TEHNICA MĂSURĂRILOR

ÎN INGINERIE

Noţiuni privind tehnica

măsurărilor

- În construcţia de maşini obiectivul principal este reperul-piesa ce urmează a fi executată.

- Toate operaţiile şi fazele au ca scop obţinerea unei calităţi cât mai bune.
- Măsurarea este un proces experimental condus în scopul cunoaşterii, prin care se determină cu ajutorul
unor mijloace oarecare, valoarea unei mărimi în raport cu o altă mărime de acelaşi fel, aleasă ca unitate de
măsură.
- După precizia determinărilor, metodele de măsurare pot fi:
• Metode de laborator
• Metode tehnice
- După poziţia aparatului faţă de mărimea de măsurat:
• Metode prin contact
• Metode fără contact
- După modul de obţinere a valorii numerice a mărimii de măsurat:
• Metode de măsurare directă
• Metode de măsurare indirectă
 - După modul indicaţiei mărimii măsurate:
Metoda analogă
Metoda digitală
După originea sistemului de măsurare:
Măsurare incrementală (relativă – blocuri de cale, etc.)
Măsurare absolută
Principiile de bază ale măsurătorilor:
Stabilirea şi cunoaşterea obiectului măsurării
Alegerea unităţii de măsură şi respectarea caracteristicilor metrologice
Alegerea metodei de măsurare
Alegerea mijlocului de măsurare
Măsurarea propriu-zisă
Prelucrarea datelor măsurării
Stabilirea concluziilor

UNITĂŢI DE MĂSURĂ
Unitatea de măsură este o mărime de aceeaşi natură cu mărimea cu care se compară, având
valoarea numerică egală cu 1.
Metrul – unitatea de măsură de lungime
Ca etalon fundamental de lungime s-a adaptat lungimea de undă în vid a liniei spectrale a
Kriptonului 86, emisă de tranziţia între nivelele energetice 2p10 şi 5d5 – metrul luminos a lui
Michelson. Lungimea de undă are valoarea: λvid=0,60578021μm, iar metrul fiind definit ca un
multiplu de 1.650.763,73 al acestei lungimi de undă (1960 – cea de a 11-a Conferinţă Generală de
Măsuri şi Greutăţi - SI).
Metrul a apărut în 1791, în urma propunerii din 1790 a Adunării Naţionale a Franţei. Academia de
Ştiinţe a propus să se aleagă ca unitate de lungime a zecea milioană parte din lungimea sfertului
meridianului pământesc care trece prin Paris.
1872 – metrul de arhivă (platină 90% şi iridiu 10%).
Kilogramul – unitatea de masă – egal cu masa prototipului internaţional, confecţionat dintr-un
aliaj platină-iridiu şi confirmat la prima Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi din1889.
 Secunda – unitatea de timp – definită iniţial ca o fracţiunea 1/86400 din ziua solară medie.
La cea de-a 13-a Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi din 1967 s-a adoptat pentru
secunda definiţia: Secunda este durata a 9.192.631.770 perioade al rotaţiei care corespunde
tranziţiei între cele două nivele de energie hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu
133.
Kelvinul – unitatea de temperatură termodinamică – definită tot în 1967:
Kelvinul este fracţiunea 1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului triplu al apei.
- Amperul, Candella, Molul
În afara unităţilor SI fundamentale prezentate mai sus, se folosesc unităţi SI derivate, ca:
N (Newton) – exprimarea forţei
Pa (Pascalul N/m2) – pentru exprimarea presiunii
J (Joule N.m) – pentru exprimarea energiei, a lucrului mecanic sau cantităţii de căldură, etc.

