Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu | Facultatea de Arhitectură | Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură

Ion Mincu University of Architecture and Urbanism | Faculty of Architecture | Synthesis of Architectural Design Department

TEORIA PROIECTULUI DE ARHITECTURĂ. IDEI CONSTRUITE

ARCHITECTURAL DESIGN THEORY. BUILT IDEAS

EDITURA UNIVERSITARĂ „ION MINCU”

„ION MINCU” UNIVERSITY PUBLISHING HOUSE
BUCUREȘTI | BUCHAREST
2021
Teoria Proiectului de Arhitectură. Idei construite | Architectural Design Theory. Built Ideas

ISBN 978-606-638-228-1

© Editura Universitară „Ion Mincu” | © „Ion Mincu” University Publishing House

București | Bucharest
2021

editori & coordonatori carte | book editors & coordinators

Magdalena STĂNCULESCU, Marina MIHĂILĂ, Mihaela ZAMFIR.

comitet stiințific carte | book scientific committee

Magdalena STĂNCULESCU, Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură (SP), Facultatea de Arhitectură UAUIM București | SP, Faculty of Architecture UAUIM Bucharest
Marina MIHĂILĂ, Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură (SP), Facultatea de Arhitectură UAUIM București | SP, Faculty of Architecture UAUIM Bucharest
Mihaela ZAMFIR, Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură (SP), Facultatea de Arhitectură UAUIM București | SP, Faculty of Architecture UAUIM Bucharest
Dina NENCINI, DIARC, DRACO, Facolta di Architettura, Sapienza Universita di Roma | DIARC, Faculty of Architecture, Sapienza University Roma
Alessandra CAPANNA, DIARC, Facolta di Architettura, Sapienza Universita di Roma | DIARC, Faculty of Architecture, Sapienza University Roma
Ileana APOSTOL, Departement Bau, Umwelt und Geomatik (D-BAUH), ETH Zürich | Dept. of Civil, Environmental and Geomatic Engineering (D-BAUH), ETH Zurich

© 22 autori a-z | © 22 authors a-z

Vladimir ARSENE, Maria BOȘTENARU DAN, Daniel COMȘA, Iulius CRISTEA, Vlad EFTENIE, Mihaela HĂRMĂNESCU, Adrian IONIȚĂ, Nicole LEFTER,
Elena Cristina MÂNDRESCU, Marina MIHĂILĂ, Anca MITRACHE, Adrian MOLEAVIN, Andra PANAIT, Michael PERCIALI, Dragoș POPESCU,
Magdalena STĂNCULESCU, Adrian SPIRESCU, Dorina ONESCU-TĂRBUJARU, Bogdan TOFAN, Ana-Maria VESA-DOBRE, Marius VOICA, Mihaela ZAMFIR.

© Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură

Facultatea de Arhitectură (FA), Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București (UAUIM)
© Synthesis of Architectural Design Department
Faculty of Architecture (FA), Ion Mincu University of Architecture and Urbanism, Bucharest (UAUIM)

Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această publicaţie nu poate fi reprodusă, stocată sau transmisă prin orice mijloace de natură electronică, mecanice, de
copiere, înregistrare sau alte forme fără permisiunea prealabilă a editurii și a autorilor.
Articolele reprezintă punctul de vedere al autorilor, și nu reprezintă un punct de vedere al instituției / universității, sau editurii.
All rights reserved. Any part of this publication cannot be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted in any form or by any means, electronic, mechanical,
copying, recording or otherwise, without the prior written permission of the publisher and the authors.
The articles represent the point of view of authors, and they do not represent any point of view of the institution / university, or publisher.

Cartea Teoria Proiectului de Arhitectură. Idei construite este material educațional și de cercetare, și este pus la dispoziție pentru lectură și citare pe pagina web a
universității.
The book Architectural Design Theory. Built Ideas is educational and research material, and it is available for lecture and citation on the webpage of the university.
https://www.uauim.ro/departamente/sp/tpa/TPA-idei-construite.pdf

Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu | Facultatea de Arhitectură | Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism | Faculty of Architecture | Synthesis of Architectural Design Department
București | Bucharest

Editura Universitară „Ion Mincu”

Bucureşti, Str. Academiei nr.18-20, sector 1, cod 010014 . tel. +40.21.30.77.193
https://editura.uauim.ro
 cuprins | contents

introducere | introduction
7

1 discurs teoretic | theoretical discourse

9

Magdalena STĂNCULESCU, Marina MIHĂILĂ, Mihaela ZAMFIR

Teoria proiectului de arhitectură: de la discurs la educația academică
Theory of architectural design: from discourse to academic education
11-25

2 teoria programelor de arhitectură | theory of architectural functional programs

27

Adrian SPIRESCU, Adrian IONIȚĂ

Câteva idei despre clădiri înalte
Several ideas on tall buildings
29-39

Vladimir ARSENE
Clădiri (foarte) înalte în București. constrângere și libertate, tehnologie și urbanitate în educația de arhitectură.
O prelegere pentru anul V, UAUIM
High-rise buildings in Bucharest. constrains and freedom, technology and urbanity in architectural education.
A lecture for the 5th year of study, UAUIM
41-57

Iulius CRISTEA
Principiile arhitecturii clădirilor hoteliere
The principles of hotel buildings’ architecture
59-69

Bogdan TOFAN
Bazin olimpic acoperit Izvorani, piscina lotului olimpic de natație
Izvorani Olympic covered pool, swimming pool of the Olympic swimming team
71-83
 Dragoș POPESCU
De la parc totalitar la piață democratică. Reorganizarea și amenajarea spațiului public central din municipiul Râmnicu
Vâlcea
From totalitarian park to democratic plaza. Reformation and design of central public space from Râmnicu Vâlcea
municipality
85-101

Magdalena STĂNCULESCU
Situl și clădirea teatrului, prin arta teatrului, oferă reciproc noi semnificații
The site and the theatre building, through the art of theater, reciprocally provide new meanings
103-123

3 cercetare prin proiect | research by design

125

Anca MITRACHE
Ipostaze sustenabile ale arhitecturii
From sustainable interfaces of architecture
127-141

Ana-Maria VESA-DOBRE
Expresivitatea structurilor spațiale atipice
The expressivity of atypical spatial structures
143-151

Mihaela ZAMFIR
Senzorial și terapie prin arhitectură. Rolul arhitectului în proiectele interdisciplinare cu valențe socio-medicale
Sensory and therapy through architecture. The role of the architect in interdisciplinary projects with socio-medical
valences
153-173

Maria BOȘTENARU DAN

Elemente artistice & de sustenabilitate culturală în proiectarea de arhitectură
Artistic and cultural sustainability elements in architectural design
175-187
 Vlad EFTENIE
Gânduri pe marginea fotografiei de arhitectură. Discursul vizual narativ, “portretul” de arhitectură
Thoughts on the edge of architectural photography. The narrative visual discourse, the "portrait" of architecture
189-209

4 educația în arhitectură | architectural education

211

Daniel COMȘA
Importanța practicii profesionale în educația arhitecturală
The importance of professional practice in architectural education
213-223

Marius VOICA, Elena Cristina MÂNDRESCU, Mihaela HĂRMĂNESCU,

Andra PANAIT, Marina MIHĂILĂ, Adrian MOLEAVIN
VVITA – erasmus + UAUIM-UNICT-NTNU
VVITA - Modernizing Learning and Teaching for Architecture through Smart and Longlasting Partnerships leading to
sustainable and inclusive development strategies to Vitalize heritage Villages through Innovative Technologies
225-235

Dorina ONESCU-TĂRBUJARU, Nicole LEFTER

EFdeN Signature
237-249

Michael PERCIALI
Discuții pe marginea diplomelor de la Facultatea de Arhitectură, sesiunea martie 2019 UAUIM
Discussions on the diploma projects from the Faculty of Architecture, 2019 March (Diploma Session) UAUIM
251-263
introducere | introduction

Cartea de față este un volum colectiv ce reunește idei construite pe marginea unor cercetări arhitecturale prezentate în cadrul cursului de Teoria
Proiectului (TP): contribuțiile a 22 de autori care au fost lectori invitați în cadrul cursului, pe parcursul a trei ani universitari - 2017-2018, 2018-2019 și
2019-2020. Cursul de Teoria Proiectului a fost dezvoltat în cadrul Departamentului Sinteza Proiectării de Arhitectură (SP) în strânsă legătură cu
activitatea de atelier la anii mari, IV-V, în concordanță cu temele-cadru și domeniile de studiu aferente anilor IV (Mixitate funcțional-spațială, Conversie)
și V (Structuri și tehnologii speciale, Provocări viitoare), respectând obiectivele didactice ale fiecărui semestru.
Pe parcursul celor trei ani universitari, titularul de curs de TP a fost Conf. Dr. Arh. Magdalena Stănculescu, Director SP, iar coordonatorii de curs: Șef Lucr.
Dr. Arh. Marina Mihăilă (an IV, 2017-2018, 2019-2020; an V, 2018-2019) și Șef Lucr. Dr. Arh. Mihaela Zamfir (an IV, 2018-2019; an V, 2017-2018, 2019-
2020). Cursul s-a desfășurat atât on-site cât și on-line (o dată cu pandemia COVID-19, începând cu martie 2020), marcând un real succes în ambele
variante, și având feedback pozitiv atât din partea studenților cât și a cadrelor didactice SP.
Într-un fir logic al cursului TP, cartea este structurată pe patru capitole, Capitol 1_Discurs teoretic, Capitol 2_Teoria programelor de arhitectură, Capitol
3_Cercetare prin proiect și Capitol 4_Educația în arhitectură. Cartea reprezintă o colecție de cercetări recente în domeniul arhitecturii, cu mize
interdisciplinare, reprezentând în același timp un suport pentru activitatea de atelier de sinteză de proiectare la anii mari.
Invitându-vă la lectură, mulțumim pentru contribuțiile valoroase tuturor autorilor: Vladimir Arsene, Maria Boștenaru Dan, Daniel Comșa, Iulius Cristea,
Vlad Eftenie, Mihaela Hărmănescu, Adrian Ioniță, Nicole Lefter, Elena Cristina Mândrescu, Marina Mihăilă, Anca Mitrache, Adrian Moleavin, Andra
Panait, Michael Perciali, Dragoș Popescu, Magdalena Stănculescu, Adrian Spirescu, Dorina Tărbujaru, Bogdan Tofan, Ana-Maria Vesa-Dobre, Marius
Voica, Mihaela Zamfir.

Editori și coordonatori carte

Magdalena Stănculescu │ Marina Mihăilă │ Mihaela Zamfir

This book is a collective volume that brings together ideas built on architecturalresearch presented in the course of Architectural Design Theory (TP): the
contributions of 22 authors who were invited lecturers in the course during three academic years - 2017-2018, 2018-2019 and 2019 -2020. The
Architectural Design Theory course was developed within the Synthesis of Architectural Design Department (SP) in close connection with the workshop
activity in the senior years, IV-V, in accordance with the framework themes and fields of study related to the IV years (Functional-spatial mix , Adaptive
re-use) and V (Special structures and technologies, Future challenges), respecting the didactic objectives of each semester.
During the three academic years, the titular of the TP course was Assoc. Prof. PhD. Arch. Magdalena Stănculescu, SP Director, and the course
coordinators: Lect. PhD. Arch. Marina Mihăilă (IV year of study: 2017-2018, 2019-2020; V year of study: 2018-2019) and Lect. PhD. Arch. Mihaela Zamfir
(IV year of study: 2018-2019; V year of study: 2017-2018, 2019-2020). The course took place both on-site and online (with the COVID-19 pandemic,
starting with March, 2020) with real success in both variants and positive feedback from both SP students and academic staff.
In a logical thread of the TP course, the book is structured on four chapters, Chapter 1_Theoretical discourse, Chapter 2_Theory of architectural
functional programs, Chapter 3_Research by design and Chapter 4_Architectural education. The Book is a collection of recent research in the field of
architecture, while representing support for the activity of design synthesis workshop studios in the final years of study.
Inviting you to reading, we thank all the authors for their valuable contributions: Vladimir Arsene, Maria Boștenaru Dan, Daniel Comșa, Iulius Cristea,
Vlad Eftenie, Mihaela Hărmănescu, Adrian Ioniță, Nicole Lefter, Elena Cristina Mândrescu, Marina Mihăilă, Anca Mitrache, Adrian Moleavin , Andra
Panait, Michael Perciali, Dragoș Popescu, Magdalena Stănculescu, Adrian Spirescu, Dorina Tărbujaru, Bogdan Tofan, Ana-Maria Vesa-Dobre, Marius
Voica, Mihaela Zamfir.

Book editors and coordinators

Magdalena Stănculescu │ Marina Mihăilă │ Mihaela Zamfir
 1
DISCURS TEORETIC
THEORETICAL
DISCOURSE

TEORIA PROIECTULUI DE ARHITECTURĂ

IDEI CONSTRUITE
ARCHITECTURAL DESIGN THEORY.
BUILT IDEAS
 Magdalena STĂNCULESCU,
Marina MIHĂILĂ,
Mihaela ZAMFIR
Teoria proiectului de arhitectură:
de la discurs la educația academică
Theory of architectural design:
from discourse to academic
education

