Sunteți pe pagina 1din 6

47674941.

doc 1/6

Cuvinte de folos ale Părintelui Dionisie1

• Blândeţea este cel mai bun medicament duhovnicesc pentru o


viaţă bună şi sănătoasă, atât sufletească cât şi trupească.
• Dacă faci răbdare şi treci cu vederea greşelile altuia, dai
dovadă de blândeţe, de smerenie şi, acolo unde este un gest şi un gând de
smerenie, nu se poate ca harul Duhului Sfânt să nu se pogoare peste celălalt
şi să-i liniştească nervii.
• Nu este nevoie să iscodim şi să ispitim lucrurile peste fire că
atunci diavolul ne aduce la necredinţă. „Strâns-au iscodiri iscodiri”. Adică
din multă iscodire a minţii şi înălţare şi păreri, piere credinţa, se retrage din
suflet.
• Biserica ne sfătuieşte să credem cu simplitate. Sfinţii Părinţi
nu ne dau voie să ispitim peste măsură pentru că avem minte pătimaşă.
• Dumnezeu i-a dat omului un mare dar: este liber să aleagă
dacă vrea să intre în rai. Dacă nu vrea, nu! Dumnezeu nu-l bagă cu forţa.
• Să cereţi părerea /sfatul duhovnicului în orice problemă cu
credinţă şi cu smerenie şi harul Sfântului Duh îl va lumina să vă răspundă
la orice problemă cât de grea, oricât de simplu ar fi el ca om şi
nedesăvârşit.
• Ăştia vor să facă lumea ca pe nişte dobitoace, să nu ştie că este
viaţă veşnică, viaţă fără de sfârşit, veşnicie. Chiar dacă zic că este
Dumnezeu, ei spun că „totul este aici, în viaţa asta să fie bine”.
• Vezi câte înlesniri? Mare înţelepciune a dat Dumnezeu, dar
pentru ce sunt aceste înlesniri? Pentru trup, iar nu pentru suflet.
• Vezi, acolo, în mintea noastră, unde trebuie să fie harul
Sfântului Duh, este satana pentru că avem egoismul şi înălţarea minţii.
• Sfintele Scripturi şi Sfinţii Părinţi ne învaţă Adevărul – acolo e
Adevărul. Dar dacă ai patimă, te biruie patima egoismului, şi nu mai poţi
cunoaşte Adevărul nici din Sfintele Scripturi. Dacă ai egoismul în sufletul
tău, vrăşmaşul stă deoparte şi râde şi tu faci lucrul lui.

1
Am subliniat acolo unde nu înţeleg prea bine sensul (şi textul introdus este identic cu manuscrisul) sau
acolo unde nu sunt sigură că aşa este scris în manuscris. Trebuie confruntat cu originalul.
47674941.doc 2/6

