Sunteți pe pagina 1din 20

Universitatea “Transilvania” din Braşov

Facultatea de Drept şi Sociologie


Specializarea Comunicare şi Relaţii Publice

-Facerea lumii-

CRISTINESCU CRISTINA
AN II, GRUPA 13481
Introducere

Capitolul I Crearea lumii văzute – Zilele creaţiei

Capitolul II Mitul cosmogonic

Capitolul III Geneza în diferite părţi ale lumii

Concluzii

Bibliografie
"Unicul
"Uniculadevăr
adevăreste
este
iubirea.
iubirea.Iubirea
Iubireaeste
este
aceea
aceeacare
caredă
dăviaţă
viaţăşişi
căldură,
căldură,care
careinspiră
inspirăşişi
călăuzeşte.
călăuzeşte.Iubirea
Iubireaeste
este
sigiliul
sigiliulpus
puscreaţiei,
creaţiei,
semnătura
semnăturaCreatorului.
Creatorului.
Iubirea
Iubireaexplică
explicălucrul
lucrul
mâinilor
mâinilorSale."
Sale."
(părintele
(părinteleTheoklitos)
Theoklitos)
Lumea văzută cuprinde
universul material în
centrul căruia se află omul.
Învăţătura creştină despre
facerea lumii se
fundamentează pe revelaţia
din Sfânta Scriptură: „A
făcut Dumnezeu cerul şi
pământul” (Facerea 1,1).
La început Dumnezeu a
făcut cerul şi pământul. Şi
pământul era gol. Întuneric
era deasupra adâncului şi
Duhul Lui Dumnezeu Se
purta pe deasupra apelor. Şi
a zis Dumnezeu: „Să fie
lumină!” şi a fost lumină.
Si a văzut Dumnezeu că
este bună lumina şi a
despărţit lumina de
întuneric. Si a fost seară, şi
a fost dimineaţă.
În ziua a doua Dumnezeu
a separat apele de deasupra
cerului de cele de dedesubt.
"Şi a zis Dumnezeu: Să fie o
tărie prin mijlocul apelor şi
să se despartă apele de ape!
Şi a fost aşa. A făcut
Dumnezeu tăria şi a
despărţit apele cele de sub
tărie de apele cele de
deasupra tăriei. Tăria a
numit-o Dumnezeu cer."
(Facerea 1, 6-8).
În această zi Dumnezeu
a adunat apele de sub
tărie la un loc şi s-a
arătat uscatul. Pământul
a dat din sine verdeaţă:
iarbă care face sămânţă
după felul şi
asemănarea ei.
În ziua a patra Dumnezeu a
făcut luminătorii: "Şi a zis
Dumnezeu: Să fie luminători
pe tăria cerului, ca să
lumineze pe pământ, să
despartă ziua de noapte şi să
fie semne ca să deosebească
anotimpurile, zilele şi anii, Şi
să slujească drept luminători
pe tăria cerului, ca să
lumineze pământul."
(Facerea 1, 14-15).
În această zi Dumnezeu a
făcut animalele cele mari
din ape şi toate fiinţele vii
care mişună prin ape, unde
ele se găsesc după felul
lor, şi toate păsările
înaripate, după felul lor.
A făcut Dumnezeu
fiarele sălbatice după
felul lor, şi animalele
domestice după felul
lor, şi toate târâtoarele
pământului după felul
lor. .. Şi a făcut
Dumnezeu pe om după
chipul Său; după
chipul lui Dumnezeu l-
a făcut; a făcut bărbat
şi femeie.  Facerea
1:25,27
 