Metrologia – o ramură a fizicii care se ocupă cu măsurările fizice precise, cu unităţile de

măsură, mijloacele de măsurare şi cu metode de măsurare.
Din limba greacă – Metron (măsură) şi Logos (studiu)
- Metrologie teoretică
- Metrologie aplicată
INSP. GENERAL DE STAT PENTRU CONTROLUL CALITĂŢII PRODUSELOR
- DIRECŢIA GENERALĂ DE METROLOGIE – DGM
DGM – Institutul de Metrologie şi Laboratoare teritoriale pentru verificări
În cadrul Institutului de Metrologie, unităţile de măsură sunt păstrate prin etaloane
naţionale (prototipuri naţionale) – etaloane primare.
- etaloane principale (sunt etaloane secundare) - prin compararea cu etaloanele naţionale
- etaloane de verificare (etaloane terţiare)
- etaloane uzinale – de bază
- de verificare
Mijloacele de măsurare: - de laborator (precizie determinată de DGM)
- tehnice (precizie înscrisă pe aparat)
Pentru a efectua o măsurare este necesar, ca în condiţii bine stabilite să
existe în interacţiune trei elemente:
 Traductorul de măsurare
– transformă un semnal de
intrare analog într-un
semnal de ieşire analog
Traductorul de unitate –
necesită de regulă energie
auxiliară – transmiţător
sau convertizor standard
de măsurare
Convertizorul – aparat de
măsurare la care semnalul
de intrare diferă structural
de cel de ieşire.
Convertizor de
codificare – transformă
semnalul digital într-un
semnal de ieşire digital
altfel codificat

SURSE DE ERORI – Rezultatul unei măsurători este influenţat de acţiunea unuia sau a
mai multor factori perturbatori.
- influenţa măsurandului
- influenţa măsurilor
- influenţa mediului înconjurător
- influenţa observatorului
- influenţa prin variaţii temporare şi locale ale parametrilor constructivi
- greşelile observatorului
La alegerea metodei, mijlocului şi condiţiilor de măsurare, trebuie să se ţină cont de
toleranţa T a mărimii de măsurat.
- Te – toleranţa tehnologică
- ±U – imprecizia de măsurare
Dacă abaterile de execuţie au o distribuţie normală (Gauss), se foloseşte formula:

T  T e2   2U 
2
dacă nu: T = Te + 2U
Da că pe desenul de execuţie este dată toleranţa totală T, atunci piesa trebuie
executată cu o toleranţă maximă de 80....90%, lăsând o rezervă de 10....20% din
toleranţa pentru efectuarea măsurătorii cu imprecizia de ±U.
 TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE
-Calitatea produselor – calitatea este expresia măsurii în care un produs satisface
anumite necesităţi şi justifică consumul de resurse pentru producerea lui.
-ISO 8442:1986 – Calitatea este definită prin ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale
unui produs sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de-a satisface necesităţile
exprimate sau implicate.

Raportul calitate-preţ de cost

- preţ de cost
- efectul economic

-I. Se produce în pierdere

- II. Nivel calitativ optim şi
eficienţă maximă
- III. Produse de lux şi tezaur

INTERSCHIMBABILITATEA – este posibilitatea substituirii pieselor menţinându-se

funcţionalitatea ansamblului. Piesele interschimbabile nu trebuie să fie identice, dar
suprafeţele şi dimensiunile lor trebuie să se încadreze în anumite limite.
Interschimbabilitatea oferă posibilitatea asamblării lor, luându-se la întâmplare din
loturile respective, ceea ce influenţează ansamblul fabricaţiei.

Dimensiuni, abateri, toleranţe

Dimensiunea liniară sau unghiulară este caracteristica geometrică definită ca

distanţa sau poziţia relativă între piese sau elementele acestora.
ALEZAJ – denumire generică pentru suprafaţa unei piese ce limitează în exteriorul
său materialul piesei. La asamblare este suprafaţa cuprinzătoare. Notaţiile referitoare
la alezaje se scriu cu majuscule.
ARBORE – dimensiune generică pentru suprafaţa unei piese ce limitează în interiorul
său materialul piesei. Notaţiile referitoare la arbori se scriu cu litere mici.
Dimensiunea nominală – N stabilită de proiectant
Dimensiunea efectivă – M, m – este valoarea obţinută prin măsurare
Măsurarea este procesul prin care dimensiunilor li se ataşează şirul numerelor
naturale relativ la unitatea de măsură, de aceeaşi natură cu dimensiunea.
 Dimensiunea maximă şi dimensiunea minimă Dmax, Dmin, dmax, dmin – sunt valorile limită
între care pot lua valori dimensiunile efective M respectiv m – interschimbabilitate.