• Noi, călugării, să căutăm să ne facem datoriile noastre


duhovniceşti, că ispititorul negreşit şi le face pe ale lui. Să nu purtăm noi
grijă de el, că el îşi face treaba lui; dar să ne-o facem şi noi pe a noastră.
• Să ne osârduim la rugăciune, să nu slăbim că suntem reci,
împrăştiaţi, etc. Ispititorul este duh şi fără să observăm ne schimbă ideea şi
ne depărtează de harul Sfântului Duh. Să nu ne deznădăjduim, oameni
suntem şi avem neputinţe, iar ispititorul este viclean. Trebuie să luptăm, să
încercăm mereu şi Domnul ajută, dar trebuie osteneală.
• Să ascultăm sfaturile duhovnicului. Să ne smerim: „Smeritu-
m-am şi m-am mântuit”, că suntem păcătoşi. Veşnic să ne smerim înaintea
Domnului şi a oamenilor, şi atunci harul Sfântului Duh vine şi ne
luminează mintea.
• Trebuie silinţă. Rugăciunea e bună, dar întâi să-ţi cureţi
patimile. Dacă ai patimi nu te poţi ruga.
• Întâi, smerită cugetare. Cea mai puternică armă satanicească
este egoismul. Dacă s-a instalat patima asta în sufletul nostru, satana se dă
deoparte şi te lasă pe tine cu patima egoismului, şi el râde.
• Povăţuitorii nu mai sun aşa de buni, dar orice duhovnic tot te
va îndruma spre bine. Trebuie să ne smerim, că smerindu-ne noi, harul
Domnului îl va lumina pe duhovnic ca să te povăţuiască.
• Nu, părinte! Ce dragoste? Lucru simplu, dacă nu ai tăierea
voii, nu ai dragoste. Toţi ne luptăm să ne facem voile noastre şi (…) încet-
încet se întăreşte şi ne stăpâneşte egoismul.
• Piatra uşor se duce la vale. Aşa şi călugărul, dacă un pic a ieşit
de sub acoperământul ascultării, gata! Începe să meargă prost şi să asculte
de şoaptele vrăjmaşului. Şi vezi că nu cunoaşte că mintea lui primeşte
gânduri insuflate cu diplomaţie de vrăjmaşul, ci ţine că acela este adevărul,
care-l ţine el.
• Vezi, dacă este egoismul, asta este cel mai periculos. Ce? Este
evlavios? Este bun creştin? Dar cum să fie bun creştin dacă are egoismul?
El nu se închină lui Dumnezeu, ci idolului „Eu”, egoismul/ egoismului.
Zici că-i bisericos? Lasă, tu nu vezi că ne înşeală vrăjmaşul în tot felul cu
egoismul? Dacă ai egoismul sub orice formă, ai căzut.
• Acum toţi sunt studiaţi şi automat au înălţarea minţii, nici nu-
şi dau seama de asta. Învăţătura e bună, dar înălţarea, nu!
• Se vor schimba multe în scurt timp cu ecumenismul, se vor
schimba multe în Biserică. Dar ce va fi mai rău, se vor face partide în
Ortodoxie. Unii cu ecumenismul, cu Papa, cu schimbări, alţii împotrivă.
Dar ce să spui? Schimbări mari vor fi în Ortodoxie şi duşmanii ei vor spori.
47674941.doc 3/6

Atunci când Ortodoxia nu va mai fi la înălţime, atunci va veni antihristul.


Până atunci nu va putea împărăţi el. Noi să ne ţinem de adevăr care este
Ortodoxia şi de sfaturile Bisericii cu cele şapte sfinte soboare ecumenice.
• Pentru păcatele noastre, ale omenirii, pentru fărădelegile care
se petrec, s-a luat harul Sfântului Duh şi de la alimente – fructe, legume.
Sunt toate frumoase, dar nu au nici un gust. Le bagi în gură, dar nu vor să
se pogoare în stomac, că nu au gust. Şi gustul alimentelor este un har de la
Dumnezeu/(dumnezeiesc), dar acum toate sunt serbede.
• Acestea trei sunt baza: tăierea voii, ascultarea şi smerita
cugetare. Vezi, toate-s una şi legate între ele. Dar se poate să faci ascultare
fără tăierea voii sau smerită cugetare? Din această cauză sunt toate trei,
pentru că fiecare subliniază ceva.
• Vrăjmaşul acesta este şmecher, pe toţi ne păcăleşte – măcar cât
de cât să-i faci voia. Chiar dacă eşti la pustie, chiar dacă ai pocăinţa, tot te
păcăleşte. Trebuie pocăinţă cu smerită cugetare. Mulţi nu înţeleg aceasta.
Smerita cugetare este temelia tuturor faptelor bune şi astăzi mai pe toţi
vrăjmaşul ne prinde cu egoismul. Şi de acolo nu mai avem scăpare, că tot
ce facem „noi”, ni se pare sfânt.
• Toţi am venit pentru mântuire în Sfântul Munte, dar ispititorul
e viclean şi ne înşeală cu fel de fel de meşteşugiri. Totul este să ne dăm
seama care este scopul vieţuirii noastre călugăreşti aici. Primejdia este că
fiecare se întăreşte în voia sa şi spune: „Numai cum ştiu eu este mântuirea,
nu altfel!”. Şi unul ca acesta, şi de ar primi toate sfătuirile Bisericii de la
cineva, adică să-l sfătuiască cineva Adevărul, şi nu va primi. Va zice:
„Numai ce ştiu că este bun, aceea este!”. Egoismul!
• Nu judecaţi/(să nu gândiţi) că cineva o să sporească
duhovniceşte umblând cu vicleşug. O să sporească pe moment din lucrarea
satanei, dar mai pe urmă?!… Sfinţii, apostolii, proorocii, cuvioşii ne-au
arătat prea bine calea pe care să mergem, ştim foarte bine, doar citim toată
ziua, dar dacă nu băgăm seama?!
• Dacă nu avem dragoste de Dumnezeu, de cele sfinte, atunci o
să avem dragoste de cele pământeşti, de plăceri, şi sigur vom fi în cele de
jos. Trebuie să ne silim să avem dragoste. Vezi ce spune Apostolul despre
dragoste? Dar trebuie osteneală. Ca să ai dragoste trebuie să iubeşti
osteneala.
• Să mulţumim Maicii Domnului că ne-a învrednicit să ne facem
călugări, şi încă unde? În Grădina Ei. (ortografia?). Adevărat, omul sfânt şi
în mijlocul lumii şi al răutăţilor tot sfânt rămâne. Să fie toţi răi, el rămâne
sfânt. Dar pentru că noi suntem neputincioşi, ne-a blagoslovit Maica
Domnului să fim aici şi să avem unele uşurinţe.
47674941.doc 4/6

