Ernest Rutherford

* 1871 – 1937 *

E
Furnea Andreea
Cls a XII-a F
Colegiul National “Mircea cel Batran”
An scolar 2010-2011
rnest Rutherford (n. 30 august 1871, Nelson, Noua Zeelandă — d. 19 octombrie 1937) a fost un fizician
și chimist din Noua Zeelandă, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1908. Este considerat
"părintele" fizicii nucleare.

Copilăria
S-a născut în anul 1871 la Spring Grove (azi Brightwater), în apropiere de Nelson, Noua
Zeelandă. Tatăl său, James Rutherford, era un fermier emigrant din Scoția, iar mama sa, Martha, născută
Thompson, era originară din Anglia. La înregistrarea[1] nașterii, numele i-a fost ortografiat greșit ca
Earnest Rutherford.
Studii
A studiat la Havelock School și apoi la Nelson College, și a câștigat o bursă de studii la Colegiul
Canterbury al Universității din Noua Zeelandă, unde a devenit, printre altele, și președinte al societății
de dezbateri. În 1895, după absolvire și doi ani de cercetare în domeniul tehnologiei electrice,
Rutherford pleacă în Anglia pentru a urma studii postuniversitare la Laboratorul Cavendish al
Universității Cambridge (1895–1898). A stabilit în scurt timp un recordul mondial de distanță la care se
pot detecta undele electromagnetice. Studiind radioactivitatea, a introdus în fizică termenii de radiație
alfa și radiație beta, pentru a descrie cele două tipuri distincte de radiații emise de toriu și uraniu.
Activitatea științifică
Rutherford a efectuat lucrări de o excepțională importanță în domeniul radioactivității și al fizicii
nucleare. Experimentele sale se caracterizează printr-o extraordinară finețe și ingeniozitate, iar
analizarea faptelor experimentale denotă o profundă înțelegere a fizicii. În anul 1908 i s-a decernat
Premiul Nobel pentru Chimie pentru lucrările sale despre structura atomului.
A efectuat cercetări asupra structurii atomului, demonstrând experimental că atomul nu este indivizibil,
și a formulat, în 1911, ideea modelului planetar al atomului. A cercetat natura transformărilor
radioactive, dezintegrarea nucleului de azot cu particule alfa. A publicat tratate asupra radioactivității.
Savantul a presupus, de asemenea, că atomii substanței radioactive se dezintegrează în mod spontan și
continuu. A mai formulat ipoteza alcătuirii protono-electronice a particulei ce avea sa fie denumită
neutron.
Activitatea didactică
Lordul Rutherford a fost profesor la universitățile din Montreal, Manchester și Cambridge. În
anul 1907, după ce profesase la Universitatea Mc Gill din Montreal, Canada, Rutherford a acceptat un
post la Universitatea din Manchester. În 1919 i-a succedat lui J.J. Thomson la catedra Cavendish de la
Universitatea Cambridge. Mulți savanți de renume i-au fost studenți. Printre aceștia se numără nu mai
puțin de 9 laureați Nobel.
A decedat pe neașteptate în anul 1937, în urma unei operații de hernie. A fost înmormântat la Londra, în
Catedrala Westminster, alături de J.J. Thomson.

Modelul atomic Rutherford

Furnea Andreea
Cls a XII-a F
Colegiul National “Mircea cel Batran”
An scolar 2010-2011
 Modelul atomic Rutherford este primul model planetar al atomului. Conform acestui model,
atomul este format din nucleu, în care este concentrată sarcina pozitivă, și electroni care se rotesc în
jurul nucleului pe orbite circulare, asemeni planetelor în Sistemul Solar.

Elaborarea modelului

Modelul a fost dezvoltat în urma experimentelor realizate de către Hans Geiger și Ernest
Marsden în anul 1909. Ei au studiat, sub îndrumarea lui Ernest Rutherford, împrăștierea particulelor α la
trecerea printr-o foiță subțire din aur. Conform modelului atomic elaborat de Thomson, particulele
trebuiau să fie deviate cu câteva grade la trecerea prin metal din cauza forțelor electrostatice. S-a
constatat, însă, că unele dintre ele erau deviate cu unghiuri mai mari decât 90° sau chiar cu 180°. Aceast
fapt a fost explicat prin existența unei neuniformități a distribuției de sarcină electrică în interiorul
atomului. Pe baza observațiilor efectuate, Rutherford a propus un nou model în care sarcina pozitivă era
concentrată în centrul atomului, iar electronii orbitau în jurul acesteia.
Noul model introducea noțiunea de nucleu, fără a-l numi astfel. Rutherford se referea, în
lucrarea sa din 1911, la o concentrare a sarcinii electrice pozitive:
"Se consideră trecerea unei particule de mare viteză printr-un atom având o sarcină pozitivă centrală N
e, compensată de sarcina a N electroni."
El a estimat, din considerente energetice, că, pentru atomul de aur, aceasta ar avea o rază de cel
mult 3.4 x 10-14 metri (valoarea actuală este egală cu aproximativ o cincime din aceasta). Mărimea razei
atomului de aur era estimată la 10-10 metri, de aproape 3000 de ori mai mare decât cea a nucleului.
Rutherford a presupus că mărimea sarcinii pozitive ar fi proporțională cu masa atomică exprimată în
unități atomice, având jumătate din valoarea acesteia. A obținut pentru aur o masă atomică de 196 (față
de 197, valoarea actuală). El nu a făcut corelația cu numărul atomic Z, estimând valoarea sarcinii la 98 e,
față de 79, unde e reprezintă sarcina electronului.
Modelul propus de Rutherford descrie nucleul, dar nu atribuie nici o structură orbitelor
electronilor. Totuși, în lucrare este menționat modelul saturnian al lui Hantaro Nagaoka, în care
electronii sunt aranjați pe inele.

Furnea Andreea
Cls a XII-a F
Colegiul National “Mircea cel Batran”
An scolar 2010-2011
Deficiențe ale modelului

Principalul neajuns al modelului consta în faptul că acesta nu explica stabilitatea atomului. Fiind
elaborat în concordanță cu teoriile clasice, presupunea că electronii aflați în mișcare circulară, deci
accelerată, emit constant radiație electromagnetică pierzând energie. Prin urmare, în timp, electronii nu
ar mai avea suficientă energie pentru a se menține pe orbită și ar "cădea" pe nucleu.
De asemenea, frecvența radiației emise ar fi trebuit să ia orice valoare, în funcție de frecvența
electronilor din atom, fapt infirmat de studiile experimentale asupra seriilor spectrale.

Importanță

Siglă a Comisiei pentru Energie Atomică, SUA

Modelul lui Rutherford a introdus ideea unei structuri a atomului și a existenței unor particule
componente, precum și posibilitatea separării acestora. Reprezentând punctul de plecare al modelului
Bohr, a dus la separarea a două domenii, fizica nucleară, ce studiază nucleul, și fizica atomului, ce
studiază structura electronică a atomului.
În ciuda deficiențelor, caracterul descriptiv al modelului a permis utilizarea ca simbol al atomului
și energiei atomice.

Bibliografie: Emil Luca ș.a.: "Fizică generală", Ed. Didactică și pedagogică, București, 1981

Furnea Andreea
Cls a XII-a F
Colegiul National “Mircea cel Batran”
An scolar 2010-2011