Teoria proiectului
de arhitectură:
de la discurs la educația
academică
Theory of architectural
design:
from discourse to
academic education
Magdalena STĂNCULESCU (1)
Marina MIHĂILĂ (2)
Mihaela ZAMFIR (2)
magdalena.stanculescu@uauim.ro
marina.mihaila@arhitectonik.ro
mihaela.zamfir@uauim.ro
(1) Conf.Dr.Arhitect, Director Departament SP*
(2) Lector/Șef Lucrări Dr.Arhitect, SP*, FA UAUIM
(1) Assoc.Prof.Dr.Architect, Director of SP*, Department,
(2) Lecturer Dr.Architect, SP*, FA UAUIM
*Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură
Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
*Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
rezumat
Contextul lucrării este educația academică, nivel master
integrat, și planurile de invățământ definite de
Departamentul Sinteza Proiectării de Arhitectură (SP),
Facultatea de Arhitectură, UAUIM București. Materialele și
metodele definite de către Atelierele de Design
Arhitectural/ Atelierele de Proiectare sunt completate cu o
viziune integrată de cercetare prin design/cercetare prin
proiect, în modelarea Teoriei Designului Arhitectural/
Teoriei Proiectului (de Arhitectură) (TP) pentru a fi
accesibile studenților, oferind o înțelegere cuprinzătoare a
scopului educației: viitori profesioniști arhitecți.
Rezultatele și discuțiile focusează pe definirea unei
deveniri în timp a noțiunii de teorie a designului
arhitectural, exprimări provenite de la breslele
profesionale către spaţiul academic, și invers, și în final pe
definirea cercetării prin proiect, de a prezenta și a
împărtăși rezultate și cunostințe inovative prin Cursul
Teoria Proiectului (TP) în cadrul SP. Concluzii: între miezul
discuțiilor contemporane ale devenirii istorice a
domeniului, o întreagă nouă educație academică
targetează idei teoretice performante care susțin și rezultă
direct din practică, ca cercetare prin proiect. Pentru că
statutul procesului de design/ proiectare – prelegeri
contextuale și principii, curățenia formei și noi metode de
abordare- devin egal importante cu autonomia și
originalitatea obiectului arhitectural și a înțelesului său
real-social-antropologic-artistic/filosofic, cel mai potrivit
studiu, predare, învățare-continuă se poate baza pe
remodelarea conținuturilor în-formare și construire
continuă. Aceste noi progrese/avansuri de înțelegere,
procesare a informației, redare și exprimare a
semnificației și inovației, pot fi privite ca noi coordonate
de valoare ale arhitecturii.
cuvinte cheie
atelier, atelierul de proiectare, arhitectură, educație
academică, sinteză, teorie & practică
abstract
Context of the paper is the academic education within
master integrated level, and curricula defined by Synthesis
of Architectural Design Department (SP), Faculty of
Architecture UAUIM Bucharest. Materials and methods
defined by the Architectural Design Studio(s) are
completed with an integrated overview of research by
design, in shaping the Architectural Design (AD) Theory to
be fully accessible to students, offering a comprehensive
understanding of the scope of education: future
professional architects. Results and discussions are
focusing on defining a timeline of the notion of AD theory,
expression from the professional guild(s) to academia, and
backwards, and finally on the definition of research by
design, as presenting and sharing innovative results and
knowledge through the AD Theory Course within SP.
Conclusions: Between the contemporary core discussions
of the timeline-history of the domain, a whole new
academic education is targeting performant theoretic
ideas that supports and results directly from practice, as
research by design. As statute process of design -
contextual lectures and principles, cleanness of shape and
new methods approaches- becomes equally important
with the autonomy and originality of architectural object
and its real-social-anthropological-art/philosophical
meanings, the proper study, teaching, lifetime-learning
could consist in the reshape of the in-progress contents.
These continuous new advances in understanding, process,
render and express the meaning and innovation could be
regard as new architecture coordinates of value.
keywords
architectural design studio, architecture, academic
education, synthesis, theory & practice
13
1 Către un discurs al teoriei (susținerii) atelierului
de design arhitectural (AD)
Multe lucruri s-au spus deja, că împreună
înţelegerea teoriei și practicii sunt importante
pentru educația viitorilor arhitecţi. Cât de
importante sunt, și de asemeni dezbateri între
teoreticieni și practicieni au fost stabilite și au
constituit baza de conținut a exprimărilor
performative, manifestelor, școlilor (de arhitectură),
cărților, ideilor construite ale domeniului arhitecturii
secolului 20. Incă sfârșitul secolului 20 a reușit să
demonstreze prin eforturile câtorva arhitecți
teoreticieni și practicieni, că arhitectura este un
proces continuu de cercetare pentru și prin
design/proiectare – metodă de abordare – cale de
design/proiectare – modele de alegere a opțiunilor –
și de finalitate a formei și locului designului de obiect
(arhitectural).
Referindu-ne la o devenire în timp (istorică) a teoriei
contemporane a designului arhitectural (AD), sinteze
îndrăznețe asupra stilului AD au fost puse în lumină
de către mari gânditori din ambele modele –
statusuri autentice de valoare, și din cele bazate
original în practică.
Istoriile arhitecturii recente sunt scrise din exemple
construite și statutorii, cum ilustrează cărțile de
gândire inovativă cu precedente clădiri care au scris
cunoașterea și cunoştinţele timpului - (McCarter &
Pallasmaa, 2012) (Radford et al., 2014) -, colecțiile
de idei și noțiuni rescrise ale The Metapolis
Dictionary of Advanced Architecture: City,
Technology and Society in the Information Age.
(Gausa et al., 2003), și Theories and manifestoes of
contemporary architecture. (Jencks & Kropf, 2008),
sau hărți ale stilurilor și teoriilor cu rol de modele -
ca Evolutionary Tree 2000 (Jencks, 2000)
(https://archive.org/download/EvolutionaryTree200
_Stănculescu M, Mihăilă M, Zamfir M_2021_SP FA UAUIM
0CharlesJencks/EvolutionaryTree2000CharlesJencks.
jpg). Multe lucruri s-au spus deja că
Sinteza acestei metode a evaluărilor de design
arhitectural constă într-o înţelegere cuprinzătoare împreună înțelegerea teoriei și
integrată a străfulgerărilor conceptuale, practicii sunt importante pentru
conținuturilor, marginilor și finalităţii unui posibil
domeniu în continuă perfectare.
educația viitorilor arhitecți. Cât de
importante sunt, și de asemeni
Teoriile și reflecțiile filosofice sunt în principal dezbateri între teoreticieni și
produsul marilor gânditori și/sau a celor care
cercetează. Dar într-o înţelegere autonomă a practicieni au fost stabilite și au
neo_/liberalismului și a profesiei liberale, arhitecții constituit baza de conținut a
din practica profesională devin din ce în ce mai
conștienți de importanța împartășirii cunoștințelor:
exprimărilor performative,
a celor arhitecturale din birourile personale, manifestelor, școlilor (de
instrumente de identificare despre propria abordare arhitectură), cărților, ideilor
și căi conceptuale în editarea și scrierea teoriei AD.
Câțiva dintre aceștia împărtășesc propria gândire construite ale domeniului
conceptuală prin articole arhitectural-tehnologice arhitecturii secolului 20. Incă
din proiecte construite/neconstruite ca Norman
Foster and Partners, UK (Norman Foster and
sfârșitul secolului 20 a reușit să
Partners, 2019) sau UN Studio, Holland (UN Studio, demonstreze prin eforturile câtorva
2019), sau sub forma unor cărți de arhitectură ca arhitecți teoreticieni și practicieni,
mod de cercetare - MVRDV, Holland (MVRDV, 2000),
și mulți alții. că arhitectura este un proces
continuu de cercetare pentru și
2 Conceptul acestei teorii pentru academia
arhitecturală
prin design/proiectare – metodă de
O primă teorie AD care are impact asupra academiei abordare – cale de
arhitecturale este editată și scrisă continuu de design/proiectare – modele de
breslele arhitecturale naționale și internaționale.
Prin eforturile și temele lansate, acestea comunică alegere a opțiunilor – și de
ce este de luat în considerare ca declarație – în scris finalitate a formei și locului
– și sub formă de stil-conținut-și-modele de urmat.
Prin apelurile tematice de anuale, bienale pentru
designului de obiect (arhitectural).
proiecte și expoziții, breslele își definesc continuu
propria opinie asupra practicii arhitecturale, și
poziția asupra modelelor locale/internaționale,
promovând valorile întelese pentru prezent.
Din aceste valori comunicate periodic, selecția
pentru măsurarea impactului inovației a unei astfel
de colecții este încă o chestiune de timp. Și aici
putem adăuga observația asupra Centenarului
(recent) celebrat al Mișcării Bauhaus care încă
produce obiecte de valoare contemporane dedicate
stilului (prin fanii practicieni arhitecți), contribuind la
o colecție internațională a noilor modele fără vârstă.
Dacă este vorba aici despre noile-timpuri Bauhaus și
a școlii de design, acest impact al continuei inovații
va fi măsurată în alți 10 sau poate încă 20 de ani de
acum încolo. O simplă explicație a acestei supoziții
este durata de aproximativ 50 de ani a evaluării
valorii/valorilor cultural-patrimoniale ale arhitecturii
– și aici se pot număra mulți ani ai stilului (re)născut
după 1990.
Reperele, semnele și locurile sunt și ele supuse
selecției funcție de timp și rezonanță, ca cetățenii
sau publicul internațional să poată găsi răspuns și
reflecție în acestea ca arhitectură existentă. Paseiștii
și demolatorii (ca adepți ai pornitului de la zero) sunt
extremiștii corespunzători unei piețe complexe
dinamice și politice, ce se reflectă asupra arhitecturii
ca bun-comun, a valorii de piață în sine, și pentru o
creștere economică rapidă. Aici ne putem referi la
creșterile economice bruște odată cu mărirea
suprafațelor și volumelor de densitate și înălțime
mare, și/sau a pieței super globalizate a companiilor
multinaționale și întreprinderilor din domeniul
arhitecturii, conduse de multe ori de star-architects.
RIBA (Royal Institute of British Architects), ca breaslă
locală dar și internațională, subliniază rolul educativ
al practicii pentru arhitecții viitorului sustenabil, și
sporește rolul acestora în dobândirea valorilor de
înrolare (cu drept de semnătură) prin urmarea unei
corecte colecții de principii (Royal Institute of British
Architects, 2019) și prin editarea de cărți focusate pe
permanenta comunicare de la membri cu idei și
rezultate inovative, vederi de sinteză și noi înțelegeri
asupra fondului construit (Dobson, 2014) (Priseman,
2015) (Brown, 2018). Un alt rol internaționalizat al
RIBA este acreditarea procesului de învățământ
academic arhitectural, garantând eticheta și nivelul 2
(RIBA) pentru absolvenții cu diplomă ai școlilor de
arhitectură (12 semestre). Prin această certificare,
procesul de educație este periodic verificat ca
standarde, rezultate și premise în piața de practică
arhitecturală. Astfel absolvenții arhitecți sunt
capabili să demonstreze calități/abilități breslelor
unde se înrolează, dar și ca angajați ai practicilor
internaționale de arhitectură (funcţionând după
nivelul garantat de RIBA).
Rolul internațional al declarațiilor comunicate,
conceptelor selectate, emergențelor și urgențelor,
dar și a sfatului și adnotării asupra tendințelor de
sustenabilitate și inovare, este în permanență
dezbătut la nivelul breslelor internaționale de la ACE
(The Architects' Council of Europe/ Conseil des
Architectes d'Europe) și UIA (The International
Union of Architects/ Union internationale des
Architectes), la ONG-uri/asociații care militează
pentru misiuni (arhitecturale) declarative. Rolul
breslelor în antrenarea abilităților și îmbunătățirea
comunicării rezultatelor în practică s-a mutat dinspre
spațiul academic către cel al breslelor profesiunilor
liberale în ultimii 30 de ani împreună cu
împuternicirea rolului profesioniștilor și a unor figuri
specifice selectate. In prezent suntem martorii unui
proces invers de a acorda sfaturi profesionale
dinspre mediul academic, în ceea ce privește un mod
structurat de gândire AD către breslele locale și
internaționale. Acest demers este susținut de
anumite bresle naționale împreună cu parcursul de
înrolare în procesul de management al proiectării în
practica arhitecturală. Intr-o metodă și manieră
15
susținută, în 20 de ani de existență, OAR București
(Ordinul Arhitecților din România – Filiala București)
este un astfel de exemplu.
Concluzionând pentru un concept al teoriei AD
pentru mediul academic arhitectural, am putea
spune că este mandatoriu de inclus părerea și
viziunea viitoarei practicii, în interiorul căreia rezidă
importanța nivelului de educație de master
(integrat).
3 Idei pentru/ și contribuții de la membri mediului
academic către teoria AD SP (curs TP SP)
Departamentul Sinteza Proiectării de Arhitectură
(SP) UAUIM a definit scopurile educației nivelului
master integrat împreună cu Facultatea de
Arhitectură, target-ând pe metodă și abordare
academică - cercetare prin design/prin proiect -
pentru studenți, domenii de studiu, și competențele
– abilitățile de obținut și antrenat.
Sinteza este și rămâne un cuvânt cheie pentru
nivelul de master integrat, target-at să implice date
complexe de tip multi-nivel, implicând metodele
definite de abordare (aplicabile de asemeni pentru
viitoarea practică profesională), urmărind parcursul
propriei cercetări pentru proiect împreuna cu tutorii,
și în final aducând împreună experiența dezvoltării
propriului model creativ și aplicabilitatea pentru un
(de dorit) început de viață de realizări în designul
arhitectural.
Criteriile enunțate pentru a acumula cele mai bune
rezultate la evaluare sunt: lectura și răspunsul la
context, dezvoltarea unui discurs conceptual atractiv
și contemporan, gândirea unei structuri spațiale
coerente din selectarea complexă a elementelor,
dinamica funcțională și de folosință, tehnologia,
avansurile în conturarea unei posibile definite
_Stănculescu M, Mihăilă M, Zamfir M_2021_SP FA UAUIM
sustenabilități în propunerea de design,
comunicarea – prezentarea – discursul.
Criteriile sunt conectate cu domeniile de studiu SP în
determinarea de a inspira găsirea definirii unui
proces dedicat programului de arhitectură din cadrul
atelierului AD (atelierului de proiectare): mixitate
spațial-funcțională și integrare (contextuală) nou-
vechi, conversie-extensie-interventie (pentru anul 4
de studiu), experimente arhitectural-structurale și
provocări viitoare ca exercițiu avansat pregătitor
pentru proiectul de diplomă din anul 6 de studiu
(pentru anul 5 de studiu).
Atelierele AD îndrumă întreg procesul de design de
proiect ale studenților – cu prezentări care pun la
dispoziție cele mai bune exemple precedente –
ghidând conceptele, abordare criterială,
soluționările și scenariul final. Cursul de teoria
proiectului de arhitectură SP este propus să facă
conectarea între colectivul academic – studenți și
profesori –, în cadrul unor prelegeri de formă
deschisă și discuții libere. Prelegerile deschise
împărtășesc avansuri emergente și rezultate din
cercetarea contemporană și abordările teoretice,
rezultate academic educaționale (naționale și
internaționale), distincții ale breslelor, rezultate
sustenabile și tehnologice speciale din practica
arhitecturală, având profesori invitați speciali cu
abordări și rezultate complexe din domeniul larg
arhitectural, în intenţia să reinstaureze inovația și
importanța sa în educație și în continuare, a practicii.
Metoda SP și domeniile de studiu au fost
principalele criterii în formularea structurii cursului,
pentru a oferi suportul potrivit și să ilustreze
conectarea cu practica și relevanța arhitectului ca
lider/membru al echipei de proiect (ca lector și
traducător al datelor complexe, teoretizator și
structurator al informației, capabil să dea un răspuns
superlativ contemporan ca formă de status în
designul arhitectural). Prelegerile și profesorii aleși și
invitați în cadrul cursului de teorie AD au fost
selectați ca modele contemporane și viitoare pentru
domeniul arhitectural național și internațional,
având rezultate în designul arhitectural de oferit ca
exemple pentru modele cultural profesionale și
produse inovative.
In etichetarea criteriilor, criticilor și a noilor cuvinte
cheie pentru un dicționar (al unui limbaj de teorie
AD), au existat preocupări de listare a noi concepte
creative și teorii de noi posibile paradigme de a
formula noi colecții de idei poetice, rezultate
inovative, modele academice.
Impreună cu strângerea unei colecții de noi
elemente valoroase pentru un posibil dicționar și
cunoștințe pentru cursul de teoria proiectului (de
arhitectură) (teoria AD = curs TP), colectivul de
profesioniști al departamentului SP a promovat cu
mândrie, încurajând dialogul, posibilele colaborări, și
schimbul de rezultate creative în cadrul spațiului
academic (profesori – profesori, profesori –
studenți).
Cursul de Teoria Proiectului TP (SP, Facultatea de
Arhitectură) a reunit între 2017-2018 și 2018-2019,
28 de sesiuni de curs, având 44 de profesori invitați
arhitecți (dintre care 37 de la UAUIM) și 5 studenți
(împreună cu tutorii) medaliați în competiții
internaționale de proiecte, și un număr total de 55
de prelegeri. Designul de curs a inclus 7 sesiuni per
semestru, atât pentru anul 4 cât și pentru anul 5 de
studiu, în forma de prelegeri de 60-90 minute. Locul
principal de desfășurare al cursului a fost Galeria
Arhitecților Români Creatori de Patrimoniu Cultural
(Gallery of Romanian Architects, Creators of Cultural
Heritage), nivelul 2 UAUIM, o sală ce prezintă o
expoziție permanentă de proiecte listate cultural și
de valoare arhitecturală, împreună cu promovarea
creatorilor arhitecți. Alternativ, pentru un semestru
(din total de patru) cursul a fost planificat să se
desfășoare independent, statutoriu, în cadrul Sala
Frescelor (The Frescoes Hall), primul nivel UAUIM,
București. Printre prelegerile noastre invitate, au
fost puse în lumină metode și rezultate inovative din
educația arhitecturală universitară: Francoise Pamfil
– prezentarea principiilor de codare a proiectelor și
rezultate concursului EAM BDP - European
Architectural Medals for the Best Diploma Projects
(Medalia Europeană de Arhitectură pentru cel mai
bun proiect de diplomă), organizatori UAUIM, EAAE
și ACE (EAM BDP, 2018), Dragoș Dordea, Ana Maria
Machedon și studenții medaliați în cadrul workshop
POLYAIR RIBA (Polyair, 2017-2018), Dorina Onescu-
Tărbujaru și reprezentanții studenților medaliați la
Middle East Solar Decathlon 2018 (EFDEN, 2019),
Anca Constantin – prezentarea rezultatelor /
proiectelor (Dimitriu & Constantin, 2017), Marius
Voica – prezentarea proiectului VVITA erasmus+,
cooperare UAUIM-UNICT-NTNU (VVITA, 2019),
Meinhard Breiling (TW Vienna); rolul cercetării
recente/emergente/legislative, și a practicii în
arhitectură: Ionuț Anton, Ina German, Mihaela
Zamfir, Vlad Eftenie, Anca Mitrache, Sergiu Petrea,
Vlad Thiery, Carmen Dumitrescu, Dragoș Popescu,
Sidonia Teodorescu, Ana-Maria Vesa-Dobre.
Sublinierile subiectului înaltă educație și/în
conectare cu viitoarea posibilă practică profesională
au fost conţinute în prelegerile profesorilor arhitecți:
Magdalena Stănculescu, Georgică Mitrache, Daniel
Comșa. De asemeni câteva prelegeri au subliniat
importanța inovației în/prin ca rezultat al practicii
profesionale în conjunctură cu educația
arhitecturală: Dorin Ștefan, Vladimir Arsene, Adrian
Spirescu, Zeno Bogdănescu, Mircea Chira, Bogdan
17
Tofan, Radu Teacă, Karoly Nemes, Iulius Cristea,
Marina Mihăilă, Dragoș Dordea, Hanna Derer și
invitatul Gabriel Cârstea, de asemeni arhitecții
invitați: Ion Chiose, SUA, Michael Perciali, SUA, Wolf
Prix, Austria, David Gloster, UK, Boris Koružnjak,
Croaţia, Vicente Guallard, Spania.
O altă dimensiune a colecțiilor de informații de
valoare, dezvoltate prin cursul TP (așadar de teoria
AD) este stabilirea unei baze de date pentru studenți
dar și comunitatea academică, de scrieri inovative
(unele dintre acestea deja publicate în reviste
relevante de arhitectură, și aflate în Clarivate/ISI
citation index), documentații de proiecte de design,
și date complexe despre inovația și excelența de
rezultate în arhitectura raportată. Aproximativ 15
arhitecți-profesori din cadrul SP au autorat 31 de
articole listate în Clarivate/ISI citation index în ultimii
8 ani (din 2011), și 16 articole din 2015, în ultimii 5
ani. Mai multe articole au fost raportate ca
menționări BDI, ori au fost publicate în reviste locale
și naționale de arhitectură.
Din articolele cu indexare-citare Clarivate/ISI,
inovația menționată a subliniat importanța teoriei
AD din practică și gândirea creativă de design
(Banica & Mihaila, 2016), teoria AD ca cercetare
(Mihaila, 2015) (Sfinteș, 2019), metode din cadrul
atelierului AD (Mitrache, 2013) (Bărbuică, 2013),
abordări în înalta educație (Bărbuică, 2016)
(Mitrache, 2012a), abordări tehnologice și tehnice
(Comșa, 2011) (Zybaczynski, 2014) (Petrea, 2014),
abordări de cercetare filosofică, tradiții și istorii de
valoare (Mitrache, 2012) (Mitrache, 2012b) (Voica et
al., 2015), principii arhitectural-medicale (Zamfir &
Grigorescu-Zamfir, 2017).
_Stănculescu M, Mihăilă M, Zamfir M_2021_SP FA UAUIM
4 Câteva cuvinte pentru un viitor creativ: scriind noi
istorii (împreună) pentru teoria AD în cadrul
spațiului academic
Teoria Proiectului (de Arhitectură) / Teoria
Designului Arhitectural este titlul propus pentru
cursul de cunoaștere inovativă, care susține,
demonstrează și adună rezultate ale cercetării ca
abilitate de susținere a Atelierului de Proiectare (de
Arhitectură)/ Atelierul de Design Arhitectural, din
cadrul nivelului de master integrat: Departamentul
Sinteza Proiectării de Arhitectură, Facultatea de
Arhitectură, UAUIM București. Intre miezul
discuțiilor contemporane ale devenirii istorice a
domeniului, o întreagă nouă educație academică
targetează idei teoretice performante care susțin și
rezultă direct din practică, ca cercetare prin proiect.
Pentru că statutul procesului de design/ proiectare
– prelegeri contextuale și principii, curățenia formei
și noile metode de abordare- devin egal importante
cu autonomia și originalitatea obiectului arhitectural
și a înțelesului său real-social-antropologic-
artistic/filosofic, cel mai potrivit studiu, predare,
învățare-continuă se poate baza pe remodelarea
conținuturilor în-formare și construire continuă.
Aceaste noi progrese/avansuri de înțelegere,
procesare a informației, redare și exprimare a
semnificației și inovației pot fi privite ca noi
coordonate de valoare ale arhitecturii.
afiliere și mulțumiri
Departamentul Sinteza Proiectării de Arhitectură și Facultatea de
Arhitectură, UAUIM București.
Adresăm mulțumiri contributorilor Cursului Teoria Proiectului (de
Arhitectură), membrilor comunității academice SP FA UAUIM, și
tuturor invitaților profesori ce au susținut conținurile acestor
prelegeri cu cunoașterea proprie, împărtășind rezultate inovative
în proiectarea arhitecturală și design, cercetare prin proiect și
practică, și îndrumând ca mentori studenții nostri, viitori arhitecți.
Many things have been already
said about how both
understanding theory and
practice are important for
future architects education.
How important they are, and
also debates between
theoreticians and practicians
have been established and
made sense of the
performance, manifestoes,
schools (of architecture), books,
built ideas of the 20th century
architectural domain. Still the
end of the 20th century has
succeeded to demonstrate
through efforts of some
theoreticians and practice
based architects, that
architecture is a continuous
process of: research for and by
design - method approach -
design path - models of
selecting choices - and finality
of the (architectural) object
design shape and place.
(english version)
1 Towards a discourse of the theory of (supporting)
architectural design (AD) studio
Many things have been already said about how both
understanding theory and practice are important for
future architects education. How important they are,
and also debates between theoreticians and