• Dacă faci ascultare cu tăierea voii, se pogoară peste tine harul


smeritei cugetări, pentru că aceasta este un har dumnezeiesc. Şi dacă-l ai pe
acesta, ce-ţi mai trebuie?! Eşti înfricoşare şi duhurilor necurate.
• M-am rugat la Dumnezeu casă-mi ieie cârteala că nu văd. Şi,
slavă Domnului! acum ştiu că aşa este bine pentru mine. Aşa vrea Domnul
şi el ştie ce e mai bine pentru noi. El ne iubeşte mai mult decât ne iubim noi
pe noi înşine.
• Dumnezeu pentru că ne iubeşte, ne dă numai ce ne este de
folos din cele ce le cerem noi. El are grijă şi de viaţa asta de aici, dar mai
ales de viaţa noastră de dincolo, cea veşnică. Şi dacă ştie că nu ne este de
folos ceva, nu ne dă.
• Un sfânt părinte a spus că atunci când se va înmulţi mintea,
atunci va veni şi veacul greutăţilor, al optulea. Şi vedem asta astăzi. Atâtea
înlesniri a născocit mintea omului, încât te minunezi. Mare lucru cu
înlesnirile astea, dar duhovniceşte este mai rău.
• Vedeţi ce lucru minunat? Dumnezeu ne-a dat duhovnici ca să
ne putem mărturisi păcatele şi primi iertare. Dar nu ne-a dat să ne fie
duhovnici îngeri, ci tot oameni ca noi, cu neputinţe.
• Arma cea mai înfricoşată cu care este imposibil satana, este
înălţarea minţii. Cu aceasta vine şi o seamănă ca sămânţă în sufletele
noastre.
• Ce mare dar a dat Dumnezeu oamenilor – libertatea de a alege
între bine şi rău! Ştii că aceasta este calea cea strâmtă şi necăjicioasă care
duce la rai, şi cealaltă, cea largă care duce la pierzare. Vrei, te mântuieşti.
Nu vrei, nu te mântuieşti.
• Cum spunem rugăciunea? Cum să ne rugăm? Sunt sumedenie
de rugăciuni date Sfinţilor Părinţi de harul lui Dumnezeu, fiecare cu felul
său.
• Dar cea mai scurtă şi mai puternică rugăciune este: „Doamne
Iisue Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Dar
cum trebuie să o zicem? Din toată inima, să credem ceea ce zicem. Atunci
când spunem păcătosul, să credem că noi suntem cei mai păcătoşi dintre
toţi oamenii. Şi să o spunem cu umilinţă ca să se pogoare harul Duhului
Sfânt peste noi.
• Ce să zicem? Nu ne băgăm prea mult să studiem cele ce au
fost în amănunt pentru că ajungem necredincioşi. Noi să mergem pe
simplitate. Sfinţii Părinţi au avut simplitate duhovnicească şi i-a luminat
harul Sfântului Duh.
47674941.doc 5/6

