B2B (business-to-business)

Este un model de comerţ electronic în care toţi participanţii sunt companii sau alte organizaţii. În România domeniul
B2B este o afacere foarte promiţătoare, datorită penetrării Internetului în firme la nivel înalt. Studii recente arată că
în România există mai mult de 1,1 milioane de utilizatori care intră pe Internet de la locul lor de muncă (inclusiv
şcoli şi universităţi), şi peste 42.000 de domenii de nivel înalt sunt înregistrate.
[modifică] B2C (business-to-consumer)
Model de comerţ electronic în care companiile vând la cumpăratori individuali – persoane fizice.
În România, piaţa electronică B2C se află încă într-un stadiu de formare. Consumatorii încă experimentează online,
dar sunt încă multe obstacole ce trebuie să fie învinse înainte de a se schimba comportamentul clienţilor; aceste
probleme sunt legate de crearea securităţii transacţiilor, asigurarea protecţiei clienţilor, mărirea vitezei de transfer în
reţea sau chiar asigurarea accesului la Internet.
Majoritatea utilizatorilor Internet particulari au acces la Internet prin intermediul locului lor de muncă, şi numai
circa 200.000 de oameni dispun de un acces personal. Office of National Statistics din Marea Britanie susţine că
vânzările B2C pe glob au depăşit 10 miliarde de dolari în 2001, piaţa fiind în plină expansiune.
[modifică] C2B (consumer-to-business)
Acest model de comerţ electronic se referă la persoanele fizice (consumatori) care utilizează Internetul pentru a-şi
vinde produsele sau serviciile firmelor şi pentru a căuta vânzători care să liciteze pentru produsele sau serviciile de
care au nevoie.
[modifică] C2C (consumer-to-consumer)
Acest model se referă la consumatorii care vând direct la alţi consumatori. Un exemplu din acest domeniu care are
un succes enorm în întreaga lume este sistemul eBay.
[modifică] E-government
Această formă de comerţ electronic este întâlnită în următoarele forme: B2G (business to government), G2B
(government to business), G2C (government to consumer). Aici prin "government" se înţelege administraţia statului
respectiv.
[modifică] B2G (business-to-government)
Guvernele utilizează canale de comerţ electronic pentru creşterea eficienţei operaţiunilor şi îmbunătăţirea serviciilor
oferite cetăţenilor-clienţi. O arie de interes pentru guverne în domeniul afacerilor este intensificarea utilizării
Interentului şi a reţelelor VAN, pentru diseminarea informaţiei, a oportunităţilor, cotaţiilor primite de la
vânzători/furnizori de bunuri şi servicii.
Între anii 1980-1990 câteva guverne inovatoare au început să utilizeze B2G, folosind sistemul dial-up în
transmiterea "bulletin board services" (BBS), care asigură accesul online la cererile curente de informaţii,
oportunităţi, consultanţă. Acestă abordare a implicat din partea beneficiarului serviciilor BBS adaptarea la aceeaşi
tehnologie software pentru a putea utiliza informaţia.
Departamentul (ministerul) de Apărare al Statelor Unite, pentru a atinge o audienţă naţională şi internaţională largă,
şi-a proiectat reţeaua VAN proprie. Această soluţie a cerut ca furnizorii să se aboneze la serviciile reţelelor de
provideri Internet şi să utilizeze capacităţile de comunicare cum ar fi software-ul necesar transmisiilor EDI.
Implicarea administraţiilor statale în comerţul electronic are un efect catalitic pe plan local, în mediul de afaceri
dintr-o anumită ţară. Guvernele, chiar şi în cele mai mari economii de piaţă, constituie cumpărătorii cei mai mari de
bunuri şi servicii de la sectorul privat. Construirea unei mase critice de cumpărători online, în vederea sprijinirii
apariţiei unei comunităţi de afaceri prin comerţul electronic, solicită o implicare activă din partea guvernelor, nu
numai din punct de vedere legislativ, ci şi ca participant la comerţul electronic, ca o sursă ideală de training şi
asistenţă tehnică pentru noile firme de e-commerce.
[modifică] G2B (government-to-business)
Model de comerţ electronic în care o instituţie guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informaţii de
la persoanele juridice.
[modifică] G2C (government-to-consumer)
Acoperă relaţii guvern-cetăţeni la nivel de informare şi prestare servicii publice (exemplu: plata taxelor online).
[modifică] Beneficiile comerţului electronic
Având ca suport reţeaua Internet şi eventual şi utilizarea unor pachete de programe software specifice, comerţul
electronic a avut şi are avantaje şi beneficii pentru firme, consumatori individuali şi societate.