practicians have been established and made sense of
the performance, manifestoes, schools (of
architecture), books, built ideas of the 20th century
architectural domain. Still the end of the 20th
century has succeeded to demonstrate through
efforts of some theoreticians and practice based
architects, that architecture is a continuous process
of: research for and by design - method approach -
design path - models of selecting choices - and
finality of the (architectural) object design shape and
place.
Referring to a historical timeline of defining a
contemporary theory for architectural design (AD),
striking overviews on AD style were highlighted by
great thinkers both from authenticity valuable
statuses and practice based original practices.
Histories of recent architecture are written from built
and statutory examples as innovative thinking books
with buildings precedents that have written the
knowledge timelines - (McCarter and Pallasmaa,
2012) (Radford et al., 2014) -, collections of ideas
and rewrote notions as The Metapolis Dictionary of
Advanced Architecture: City, Technology and Society
in the Information Age. (Gausa et al., 2003), and
Theories and manifestoes of contemporary
architecture. (Jencks and Kropf, 2008), or maps of
relevant role models styles and theories - as
Evolutionary Tree 2000 (Jencks, 2000)
(https://archive.org/download/EvolutionaryTree200
0CharlesJencks/EvolutionaryTree2000CharlesJencks.j
pg). The synthesis of this method of reviews of
architectural design consists in an comprehensive
understanding overview of conceptual highlights,
contents, margins and finality of a possible
continuous perfecting domain.
Theories and philosophical reflections are mainly the
product of great thinkers and/or scholars. But in an
autonomous understanding of neo_/liberalism and
liberal profession, the architects from professional
practice are becoming more and more aware of the
importance of sharing knowledge: architecture
based in their offices, finding tools on how they
established their own approach and conceptual path
in editing and writing the theory of AD.
Some of them are sharing directly conceptual
thinking as architectural-technological articles on
built/unbuilt projects as Norman Foster and
Partners, UK (Norman Foster and Partners, 2019) or
UN Studio, Holland (UN Studio, 2019), or as
comprehensive books on architecture as research
path - MVRDV, Holland (MVRDV, 2000), or/and
many many others.
All these new synthetic architecture-practices
knowledge materials are offering a right
understanding on tendencies, conclusions as
innovation contents, recipes and further research as
the new core of an in-progress architectural design
theory: building a whole new land of inquiries,
inceptions and creative atmosphere.
2 Concept of the theory for architecture academia
A first theory of architectural design (AD) that have
impact on architecture academia is edited and
continuous written by the relevant architectural
national guilds and the international ones. Through
their efforts and launched themes, they
communicate what is to be considered as statement
19
-in writing- and as style-contents-and-role models -to
be followed. Through the launched annual, biennale
and thematic call(s) for projects and exhibitions, they
continuously define their current opinion on the
architecture practice, and position to the
local/international models, promoting understood
values for present. From these timely periodic
communicated values, the selection for measuring
the impact of innovation of such elaborated
collection is still a question of time. And here we
could add the observation of Centenary celebrated
Bauhaus Movement that is still producing
contemporary valuable styled architectural objects
(through fans-practicians/architects), contributing to
an international collection of newly without-age
models. If there is, here, all about love for a
permanent young spirit style, or that is in part a love
for an artistic creative times of the original years on
Bauhaus born-times and school of design, this
impact of continuous innovation is to be measured
maybe in another 10 or maybe 20 years from now. A
simple explanation on this supposition is the age of
about 50 years of evaluating patrimonial value(s) of
cultural architecture - and here it is still counting of a
re-born style after 1990.
The landmarks, marks and places are also under a
question of times and resonance selection, that the
citizens or international public to be able to find
response and reflection in these, as existent
architecture. Past-ridden or demolishers (and
starters from the scratch) are extremists to a
dynamic and political complex market that reflects
on architecture as common-good and real-estate-
value for its own and for fast economical growth.
Here we could refer on economical rapid growth
together with architecture surfaces and volumes
risen high-rise density, and/or to a super globalized
market of architecture multinational companies and
_Stănculescu M, Mihăilă M, Zamfir M_2021_SP FA UAUIM
architecture enterprises lead in many times by star-
architects.
Another internationalized role of RIBA is
accreditation of architectural academic education
process, guaranteeing the label and status of 2nd
level for graduated diplomats from inclusive 12
semesters schools of architecture education.
Through this (kind of) certification, process of
education is periodically verified as standards, results
and input in architecture practice market. And its
graduated architects are able to demonstrate
qualities/abilities to enroll guilds and as employees
of international practices (functioning and
acknowledging RIBA granted label).
International role on communication statements,
selected concepts, emergencies and urgencies, but
also advising and add-notating on sustainability and
innovative trends, is permanently debated from the
level of international guilds from ACE (The Architects'
Council of Europe/ Conseil des Architectes d'Europe)
and UIA (The International Union of Architects/
Union internationale des Architectes), to free NGO
association(s) that states for (architectural) statutory
missions. The role of guilds in training abilities &
enhancing communication of the results in practice
moved from academia into the professional liberal
guilds in the last 30 years together with the
empowerment of role of professionals and specific
figures (architects) selected from them. In present
we are witnessing the inverse process of delivering
academic advises on optimal AD structured thinking
format to local and international guilds. This
demarche is also supported at some national guilds
together with the enrollment path in managing
process of design in architectural practice. In a
supported method and manner, in 20 years of
existence OAR Bucharest (Romanian Order of
Architects- Bucharest Chamber) is such and example.
Concluding here for a concept of the AD theory for
architecture academia, we might say that is
mandatory to include feedback and vision of the
future practice, within which resides the importance
of (integrated) master level education.
3 Ideas for/ and contributions from academics to SP
AD theory
Synthesis of Architectural Design Department (SP)
UAUIM has defined the purposes of master
integrated education together with the Faculty of
Architecture targeting on method and approach of
scholar research by design for students, domains of
study and skills - competences to be achieved and
trained.
Synthesis is and remains a key word for master
integrated level, as this is targeted to involve
multidimensional level thinking - from including
knowledge and information from all curricula,
collecting and comprising complex multileveled data,
involving the defined method of approach
(applicable also for future practice), following the
path of own research for the project together with
tutors, and finally gathering experience on
developing own model - creative and applicable for
(hopefully) a beginning of a lifetime of architectural
design achievements.
Statute criteria for achieving best results on
evaluation are: lecture and response to the context,
developing an attracting and contemporary
conceptual discourse, thinking a coherent spatial
structure of complex selection of elements, dynamic
functionality and use, technology, advances to
possible own defined sustainability in the proposed
design, communication - presentation - discourse.
The criteria are connected with the SP domains of
study in the determination to inspire into finding the
definition of a dedicated to process of Architectural
Design Studio program of architecture: spatial-
functional mixity and new-old integrated conversion-
extension-intervention (for the 4th year), also special
architectural-structural experiments and future
challenges as advanced exercise preparing for 6th
year diploma project (for the 5th year).
Architectural Design Studios are tutoring the whole
process of students’ project designs - with
presentations providing the best precedent examples
- guidance on concepts, criteria approach, solutions
and final script. Architectural Design Theory Course
SP is proposed to make the connection between the
academia collective -students and professors-, within
in an open-form lectures and free discussions. The
free-open lectures are sharing emergent advances
and results from contemporary research and theory
approach, (national and international) academic
educational results, guilds awards, special
sustainable and technological results in architectural
practice, having special invited professors with
complex approaches and results from wide
architecture domain, in an attempt to reinstate the
innovation and its importance in education and
(further) practice.
SP method and domains of study were the main
criteria in formulating the course structure, for
offering the proper support and to illustrate the
connection with practice and relevance of the
architect as leader/member of the project team (as
reader and interpreter of complex data, theorizer
and structurer of the information, able of giving a
contemporary best response as architectural design
status form). The chosen and invited lectures and
professors within the AD theory course were selected
as contemporary and future role models for national
and international architectural field, having
architectural design results as to be offered as
examples for cultural professional model and
innovative products.
21
In labeling the criteria, critics and fresh keywords for
a dictionary (of enhanced AD theory speech), there
have been preoccupation on listing new creative
concepts and theory of new possible paradigms in
order to formulate a new collection of ideas poetics,
innovative results, academics models (and
backwards).
Together with gathering a collection of valuable new
elements for a possible dictionary and knowledge for
the AD Theory Course, the collective of the
professionals which the SP Department proudly
promote, are strengthening the dialog, possible
collaboration, and exchange and sharing of creative
results within academic space (professors to
professors, and professors with students).
AD Theory Course (SP Faculty of Architecture)
gathered, within 2017-2018 and 2018-2019, 28
sessions of course, having 44 invited professors-
architects (from which 37 from UAUIM) and 5
students (together with tutors) awarded in
international competition for project, and a number
of 55 lectures. The design of the course included 7
sessions per semester, for both 4th and 5th years of
study, in the form of lectures of 60-90 minutes of the
course. The place of the happening was mainly
Galeria Arhitecților Români Creatori de Patrimoniu
Cultural (Gallery of Romanian Architects, Creators of
Cultural Heritage), 2nd level UAUIM, a hall that
exposes a permanent exhibition of cultural and
valuable listed projects together their creators,
architects. Alternatively, for one semester (of four),
the course was planned to be developed
independently, as statutory, within Sala Frescelor
(The Frescoes Hall), at the 1st level UAUIM,
Bucharest. Among our invited lectures, there were
highlighted innovative methods and results from
university architectural education: Francoise Pamfil
presenting projects encoding principles and results
_Stănculescu M, Mihăilă M, Zamfir M_2021_SP FA UAUIM
from EAM BDP - European Architectural Medals for
the Best Diploma Projects, organizers UAUIM, EAAE
and ACE (EAM BDP, 2018), Dragoș Dordea, Ana
Maria Machedon and awarded students at POLYAIR
RIBA workshop (PolyAir, 2017-2018), Dorina Onescu-
Tărbujaru and the representative students awarded
at Middle East Solar Decathlon 2018 (EFDEN, 2019),
Anca Constantin presenting results from Pratt
Institute (Dimitriu and Constantin, 2017), Marius
Voica presenting VVITA erasmus+ project UAUIM-
UNICT-NTNU (VVITA, 2019), Meinhard Breiling (TW
Vienna); role of recent/ emergent/legislative
research and practice in architecture: Ionuț Anton,
Ina German, Mihaela Zamfir, Vlad Eftenie, Anca
Mitrache, Sergiu Petrea, Vlad Thiery, Carmen
Dumitrescu, Dragoș Popescu, Sidonia Teodorescu,
Ana Maria Vesa. The underlines of higher education-
subject and/ in connection with future possible
professional practice were contained in the lectures
of architects-professors: Magdalena Stănculescu,
Georgică Mitrache, Daniel Comșa. And some lectures
have underlined the importance of innovation in/
through result of practice in conjucture with
architectural education: Dorin Ștefan, Vladimir
Arsene, Adrian Spirescu, Zeno Bogdănescu, Mircea
Chira, Bogdan Tofan, Radu Teacă, Karoly Nemeș,
Iulius Cristea, Marina Mihaila, Dragoș Dordea,
Hanna Derer and invitee Gabriel Cârstea,
international invited architects: Ion Chiose, USA,
Michael Perciali, USA, Wolf Prix, Austria, David
Gloster, UK, Boris Koružnjak, Croatia, Vicente
Guallard, Spain.
Another dimension of the collection of valuable
information, developed through the AD theory
course is the establishing a data base for students
but also academic community, of innovative writings
(some of them published already in relevant
architecture journals and Clarivate/ISI citation
index), documentations on design projects, and
complex data on reported innovation and excellence
of results in architecture. Also about 15 architects-
teachers within SP were reported to authored 31
articles listed in Clarivate/ISI citation index in the last
8 years (since 2011), and 16 articles since 2015, in
the last 5 years. Many more articles were reported to
be mentioned BDI, or been published in architecture
based local and national architecture journals. From
the top published Clarivate/ISI citation index articles,
the mentioned innovation have underlined the
importance of AD theory from practice and design
creative thinking (Banica and Mihaila, 2016), AD
theory as research (Mihaila, 2015) (Sfintes, 2019),
AD studio methods (Mitrache, 2013) (Bărbuică,
2013), higher education approaches (Bărbuică, 2016)
(Mitrache, 2012a), technology and technical
approach (Comsa, 2011) (Zybaczynski, 2014) (Petrea,
2014), philosophical inquiries, valued traditions and
history (Mitrache, 2012) (Mitrache, 2012b) (Voica et
al., 2015), architectural-medical principles (Zamfir
and Grigorescu-Zamfir, 2017).
4 Words for a creative future: writing new stories
(together) for an AD theory within academic space
Architectural Design Theory is the proposed title of
the innovative knowledge course, that supports,
demonstrates and gathers results of the research as
the sustain-ability of Architectural Design Studio, for
the academic master-integrated level: Synthesis of
Architectural Design Department, Faculty of
Architecture UAUIM Bucharest. Between the
contemporary core discussions of the timeline-
history of the domain, a whole new academic
education is targeting performant theoretic ideas
that supports and results directly from practice, as
research by design. As statute process of design -
contextual lectures and principles, cleanness of
shape and new methods approaches- becomes
equally important with the autonomy and originality
of architectural object and its real-social-
anthropological-art/philosophical meanings, the
proper study, teaching, lifetime-learning could
consist in the reshape of the in-progress contents.
These continuous new advances in understanding,
process, render and express the meaning and
innovation could be regard as new architecture
coordinates of value.
acknowledgement
Synthesis of Architectural Design Department and Faculty of
Architecture, UAUIM Bucharest.
Many thanks are addressed also to the contributors of the Course
TP (AD Theory Course) SP, FA UAUIM, academic staff and all our
invitees professors that supported the contents of these lectures
with their knowledge, sharing innovative results in AD and design,
research through design and practice, and also gave mentoring
support to our students, future architects.
Citare articol curent / Citation:
(Ro)
Stănculescu M., Mihăilă M., Zamfir M. (2021). Teoria proiectului
de arhitectură: de la discurs la educația academică. în Teoria
proiectului de arhitectură. Idei construite. SP FA UAUIM. EUIM –
Editura Universitară Ion Mincu, București.
(En)
Stanculescu M., Mihaila M., Zamfir M. (2021). Theory of
architectural design: from discourse to academic education. in
Architectural design theory. Built ideas. SP FA UAUIM. EUIM –
Ion Mincu University Publishing House, Bucharest.
23
Referințe / References
Banica C., Mihaila M. (2016). Setup Propositions in Architectural
Design Thinking: Towards Control and Project Management.
APPROACHES IN SOCIAL AND HUMANISTIC SCIENCES. 51-54
Barbuica L. (2016). Architecture Studio Teaching. Transforming
Reality. WLC 2016: WORLD LUMEN CONGRESS. LOGOS
UNIVERSALITY MENTALITY EDUCATION NOVELTY 2016 (LUMEN
15TH ANNIVERSARY EDITION) Book Series: European Proceedings
of Social and Behavioral Sciences Volume:15. 109-121
Barbuica L. (2013). Towards a New Aural Pedagogy for
Architecture. LOGOS UNIVERSALITY MENTALITY EDUCATION
NOVELTY (LUMEN 2013) Book Series: Procedia Social and
Behavioral Sciences Volume:92. 92-97
Brown J.B. (2018). Mediated Space. The architecture of news,
advertising and entertainment. RIBA Publishing, London, UK.
Comsa D. (2011), Contemporary Ways of Space Envelopment-
Intelligent Building? COMPUTER COMMUNICATION AND
MANAGEMENT Book Series: International Proceedings of Computer
Science and Information Technology Volume:5. 300-305
Dobson A. (2014). 21 Things You Won’t Learn in Architecture
School. RIBA Publishing, London, UK.
Dimitriu L., Constantin A.M. (2012). UA Degree Project at PRATT
University. Argument 4/2012.
EAM BDP. (2018). European Architectural Medals for the Best
Diploma Projects. https://eam.uauim.ro (accessed 27.09.2019)
EFDEN. (2019). EFDEN, Bucharest, Romania. http://efden.org
(accessed 27.09.2019)
Gausa M., Guallart V., Muller W., Soriano F. (2003). The Metapolis
Dictionary of Advanced Architecture: City, Technology and Society
in the Information Age. ACTAR, Barcelona, Spain.
Jencks C. A., Kropf K. (2008). Theories and manifestoes of
contemporary architecture. Wiley-Academy, Chichester, UK.
Jencks C.A. (2000). Evolutionary Tree 2000. archive.org (accesat /
accessed 27.09.2019)
McCarter R., Pallasmaa J. (2012). Understanding Architecture.
Phaidon Press, Berlin, Germany.
Mihaila M. (2015). Architecture Numbers, Figures and Counting:
People, Models and Spaces. RETHINKING SOCIAL ACTION. CORE
VALUES. 801-806
Mitrache A. (2012). The Cula House - A Specific Case Study.
ADVANCED BUILDING MATERIALS AND SUSTAINABLE
ARCHITECTURE, PTS 1-4 Book Series: Applied Mechanics and
Materials Volume. 174-177
Mitrache A. (2013). Spatial sensibility in architectural education. RD
WORLD CONFERENCE ON LEARNING, TEACHING AND
EDUCATIONAL LEADERSHIP Book Series: Procedia Social and
Behavioral Sciences Volume:93. 544-548
Mitrache G. (2012a). Sustainable management in academic
architectural research. WORLD CONFERENCE ON BUSINESS,
_Stănculescu M, Mihăilă M, Zamfir M_2021_SP FA UAUIM
ECONOMICS AND MANAGEMENT (BEM-2012) Book Series:
Procedia Social and Behavioral Sciences Volume:62. 937-941
Mitrache G. (2012b). Spatial Patterns of Traditional Romanian
Houses - A Roadmap to National Specificity. ADVANCED BUILDING
MATERIALS AND SUSTAINABLE ARCHITECTURE, PTS1-4 Book Series:
Applied Mechanics and Materials Volume. 174-177
Moleavin A., Petrea S.C. (2015). Education, Research by Design and
Quantum Cosmology. RETHINKING SOCIAL ACTION. CORE VALUES.
857-861
MVRDV. (2019), MVRDV, Holland. https://www.mvrdv.nl (accesat /
accessed 27.09.2019)
Norman Foster and Partners. (2019). Norman Foster and Partners.
London, UK. https://www.fosterandpartners.com (accesat /
accessed 27.09.2019)
Petrea S.C. (2014). Design in Time of Crisis. EARTHQUAKE HAZARD
IMPACT AND URBAN PLANNING Book Series: Environmental
Hazards. 231-245
Prizeman O. (2015). Sustainable Building Conservation. Theory and
Practice of Responsive Design in the Heritage Environment. RIBA
Publishing, London, UK.
POLYAIR. (2017-2018). Polyair Riba Workshop. http://polyair-5.net
(accesat / accessed 27.09.2019)
Radford A., Srivastava A., Morkoc S. B. (2014). The elements of
modern architecture: Understanding contemporary buildings.
Thames and Hudson Ltd, London, UK.
RIBA. (2019). Royal Institute of Architects. London, UK.
http://architecture.com (accesat / accessed 27.09.2019)
Sfintes A.I. (2019). Architecture and Anthropology. Working in
between Concepts. 3RD WORLD MULTIDISCIPLINARY CIVIL
ENGINEERING, ARCHITECTURE, URBAN PLANNING SYMPOSIUM
(WMCAUS 2018) Book Series: IOP Conference Series-Materials
Science and Engineering Volume:471 Article Number: 072027.
VVITA. (2019). VVITA erasmus+ project, partnership UAUIM-UNICT-
NTNU. http://vvita.uauim.ro (accesat / accessed 27.09.2019)
Voica M., Mandrescu E.C., Varzaru I.C., Breiling M. (2015). End of
E.U.: Sfistofca Steps for Saving a Traditional Community. URBANISM
ARCHITECTURE CONSTRUCTIONS Volume:6 Issue:4. 5-16
UAUIM. (2019), UAUIM. http://uauim.ro (accesat / accessed
27.09.2019)
UN Studio. (2019). UN Studio. Holland. https://www.unstudio.com
(accesat / accessed 27.09.2019)
Zamfir M.V, Grigorescu-Zamfir M. (2017). A checklist for assessing
dementia-friendly design: Architecture as non-pharmacological
mean in assistance of patients with dementia. EUROPEAN
PSYCHIATRY Meeting Abstract: EV0806 Volume:41. S667-S667
Zybaczynski V. (2014). The Evolution of Chromatics in Bucharest
Since the 19th Century: Background for Developing a Coherent
Colour Concept. SOCIOINT14: International Conference on Social
Sciences and Humanities. 550-558
 2
TEORIA
PROGRAMELOR DE
ARHITECTURĂ
THEORY OF
ARCHITECTURAL
FUNCTIONAL
PROGRAMS
TEORIA PROIECTULUI DE ARHITECTURĂ
IDEI CONSTRUITE
ARCHITECTURAL DESIGN THEORY.
BUILT IDEAS
 Adrian SPIRESCU
Adrian IONIȚĂ
Câteva idei despre clădiri înalte
Several ideas on tall buildings
 rezumat
Despre Clădirile înalte sunt deja o prezență urbană cu valoare de
clădiri înalte simbol/ reper al orașelor lumii. Nici pericolul cutremurelor,
al atacurilor teroriste sau al accidentelor aviatice pare că
nu poate opri “trendul” lor spectaculos. Elementul
dominant vertical (turnul) cu valoare de reper, de simbol,
Several ideas on a provocat discuții acum, dar și cu mulți ani în urmă,
deopotrivă. Să nu uităm că turnurile catedralelor aveau o
tall buildings necesitate configurativ spațială mai degrabă decât
funcțională.
cuvinte cheie
clădirile înalte, proiectare de arhitectură,
teorie & practică, expresivitate
abstract
Tall buildings are already an urban presence with symbol
value/ landmark(s) of the world cities. Neither the risks of
earthquakes, of terrorist’s attacks or of aviation accidents
seem that cannot stop their spectacular “trend“. The
vertical dominant element (the tower) with landmark
value, of symbol, has challenged present discussions, but
also many years ago, it has the same impact. And let’s not
forget that the towers of cathedrals had a spatial
configurative necessity, much more than a functional one.
keywords
tall buildings, architectural design,
theory & practice, expressivity
stânga / left: fig.1
centru /center: fig.2
dreapta /right: fig.3