Abaterea – E, e – este diferenţa între dimensiunea efectivă şi dimensiunea nominală.

E=M–N şi e=m–N
Toleranţă, domeniu sau câmp de toleranţă este intervalul cuprins între dimensiunea
minimă şi dimensiunea maximă.
Întinderea câmpului de toleranţă (întotdeauna valoare pozitivă):
TD = Dmax – Dmin şi Td = dmax - dmin

Dimensiunea reală – nu poate fi cunoscută

Dimensiunea convenţional-reală poate fi determinată prin prelucrarea statistică a
şirului obţinut prin măsurarea de un număr suficient de mare de ori a aceleaşi piese.
Diagrama de toleranţă este reprezentarea, la scară, a poziţiei şi întinderii câmpurilor de
toleranţă.

Linia zero – are

semnificaţia poziţiei
dimensiunii nominale N
Domeniul de toleranţă
pentru alezaj se
reprezintă printr-un
dreptunghi haşurat
simplu.
Domeniul de toleranţă
pentru arbore –
dreptunghi haşurat
încrucişat.
Asamblarea este îmbinarea între două piese deja executate ; un arbore şi un alezaj.
- asamblare cu joc M ≥ m (dimensiunile efective)
- asamblare cu strângere M < m
Ajustajul caracterizează relaţia dintre două loturi de piese, arbori şi alezaje, de aceeaşi
dimensiune nominală referitor la jocul sau strângerea ce se poate realiza la asamblare.
- Ajustajul este o noţiune abstractă, previzionară (piese a căror dimensiuni sunt
afectate de abateri).

Un sistem de toleranţe
este o selecţie de câmpuri
stabilite pe bază de
experienţă şi clasificate
naţional.
- facilitează
comunicarea dintre
proiectant şi executant

Sistemul de toleranţe prezintă un număr finit de câmpuri de toleranţe, care să

satisfacă cerinţele proiectantului şi în acelaşi timp să favorizeze activitatea tehnologului
de a realiza piese în condiţii de eficienţă.
Toleranţele mici (piese precise) vor necesita tehnologii şi utilaje scumpe care
vor încărca preţul de cost.
Proiectantul va alege toleranţa cea mai mare (precizia minimă pentru piese)
care asigură condiţiile tehnice şi de calitate.
 SISTEMUL DE TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE PENTRU PIESE CILINDRICE

Sistemul ISO – introdus în România la 01.10.1968 prin standardele 8100

Sunt în vigoare STAS 8100/4-88.....8100/6-90 şi SR EN 20286-1,2: 1997
Sistemul: - Alezaj unitar – prevede pentru toate alezajele aceeaşi poziţie a câmpului de
toleranţă, tangent la linia zero: Ei = 0 şi Es = Td (simbolul H);
- Arbore unitar – prevede pentru toţi arborii aceeaşi poziţie a câmpului de
toleranţă câmpul de toleranţă, tangent şi sub linia zero: es = 0 şi ei = -Td (simbolul h)
La prelucrarea pieselor cilindrice, urmărind acelaşi reglaj, domeniul diametrelor
efective depinde de mărimea diametrului. Toleranţa unei piese se exprimă ca număr de
unităţi de toleranţă i şi depinde de dimensiunea nominală.
Pentru restrângerea valorilor de unităţi de toleranţă şi a toleranţelor, domeniul
diametrelor 1......3150 mm este împărţit în 21 intervale principale.
Treptele de precizie în sistemul ISO se numesc trepte de toleranţe. Între precizia
cea mai mare şi cea mai mică s-au stabilit 20 de trepte de precizie, simbolizate cu
numere naturale: 01, 0, 1, 2, 3, ....., 18.
Toleranţele fundamentale TD, Td : TD = a.i
a – factorul de precizie şi este caracteristic pentru fiecare treaptă de toleranţă
i – unitatea de toleranţă (dependent de diametru)