• Noi ce să zicem astăzi? „Arhierei erau şi ei, arhierei suntem şi


noi. Ei au făcut sinoadele ecumenice sub îndrumarea Duhului Sfânt, astăzi
putem şi noi schimba, că tot arhierei suntem”. Dar nu este aşa. Ei aveau
sfinţenie şi simplitate duhovnicească. Avem noi aşa ceva astăzi? Mai greu!
• Cam cum vedem, toate despărţirile din Biserică nu s-au făcut
din motive direct dogmatice, ci datorită patimii şi egoismului, mai mult
pentru întâietate. Abia apoi au apărut diferenţele dogmatice.
• Vedem că, cu toate tulburările pricinuitoare de vrăjmăşie în
Ortodoxie, până la al VII-lea sinod ecumenic a toată lumea lucrurile au
putut fi puse la punct, dar apoi mai greu. Duşmanii Ortodoxiei întotdeauna
au căutat motive de dezbinare, şi ei lucrează delicat, şi dacă nu eşti atent
dai greş.
• Cum trebuie să ne rugăm? Să spunem cea mai scurtă şi mai
puternică rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Să spunem cu umilinţă rugăciunea ca şi
cum Dumnezeu ar fi aici, cu noi. Trebuie să ne rugăm din inimă, din suflet
şi din adevăr.
• Un ucenic a întrebat pe Bătrânul său, când va veni sfârşitul? Şi
Bătrânul a răspuns: „Când se va înmulţi mintea”. Şi vedem asta astăzi.
• Noi nu mergem în Biserică ca să citim, ci ca să ne hrănim.
Orice cuvânt se citeşte, trebuie să-l „mistuim”, altfel degeaba citim şi nu
înţelegem nimic, nu rămânem cu nimic.
• Să avem dragoste de aproapele, să nu avem dragoste vicleană,
adică să facem alegere că acela e viclean, că celălalt este aşa… Eu trebuie
să-i iubesc pe toţi ca pe mine însumi, căci aşa îmi porunceşte Biserica.
Acesta este Adevărul şi Ortodoxia. Adică să-i iubim pe toţi – şi pe turc şi
pe arab sau de celelalte religii sau neamuri. Dar Dumnezeu nu porunceşte
să-mi schimb şi credinţa după a lor, sau obiceiurile după patimile lor. Nu ne
interesează ce va face Domnul cu ei. Toate sunt creaţia Lui şi ne va judeca
pe toţi cu judecăţi neajunse de mintea omenească.
• Noi cunoaştem Adevărul – credinţa ortodoxă. Să o ţinem, să o
respectăm; ceilalţi cu ale lor. Faptul că eu îl iubesc pe aproapele meu, nu
înseamnă că îmi însuşesc sau aprob credinţa sau patimile lui. La fel şi cu
dezbinările din Ortodoxie.
• Să ne sfătuim cu blândeţe – sfătuire duhovnicească –, să ne
tăiem nervii, şi atunci se pogoară harul Sfântului Duh peste noi.
• Să facem tot lucrul, toată fapta bună ca pe o datorie. Că orice
bine am face, suntem datori, nu avem cu ce ne lăuda – şi astfel ne acoperim
cu smerită cugetare. Se coboară pacea lui Dumnezeu peste noi. Orice am
face, nu am făcut nimic, eram datori.
47674941.doc 6/6

• Să ne sfătuim cu blândeţe, cu sinceritate, fără egoism, să nu ne


clevetim pe la spate. Să ne sfătuim unul cu altul cu blândeţe, să ne
îndreptăm.
• Nu trebuie să ne lăsăm bătuţi cu nici un preţ. Să stai aşa, cu
căinţă, ca un soldat la datorie, gata de luptă.

La chilia Marelui Mucenic Gheorghe, ca de altfel în tot Sfântul


Munte, mulţime de pelerini vin în tot timpul anului, ca să găsească linişte
sufletească şi sfat duhovnicesc. În vremurile grele pentru Biserică în care
trăim, când problemele legate de o adevărată vieţuire creştină s-au înmulţit,
aceste cuvinte ale părinţilor care iau naştere din izvorul viu al tradiţiei
ortodoxe constituie o adevărată hrană pentru suflet. De aceea, pentru a
spori folosul acestei mici mărturii despre Chilia Colciu din Sfântul Munte,
ne-am gândit că este potrivit să vă împărtăşim în continuare câteva din
cuvintele pe care Părintele Dionisie, stareţul acestei chilii, le-a rostit ca
răspuns la frământările şi problemele pe care închinătorii acestei chilii
mărturiseau că le au.