NOILE EDUCAŢII – EDUCAŢIA COMUNICĂRII

Prof. Nicola Victoria Daniela, Grupul Şcolar “Dimitrie Filişanu” – Filiaşi, Dolj
Prof. Mitroi Estela Maria, Grupul Şcolar “Dimitrie Filişanu” – Filiaşi, Dolj

Societatea contemporană presupune noi provocări, fiind astfel nevoie de noi

răspunsuri, de noi conţinuturi, de noi atitudini şi valori, de noi comportamente adecvate.
Educaţia are o misiune dificilă în acest moment. Ea trebuie să transmită cultura
acumulată de-a lungul secolelor pregătind în acelaşi timp un viitor, pentru toţi
imprevizibil.
Din ce în ce mai des observăm în comportamentul, în vocabularul şi în
manifestările copiilor noştri – cuvinte, gesturi, mimică, ton, o violenţă uneori ieşită din
comun. Orice nemulţumire, orice greşeală făcută cu sau fără intenţie, orice vorbă
nepotrivită, orice neconcordanţă cu eul frustrat tinde să se rezolve prin violenţă.
Totul este un spectacol violent şi dur prezentat copiilor pe stradă, în familie, în
grupul de joacă, pe micile şi marile ecrane, în ziare şi reviste. În toate domină
vulgaritatea, obscenitatea, violenţa cuvintelor, a gesturilor, a imaginilor, a tonului.
Prin urmare, se naşte în ritm alert necesitatea unei noi educaţii. Poate că una dintre cele
mai necesare laturi ale noii educaţii este educaţia pentru comunicare, având în vedere
faptul că procesul de comunicare este un proces complex, unul continuu, ireversibil,
reciproc, cu influenţe atât în domeniul cognitiv cât şi în domeniul afectiv şi cel relaţional.
Cum definim comunicarea? Cum realizăm o calitate a comunicării?
Comunicarea este “transferul de informaţii prin intermediul mesajelor”, afirma
Pierre Guirond. “O trăsătură a tuturor proceselor de comunicare este aceea că întreaga
comunicare antrenează schimbarea. Ori de câte ori are loc o comunicare se produce o
schimbare de stare - se întâmplă ceva care modifică relaţia participanţilor unul faţă de
celălalt sau faţă de lumea exterioară “.
Definiţiile pot continua la nesfârşit, fiind legate de evoluţia comunicării, în
multiplicare şi diversificare sensul educaţiei fiind dat de comunicare. Calitatea educaţiei
este dată de calitatea actului de comunicare.
În vederea realizării eficiente a comunicării pentru educaţie şi a educaţiei prin
comunicare, sunt necesare unele sugestii, care pot avea un rol orientativ:
- schimbarea mentalităţilor privind procesul educaţional, de la obiective şi conţinuturi
până la organizare şi evaluare;
- trecerea de la caracterul dominant instructiv la educaţia propriu-zisă, de la informativ la
formativ;
- necesitatea unei reforme reale a învăţământului, la toate nivelurile;
- abordarea interdisciplinară a instrucţiei şi educaţiei;
- introducerea unor discipline noi, axate pe ideea de comunicare şi educaţie, alături de
disciplinele clasice;
- conceperea unor noi modalităţi de evaluare, în conformitate cu cerinţele şi exigenţele
omului modern;
- utilizarea, în continuare, în procesul instructiv-educativ, de mijloace tehnice moderne,
specifice erei electronice;
- structurarea şi derularea modelării educaţionale pe modalităţi întrunite şi coordonate:
proxemica (“faţă în faţă”) şi telematica (“la distanţă”- în formate originale), cu
îmbinarea cercetării cu formarea într-un real “Management formativ”.
Educaţia pentru comunicare trebuie făcută la toate nivelurile, în toate formele, cu
toţi factorii. Ea trebuie să aibă ca obiective atât cunoştinţele, atitudinile şi valorile,
priceperile, competenţele, cât şi formarea modelelor comportamentale. Educaţia pentru
comunicare trebuie să se axeze pe: însuşirea unui vocabular de bază, necesar în orice
situaţie de comunicare (un vocabular literar, select, adecvat vârstei şi statutului de elev),
utilizarea tuturor formelor de comunicare a unui mesaj până la înţelegerea deplină şi
corectă a cestuia, stabilirea unor reguli şi metode în baza cărora trebuie realizată
comunicarea (de ce nu şi a unor standarde), evidenţierea unor particularităţi ale diferitelor
structuri comunicaţionale, precum şi însuşirea unor elemente de cultură tehnică
referitoare la noile mijloace de comunicare (utilizarea, dar mai ales modalităţi de selecţie