Adrian SPIRESCU (1)

Adrian IONIȚĂ (2)

arhitectspirescu@yahoo.com
ionitaadrian41@yahoo.com

(1) Prof.Dr.Arhitect, SP*, FA, UAUIM

(2) Asistent Drd.Arhitect, SD, UAUIM
(1) Prof.Dr.Architect, SP*, FA, UAUIM
(2) Assistant Teach.Dr.Cand.Architect, SD, UAUIM

*Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură

Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
*Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
31

Clădirile înalte sunt deja o prezență urbană cu
valoare de simbol/ reper al orașelor lumii. Nici
pericolul cutremurelor, al atacurilor teroriste sau al
accidentelor aviatice pare că nu poate opri “trendul”
lor spectaculos.
Elementul dominant vertical (turnul) cu valoare de
reper, de simbol, a provocat discuții acum, dar și cu
mulți ani în urmă, deopotrivă. Să nu uităm că
turnurile catedralelor (fig.1) aveau o necesitate
configurativ spațială mai degrabă decât funcțională.
Clădirile înalte (turnurile), dacă sunt inspirate
concepute (amplasament, formă, material etc.), pot
fi o reușită. În acest sens, in Olanda, și nu numai
acolo, întâlnim nenumărate exemple de succes. Ne
putem referi la turnul de birouri din Rotterdam,
proiectat de Biroul Mecanoo (fig. 4), sau turnul de
apartamente, conceput de biroul Abalas & Herreros
în orașul Los Palmas (fig.5). În aceste cazuri,
personalitatea, funcționalitatea și confortul urban
sunt în acord cu exigențele sociale.

Dezvoltarea pe verticală a volumelor bisericilor din

lemn maramureșene are de fapt o valoare de simbol
față de latura de funcționalitate (fig.2).
Lucrări ale sculptorului Constantin Brâncuși, precum
„Măiastra”, „Pasărea în văzduh”, sau celebra
„Coloană fără sfârșit” consacră purificarea
desăvârșită prin eliminarea neesențialului într-o
compoziție în care dimensiunea verticală domină
spectaculos (fig.3).

Construcțiile dezvoltate predilect pe verticală, au,

însă, și rațiuni de eficiență investițională. Valoarea
terenului în marile orașe este ridicată, iar pentru
crearea de profit cât mai mare, socoteala simplă,
duce la dezvoltarea pe verticală (inclusiv subsoluri).
Însă, mai poate fi menționat ceva, legat tot de
valoarea de simbol: orgoliul de a avea în centrul unei
localități clădirea cu cea mai mare
reprezentativitate.

dreapta sus / right up: fig.4

dreapta jos / right down: fig.5
_Spirescu A, Ioniță A_2021_SP FA UAUIM
În București, clădirea (Crystal Tower Business
Center) aflată la intersecția B-dul Iancu de
Hunedoara și str.Căderea Bastiliei a fost concepută
ca un semn urban personalizat prin „diagonalizarea”
suprafețelor fațadelor. Acest lucru implică
rezolvarea suprafețelor exterioare într-o imagine
continuă, cu marcarea evidentă a totalității
volumului pe verticală (fig.6). Astfel, se pierde
senzația de suprapunere a etajelor în favoarea
concepției totale, dinamice.

Metaforic vorbind, efectul de obiect sculptură

(unicat) marchează simultan perspectivele din
diferite coridoare urbane, iar sentimentul de loc
(spațiu) unic constituie o experiență neașteptată.
Golurile nivelurilor sunt voit anulate; se estomplează
senzația de identificare a nivelurilor clădirii (fig.7).

Clădirea se „atașează” pe construcțiile existente de

pe cele două artere urbane importante. În acest
sens, fațadele de tangență, au fost parțial vitrate
pentru a oferi imagini, atât din dinterior (spre oraș),
cât și din exterior (dinspre oraș). Celelalte fațade au
fost gândite a fi vitrate în totalitate: cea de pe B-dul
Iancu de Hunedoara, și cea de pe str. Căderea
Bastiliei. Ele sunt de fapt „ochii” clădirii deschise
spre orizontul schimbător al Bucureștiului, cu zona
verde din nord și cu clădirile sale înalte. De fapt, am
dorit crearea unui loc unic – semnal (la nivelul
urbanului) dinspre nord și vest, și „contopirea”
volumului în țesutul clădirilor existente către sud și
est; de aceea este evidentă diferențierea de tratare
a celor patru fațade.

stânga / left: fig.6

33

Tratarea epidermei în sistem „double skin” implică o

anume rezolvare a obiectului de arhitectură,
definind zone de percepție (multiple) pentru
subiectul contemplator (privitorul), forțat să
perceapă linia dinamică a diagonalei. Acest lucru s-a
dorit perceptibil, atât ziua cât și noaptea. În acest
sens iluminatul decorativ (în perioada nocturnă) a
constituit obiectul unui studiu de volum (machetă)
dar și de imagine a fațadelor (fig.8).

Fațadele au fost realizare în sistemul SCHÜCO după

cum urmează:

• Fațada interioară a fost realizată în sistem

SCHUECO AWS 70HI, din panouri de tâmplărie
poziționate între plăcile de beton, având integrată
sticlă termoizolantă. Partea superioară a panourilor
de tâmplărie are integrat un sistem de tablă și vată
minerală bazaltică pentru realizarea parapetului
etanș la foc 30 minute pentru împiedicarea
răspândirii incendiului între 2 etaje.

• Fațada exterioară este realizată în sistem

SCHUECO FW50+S și este amplasată în fața plăcilor
de beton. Legătura la corpul clădirii se face cu piese
de fixare din oțel. Montanții din aluminiu au fost
proiectați ca grinzi continue pe mai multe reazeme.
Sunt prevăzute panouri de sticlă asigurate împotriva
căderii și a spargerii. S-a studiat ventilarea
interspațiului dintre cele 2 coji. Distanța dintre cele
două fațade este studiată cu privire la ventilare.
Spațiul prevăzut între fațada exterioară și cea
interioară este util și pentru întreținere, fiind separat
pe verticală, în dreptul fiecărui etaj – cu un jgheab
de tablă zincată, vopsită cu vopsea termospumantă
pentru împiedicarea transmiterii incendiului pe
fațadă din cauza efectului de coș.

dreapta / right: fig.7

_Spirescu A, Ioniță A_2021_SP FA UAUIM

Pornind de la schimbările climatice și de la
deducerea resurselor naturale, un mare accent în
conceptul general al proiectului a fost pus pe
sustenabilitatea construcției.

Astfel, consumul de energie redus (prin folosirea

sistemului de fațadă dublă) a fost accentuat și prin
atenta asigurare a “umbririi” fațadelor cu expunere
la soare accentuată. S-a folosit un sistem de umbrire
activă (prin amplasarea de jaluzele acționate
electric), dar și pasivă, prin sablarea panourilor
vitrate. Aceste elemente (dar nu numai) au făcut ca
(după analizarea întregilor parametrii tehnici)
clădirea Search Plaza să fie considerată parte
componentă a clădirilor cu caracteristici sustenabile
(Green Building).

stânga / left: fig.8

35

Fig.1* Turnul catedralei din Köln, Germania / The tower of the

Köln Cathedral, Germany
Fig.2* Biserica de lemn din Desești, România / Wooden Church
from Desești, Romania
Fig.3* Măiastra – Constantin Brâncuși
Fig.4* Turn de birouri din Rotterdam, Olanda – Birou de
arhitectură Mecanoo / Office tower in Rotterdam, Holland –
Architecture studio Mecanoo
Fig.5* Clădire de apartamente Woermann Tower, Las Palmas,
Gran Canaria, Spania – arhitecți Abalos & Herreros / Apartments
building Woermann Tower, Las Palmas, Gran Canaria, Spain –
architects Abalos & Herreros
Fig.6* Crochiu conceptual / Conceptual sketch
Fig.7* Perspectivă dinspre B-dul Iancu de Hunedoara, București,
România / Perspective image from Iancu de Hunedoara
Boulevard, Bucharest, Romania
Fig.8* Perspectivă (de seară) dinspre B-dul Iancu de Hunedoara,
București, România / (Evening) Perspective image from Iancu de
Hunedoara Boulevard, Bucharest, Romania
Fig.9* Plan parter, Crystal Tower Business Center, București,
România / Ground Floor Plan, Crystal Tower Business Center,
Bucharest, Romania
Fig.10* Plan etaj 10 (cota +42.80), Crystal Tower Business Center,
București, România / 10th Level Plan (+42.80m), Crystal Tower
Business Center, Bucharest, Romania
Fig.11* Detaliu anvelopantă, Crystal Tower Business Center,
București, România / Building’s envelope detail, Crystal Tower
Business Center, Bucharest, Romania
*Imagini: autorii articolului, Spirescu A. & Ioniță A. / Images:
article’s authors, Spirescu A. & Ioniță A.

stânga sus / left up: fig.9

stânga jos / left down: fig.10
dreapta sus / right up: fig.11

_Spirescu A, Ioniță A_2021_SP FA UAUIM

(english version)
Tall buildings are already an urban presence with
symbol value/ landmark(s) of the world cities.
Neither the risks of earthquakes, of terrorist’s
attacks or of aviation accidents seem that cannot
stop their spectacular “trend“.
The vertical dominant element (the tower) with
landmark value, of symbol, has challenged present
discussions, but also many years ago, it has the same
impact. And let’s not forget that the towers of
cathedrals had a spatial configurative necessity,
much more than a functional one.
The vertical development of the volumes of the
churches from Maramureș wood has a symbolic
value compared to the functionality side (fig. 2).
Works by the sculptor Constantin Brâncuși, such as
"Măiastra" ("Gorgeous"), „Pasărea în văzduh” ("Bird
in the air"), or the famous „Coloana fără sfârșit”
("Endless column") consecrate the perfect
purification by eliminating the non-essential in a
composition in which the vertical dimension
dominated spectacularly (fig. 3).
The constructions developed especially vertical,
however, have reasons for investment efficiency. The
value of the land in the big cities is high, and for the
creation of the maximum profit, (on) the simple
count, leads to the vertical development (including
basements). However, something else can be
mentioned, also related to the value of symbol: the
pride of having in the center of a locality the building
with the highest representation.
Tall buildings (towers), if they are inspired designed
(location, shape, material, etc.), can be a success. In
this sense, in Holland, and not only there, we find
countless examples of success. We can refer to the
Rotterdam office tower, designed by the Mecanoo
Office (fig. 4), or the apartment tower, designed by
the architects Abalas & Herreros office in the city of
Los Palmas (fig. 5). In these cases, the personality,
the functionality and the urban comfort are in
accordance with the social demands.
In Bucharest, the building (Crystal Tower Business
Center) located at the intersection of Iancu de
Hunedoara Boulevard and Căderea Bastiliei Street,
has been designed as a personalized urban sign by
"diagonalizing" the façade surfaces. This involves
solving the outer surfaces in a continuous image,
with the obvious marking of the entire volume
vertically (fig. 6). Thus, the feeling of overlapping
floors in favor of the total, dynamic conception is
lost.
Metaphorically speaking, the effect of a (unique)
sculpture object simultaneously marks the
perspectives of different urban corridors, and the
feeling of a unique place (space) is an unexpected
experience. The level gaps are purposely canceled;
the sensation of identifying the building levels is
dampened (fig. 7).
The building is "attached" to the existing
constructions on the two major urban arteries. In
this sense, the façade of the tangency, were partially
glazed to provide images, both from inside (to the
city) and from outside (from the city). The other
façades were thought to be totally glazed: the one
on Iancu de Hunedoara Boulevard, and the one on
Căderea Bastiliei Street. They are in fact the "eyes"
of the open building towards the changing horizon of
Bucharest, with the green area in the north and its
tall buildings. In fact, I wanted to create a unique
place - signal (at the urban level) from the north and
37
west and "merging" the volume in the fabric of the
existing buildings to the south and east; that is why
the different treatment of the four façades is
obvious.
The treatment of the epidermis in a "double skin"
system implies a certain solution of the architectural
object, defining areas of perception (multiple) for the
contemplative subject (the viewer), forced to
perceive the dynamic line of the diagonal. This was
perceptible both day and night. In this sense, the
decorative lighting (during the night period) was the
object of a study of volume (model) but also of
image of the façades (fig.8).
The façades were realized in the SCHÜCO system as
follows:
• The interior façade was made in the SCHUECO
AWS 70HI system, from joinery panels positioned
between the concrete slabs, with integrated heat-
sealing glass, the upper part of the joinery panels
has integrated a system of basaltic mineral wool and
wool to make the sealing parapet 30 'to prevent the
spread of fire between 2 floors.
• The exterior façade is made in the SCHUECO FW50
+ S system and located in front of the concrete slabs.
The connection to the body of the building is made
with steel fastening parts. The aluminum uprights
were designed as continuous beams on several
supports. There are glass panels insured against
falling and breaking. The ventilation of the gap
_Spirescu A, Ioniță A_2021_SP FA UAUIM
between the 2 shells was studied. The distance
between the two façades is studied with respect to
ventilation. The space provided between the exterior
and the interior façade is useful and for maintenance
we are separated vertically, next to each floor - with
a galvanized sheet trough, painted with heat-
resistant paint to prevent the transmission of fire on
the façade due to the effect of basket.
Starting from climate change and the deduction of
natural resources, a great emphasis in the general
concept of the project was placed on the
sustainability of the construction.
Thus, the reduced energy consumption (through the
use of the double façade system) was also
accentuated by the careful insurance of the
"shading" of the façades with exposure to the
accentuated sunlight. An active shading system was
used (through the placement of the electrically
operated blinds) but also passive, by blasting the
glazed panels. These elements (but not only) have
made (after analyzing all the technical parameters)
the Search Plaza building to be considered part of
the buildings with sustainable features (Green
Building).
Lectură suplimentară & Referințe / Further readings &
References:
Adrian Spirescu. (2019). Birou de proiectare arhitectură /
Architecture Office: Adrian SPIRESCU.
https://www.adrianspirescu.ro/ (accesat / accessed 27.09.2019)
ANUALA DE ARHITECTURĂ BUCUREȘTI. (2012). Premiul Secțiunii
Arhitectură / Social-Culturale / Prize of the Architecture Session:
Crystal Tower Business Center.
https://www.anuala.ro/proiecte/2012/arhitectura-social-
culturale/aa17/ (accesat / accessed 27.09.2019)
Spirescu A. (2002). Clădiri pentru birouri. Principii și tendințe.
Concepții, Realizări. (Buildings for Offices. Principles and tendencies.
Conceptions, Achievements.) CCIR. București / Bucharest, Romania.
Spirescu A. (2014). Pagini de arhitectură. Interferențe și neliniști.
(Architecture pages. Interference and restlessness.) IGLOO Media.
București / Bucharest, Romania.