[modifică] Pentru firme
1. Extinderea pe pieţele internaţionale prin asigurarea de servicii şi performanţă;
2. Asigurarea unei deschideri totale în privinţa relaţiilor cu clienţii: aceştia pot căpăta o imagine aproape
completă asupra tuturor angajaţilor, ofertanţilor şi partenerilor lor.
3. Scăderea costului de creare, procesare, distribuire, păstrare şi regăsire a informaţiei, până acum bazată pe
hârtie, prin crearea unui sit web atractiv cu funcţia unui magazin virtual. Siturile web personalizate,
sugestiile pentru cumpărare şi ofertele speciale personalizate pot într-o oarecare măsură substitui
interacţiunile de tip faţă în faţă, de tip tradiţional;
 4. Creează posibilitatea modelării produselor şi serviciilor după nevoile cumpărătorilor şi simplificarea
procedurilor;
5. Costuri de comunicaţie mai mici.
6. Seriozitate şi siguranţă. Serverele paralele, redundanţa hardware-ului, tehnologia fail-safe, încriptarea
informaţiei şi firewall-urile pot îndeplini această cerinţă;
7. Creşterea competitivităţii şi raţionalizarea proceselor de afaceri, prin restructurări interne şi prin tehnologii
ale informaţiei.
8. Construirea unui lanţ valoric electronic, în care se pune accentul pe un număr limitat de competenţe-cheie
-- opusul unui magazin "cu o singură oprire". (Magazinele electronice pot fi atât speciale cât şi generale,
dacă sunt programate corect.)
[modifică] Pentru consumatori
1. Posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacţii la orice oră din zi, în tot timpul anului, din
aproape orice locaţie;
2. Acordă consumatorilor mai multe posibilităţi de alegere a produselor şi preţurilor;
3. Consumatorilor li se dă siguranţă asupra valorii. Vânzătorii pot realiza acest lucru oferind un produs sau o
linie de produse care atrage potenţialii clienţi prin preţuri competitive, la fel ca şi în comerţul ne-electronic;
4. Permite o livrare rapidă a produselor şi/sau serviciilor (în anumite cazuri);
5. Consumatorii pot să primească informaţii relevante în decursul câtorva secunde, şi nu zile sau săptămâni;
6. Asigurarea motivaţiei consumatorilor de a cumpăra şi, la nevoie, de a şi returna. Vânzările promoţionale
pot implica cupoane, oferte speciale sau reduceri. Linkurile de pe alte situri web şi programele afiliate de
reclame pot fi de asemenea de ajutor;
7. Face posibilă participarea în licitaţii virtuale;
8. Îndemnarea consumatorilor la consum. Comercianţii din Internet pot asigura acest tip de ajutor printr-o
amplă informare comparativă şi prin facilităţi bune de căutare;
9. Permite consumatorilor să interacţioneze cu alţi cumpărători în comunităţi electronice şi să compare
experienţele;
10. Lăsând clienţii să se ajute singuri. Asigurând funcţionarea unui sit de autoservire, uşor de folosit fără
asistenţă, poate fi de ajutor în acest sens;
11. Facilitează competiţia, ceea ce rezultă în scăderea preţurilor.
12. Familiarizează consumatorii cu tehnologia şi îi ţine pe aceştia în pas cu ultimele noutăţi.
[modifică] Pentru societate
1. Crearea unui "simţ comun" al comunităţii comerciale, de exemplu prin chaturi, foruri ce solicită implicarea
clientului, scheme de loialitate şi programe de afinitate;
2. Dă posibilitatea mai multor persoane să lucreze / să cumpere de acasă, ceea ce micşorează traficul rutier şi
poluarea aerului;
3. Permite ca anumite mărfuri să fie vândute la preţuri mai scăzute, cu avanateje pentru cei cu venituri mai
mici;
4. Creşte eficienţa şi/sau îmbunătăţesc calitatea;
5. Pune la dispoziţie o organizare suficient de atentă şi agilă pentru a răspunde rapid la orice schimbări din
mediul economic, social şi fizic.
Managementul relatiilor cu clientii (CRM) (CRM) este o strategie pe scară largă puse în aplicare pentru
administrarea interactiunilor unei companii cu clienţii, clienţii şi perspectivele de vânzări. Aceasta implică
utilizarea tehnologiei pentru a organiza, automatiza, şi sincroniza procesele de afaceri, în principal
activităţile de vânzări, dar şi cele de marketing, customer service, si suport tehnic. Obiectivele generale
sunt de a găsi, atrage, şi de a câştiga noi clienţi, hrăni şi să păstreze cele compania are deja, atrage clienti
fostul înapoi în ori, şi de a reduce costurile de marketing şi servicii client [1] descrie managementul
relatiilor cu clientii. O companie -strategia de afaceri la nivel, inclusiv departamentele de client interfaţă,
precum şi alte departamente.