deschidă pieţele în mod
corespunzător;
 eliminarea obstacolelor gradual, în ritm acceptabil
pentru toate părţile implicate;
 rezolvarea amiabilă a disputelor comerciale;
 stabilirea unui set de reguli comerciale acceptate de
toţi participanţii;
1.2. Comerţul internaţional şi
Uniunea Europeană
 1992, lansarea în UE a conceptului „piaţă unică”:
 elimină barierele netarifare în comerţul cu mărfuri;
 deschide comerţul cu servicii în interiorul UE;
 reprezintă:
 20% din comerţul mondial;
 peste 25% din PIB mondial.
 Efecte ale pieţei unice:
 stimularea economiei ţărilor participante prin:
 creşterea veniturilor din export;
 diversificarea ofertei de produse/servicii la preţuri mai
reduse, urmare a competiţiei generate de importuri;
 creşterea concurenţei dintre firme şi ţări:
 creşterea decalajelor dintre ţările dezvoltate şi cele în curs
de dezvoltare;
1.2. Comerţul internaţional şi
Uniunea Europeană
 Politica comercială a UE:
 dezvoltarea durabilă prin integrarea unui număr
cât mai mare de ţări în ansamblul comerţului
mondial;
 Priorităţi ale politicii comerciale a UE:
 promovarea intereselor europene şi apărarea
valorilor europene;
 deschiderea pieţelor mondiale prin:
 eliminarea progresivă a obstacolelor;
 diminuarea barierelor tarifare;
 adoptarea unui set de norme de reglementare a
pieţelor.
1.2. Comerţul internaţional şi
Uniunea Europeană
 Dimensiunile politicii comerciale a UE:
 dimensiunea multilaterală:
 promovarea regulilor privind accesul la pieţe, în
contextul unei guvernanţe globale efective:
 reducerea tarifelor şi barierelor tehnice din calea
comerţului;
 se realizează în cadrul OMC;
 dimensiunea bilaterală/regională:
 în afara negocierilor comerciale din cadrul OMC,
UE:
 poate încheia acorduri bilaterale;
 poate adopta măsuri specifice cu ţări terţe sau cu
anumite asociaţii regionale.
 1.2. Comerţul internaţional şi
Uniunea Europeană
 Dimensiunile politicii comerciale a UE:
 dimensiunea unilaterală:
 instrumente suplimentare de politică comercială;
 asigură dezvoltarea şi stabilitatea priorităţilor
politice ale UE:
 Ex: concesii comerciale acordate de UE anumitor
ţări, pe baza unui interes economic reciproc.
1.3. Evoluţii şi tendinţe în
comerţul contemporan
 Piaţa unică europeană – zonă de liberă
circulaţie a bunurilor, serviciilor, factorilor
de producţie (capital, persoane);
 factori ce influenţează funcţionarea corectă
a pieţei unice:
 înlăturarea barierelor – integrare negativă;
 ajustare şi adaptare la schimbări – integrare
pozitivă:
 armonizarea reglementărilor naţionale;
 aplicarea unei politici comune
1.3. Evoluţii şi tendinţe în
comerţul contemporan
 Evoluţia liberalizării comerciale:
 zone de comerţ liber:
 înlăturarea barierelor vamale, cu menţinerea tarifului extern
propriu;
 uniune vamală:
 înlăturarea barierelor vamale şi a barierelor cu efect echivalent:
 introducerea tarifului extern comun.
 piaţă comună:
 înlăturarea barierelor vamale şi a barierelor cu efect echivalent;
 înlăturarea barierelor netarifare pentru bunuri:
 măsuri de liberalizare a circulaţiei capitalului şi persoanelor;
 piaţă unică/internă:
 înlăturarea barierelor vamale şi a barierelor cu efect echivalent;
 înlăturarea barierelor netarifare pentru bunuri;
 înlăturarea frontierelor vamale în interiorul zonei.
1.3. Evoluţii şi tendinţe în
comerţul contemporan
 Provocări ale comerţului în cadrul pieţei unice:
 concurenţă;
 constrângerile privind piaţa unică, pe baza
reglementărilor la nivel regional, naţional sau local;
 generalizarea introducerii monedei unice;
 restructurarea continuă a sectorului comercial pentru
a se adapta la concurenţă.
 Domenii prioritare pentru consolidarea pieţei unice:
 libera circulaţie a bunurilor;
 libera circulaţie a serviciilor;
 libera circulaţie a capitalurilor;
 libera circulaţie a persoanelor.
1.3. Evoluţii şi tendinţe în
comerţul contemporan
 Libera circulaţie a bunurilor:
 perfecţionarea fiscalităţii interne:
 eliminarea discriminării privind impozitarea
bunurilor proprii în detrimentul celor din alte
ţări;
 îmbunătăţirea procedurilor de desfăşurare a
achiziţiilor publice:
 reglementări aplicabile tuturor participanţilor,
fără diferenţieri de provenienţă;
 ameliorarea modului de stabilire şi aplicare a
standardelor/normelor;
 simplificarea formalităţilor vamale.
1.3. Evoluţii şi tendinţe în
comerţul contemporan
 Libera circulaţie a serviciilor:
 liberalizarea progresivă a comerţului reciproc cu
servicii:
 autorizarea liberei prestări de servicii de către
companiile/cetăţenii unei ţări, pe teritoriul celorlalte.
 Libera circulaţie a capitalurilor:
 nu poate fi pusă în aplicare decât într-un context
macroeconomic stabil şi echilibrat.
 Libera circulaţie a persoanelor:
 calitatea persoanelor - generatori ai unui factor de
producţie esenţial: munca;
 nu poate avea loc în condiţiile în care salariile plătite
într-o ţară sunt mult mai mici decât cele plătite în UE.
1.3. Evoluţii şi tendinţe în
comerţul contemporan
 concurenţa:
 asigură un echilibru pe piaţă;
 libertatea preţurilor:
 permite consumatorilor reperarea celor mai
avantajoşi furnizori;
 permite producătorilor să caute o creştere a
clientelei prin comprimarea preţurilor;
 protejarea concurenţei prin politici şi
strategii specifice.