Citare articol curent / Citation:

(Ro)
Spirescu A., Ioniță A. (2021). Despre clădiri înalte. în Teoria
proiectului de arhitectură. Idei construite. SP FA UAUIM. EUIM –
Editura Universitară Ion Mincu, București.

(En)
Spirescu A., Ioniță A. (2021). Several ideas on tall buildings. in
Architectural design theory. Built ideas. SP FA UAUIM. EUIM – Ion
Mincu University Publishing House, Bucharest.
_Spirescu A, Ioniță A_2021_SP FA UAUIM
 Vladimir ARSENE
Clădiri (foarte) înalte în București.
constrângere și libertate, tehnologie
și urbanitate în educația de
arhitectură.
O prelegere pentru anul V, UAUIM
High-rise buildings in Bucharest.
constrains and freedom, technology
and urbanity in architectural
education.
A lecture for the 5th year of study,
UAUIM
 rezumat
Clădiri (foarte) înalte în Multi-tonalitatea clădirilor înalte presupune trasee
București. independente de circulație verticală, înglobarea unor etaje
de diferite configurații și înălțimi în cadrul unui volum
Constrângere și libertate, comun, diversificarea și flexibilitatea sistemelor de
instalații și a sistemelor ce vor conserva energia și
tehnologie și urbanitate promova sustenabilitatea. Clădirile de birouri vor înceta a
fi containere a căror activitate este limitată la programul
în educația de arhitectură. obișnuit de lucru, vor anima în mod continuu țesutul
O prelegere pentru anul V, urban înconjurător, vor deveni centre de activitate și
interacțiune publică. Ele vor deveni poli de energie urbană
UAUIM ce vor limita împrăștierea teritorială, vor contribui la
finanțarea transportului în comun și la evoluția orașului.
Londra, de exemplu anticipează construirea a 500 de
turnuri, cu 140 în construcție, în contextul atât al protejării
High-rise buildings in centrului și patrimoniului istoric, dar și al unei viziuni
Bucharest. contemporane de dezvoltare urbană.
Studiul clădirilor înalte în ultimul an de facultate are rolul
Constrains and freedom, de acomoda studenții cu o proiectare ce considera rolul
tehnologiei încă din din primele stadii ale concepției
technology and urbanity in arhitecturale. Acest studiu încurajează o privire complexă
asupra tehnologiei industriei de construcții, atât sub
architectural education. aspectul condiționărilor impuse de aceasta cat și al
A lecture for the 5th year of oportunităților de creație oferite.
cuvinte cheie
study, UAUIM clădiri foarte înalte, atelierul de design arhitectural,
atelierul de proiectare, arhitectură, educație academică,
sinteză, teorie & practică
Vladimir ARSENE
varsene@w4arch.net
Arhitect, Westfourth Architecture, NY & București
Principal Architect , Westfourth Architecture, NY & Bucharest
Prof.Inv.Arhitect SP*, FA UAUIM
Inv.Prof. Architect SP*, FA UAUIM
*Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură
Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
*Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
abstract
Multi-tonality of high-rise buildings suposes independent
vertical path circulation flows, integrating some levels of
different current layouts and heights within a common
volume, diversifying and flexibility of installation
equipments and of the systems designed to preserve
energy and promote sustainability. Office buildings will
stop to be containers with limited activity directed by the
typical work hours, will activate continuously surrounding
urban fabric, will become activity and public interaction
centres. They will become urban energy polls limiting
territorial spread, will contribute to the financing of the
public transportation and to evolution of the city. London,
for example, has anticipated the building of 500 high-rises,
having already 140 in construction, in the context both of
protecting the city’s center and historical heritage, but also
based on an urban development contemporary vision.
The study of the tall buildings in the last year of
architecture school has the role to accommodate students
with a design drafting considering the role f technology
since the first phases of architectural conception. This
study is encouraging a complex view on construction
industry’s technology, both on imposed conditioning and
on offered creative opportunities.
keywords
high-rise buildings, architectural design studio,
architecture, academic education,
synthesis, theory & practice
43
1 Orașul și clădirile de mare înălțime
Cu un CUT de maximum 4, cu o campanie intensă
împotriva lor bazată pe influența acestora în
congestia traficului și vecinătatea zonelor protejate,
clădirile de mare înălțime par excluse deocamdată
din orașul București. Rolul lor în dezvoltarea orașelor
contemporane este însa o realitate ce va fi impusă
de economia de energie prin reducerea circulației
orizontale și împrăștierii suburbane, de escaladarea
costurilor terenurilor, de necesitatea contactului
uman în spațiul de lucru de dezvoltarea tehnologiei,
de avantajele financiare pentru centrele urbane.
În celebra sa carte “Delirious New York”, Rem
Koolhaas, identifica turnul newyorkez Downtown
Atletic Club, ca un manifest al urbanității. Construit
în anii 30, turnul adăpostea o multitudine de
programe suprapuse, ca săli de sport, piscină,
restaurante, săli de spectacol, birouri și hotel.
Hibridizarea era considerată ca un motor al
urbanității, mult înainte ca cerințele de economie de
energie, creșterea interacțiunii umane și penetrarea
pe verticala a spațiului public sa devina deziderate
ale arhitecturii contemporane. Anticipata dispariție a
spațiilor pentru birouri ca o consecință a tehnologiei
comunicațiilor ce permite oricui de a lucra și
comunica de oriunde s-a dovedit o iluzie.
Necesitatea spațiului fizic al interacțiunii umane a
dovedit limitele spațiului virtual în a deveni spațiul
preponderant al contemporaneității.
Spațiul real al locului de lucru în clădirile de birouri
este însă într-un proces de transformare, proces al
cărui scop este de a diversifica liniaritatea și
omogenitatea clasică a acestuia. Spațiul de lucru
devine mai complex, mai multifuncțional, mai
flexibil, încorporând zone de relaxare, întâlnire,
intercomunicare și interfață cu spațiul public și
cultural. Este o consecință firească a tensiunii dintre
_Arsene V_2021_SP FA UAUIM
spațiul real și cel virtual, și în acest proces
arhitectura are un rol important. Hibridizarea
clădirilor de birouri prin încorporarea altor funcțiuni
și transformarea spațiului de birouri propriu-zis într-
unul de continuă schimbare reprezintă un set nou de
condiționări și provocări pentru arhitectură.
Multi-tonalitatea clădirilor înalte presupune trasee
independente de circulație verticală, înglobarea
unor etaje de diferite configurații și înălțimi în cadrul
unui volum comun, diversificarea și flexibilitatea
sistemelor de instalații și a sistemelor ce vor
conserva energia și promova sustenabilitatea.
Clădirile de birouri vor înceta a fi containere a căror
activitate este limitată la programul obișnuit de
lucru, vor anima în mod continuu țesutul urban
înconjurător, vor deveni centre de activitate și
interacțiune publică. Ele vor deveni poli de energie
urbană ce vor limita împrăștierea teritorială, vor
contribui la finanțarea transportului în comun și la
evoluția orașului. Londra, de exemplu anticipează
construirea a 500 de turnuri, cu 140 în construcție,
în contextul atât al protejării centrului și
patrimoniului istoric, dar și al unei viziuni
contemporane de dezvoltare urbană.
Fig.1* Fig.1-5 Sediul Unicredit, București, România / Unicredit
Headquarters, Bucharest, Romania
Fig.2* Clădirile “The Gate”, București, România / The Gate
Buildings, Bucharest, Romania
Fig.3* Cathedral Plaza” București, România / Cathedral Plaza
”Bucharest, Romania
*Imagini de la autorul articolului, Arsene V. / Images from
article’s author, Arsene V.
44
Studiul clădirilor înalte în ultimul an de facultate are
rolul de acomoda studenții cu o proiectare ce
consideră rolul tehnologiei încă din din primele stadii
ale concepției arhitecturale. Acest studiu încurajează
o privire complexă asupra tehnologiei industriei de
construcții, atât sub aspectul condiționărilor impuse
de aceasta cât și al oportunităților de creație oferite.
2 Constrângere și libertate
În mod aparent paradoxal dar totodată definitoriu
pentru arhitectură, constrângerea, îngrădirea,
limitarea și condiționarea libertății de a proiecta,
constituie în același timp sursa generativă a creației.
Conceptual, asta de fapt diferențiază arhitectura de
celelalte arte și chiar poate pune sub semnul
întrebării însăși apartenența la domeniul artei. A
concepe o clădire în aparentă libertate, în deșert,
fără nici un program, sit și restricție, poate fi
complet inhibitoriu pentru procesul creativ. Desigur
că acesta libertate este aparentă. Un arhitect va
trebui să se folosească de nisipul, căldura, vântul,
lumina și lipsa de apă ca surse pe care să încerce să
construiască ceva. Materialul, culoarea, armonia și
limbajul constituie desigur atât uneltele cât și
limitările în pictură, sculptură, muzică și literatură,
dar acestea sunt complet la libera alegere a
artistului. Arhitectul nu are libertatea de a-și alege
constrângerile ci numai libertatea de a le folosi în
avantajul sau.
3 Leonardo și toaletele Vaticanului
Legenda spune că mergând spre capela Sixtină cu o
mulțime de admiratori ucenici pentru a face ultimele
retușuri, Michelangelo s-a întâlnit pe coridoarele
Vaticanului cu Leonardo da Vinci care căra un teanc
de desene sub braț. Oarecum în dizgrație, Leonardo
fusese însărcinat de Papă să studieze sisteme
hidraulice pentru clădire, întrucât funcționarea
toaletelor lăsa de dorit. Dorind să-l umilească pe
maestru în fața ucenicilor sai, Michelangelo îl roagă
pe rivalul sau Leonardo să-i arate desenele, mimând
ignoranța subiectelor acestora. Leonardo aștearne
pe podea desenele sale tehnice de modernizare a
toaletelor. Pictorul Capelei Sixtine se uită cu atenție,
se înverzește de invidie și renunță să mai picteze la
capelă timp de câteva săptămâni, în care stă închis în
casă bombănind singur.
4 Echipa și arhitectul
Transformarea îngrădirilor aduse de configurația și
structura terenului, seism, zonificare, pericolul de
incendiu, contextul de circulație și program în
oportunități de creativitate arhitecturală, prin
folosirea tehnologiei contemporane, încă de la
elaborarea conceptului, necesită o înțelegere a
acesteia de către arhitecți, pentru ca echipa de
proiectare a unei clădiri înalte să poată funcționa.
Pentru a putea face, în afara restricțiilor urbanistice
și multitudinii de condiționări tehnologice impuse de
o clădire de mare înălțime, echipa de proiectare
multidisciplinară este poate cea mai complexă din
cele ce pot fi angrenate într-un proiect de
arhitectură. Ingineri de rezistență, instalații,
anvelopă exterioară, experți LED, geo-tehnicieni,
constructori manageri, consultanți de trafic,
ascensoare, acustică, automatizare, peisagiști,
arhitecți de interioare și multi alții. Pe lângă rolul
tradițional de șef de orchestră, dirijor, demiurg al
arhitectului, de cel ce trimite teme inginerilor și
așteaptă ca aceștia să se conformeze întru totul
cerințelor sale, arhitectul are aici un rol mai
complex, de colaborator, facilitator, mediator, care
dirijează dar și cântă în orchestra ce proiectează.
Proiectul presupune cunoștințe serioase de
rezistență, instalații, pereți cortină, tehnologia
parcajelor, design interior, etc. Aceste cunoștințe se
acumulează în timp, și experiența în proiectare și
45

urmărirea de șantier este esențială. Un tânăr rigurozitatea lui Mies, la exuberanța lui Calatrava,
arhitect nu le poate avea încă la absolvirea scolii, dar structura de rezistență constituie parte integrantă în
trebuie să posede cunoștințe ce pot permite o identitatea arhitecturii.
identificare intuitivă a acestor condiționări și a
procedurilor de a le tranșa la nivel conceptual 6 Anvelopă, instalații, spații tehnice, protecție la
însprijinului viziunii arhitecturale, a stabilirii foc și sustenabilitate
conceptului de arhitectură și a dezvoltării Destul de neglijate în primele faze de proiectare și
proiectului. fără un rol aparent în compoziția inițială, anvelopa
exterioară, instalațiile, spatiile tehnice, măsurile de
5 Structura protecție la foc și cele de substituibilitate vor
Structura de rezistență, în condițiile uneia din cele interveni în toate etapele proiectului, afectând
mai dificile zone seismice din lume în București, va serios aspecte esențiale ale arhitecturii, de la
constitui 40% din costul unui turn, față de 20-25% conformarea și înălțimea etajelor la configurația
dintr-un cost similar pentru un turn în Europa de detaliilor de travee și la aspectul exterior al clădirii.
vest sau Statele Unite. Calitatea solului, nivelul apei Capacitatea de a înțelege intuitiv atât condiționările
freatice și accelerograma seismică specifică zonei cat și facilitățile impuse de tehnologie și de a le folosi
determină aceasta situație. Atât performanța cât și ca oportunități capabile să susțină demersul
economicitatea structurii devin parametri de architectural este unul din scopurile importante în
proiectare din primele faze ale unui proiect, ultimii ani ai învățământului de arhitectură.
constituind de fapt criterii de alcătuire, împreună cu
elementele de compoziție volumetrică. Pentru un
turn, structura de rezistență și arhitectura constituie
de fapt un tot unitar inseparabil în orice proces de
proiectare de performanță. Necesitatea
contravântuirii structurii la mișcări orizontale,
cutremur și apoi vânt, va fi determinantă în
configurarea și amplasarea nucleelor de circulație
verticale sau a contravântuirilor perimetrale.
Alinierea pe verticală a structurii cerută de
proiectarea antiseismică determină și configurația
nivelelor subterane, a garajului și a spațiilor tehnice.
De fapt, oricât de neinteresantă poate părea la
prima vedere proiectarea parcajelor subterane în
relație cu structura de rezistență și pereții de
susținere a incintei, ea devine, dintr-un aspect
aparent secundar, unul din factorii determinanți în
alcătuirea generală a clădirii. În compoziția clădirilor
foarte înalte, structura este arhitectură. De la