În această zi Dumnezeu s-
a odihnit. Sfânta Scriptură
învaţă că după ce a fost
încheiată creaţia toate erau
„foarte bune”. Răul din
lume nu a fost creat de
Dumnezeu. Acesta este
expresia libertăţii de a
alege. Păcatul săvârşit mai
întâi de diavol şi apoi de
om, a fost cauza
îndepărtării de Dumnezeu
şi astfel de fericire.
Identitatea culturală a
fiecărui popor poate fi
reflectată de miturile şi
legendele care l-au însoţit
pe tot parcursul
dezvoltării lui. De aceea,
este foarte important să
cunoaştem literatura de
natură populară, să
cunoaştem miturile şi
legendele care au circulat
odinioară.
În
Înceea
ceeace
cepriveşte
priveştecosmogonia
cosmogonia
română,
română,majoritatea
majoritatealegendelor
legendelorspun
spun

călalaînceput
începuterau
eraudouă
douăfiinţe
fiinţegemene,
gemene,
Fârtatul
FârtatulşişiNefârtatul,
Nefârtatul,care
carepluteau
pluteau
deasupra
deasupraapelor
apelorprimordiale.
primordiale.

Deşi foarte diferite


de legendele
cosmogonice ale
altor popoare, cele
româneşti
impresionează prin
simplitate, umor şi
chiar ingeniozitate.
Capitolul III
Geneza –în diferite părţi ale lumii
 În mitologia chineză, la
începuturile lumii, Cerul şi
Pământul formau un haos
asemănător unui ou.

Imagine reprezentându-i pe Nu Wa şi Fu Xi,


cele două zeităţi cu cozi de dragon care
contribuie la reconstruirea lumii după potop.
 În mitologia egipteană, la începuturile
lumii exista doar o mare întunecată care
plutea peste tot. Ea era cufundată în tăcere,
era lipsită de orice sunet sau de vreun
clipocit, şi se spune că era corpul zeului
primordial Nu, zeul oceanului.

Într-o zi însă, din adâncimile


acvatice s-a ridicat un munte la
suprafaţă, iar pe vârful lui s-a
născut zeul soare, Atum (Ra).
 În mitologia mesopotamică, zeul
demiurg a fost Marduk, totodată zeu-
suprem şi stăpân al cerurilor, al
furtunii şi al fulgerelor.

Marduk ucigând-o pe Tiamat, bunica sa


 Literatură
- Tudor Arghezii oferă cititorului în ciclul de poezii
Tablouri biblice o viziune personală, necanonică,
a modului cum Dumnezeu I-a conceput pe primii
oameni: Adam şi Eva. Păstrând coordonatele
textului biblic, autorul construieşte un univers
diferit, marcat de puternice accente ludice.
 Pictură
- Pictura în care Michelangelo a interpretat una
dintre primele cărţi ale Genezei este neîndoielnic
cea mai cunoscută din lucrările sale. Actul
creator, care prezintă viaţa ca o scânteie electrică,
a fost, cu siguranţă, inspirat de cuvintele unui
vechi imn adresat lui Dumnezeu- „lumina care
aprinde simţurile”.
 Credinţa creştină arată că
Dumnezeu a creat lumea dintr-un
motiv şi cu un scop. Toate au fost
create de Dumnezeu din bunătate.
El a dorit ca întreaga creaţie să se
bucure de vederea luminii Sale.

 „Nu există mit dacă nu există


dezvăluire a unui mister, revelaţia
unui eveniment primordial care a
întemeiat fie o structură a realului,
fie un comportament uman”.
( Mircea Eliade)
Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ediţia a II-a, Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 1998.
 
Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod,Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1990.
Dumitru Stăniloaie, Ortodoxie şi contemporaneitate, Editura Diogene, Bucureşti, 1996.
 
Jean Guitton, Dumnezeu şi ştiinţa, Editura Harisma, Bucureşti, 1992.
 
Leon Magdan, Cele mai frumoase Pilde Ortodoxe şi poveştiri cu Tâlc, Editura Mateias, Bucureşti, 2006,
 
Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase. De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, volumul I, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1991.
 
Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase. De la Gautama Buddha până la triumful creştinismului, volumul II, Bucureşti,
1986.
 
Mircea Eliade, Mituri, vise şi mistere, colecţia Historia Religiorum, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998.
 
 Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, De la epoca marilor descoperiri geografice până în prezent, Editura Polirom,
Iaşi, 2007.