Caractere de ajustaj – sistemele alezaj

şi arbore unitar conţin câte 28 de poziţii
simbolizate prin literele alfabetului latin
(şi combinaţii de câte două litere: cd,
ef...).
Temperatura de regim – dilataţia termică influenţează dimensiunile pieselor

α D , αd – coeficient de dilatare liniară

ΔtD, Δtd – diferenţa de temperatură

La temperatura de funcţionare se obţine jocul:

- 20 de trepte de precizie: 01, 0, 1, 2, .........., 18

- În sistemul ISO este obligatorie existenţa unei litere H sau h.

- Combinaţiile admise pentru clasele de toleranţe:
- aceeaşi clasă de toleranţă;
- arborele mai precis cu o clasă decât alezajul;
- arborele mai precis cu două clase decât alezajul.
 METODE ŞI MIJLOACE PENTRU MĂSURAREA
LUNGIMILOR
Principiul de măsurare a lungimilor – trebuie să existe un mijloc de măsurare
care să conţină cel puţin două sisteme de măsurare:
- sistemul de poziţionare a măsurandului SPM
- sistemul de poziţionare măsurabilă a măsurii SPm

Operaţia de captare – poziţionarea măsurandului, respectiv a măsurii, se

efectuează prin stabilirea subiectivă (vizuală) sau obiectivă (fotoelectrică) a
coincidenţei ori simetriei unor elemente constructive ce definesc măsurandul şi
măsura cu elemente specifice a măsurandului şi a măsurii.
Captarea vizuală (subiectivă):
- prin coincidenţă
- prin simetrie – poziţionare cu sistem optic
Interpolatorul – Se utilizează pentru mărirea preciziei
de citire a fracţiunilor de diviziuni ale scării gradate a
mijloacelor de măsurat

Interpolatorii pot fi: mecanici,

optico-mecanici, optici,
fotoelectrici, electrici.
Interpolatori mecanici:
- vernierul liniar
- vernierul circular
 Interpolatori optico-mecanici:
- Interpolatorul cu oglindă plană:
- reticul R1; ocular Oc , Obiectiv Ob
- oglindă plană Og rotită de tamburul T
prevăzut cu gradaţii, riglă gradată R
-La rotirea oglinzii cu unghiul α,
deplasarea imaginii S=b.tg2α sau la
unghiuri mici S=b.2 α

Interpolatorul cu şurub micrometric:

-Ocularul Oc
-măsura R1
-reticul mobil R2
-Şurub micrometric S (pas 0,5mm)
-tambur gradat T (50 de diviziuni)

Interpolatori optici:
Microscop cu vernier spiral: - Microscopul universal
- Aparat de măsurat lungimi tip Abbé
Mijloace de poziţionare a măsurandului:
- Metode şi mijloace mecanice
- Metode şi mijloace optice
Metoda umbrei
Metoda dedublării central-
simetrice a imaginii – palparea
optică a măsurandului cu imaginea
crucii reticulare R.
În prisma compusă (dintr-un cub
divizor şi două prisme cu acoperiş)
Pc, se află două folii transparente
(una verde, alta roşie – culori
complementare), iar poziţionarea
este corectă dacă cele două imagini
colorate verde şi roşu se suprapun,
apărând o imagine luminoasă albă.