_Arsene V_2021_SP FA UAUIM

46
(english version)
1 The city and high-rise buildings
With a CUT of maximum 4, with an intense
campaign against them based on their influence on
traffic congestion and the vicinity of the protected
areas, the high-rise buildings seem to be excluded for
the moment from the city of Bucharest. Their role in
the development of contemporary cities, however, is
a reality that will be imposed by the energy economy
by reducing horizontal circulation and suburban
sprawl, escalating land costs, the need for human
contact in the workspace for technology
development, and for the financial benefits for urban
centers.
In his famous book "Delirious New York", Rem
Koolhaas, identifies the New York Tower Downtown
Athletic Club as a manifestation of urbanity. Built in
the 1930s, the tower housed a multitude of
overlapping programs, such as gyms, swimming
pools, restaurants, showrooms, offices and hotels.
Hybridization was considered as an engine of
urbanity, long before the demands of energy saving,
the increase of human interaction and the vertical
penetration of the public space became the desires
of the contemporary architecture. The anticipated
disappearance of office space as a consequence of
communications technology that allows anyone to
work and communicate from wherever an illusion
has been proven. The necessity of the physical space
of human interaction has proved the limits of virtual
space in becoming the predominant contemporary
space.
However, the real space of the work place in the
office buildings is in a process of transformation, a
process whose purpose is to diversify its classic
linearity and homogeneity. The workspace becomes
more complex, more multifunctional, more flexible,
incorporating areas of relaxation, meeting,
intercommunication and interface with the public
and cultural space. It is a natural consequence of the
tension between the real and the virtual space, and
in this process architecture plays an important role.
The hybridization of office buildings by incorporating
other functions and transforming the actual office
space into a constantly changing one represents a
new set of conditions and challenges for the
architecture.
The multi-tonality of tall buildings involves
independent routes of vertical circulation, the
incorporation of floors of different configurations
and heights within a common volume, the
diversification and the flexibility of the systems of
installations and of the systems that will conserve
the energy and promote the sustainability. Office
buildings will cease to be containers whose activity is
limited to the usual work schedule, will continuously
animate the surrounding urban fabric, will become
centers of activity and public interaction. They will
become urban energy poles that will limit the
territorial distribution, contribute to the financing of
public transport and to the evolution of the city.
London, for example, anticipates the construction of
500 towers, with 140 under construction, in the
context of both the protection of the center and the
historical heritage, but also of a contemporary vision
of urban development.
47
The study of tall buildings in the last year of faculty
has the role of accommodating students with a
design that considers the role of technology from the
earliest stages of architectural conception. This study
encourages a complex look at the technology of the
construction industry, both in terms of the conditions
imposed by it and the creative opportunities offered.
2 Constraint and freedom
Apparently paradoxical but at the same time
defining for the architecture, the constraint, the
restriction, the limitation and the conditioning of the
freedom to design, it is at the same time the
generative source of the creation. Conceptually, this
actually differentiates the architecture from the
other arts and can even question the art's own
membership. Designing a building in apparent
freedom, in the desert, without any program, site
and restriction, can be completely inhibitory to the
creative process. Of course, this freedom is apparent.
An architect will have to use the sand, heat, wind,
light and lack of water as sources to try to build
something. The material, the color, the harmony and
the language are of course both the tools and the
limitations in painting, sculpture, music and
literature, but these are completely at the artist's
free choice. The architect does not have the freedom
to choose his constraints but only the freedom to use
them to his advantage.
3 Leonardo and the Vatican toilets
Legend has it that going to the Sistine chapel with a
lot of student admirers to make the final touches,
Michelangelo met in the Vatican corridors with
Leonardo da Vinci carrying a pile of drawings under
his arm. Somewhat in disgrace, Leonardo had been
commissioned by the pope to study hydraulic
systems for the building, as the operation of the
toilets made it desirable. Wanting to humiliate the
_Arsene V_2021_SP FA UAUIM
master in front of his disciples, Michelangelo begs his
rival or Leonardo to show him the drawings,
mimicking the ignorance of their subjects. Leonardo
was waiting on the floor for his technical drawings to
modernize the toilets. The painter of the Sistine
Chapel looks carefully, becomes envious and refuses
to paint in the chapel for several weeks, when he
stays locked up in the house, mumbling alone.
4 The team and the architect
The transformation of the fences brought by the
configuration and structure of the land, earthquake,
zoning, the danger of fire, the context of circulation
and program into opportunities of architectural
creativity, by using the contemporary technology,
since the elaboration of the concept, requires an
understanding of it by the architects, because the
design team of a tall building can work.
In order to be able to do, apart from the urban
restrictions and the multitude of technological
conditions imposed by a high-rise building, the
multidisciplinary design team is perhaps the most
complex of those that can be involved in an
architectural project. Resistance engineers,
installations, exterior tire, LED experts, geo-
technicians, construction managers, traffic
consultants, elevators, acoustics, automation,
landscapers, interior architects and many others. In
addition to the traditional role of orchestral
conductor, conductor, demiurge of the architect, the
one who submits themes to the engineers and
expects them to fully comply with his requirements,
the architect has a more complex role here, as a
collaborator, facilitator, mediator, and conductor.
But he also sings in the orchestra he is designing. The
project involves serious knowledge of resistance,
installations, curtain walls, parking technology,
interior design, etc.
48

This knowledge accumulates over time and

experience in site design and tracking is essential. A
young architect may not have them yet after
graduating from school, but he must possess
knowledge that can allow an intuitive identification
of these conditions and the procedures of cutting
them at the conceptual level in support of the
architectural vision, establishing the concept of
architecture and developing the project.

5 Structure
The resistance structure, under one of the most
difficult seismic zones in the world in Bucharest, will
constitute 40% of the cost of a tower, compared to
20-25% of a similar cost for a tower in Western
Europe or the United States. The quality of the soil,
the level of the groundwater and the seismic
accelerogram specific to the area determine this
situation. Both the performance and the economics
of the structure become design parameters from the
first phases of a project, constituting in fact criteria
of composition, together with the elements of
volumetric composition. For a tower, the structure of
resistance and the architecture is in fact a whole unit
inseparable in any process of performance design.
The necessity of breaking the structure to horizontal
movements, earthquake and then wind, will be
decisive in the configuration and placement of the
vertical circulation cores or the perimeter breaches.
Vertical alignment of the structure required by the
anti-seismic design also determines the
configuration underground levels, the garage and
the technical spaces. In fact, however uninteresting it
may seem at first glance to design underground
parking lots in relation to the strength structure and
supporting walls of the enclosure, it becomes, from
an apparently secondary aspect, one of the
determining factors in the overall make-up of the
building. In the composition of very tall buildings, the
49
structure is architecture. From the rigor of Mies, to
the exuberance of Calatrava, the structure of
resistance is an integral part of the identity of the
architecture
6 Tire, installations, technical spaces, fire protection
and sustainability
Quite neglected in the first design phases and
without an apparent role in the initial composition,
the exterior tire, the installations, the technical
spaces, the fire protection and the substitutability
measures will intervene at all stages of the project,
seriously affecting the essential aspects of the
architecture, from conformation and the height of
the floors to the configuration of the beam details
and to the exterior appearance of the building. The
ability to intuitively understand both the conditions
and the facilities imposed by technology and to use
them as opportunities capable of supporting the
architectural endeavor is one of the important goals
in the last years of the architecture education.
Exemple / Examples
În prelegerea făcută studenților anului 5, subiectul
proiectării clădirilor înalte a fost exemplificat pe 4
proiecte elaborate de compania mea, Westfourth
Architecture.
In the lecture given to the students of year 5, the
subject of designing high buildings was exemplified
on 4 projects developed by my company, Westfourth
Architecture.
_Arsene V_2021_SP FA UAUIM
Sediul Unicredit, București, România
•23.000 mp desfășurați
•15 etaje
•Structura de oțel (BAR) cu secțiuni
•expuse protejate la foc cu vopsea intumiscentă
•perete cortină cu sistemul “elemente fațadă (unitized)”
cu șprosuri decalate
•centrala termică și centrale ventilație pe acoperiș
•2 subsoluri pentru garaj subteran și spații tehnice
•rampa descărcare la parter
•nucleu central cu scări de foc incorporate
•6 ascensoare de pasageri și unul de marfă
The headquarters of Unicredit, Bucharest, Romania
•23,000 sqm developed
•15 floors
•steel structure (BAR) with sections
•exposed to fire protection with intumescent paint
•curtain wall with “unitized” facade system with offset
splashes
•the central heating and ventilation systems on the roof
•2 basements for underground garage and technical
spaces
•unloading ramp on the ground floor
• central core with built-in fire stairs
•6 passenger elevators and one freight elevator
Fig.4-8* Sediul Unicredit, București, România / Unicredit
Headquarters, Bucharest, Romania
*Imagini de la autorul articolului, Arsene V. / Images from article’s
author, Arsene V.
50

Clădirile “The Gate” București, România

•90.000 mp,
•două corpuri de clădire
•19 etaje
•3 subsoluri comune pentru ambele corpuri de clădire
•structura de rezistență oțel tip BAR cu traveele de capăt
agitate
•perete cortină tip “elemente fațadă (unitized)”
•nuclee amplasate central cu scările de foc încorporate
•centrala termică și centralele de ventilatie pe acoperiș
•rampe de descărcare la primul subsol

The Gate Buildings Bucharest, Romania

•90,000 sqm,
•two buildings
•19 floors
•3 common basements for both bodies
•building
•structure of steel bar type BAR with agitated beams end
•curtain wall type “facade elements (unitized)”
•centrally located nuclei with fire stairs built
•the boiler and the ventilation plants on the roof
•unloading ramps at the first basement

Fig.9-12* Clădirile “The Gate”, București, România / The Gate

Buildings, Bucharest, Romania
*Imagini de la autorul articolului, Arsene V. / Images from article’s
author, Arsene V.
51

Clădirea “Cathedral Plaza” București, România

•20.000 mp, 18 etaje
•4 subsoluri pe sistem Klauss
•structura oțel tip BAR,cu contravântuiri perimetrale, oțel
expus
•fațada nord cu plăci calcar 120x60 cm, sistem ventilat
•fațada sud cu perete cortină tip “stick” cu unele șprosuri
decorative
•nucleu asimetric
•ultimul etaj tehnic cu centrala termică si centrale
ventilație
•rampa de descărcare la nivelul terenului

The “Cathedral Plaza” building in Bucharest, Romania

•20,000 sqm, 18 floors
•4 basements on the Klauss system
•structure of steel type BAR, with contraventions
perimeters, exposed steel
•north facade with limestone panels 120x60 cm, ventilated
system
•south façade with “stick” type curtain wall some
decorative splashes
•asymmetric core
•the last technical floor with central heating and central
ventilation
•landing ramp

Fig.13-15* Cathedral Plaza” București, România / Cathedral Plaza

”Bucharest, Romania
*Imagini de la autorul articolului, Arsene V. / Images from article’s
author, Arsene V.

_Arsene V_2021_SP FA UAUIM

52

Sediul Comunității Europene la București, România

•5.000 mp, desfăsurați
•13 etaje
•structura de rezistență din beton armat
•nucleu asimetric cu ascensoare in puț vitrat spre fațadă
•perete cortină tip “stick” cu ferestre operabile înglobate
în panouri mari de sticlă
•sistem Klauss pe 3 nivele în subsol
•rampa de descărcare la nivelul terenului

Headquarters of the European Community in Bucharest,

Romania
•5,000 sqm, developed
•13 floors
•structure of reinforced concrete
•asymmetrical core with elevators in glass well towards
the façade
•“Stick” curtain wall with windows
•operable embedded in large glass panels
•Klauss system on 3 levels in the basement
•landing ramp

(Fig.16-17)

Fig.16-17* Sediul Comunității Europene la București, România /

Headquarters of the European Community in Bucharest, Romania
*Imagini de la autorul articolului, Arsene V. / Images from article’s
author, Arsene V.

Fig.18* Vedere aeriană: Ana Tower, București, România, 2020 /

Aerial view: Ana Tower, Bucharest, Romania, 2020
*Imagini de la autorul articolului, Arsene V. / Images from article’s
author, Arsene V.
53

_Arsene V_2021_SP FA UAUIM

54

Din realizările recente, trecem în revistă câteva imagini cu

proiectele finalizate 2020-2021: Ana Tower, București,
România (Fig.18-19), și Globalworth Square, București,
România (Fig.20-21).

From recent achievements, we review few images with

built projects between 2020-2021: Ana Tower, Bucharest,
Romania (Fig.18-19), și Globalworth Square, Bucharest,
Romania (Fig.20-21).

Fig.19-20 stânga & jos în pagină / left & down of the page
Fig.19-20* Ana Tower, București, România, 2020 / Ana Tower,
Bucharest, Romania, 2020

Fig.21-22 pagina din dreapta / right page

Fig.21-22* Globalworth Square, București, România, 2020 /
Globalworth Square, Bucharest, Romania, 2020

*Imagini de la autorul articolului, Arsene V. / Images from article’s

author, Arsene V.
55

Lectură suplimentară & Referințe / Further readings &

References:
Westfourth Architecture. (2021). Westfourth Architecture.
Bucharest-NY, Romania - USA.
https://www.westfourtharchitecture.com/w4/
(accesat / accessed 22.07.2021)
Ana Tower, Bucuresti, 2020. (2020). ANUALA DE ARHITECTURĂ
BUCUREȘTI. https://www.anuala.ro/proiecte/2020/220/ (accesat
/ accessed 22.07.2021)
"Unicredit Ţiriac Bank HQ / Westfourth Architecture" 10 Aug
2012. ArchDaily. <https://www.archdaily.com/261774/unicredit-
tiriac-bank-hq-westfourth-architecture/> ISSN 0719-8884 (accesat
/ accessed 27.09.2019)
"City Gate / Westfourth Architecture" 21 Aug 2012. ArchDaily.
<https://www.archdaily.com/262580/city-gate-westfourth-
architecture/> ISSN 0719-8884 (accesat / accessed 27.09.2019)

Citare articol curent / Citation:

(Ro)
Arsene V. (2021). Clădiri (foarte) înalte în București.
Constrângere și libertate, tehnologie și urbanitate în educația de
arhitectură. O prelegere pentru anul V, UAUIM. în Teoria
proiectului de arhitectură. Idei construite. SP FA UAUIM. EUIM –
Editura Universitară Ion Mincu, București.

(En)
Arsene V. (2021). High-rise buildings in Bucharest. Constrains
and freedom, technology and urbanity in architectural
education. A lecture for the 5th year of study, UAUIM. in
Architectural design theory. Built ideas. SP FA UAUIM. EUIM –
Ion Mincu University Publishing House, Bucharest.

_Arsene V_2021_SP FA UAUIM

_Arsene V_2021_SP FA UAUIM
 Iulius CRISTEA
Principiile arhitecturii clădirilor
hoteliere
The principles of hotel buildings’
architecture
 rezumat
Principiile arhitecturii Hotelul este un program de arhitectură comercial prin
clădirilor hoteliere excelență. Pentru ca afacera să aibă succes, serviciile
oferite trebuie să fie de calitate, la costuri de operare
optimizate. Pentru clienți, călatoriile sunt adesea asociate
cu ieșirea din rutină, iar calitatea cazării joacă un rol
The principles of hotel important în reușita acestora.
Dacă pentru un hotel mic atmosfera, detaliile și atitudinea
buildings’ architecture personalului pot să compenseze anumite disfuncțiuni, la
hotelurile mari, gestionate de operatori internaționali,
standardele de proiectare sunt foarte stricte, clădirile
trebuind sa răspundă unor criterii de eficiență și confort,
în funcție de clasificarea lor, exprimată într-un număr de
stele, de la unu la cinci, în general.
cuvinte cheie
hotel, principii, arhitectură, cercetare prin proiect,
practică profesională
abstract
The hotel is a commercial architectural program, 'par
excellence'. For the business to be successful, the services
must be of quality with optimized operating costs. For the
guests, travelling takes them out of their everyday routine,
and the quality of accommodation plays an important role
of their stay.
If for a small hotel the atmosphere, details and attitude of
the staff can compensate for certain malfunctions, in the
big hotels, managed by international operators, the design
standards are very strict, the buildings have to meet
criteria of efficiency and comfort, according to their
classification, expressed in a number of stars, from one to
five, in general.
keywords
hotel, principles, architecture, research-by-design,
professional practice

Iulius CRISTEA
iuliuscristea@yahoo.fr

Conf. Dr.Arhitect, SP*, FA UAUIM

Assoc.Prof. Dr.Architect, SP*, FA UAUIM

*Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură

Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
*Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
61
Derivat din latinescul hospitalis, cuvântul hotel
desemnează o clădire cu multe camere mobilate
destinate închirierii, cu ziua, călătorilor. Este o
noțiune familară, iar reprezentarea sa poate lua
forme foarte variate, în funcție de situarea și de
gradul de confort al fiecărei clădiri, de la moteluri,
până la hotelurile luxoase din marile orașe sau din
stațiunile turistice.
Hotelul este un program de arhitectură comercial
prin excelență. Pentru ca afacera să aibă succes,
serviciile oferite trebuie să fie de calitate, la costuri
de operare optimizate. Pentru clienți, călatoriile sunt
adesea asociate cu ieșirea din rutină, iar calitatea
cazării joacă un rol important în reușita acestora.
Din punctul de vedere al investitorului, amplasarea
unui hotel trebuie să țina cont de valențele sitului:
locații centrale cu acces facil și vad comercial,
raportul dintre cererea și oferta de unitați de cazare
în zona, calitățile peisagere ale locului, etc.
Din punctul de vedere al arhitectului, ca orice altă
clădire, hotelul trebuie abordat de manieră holistică,
tinȃnd cont de aspectele urbane, economice,
funcționale, estetice, tehnice etc. Proiectarea unui
hotel se face în funcție de caracteristicile terenului,
de constrȃngerile reglementărilor urbanistice și de
nivelul de confort propus. De acesta din urmă
depinde mărimea și numărul unităților de cazare, de
diversitatea funcțiunilor conexe (restaurante, săli de
mic dejun, cafenea, bar, săli de conferințe, zone de
loisir și de relaxare). Hotelurile mari și de standard
ridicat pot deveni repere urbane, iar cele mai
modeste se pot insera discret în context.
_Cristea I_2021_SP FA UAUIM
Fig.1* Hotel Radisson Blu, București, Cristea Arhitectură, 2007 /
Radisson Blu Hotel, Bucharest, architect(s): Cristea Arhitectură,
2007
Fig.2* Hotel Park Inn, București, Cristea Arhitectură, 2015 / Park
Inn Hotel, Bucharest, architect(s): Cristea Arhitectură, 2015
*Imagini: autorul articolului, Cristea I. / Images: article’s author,
Cristea I.
Este destul de des întâlnit conceptul de hotel
boutique, potrivit cǎruia, în pofida dimensiunilor
reduse ale clădirii, hotelul oferă condiții de lux.
Dacă pentru un hotel mic atmosfera, detaliile și
atitudinea personalului pot să compenseze anumite
disfuncțiuni, la hotelurile mari, gestionate de
operatori internaționali, standardele de proiectare
sunt foarte stricte, clădirile trebuind sa răspundă
unor criterii de eficiență și confort, în funcție de
clasificarea lor, exprimată într-un număr de stele, de
la unu la cinci, în general.
Unitățile de cazare definesc în cea mai mare măsură
gradul de confort al unui hotel.
Dimensiunile și suprafețele lor sunt normate de
standardele de clasificare. Calitatea luminii naturale
și artificiale, a detaliilor, a designului mobilierului și
grupului sanitar vor fi în concordanțǎ cu nivelul de
clasificare al ansamblului.
Accesul principal trebuie să fie vizibil, situat pe
poziția cea mai favorabilă. Accesul personalului și al
mărfii trebuie să fie disimulat, orientat către străzi
secundare, dar care să permită o aprovizionare cu
vehicule utilitare.
Holul central este caracterizat de o anumită
generozitate și polivalență, putând fi folosit simultan
de oaspeții care așteaptă să se cazeze cât și de cei
deja cazați sau alți vizitatori. Holul poate fi un spațiu
în care fuzionează mai multe funcțiuni, precum
accesul, recepția, zona de așteptare, barul, zona de
mic dejun etc. Recepția trebuie să se afle în imediata
apropiere a intrării, cu o foarte bună vizibilitate.
În mare, din punct de vedere funcțional, se disting
două zone, a căror tratare este total diferită: cele la
care publicul are acces și cele la care doar personalul
hotelului are acces.
Zonele destinate publicului sunt menite să flateze
simțurile, căutându-se o ambianță cât mai plăcută,
iar cele pentru personal trebuie să fie caracterizate
prin funcționalitate și eficiență, răspunzând unor
exigențe ridicate în materie de sigurantă și igienă.
Din punct de vedere funcțional, este necesară o
dispunere logică a unităților de cazare, care să
reducă lungimea circulațiilor și să permită condiții de
însorire și vederi cât mai avantajoase în camere.
Zonele de alimentație publică și relaxare vor pune în
valoare calitățile sitului, oferind un grad de
reprezentare optim.
Raportul dintre suprafețele spațiilor servite și ale
celor servante va fi favorabil celor dintâi. Suprafețele
circulațiilor vor fi minimizate, păstrând totuși o
oarecare generozitate, corespunzătoare cu gradul de
confort al hotelului și cu normele de accesibilitate a
persoanelor cu mobilitate redusă și de securitate la
incendiu.
Pentru o mai mare atractivitate, funcțiunile de
cazare și alimentație publică sunt completate cu săli
de conferințe, localuri comerciale de tip boutique,
săli pentru evenimente, centre gimnastică, piscine
etc.
La hotelurile mari, zonele destinate personalului pot
fi destul de dezvoltate: există bucătării cu
depozitările aferente, vestiare, birouri, arhive,
spălătorii, zone de acces și descărcare a mărfii,
parcaje subterane, zone de depunere și sortare a
deșeurilor, centrale termice și de ventilație,
generatoare, rezerve de apă și combustibil, posturi
de transformare, adăposturi de protecție civilă, etc.
Unele din aceste funcțiuni se pot situa în subsol,
altele pot fi orientate către spații exterioare
secundare, iar unele se pot afla deasupra clădirii,
precum echipamentele tehnice de ventilație. Un
hotel contemporan poate fi comparat cu un
pachebot: pentru ca la bord ambianța să fie cât mai
plăcută, în cală lucrează o adevărată uzină. Publicul
nu este nevoit să conștientizeze activitatea din
culise.
În general, hotelurile au cel putin două noduri de
circulație verticală, unul destinat publicului, cu o
baterie de lifturi și scări de evacuare, iar celălalt,
secundar, cu lift de marfă, pentru serviciul în cameră
(room service) și scări de evacuare în caz de urgentă.
Pe fiecare hol de etaj se prevăd oficii pentru
personal, unde se depozitează lenjeria și materialele
pentru curățenie.
Fig.3* Hotel Radisson Blu, București, Cristea Arhitectură, 2007 /
Radisson Blu Hotel, Bucharest, architect(s): Cristea Arhitectură,
2007
*Imagini de la autorul articolului, Cristea I. / Images from the
article’s author, Cristea I.
63