a conţinuturilor ce se pot transmite prin intermediul acestora).
Este nevoie să reflectăm la atitudinile şi valorile reprezentative specifice pentru o
educaţie a comunicării. Este vorba de atitudinea faţă de calitatea diferitelor mesaje, de
evitarea unor mesaje incoerente, de evitarea vulgarizării limbajului utilizat de adulţi, de
evitarea redundanţei verbale. Este necesar, de asemenea, să ne ferim de mesajele fără
reciprocitate, de acele mesaje care generalizează monotonia, să ne asumăm
responsabilitatea cuvântului rostit (gândindu-ne mereu la consecinţele comunicării) şi să
evităm, pe cât posibil, conştiinţa neangajării.
Trebuie să ştim cu toţii că a comunica eficient înseamnă a influenţa gândirea,
simţirea şi comportamentul, iar competenţa comunicaţională poate fi influenţată de
experienţa relaţionării umane, de cunoaşterea particularităţilor psihologice individuale,
însuşirea particularităţilor culturii partenerului de dialog si capacitatea de a sesiza şi
descifra mesajele non-verbale.
Preocuparea pentru educaţia comunicării trebuie să se concretizeze în formarea
unor priceperi printre care cele mai importante pot fi: însuşirea unor coduri de
comunicare noi, diferite de cele de până acum, capacitatea de a analiza multitudinea de
mesaje sub diferite aspecte ale acestora, priceperea de a utiliza forţa tăcerii pentru că
omul comunică cu toată fiinţa sa, comunicarea însemnând totalitatea proceselor prin care
o minte poate să o influenţeze pe alta, iar pauzele din comunicare trebuie auzite şi mai
ales interpretate.
Formarea de priceperi vizează şi profunzimea întrebărilor precum şi provocarea
acestora dar şi construirea unui scut de apărare în faţa exploziei informaţionale. În acest
sens, e bine să accentuăm exerciţiul de formulare a unor întrebări deschise, de extindere
în vederea provocării la comunicare
Educaţia pentru comunicare are ca obiectiv şi formarea anumitor competenţe
specifice cum ar fi: capacitatea de a recepţiona şi prelucra diferite mesaje, capacitatea de
exprimare cu mijloace proprii a unui mesaj, capacitatea de adâncire a unor cunoştinţe, de
creare a unor perspective şi de dezvoltare a capacităţii de reflecţie (ca o formă de
comunicare intraumană). Această latură a noii educaţii presupune şi formarea
competenţelor de comunicare orală dar şi cea de folosire a altor suporturi, cu intenţia de a
realiza comunicarea (limbajele audiovizuale, figurative şi chiar statice).
Dacă emiţătorul ştie să mânuiască atent cuvântul, însoţindu-l de mesajul non-
verbal şi paraverbal pe măsură, să-şi regleze conţinutul în funcţie de vârsta şi
particularităţile psihice şi culturale ale auditoriului, dacă-şi asumă responsabilitatea celor
emise, dacă pune accent pe atitudini şi valori, pe competenţe şi priceperi specifice erei
noi, are şansa să devină modelul comportamental, spre care elevul poate tinde prin
imitaţie, dar şi prin convingere în vederea formării unei conduite comunicative proprii
corecte.
Cum fiinţa umană se exprimă cu întreaga sa fiinţă, o educaţie corectă pentru
comunicare va duce la eliminarea din vocabular, din gesturi, din atitudini şi
comportamente a tuturor aspectelor negative, înlocuindu-le treptat cu gesturi alese,
vocabular pe măsură, atitudini corespunzătoare şi comportamente dictate de convingerea
că nu orice limbaj sau comportament din cele pe care le vedem pe stradă, la cinema sau la
televizor se potriveşte cu statutul de şcolar.
Rămâne la latitudinea celorlalţi factori ai educaţiei să decidă care dintre laturile
noilor educaţii este mai importantă, care se potriveşte mai bine şcolii româneşti de astăzi,
societăţii în care trăim, culturii şi civilizaţiei noastre, concepţiei, valorilor pe care le
respectăm.

Bibliografie:

1. Miege Bernard, „Societatea cucerită de comunicare”, Iaşi, Ed. Polirom, 2000

2. Iucu Romiţă, „Instruirea şcolară”, Iaşi, Ed. Polirom, 2001
3. Stanciu Mihai, „Reforma conţinuturilor învăţământului. Cadru metodologic”, Iaşi, Ed.
Polirom, 1999
4. P. Guirond, Langage et théorie de la communication, Le langage, Paris, Gallimond
5. Denis Mc Quail, Comunicarea, Institutul European 1999