- Imaginea
măsurandului
apare pe câmp
verde
- Desenul piesei
executat în tuş
pe calc apare pe
câmp roşu

Metoda reglării la zero - poziţionarea măsurandului (prec. 0,2μm) se face prin suprapu-
nerea crucii reticulare R1 cu reperele dublate ale reticulului R2 (pentru găuri înfundate)
Metoda palpării
punctiforme
maşini de măsurat
echipate cu
calculatoare şi cu
programe de
măsurare şi de
prelucrare a
datelor.
UMM500 – Carls
Zeiss-Oberkochen
Capul de palpare
format din trei
paralelograme din
arcuri, cu captoare
inductiv liniare.
Ghidajele se pot
bloca în orice
poziţie cu o
reproductibilitate de
0,1μm. Se pot fixa
5 palpatoare cu bile

Mijloace Mecanice de Măsurat Lungimi

Măsuri terminale – Cale plan-paralele STAS 2517-88
- Utilizate pentru verificarea şi reglarea mijloacelor de măsurat
- Pot fi folosite individual sau sub formă de blocuri – proprietăţi de aderenţă

- Dimensiunile nominale ale calelor plan paralele sunt standardizate în diferite

serii, cu anumite raţii
- Calele din serii cu raţia 0,001 mm se produc pentru clasele de prec. 00, 0 şi 1
Lera de grosime – numită şi sondă sau spion - formată
dintr-un set de măsuri terminale sub formă de lame
Măsuri simple cu repere:
- Rigle metalice de măsurat rigide, flexibile articulate şi
nearticulate
- Metri flexibili şi rulete obişnuite din oţel
- Rigle rigide din lemn şi măsuri pliante din lemn

Şublere – instrumente prevăzute cu interpolator sub formă de vernier

liniar, indicator cu cadran sau dispozitiv digital.
Şublere de: - exterior
- interior
- Precizia de citire la vernier: 0,1; 0,05 şi 0,02 mm
- Se construiesc şublere pentru domeniul de măsurare: 150, 200, 300, (400),
500, (600), 800, 1000, (1500) mm.
 La şublerul de trasaj, cu ajutorul
dispozitivului de prindere (5) putem
ataşa cioc de trasaj (6) sau cioc de
măsurare (7)

Micrometre – citirea se
face cu interpolator tip vernier
circular
- precizia de măsurare 0.01mm
Micrometrul de exterior –
intervalul de măsurare este de
25 mm – domeniile de
măsurare: (0...25)mm, (25...50)
mm, (50...75)mm, etc.
- Pentru măsurarea
dimensiunilor mari, corpul
micrometrului se realizează
sub formă de grinzi cu zăbrele
de egală rezistenţă.
Micrometrul de interior –
domenii de măsurare: (50...75)
(75...175), (75....575),
(150...1200), (150...4000) mm
 Comparatoarele - lucrează
pe principiul de măsurare
relativă: se reglează la zero
după cale plan-paralele
(măsura m) şi se determină
abaterea ± Δm a măsurandului
faţă de măsură.
Comparatoare cu cadran:
- cu cremalieră şi roţi dinţate –
0,01 mm
- microcomparatoare – 0,001
mm
Forţa de măsurare (1,2 ± 0,4N)
 Pasametrul – cu precizia de citire de
0.002 mm. Partea utilă a scării gradate
este de ±0,08 mm.
Eroarea de măsurare: 0,001 mm
pentru ± 10 diviziuni
Domeniile de măsurare: 0-25, 25-50,
50-75, 75-100, 100-125, 125-150 mm.
Forţa de măsurare:
- (0,7 ± 0,2) daN – până la 100mm
- (1,1 ± 0,2) daN – peste 100mm

MIJLOACE PNEUMATICE DE MĂSURAT LUNGIMI

- Se caracterizează prin: construcţie robustă, fără uzură, manipulare simplă şi
insensibilitate la trepidaţii.
- Se utilizează în fabricaţia modernă, de serie mare, la măsurarea pieselor în
timpul prelucrării – precizia de măsurare ±(2,5....0,25)μm