_Cristea I_2021_SP FA UAUIM

z
65

Fig.4* Hotel Park Inn, București, Cristea Arhitectură, 2015 / Park

Inn Hotel, Bucharest, architect(s): Cristea Arhitectură, 2015

Fig.5* Apartament de închiriat în București, Cristea Arhitectură,

2020 / Apartment for rent, Bucharest, architect(s): Cristea
Arhitectură, 2020
Fig.6* Apartament de închiriat în București, Cristea Arhitectură,
2020 / Apartment for rent, Bucharest, architect(s): Cristea
Arhitectură, 2020
*Imagini de la autorul articolului, Cristea I. / Images from the
article’s author, Cristea I.

Relativa standardizare a unităților de cazare face ca

arhitectura hotelieră să fie marcată de o anumită
repetitivitate, hotelulrile fiind destul de ușor de
reperat în peisaj.

Din punct de vedere al tratării arhitecturale,

hotelurile pot avea conturate anumite trăsături
distinctive. Ele pot fi reprezentative în același timp
pentru marca pe care o reprezintă și pentru locul în
care sunt situate. Fiind marcate de spiritul locului,
ele pot fi ușor identificate cu destinația propusă.
Formele arhitecturale, materialele, culorile,
texturile, iluminarea naturală și artificială, acustica,
stimulii tactili si olfactivi, formează un întreg care
determină calitatea experienței arhitecturale.

Din punct de vedere tehnic, pentru a asigura

eficiența investiției, soluțiile constructive vor fi cât
mai simple și economice. O concepție logică a
structurilor reduce investiția inițială. Izolarea bună a
anvelopantei, randamentul ridicat al instalațiilor,
automatizările privind consumul de energie electrică
în lipsa utilizatorilor, contribuie la reducerea
cheltuielilor de exploatare.

O bună izolare fonică reprezintă un aspect foarte

important, în ceea ce privește confortul și oferă
posibilitatea unei simultaneițăti a diferitelor
activități.

_Cristea I_2021_SP FA UAUIM

(english version)
Derived from the Latin hospitalis, the word hotel
refers to a building with many furnished rooms
leased to travelers by day. It is a familiar concept
that can be represented through different forms,
depending on the location and the degree of comfort
of each particular building, from small motels to
luxury hotels in big cities or tourist resorts.
The hotel is a program of commercial architecture
par excellence. For the business to be successful, the
offered services must be of quality, at optimized
operating costs. For guests, travel is often associated
with routine departure, and the quality of
accommodation plays an important role in their
success.
From the investor's point of view, the location of a
hotel must take into account the valences of the site:
central locations with easy access and commercial
site, the ratio between the demand and the supply of
accommodation units in the area, the landscape
qualities of the place, etc.
From the point of view of the architect, like any other
building, the hotel must be approached in a holistic
way, taking into account the urban, economic,
functional, aesthetic, technical aspects etc. The
design of a hotel is made according to the
characteristics of the site, the constraints given by
the city planning regulations and the proposed level
of comfort. On the latter depends the size and
number of accommodation units, specific also the
diversity of the related functions (restaurants,
breakfast rooms, coffee shops, bars, conference
halls, leisure and relaxation areas). Large and high
standard hotels can become urban landmarks, and
the most modest ones can be discreetly inserted in
context.
The concept of a boutique hotel is quite common,
according to which, despite the small size of the
building, the hotel offers luxurious conditions.
If for a small hotel the atmosphere, details and
attitude of the staff can compensate for certain
malfunctions, in the big hotels, managed by
international operators, the design standards are
very strict, the buildings have to meet criteria of
efficiency and comfort, according to their
classification, expressed in a number of stars, from
one to five, in general.
The accommodation units define the degree of hotel
comfort.
Their dimensions and surfaces are regulated by the
classification standards. The quality of the natural
and artificial light, the details, the design of the
furniture and the bathroom will be in accordance
with the classification level of the whole ensemble.
The main access must be visible, located in the most
favorable position. The access of the personnel and
the goods delivery must be concealed, oriented to
secondary streets, but allowing a supply of
commercial vehicles.
The central hall is characterized by a certain
generosity and polyvalence. It has to be be used
simultaneously by guests waiting to be
accommodated as well as those already staying as
customers, or other visitors. The hall can be a space
where several functions are merged, such as access,
reception, waiting area, bar, breakfast area, etc. The
reception should be in the immediate vicinity of the
entrance, with very good visibility.
In general, from a functional point of view, two areas
are distinguished, which treatment is totally
67
different: those to which the public has access and
those to which only the hotel staff has access.
Areas intended for the public are meant to flatter the
senses, in searching for the most pleasant ambience,
and those for the staff must be characterized by
functionality and efficiency, meeting high demands
on safety and hygiene.
From a functional point of view, a logical
arrangement of the accommodation units is needed,
which will reduce the length of traffic corridors and
permit sunlight conditions and views in the rooms as
much as possible. The areas for food, bars and
relaxation will highlight the qualities of the site,
offering an optimum degree of representation.
The ratio between the areas of the serviced spaces
and the servant ones will be favorable to the first
ones. The surfaces of the traffic corridors will be
minimized, yet maintaining generosity,
corresponding to the degree of hotel’s comfort and
according to the accessibility norms of reduced
mobility persons and fire safety regulations.
For enhanced attractiveness, the accommodation
and food courts are complemented with conference
rooms, commercial premises of boutique type, halls
for events, fitness centers, swimming pools etc.
In large hotels, the staff dedicated areas could be
quite enlarged: there are kitchens with associated
warehouses, changing rooms, offices, archives
rooms, laundries spaces, access and unloading goods
areas, underground parking areas, waste disposal
and sorting centers, thermal power stations and
ventilation, generators, water and fuel reserves,
electric transformer stations, civil protection shelters,
etc. Some of these functions may be located in the
_Cristea I_2021_SP FA UAUIM
basement, others could be oriented to outdoor
secondary spaces, and some may be located above
the building (upper technical floor), such as technical
ventilation equipments. A contemporary hotel could
be compared to a cruise ship: for the ambiance to be
as pleasant as possible, a true factory works in the
hold. The public does not have to be aware of the
activity behind the scenes.
Generally, hotels have at least two vertical
circulation nodes, one for the public, with a battery
of lifts and evacuation stairs, and a secondary one,
with a freight elevator, for room service and
emergency staircase. On each floor of the common
space hall there are service rooms for staff, where
the laundry and cleaning materials are stored.
The relative standardization of the accommodation
units makes the hotel architecture marked by certain
repetitiveness, the hotels being quite easy to spot in
the landscape.
From the point of view of the architectural
treatment, the hotels can have outlined certain
distinctive features. They can be representative at
the same time for the brand they represent and for
the place where they are located. Being marked by
the spirit of the place, they can be easily identified
with the proposed destination. Architectural forms,
materials, colors, textures, natural and artificial
lighting, acoustics, tactile and olfactory stimuli, form
a whole that determines the quality of the
architectural experience.
From a technical point of view, in order to ensure the
efficiency of the investment, the constructive
solutions will be as simple and economical as
possible. A logical conception of structures reduces
the initial investment. The good insulation of the
building envelope, the high efficiency of the
installation equipments, the automations regarding
the consumption of electricity in the absence of the
users, contribute to the reduction of the building
operating costs.

A good phonic insulation represents a very important

aspect, regarding the comfort and offers the
possibility of simultaneity of different activities.

Lectură suplimentară/ Further readings

CRISTEA ARHITECTURĂ. (2020). http://www.cristeaarhitectura.ro/
(accesat / accessed 20.02.2020)
Cristea I. (2010). Consolidare și modernizare hotel București,
fațada Calea Victoriei. Anuala Arhitectură București 2010 / 2010
Bucharest Architecture Annual.
https://www.anuala.ro/proiecte/2010/restaurari/r02/ (accesat /
accessed 20.02.2020)

Citare articol curent / Citation:

(Ro)
Cristea I. (2021). Principiile arhitecturii clădirilor hoteliere. în
Teoria proiectului de arhitectură. Idei construite. SP FA UAUIM.
EUIM – Editura Universitară Ion Mincu, București.

(En)
Cristea I. (2021). The principles of the hotel buildings’
architecture. in Architectural design theory. Built ideas. SP FA
UAUIM. EUIM – Ion Mincu University Publishing House,
Bucharest.
_Cristea I_2021_SP FA UAUIM
 Bogdan TOFAN
Bazin olimpic acoperit Izvorani,
piscina lotului olimpic de natație
Izvorani Olympic covered pool,
swimming pool of the Olympic
swimming team
 rezumat
Bazin olimpic acoperit Așa cum am afirmat și în cadrul Bienalei de Arhitectură de
Izvorani, piscina lotului la Veneția, în ediţia din anul 2014, cred cu tărie că
arhitectura este artă. Acest lucru ține de cultură. De
olimpic de natație asemeni astăzi în toata lumea civilizată arhitectura
înseamnă tehnologie. În cazul ansamblurilor sportive
tehnologia este o componentă necesară intrinsecă a
construcțiilor destinate performanței sportive. Între
Izvorani Olympic covered construcțiile destinate competițiilor sportive, piscina este
pool, swimming pool of una dintre cele mai complexe tehnologic. Toată măiestria
constă în a îndeplini toate cerințele tehnice, și în plus, în a
the Olympic swimming realiza un mesaj trimis peste timp celor cărora le place să
înțeleagă mai mult decât strict ceea ce văd în mod direct.
team cuvinte cheie
arhitectură, sport, studiu de caz, cercetare prin proiect
abstract
As I said in the Venice Architecture Biennale, in the 2014
edition, I strongly believe that architecture is art. This is
about culture. Also today in the civilized world,
architecture means technology. In the case of sports
assemblies, technology is an intrinsically necessary
component of the constructions intended for sports
performance. Among the constructions for sports
competitions, the pool is one of the most technologically
complex. All the mastery consists in fulfilling all the
technical requirements, and in addition, in realizing a
message sent over time to those who like to understand
more than strictly what they see directly.
keywords
architecture, sport, case study, research by design

Bogdan TOFAN
bogdan.tofan@uauim.ro

Conf. Dr.Arhitect, SP*, FA UAUIM

Assoc.Prof. Dr.Architect, SP*, FA UAUIM

*Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură

Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
*Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
73

Așa cum am afirmat și în cadrul bienalei de

arhitectură de la Veneția, în ediţia din anul 2014,
cred cu tărie că arhitectura este artă. Acest lucru
ține de cultură. De asemeni astăzi în toata lumea
civilizată arhitectura înseamnă tehnologie. În cazul
ansamblurilor sportive tehnologia este o
componentă necesară intrinsecă a construcțiilor
destinate performanței sportive. Între construcțiile
destinate competițiilor sportive, piscina este una
dintre cele mai complexe tehnologic. Toată
măiestria constă în a îndeplini toate cerințele
tehnice, și în plus, în a realiza un mesaj trimis peste
timp celor cărora le place să înțeleagă mai mult
decât strict ceea ce văd în mod direct.

In cadrul lecției deschise pe care am ținut-o în cadrul

Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
București (UAUIM), în frumoasa sală a arhitecților
creatori de patrimoniu, am afirmat că arhitectura
unei piscine, mai ales în cazul unei construcții de
rang olimpic, are în plan conceptual, dar și practic, o
legătură majoră cu energia apei.

Apa este o materie vie, activă și inteligentă. Conform

conceptului care a stat la baza creației arhitecturale
în cazul piscinei olimpice de la Izvorani, judetul Ilfov,
apa este un material cu care se poate lucra, modela.
Totodată este bine cunoscut faptul că în construcții,
apa este și un material dificil, capricios, în
permanentă mișcare. O clădire trebuie bine
protejată de apă. Hidroizolațiile și tratamentele
specifice sunt urmărite cu meticulozitate. Detaliile
trebuiesc designate cu atenție atât în proiect cât și în
execuția pe șantier. Acestea sunt esențiale în
această privință.

_Tofan B_2021_SP FA UAUIM

Premise:

Pământul are mare parte suprafața sa acoperită de

apă = circa 70%.
In mod similar corpul uman conține în structura sa
circa 70% apă.
Ambele beneficiază de energie și dinamism.

Amplasamentul clădirii se află pe malul nordic al

lacului Snagov.
Spectacolul acvatic al unui sportive surfer a fost cel
care m-a inspirat. Acesta conține toate elementele
de bază: forță, curaj, intuiție, mișcare sinuoasă,
lumină.

Inspirație:

Plutire pe un val virtual.

Mișcarea plăcii de surf a generat forma acoperișului
construcției.

Din punct de vedere tehnic acoperișul general este

înclinat într-o singură apă cu o pantă de cca 9%. A
fost studiată introducerea panourilor fotovoltaice în
structura acoperișului. Imaginea exterioară de
ansamblu a vrut să pună în valoare forma curbă a
intradosului acoperișului. În zona de acces ia naștere
un spațiu deschis acoperit care oferă publicului
accesul principal în clădire. La sud s-a creat astfel un
spațiu protejat. Intradosul acoperișului din această
zonă sugerează o imagine cu urmă lăsată în apă
după trecerea unui val.

Conform reglementărilor FINA (Federația

Internațională de Natație), dimensiunile unui bazin
olimpic cu 10 culoare de înot, sunt de 50 x 25 x 2
metri. Înălțimea liberă minimă deasupra apei este de
75

minim10 metri. În funcție de categoria concursurilor

sportive această înălțime poate varia.
Natația înseamnă dinamism. În general, funcțiunea
oricărei clădirii transpare în exterior. Dinamismul
trebuia să fie dat de acoperiș, de un volum curb care
să plutească în aer la o înălțime considerabilă și care
să pară că poate glisa ușor pe un val imaginar.
Aidoma unei planșe plutitoare de “surf” sau similar
unei carene de șalupă brăzdând apa mării, volumul
acoperișului trebuia să sugereze mișcarea, efortul
înotătorilor, sportivilor cu idealuri olimpice.
Încercând să dau o formă acestui edificiu, mi-am
imaginat că am decupat un paralelipiped de apă cu
aceste dimensiuni, prevăzute de FINA, în masa
generală a lacului Snagov din apropiere. După
decupare acest volum a fost “tras” pe mal și glisat în
volumul construcției prin peretele sudic. A rămas
astfel în urmă o fereastră de 25 m lățime pe 2 metri
înălțime. A apărut astfel fanta orizontală de lumină
ca urmare a transgresării volumului de apă prin
peretele sudic al construcției. Astfel volumul
arhitectural păstrează pentru totdeauna amintirea
operațiunilor mentale executate de arhitect.

La interior, printr-o coordonare complexă a

proiectării pe specialități s-a realizat o imagine clară
simplă, fără instalații vizibile. În clădire fluxurile
majore de apă și de aer se mișcă în două planuri
perpendicular unul pe celălalt: 1. Circuitul apei în
plan orizontal și 2. Circuitul aerului în plan tehnic
vertical. S-au evitat pierderile de energie prin
așezarea corectă a acestora în zonele de trasee
comune. Tubulatura de ventilație a fost amplasată
pe lângă masa de apă în așa fel încât să beneficieze
de pierderi mici de energie. Duzele de suflare și
introducere a aerului s-au amplasat în stâlpi în
apropierea suprafețelor vitrate în așa fel încât să se
evite fenomenul de aburire.

_Tofan B_2021_SP FA UAUIM

Pentru imaginea interioară, luciul oglinzii de apă este
un element esențial compozițional. Ca spectator,
stând așezat pe gradenă (de sub placa de surf) poți
vedea reflectat în apă verdele gazonului de afară.