Mijloace de măsurat
pneumatice bazate pe
măsurarea presiunii
- diuză principală
înaintea diuzei de
măsurare
- dacă manometrul este
etalonat, prin
măsurarea presiunii se
poate determina
distanţa dintre diuză şi
piesa de măsurat
 Aparate pneumatice bazate pe
măsurarea debitului
– rotametru (debitmetru) format dintr-un
tub de sticlă conic (1) în care se află
plutitorul (2)
- diuză de măsurare (3)

Aparate pneumatice
bazate pe principiul
diferenţei de presiune
(Tip Sigma-
Messtecknik)

Mijloace electropneumatice de măsurat

lungimi
- aparat electropneumatic tip ETAMIC –Franţa
- variaţia măsurandului (S) determină variaţia
presiunii din camerele C1 şi C2.
- deformarea membranei (6) împinge acul diuzei
(4) concomitent cu tija comparatorului cu cadran
- m1, m2 – contacte electrice
Mijloace electrice şi electronice de măsurat
lungimi
- Avantaje: precizie mare, sensibilitate mare,
rapiditate, posibilitatea automatizării
- Dezavantaj: preţul de cost ridicat
Traductorul rezistiv: l1
U1  U
l

pentru: U=const, l=const U1=k.l1

 Traductorul inductiv: N2
L
l Fe l
L - inducţia  0
 Fe S  0 S
μFe –permeabilitatea miezului de fier
μ0 –permeabilitatea vidului
N – nr. de spire ale bobinei dacă: μFe >> μ0
S – aria secţiunii miezului de fier N 2S
L  0
l0
l0 – lungimea bobinei fără miez de fier

Traductorul capacitiv:
C d

C d
- la variaţii mici ale distanţei (d)
dintre armături, modificarea
capacităţii condensatorului (C)
este proporţională cu variaţia
distanţei.

Aparatul de măsurat electronic este constituit din:

- subansamblul traductor
- unitate electronică – formată din adaptor, puntea de măsurare, amplificator,
subansamblul indicator sau registrator
Tensiunea alternativă produsă de oscilator Os, se transmite traductorului
Tr cu palpator inductiv. Variaţia dimensiunii piesei deplasează miezul
traductorului între două bobine. Variaţia impedanţei este transformată într-un
semnal electric, amplificat, redresat şi înregistrat la indicator.
 Mijloace de măsurat
cu contacte electrice
- domeniul de
măsurare al
aparatului ± 0,3mm
- valoarea unei
diviziuni este de 1 μm
- def<dmin – bec roşu –
rebut definitiv
- def>dmax – bec verde
- rebut recuperabil

TEHNICA MĂSURĂRILOR ÎN INDUSTRIE

Lista subiectelor – 2007-Examen parţial
1. Noţiuni privind tehnica măsurărilor (Principiile de bază ale măsurărilor, Unităţi de măsură, Instalaţii de
măsurare, Erori de măsurare)
2. Toleranţe şi ajustaje (Dimensiuni, abateri, toleranţe, Ajustaje cu joc, ajustaje intermediare şi ajustaje cu
strângere, Sistemul de toleranţe şi ajustaje pentru piese cilindrice, Alezaj unitar, arbore unitar)
3. Interpolatori utilizaţi la măsurarea lungimilor (Vernierul liniar, Vernierul circular, Interpolatori optico-
mecanici, Interpolatori optici – microscopul cu vernierul spiral)
4. Poziţionarea măsurandului (Poziţionare mecanică, Metoda umbrei, Metoda comparării imaginii cu desenul,
Metoda palpării punctiforme)
5. Mijloace mecanice de măsurat lungimi (Cale, Şublere, Micrometre, Comparatoare)
6. Mijloace pneumatice şi electropneumatice de măsurat lungimi (Mijloace pneumatice bazate pe măsurarea
debitului şi a presiunii, Aparatul electropneumatic)
7. Mijloace electrice şi electronice de măsurat lungimi (Traductoare rezistive, inductive şi capacitive, Aparat
de măsurat electronic, Aparat de măsurat cu contacte electrice)