În fața studenților, (la prezentare), am expus un

element particular de pe șantier, din sit. Studiul
geotehnic executat pentru această lucrare a
evidențiat un teren de fundare foarte dificil
macroporic, sensibil la umezire. Acest tip de sol dă
împingeri mari în structură și instalații, aspect foarte
dificil mai ales în contextul unei piscine. În proiect s-
a prevăzut crearea unei perne de pământ calcinate
în situ prin amestecarea solului cu nisip, ciment și
var, lăsat să se stingă la fața locului. Acest fenomen
de stingere în terenul de fundare a dat naștere unei
planșete stabile calcinate cu o structură ce
amintește de materialul din care sunt făcute
stalactitele și stalagmitele într-o peșteră. Acest
material nu mai este așa de sensibil la umezire
păstrând volumul de apă într-o stare stabilă.

Am subliniat importanța naturii terenului de

amplasament pentru orice clădire care urmează a fi
realizată.

Un alt element de identitate al proiectului îl

constituie tipul de stâlpi tubulari care permit
trecerea tubulaturii de ventilație prin ei, la interior.
Acesta a fost un aspect tehnic important. Interiorul
piscinei este un spațiu umed cu o temperatură
relativ ridicată de cca 26 de grade Celsius. Acest
aspect de temperatură este specific piscinelor și are
un impact asupra configurației fațadelor. Prin
contrast cu forma curbă la intrados a acoperișului,
corpul clădirii expune un ritm monoton de stâlpi.
Aceștia sunt străbătuți de granița izo-termică a
clădirii și susţin acoperișul.
77

Circulația apei în clădire este rezolvată de

echipamentele specifice, înglobate în structura
edificiului. Aceasta presupune tratarea apei cu
anumite substanțe special dozate în așa fel încât să
nu depășească anumite limite atent monitorizate.
Apa este pompată și introdusă în bazin prin
intermediul a patru mari filtre de mare capacitate.
Intre acestea și bazinul principal s-a realizat un
rezervor tampon. Circuitul de filtrare are capacitatea
de a schimba toată apa din bazin în 18 minute ceea
ce la momentul construirii era o performanță
mondială. Producătorul Myrtha Pools este o marcă
recunoscută la nivel mondial în domeniul
competițiilor de natație.

Toate aceste aspecte au constituit elemente

specifice construirii Bazinului Olimpic de la Izvorani.

Fig.1-6* Clădirea Bazin Olimpic Izvorani / Izvorani Olympic

Swimming Pool
*Imagini: Mestecăneanu Ș., imagini primite pentru publicare de la
autorul articolului, Tofan B. / Image: Mestecăneanu Ș., images
received for publication from the article’s author Tofan B.
Fig.7-10** Proiect arhitectură: Clădirea Bazin Olimpic Izvorani /
Architectural design: Izvorani Olympic Swimming Pool
**Imagini: Tofan B. / images: Tofan B.

_Tofan B_2021_SP FA UAUIM

79

_Tofan B_2021_SP FA UAUIM

(english version)
As I said in the Venice Architecture Biennale, in the
2014 edition, I strongly believe that architecture is
art. This is about culture. Also today in the civilized
world, architecture means technology. In the case of
sports assemblies, technology is an intrinsically
necessary component of the constructions intended
for sports performance. Among the constructions for
sports competitions, the pool is one of the most
technologically complex. All the mastery consists in
fulfilling all the technical requirements, and in
addition, in realizing a message sent over time to
those who like to understand more than strictly what
they see directly.
In the open lesson that I have held at Ion Mincu
University of Architecture and Urbanism (UAUIM), in
the beautiful hall of the architects creators of
heritage, I have stated (that) the architecture of a
swimming pool, especially in the case of an Olympic-
grade building, has a conceptual, but also practically,
major connection with water energy.
Water is a living, active and intelligent matter.
According to the concept that was the basis of the
architectural creation in the case of the Olympic pool
from Izvorani, Ilfov County, water is a material that
can be worked with, modeled.
At the same time it is well known that in construction
water is also a difficult, capricious material,
constantly moving. A building must be well protected
from water. Waterproofing and specific treatments
are meticulously followed. The details have to be
carefully designed both in the project and in the
execution on the site. These are essential in this
regard.
Premises:
The earth has much of its surface covered by water =
about 70%.
Similarly, the human body contains about 70% water
in its structure.
Both benefit from energy and dynamism.
The building's location is on the northern shore of
Lake Snagov.
The water-show of a sport-surfer was the one that
inspired me. It contains all the basic elements:
strength, courage, intuition, and sinuous movement,
light.
Inspiration:
Floating on a virtual wave.
The motion of the surfboard has generated the
shape of the roof of the building.
From a technical point of view the general roof is
inclined in a single direction with a slope of about
9%. The introduction of photovoltaic panels into the
roof structure was studied. The overall exterior
image wanted to highlight the curved shape of the
roof soffit. In the access area, there is a covered
open space that gives the public the main access to
the building. To the south, a protected space was
created. The soffit of the roof in this area suggests a
footprint left in the water after passing a wave.
According to FINA (Federation Internationale de
Natation / International Swimming Federation)
regulations, the dimensions of an Olympic swimming
pool, with 10 swimming corridors, are 50 x 25 x 2
meters. The minimum free height above the water is
at least 10 meters. Depending on the category of
sports competitions this height may vary.
81
Swimming means dynamism. In general, the function
of any building strikes towards exterior. The
dynamism had to be given by the roof, of a curved
volume that floats in the air at a considerable height
and that seems to slide slightly on an imaginary
wave. Aside from a floating surfboard or similar to a
sailboat hovering over the sea water, the volume of
the roof had to suggest movement, effort of
swimmers, athletes with Olympic ideals. Trying to
shape this building, I imagined that I cut a
parallelepiped of water with these dimensions,
presented by FINA, in the general mass of Lake
Snagov nearby. After cutting this volume was
"pulled" on the bank and slipped into the volume of
construction through the south wall. It was thus left
behind a window 25 m wide by 2 meters high. Thus,
the horizontal light source appeared as a result of
the transgression of the volume of water through the
southern wall of the construction. Thus, the
architectural volume keeps forever the memory of
the mental operations performed by the architect.
Inside, through a complex coordination of the design
on specialties, a clear simple image was obtained,
without visible installations. In the building, the
major flows of water and air move in two planes
perpendicular to each other: 1. Water circuit in
horizontal plane, and 2. Air circuit in vertical
technical plane.
For the interior image, the gloss of the water mirror
is an essential compositional element. As a
spectator, sitting on the lawn (below the surfboard)
you can see the green grass of the outside lawn
reflected in the water.
Energy losses were avoided by correctly placing them
in the common path areas. The ventilation pipe was
placed near the water-mass so that as to benefit
_Tofan B_2021_SP FA UAUIM
from small energy losses. The nozzles for blowing
and introducing the air were placed in pillars near
the glass surfaces so as to avoid the phenomenon of
steam.
In front of the students, (at presentation), I exposed
a particular element on the site, from the site. The
geotechnical study carried out for this work
highlighted a very difficult macro-pores foundation
ground, sensitive to moisture. This type of soil gives
great impetus to the structure and installations, a
very difficult aspect especially in the context of a
swimming pool. The project envisaged the creation
of a ground cushion calcined in situ by mixing the soil
with sand, cement and lime, left to extinguish on the
spot. This phenomenon of extinction in the founding
ground gave birth to a stable plateau calcined with a
structure reminiscent of the material from which the
stalactites and stalagmites are made in a cave. This
material is no longer so sensitive to moisture,
splitting the volume of water in a stable state.
I’ve underlined the importance of the site’s nature
for any building to be realized.
Another identity element of the project is the type of
tubular pole that allows the passage of the
ventilation pipe through them, inside. This was an
important technical aspect. The interior of the pool is
a moist space with a relatively high temperature of
about 26 degrees Celsius. This aspect of temperature
is specific to swimming pools and has an impact on
the configuration of the facades. By contrast with
the curved shape at the entrance of the roof the
body of the building exposes a monotonous rhythm
of poles. They are set by the iso-thermal boundary of
the building and support the roof.
The circulation of water in the building is solved by
the specific equipments, and they have been
included in the structure of the building. This involves
treating the water with certain specially dosed
substances so as not to exceed certain carefully
monitored limits. The water is pumped and
introduced into the basin through four large capacity
filters. Between them and the main basin a buffer
tank was made. The filtration circuit has the ability
to change all the water in the basin in 18 minutes,
which at the time of construction was a global
performance. The manufacturer Myrtha Pools is a
worldwide recognized brand in the field of swimming
competitions.

All these aspects have constituted specific elements

for the construction of the Izvorani Olympic Basin.

Citare articol curent / Citation:

(Ro)
Tofan B. (2021). Bazin olimpic acoperit Izvorani, piscina lotului
olimpic de natație. în Teoria proiectului de arhitectură. Idei
construite. SP FA UAUIM. EUIM – Editura Universitară Ion
Mincu, București.

(En)
Tofan B. (2021). Izvorani Olympic covered pool, swimming pool
of the Olympic swimming team. in Architectural design theory.
Built ideas. SP FA UAUIM. EUIM – Ion Mincu University
Publishing House, Bucharest.
_Tofan B_2021_SP FA UAUIM
 Dragoș POPESCU
De la parc totalitar la piață
democratică. Reorganizarea și
amenajarea spațiului public central
din municipiul Râmnicu Vâlcea
From totalitarian park to democratic
plaza. Reformation and design of
central public space from Râmnicu
Vâlcea municipality
 rezumat abstract
De la parc totalitar la Zona centrală din Râmnicu-Vâlcea a fost, in 2012, subiectul Râmnicu Vâlcea is a small-to-medium size city, the head of
piață democratică. unui concurs național de soluții de arhitectură, organizat one of Romania’s 42 counties. It’s located in the centre of
de OAR. Se dorea intervenția pe două paliere, mai întâi the country, at the foothills of the Carpathian Mountains.
Reorganizarea și conturarea unei strategii asupra unei zone mai extinse, The central area of the town was the subject of a national
propunerea unor trasee pietonale fluente, reconsiderarea architectural competition in 2012. There were two areas to
amenajarea spațiului funcțiunilor spațiului public și conexiunile cu restul zonei intervene upon: a larger one, aiming at the creation of
centrale. A doua intervenție propusă era asupra unui scuar pedestrian zones, new public spaces and their connections
public central din central (Mircea cel Bătrân), pentru crearea unui spațiu with the rest of the central area. A second focus was on a
municipiul public de maxim interes pentru pietoni, o legătură cât mai very central space, having a park-like organization at the
bună cu zonele comerciale de la sud și rezolvarea traficului time, which was to be converted into a major public space.
Râmnicu Vâlcea auto și pietonal în zonă. keywords
cuvinte cheie architecture, competition, public space
arhitectură, concurs, spațiu public
From totalitarian park to
democratic plaza.
Reformation and design of
central public space from
Râmnicu Vâlcea
municipality

Dragoș POPESCU
dago_popescu@yahoo.com

Asist. Dr.Arhitect, SP*, FA UAUIM

Assist.Teach. Dr.Architect, SP*, FA UAUIM

*Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură

Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
*Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
87
1 STADIUL INIȚIAL
Zona centrală din Râmnicu-Vâlcea a fost, in 2012,
subiectul unui concurs național de soluții de
arhitectură, organizat de OAR. Se dorea intervenția
pe două paliere, mai întâi conturarea unei strategii
asupra unei zone mai extinse, propunerea unor
trasee pietonale fluente, reconsiderarea funcțiunilor
spațiului public și conexiunile cu restul zonei
centrale. A doua intervenție propusă era asupra unui
scuar central (Mircea cel Bătrân), pentru crearea
unui spațiu public de maxim interes pentru pietoni,
o legătură cât mai bună cu zonele comerciale de la
sud și rezolvarea traficului auto și pietonal în zonă.
În urma analizei pe care echipa noastră câștigătoare
a făcut-o, impresia noastră a fost că orașul nu
suferea de disfuncționalități majore, ci doar de o
viziune învechită despre spațiul public, trafic și în
general confort urban.
Centrul Municipiului Râmnicu-Vâlcea a trecut,
începând cu anii ‘50 dar în special în anii ’80, printr-
un proces de restructurare specific acelei perioade.
Zona centrală a suferit un proces de reconstrucție de
tip tabula rasa, în care singurele elemente
menținute au fost câteva construcții, actualmente cu
statut de monument. Deși traseele străzilor au fost
păstrate, prospectele s-au mărit, iar casele au fost
dărâmate și înlocuite cu blocuri noi.
2 SCOPUL INTERVENȚIEI
Scuarul subiect al concursului de amenajare se afla
pe amplasamentul unei astfel de insule urbane,
străbătute de o stradă diagonală. Ea a fost
transformată într-o amenajare de tip parc cu alei și
garduri vii, specifică regimurilor totalitare, în care
oamenii erau descurajați să se reunească în spații
publice, în logica lui Circulați, vă rog!, conform căreia
_Popescu D_2021_SP FA UAUIM
orice spațiu public este de fapt un traseu de
deplasare iar staționarea este interzisă.
Ca reacție la acest tip de intervenție, ne-am propus
să încercăm să găsim soluția optimă pentru crearea
unui spațiu public central atât de necesar, un spațiu
al democrației, care să contribuie la redescoperirea
de sine a comunității locale, a spiritului civic. Am
vrut să facem asta fără o intervenție în forță care să
șteargă tot ce exista înainte pe acest loc, așa cum se
întâmplase în trecut.
3 DESCRIEREA INTERVENȚIEI
În primul rând, am identificat zonele cu calități
pozitive, ce puteau fi păstrate. Astfel, zona verde de
la sud-estul ansamblului avea calități spațiale
deosebite, preluând fericit panta naturală a
terenului, păstra o direcție de parcurgere utilă prin
scara Boromir, constituind în același timp o rezervă
esențială de spațiu verde.
Datorită unei diferențe de nivel de peste trei metri
pe direcția nord-sud (și o alta mai mică pe direcția
est-vest), amenajarea de tip scuar existentă consta
în platforme la cote diferite, cu zone verzi
intercalate. De aceea, din punct de vedere al utilității
sale, scuarul Mircea Cel Bătrân era o rezervă imensă
de spațiu nefolosit din cauza amenajării sale ca parc
cu alei și nu ca spațiu public. Ce trebuia făcut era să
deschidem întregul spațiu. Am făcut-o creând un
unic spațiu amplu, rectangular, Piața Mare. Iarba a
fost în bună măsură înlocuită cu pavaje, iar pomii au
fost distribuiți pe aliniamente perimetrale, pentru a
nu obtura vederea în cazul evenimentelor de
amploare.
În același timp, un alt factor determinant al
propunerii noastre a fost considerentul că spațiile
publice trebuie să fie plate pentru a permite
adunarea unui număr mare de oameni pentru
diferite manifestări. Un spațiu fragmentat cu ruperi
de nivel nu este foarte prietenos cu adunările mari,
civice sau de altă natură. Acest lucru ne-a pus în
situația de a ridica sau coborî nivelul terenului
pentru a-l aduce la aceeași cotă. Am considerat că
ridicarea terenului ar rupe legătura cu sudul
orașului, cu strada Regina Maria și cu zona Mall-
urilor, de aceea s-a ales ca soluție optimă coborârea
terenului la cota sudică. În faza concursului,
preluarea diferenței de nivel față de strada de la
nord se făcea prin continuarea unui zid de incintă al
Parcului Mircea cel Bătrân, de la nord-est. În faza de
proiect tehnic, am decis ca ruperea majoră de pantă
să o facem prin intermediul unor gradene prevăzute
cu locuri de stat, mai potrivite cu ideea unui
amfiteatru rectangular ce se contura prin decizia de
coborâre a nivelului pieței. Părțile componente ale
amenajării au căpătat denumiri, necesare atât ca
referințe ale proiectului tehnic, cât mai ales ca
articulații compoziționale importante ale noii piețe,
Piața Mare, cu spațiile înconjurătoare.
Astfel, urcarea variabilă dinspre latura lungă a Piaței
către trotuarul Căii lui Traian, artera centrală a
orașului, am tratat-o sub forma unor trepte pe care
se poate coborî/urca dar și sta: Scara monumentală.
Platforma de la nord-est dinspre Teatrul Ariel a
devenit Piațeta de sus sau Piațeta circulară, un
spațiu mai mic, dar către care converg multiple
direcții și care a fost pavată în cercuri concentrice. În
mijlocul Piațetei ne-am fi dorit inițial poziționarea
unui copac de dimensiuni mari, dar în final am fost
de acord cu amenajarea unui amplasament
corespunzător, de tip bașă îngropată în pavaj, pentru
bradul de Crăciun, al cărui loc tradițional era aici.
Rampa diagonală este un alt element important al
amenajării. Ea acuză vechea direcție de parcurgere a
spațiului, strada diagonală a insulei, prezentă atât
înainte de sistematizarea din anii ’80, cât și ulterior
prin conformarea platformelor scuarului. Diagonala,
ca direcție de parcurgere și memorie a vechii străzi
am evidențiat-o prin diferențierea în pavaj dintre
piatra cubică cu fețe tăiate și piatra cubică ruptă,
pentru restul pieței. De asemenea, menținerea
conturului zonei verzi dinspre Scara Boromir ne-a
permis crearea unor platforme buzunar - zone de
staționare și odihnă de-a lungul rampei, care oferă și
o bogăție de percepții vizuale ale ansamblului. Noua
Piață Mare, ca spațiu rectangular determinat, a fost
completată prin configurarea în unghi drept inclusiv
a colțului sud-est, racordat la panta naturală a
trotuarului străzii Regina Maria prin trepte de
asemenea pierdute în pavaj: Scara triunghiulară.
Fântâna arteziană centrală, care oferă un loc de
joacă pentru copii și răcoare vara, întregește
ansamblul nou creat.
În paralel cu amenajarea exterioară, s-a realizat
proiectul pentru un pasaj pietonal ce subtraversează
intersecția Calea lui Traian cu Regina Marina și
strada Știrbei Vodă, și o parcare subterană, în
prealabil executându-se devierea rețelelor de
utilități din zonele respective. Pe lângă funcția de
tranzit, pasajul pietonal subteran comunică și cu
parcarea, adăpostește 2 buzunare expoziționale
mari, o toaletă publică și alte spații tehnice destinate
administrației orașului.
Parcarea propusă este situată în proximitatea pieței
agroalimentare, are două subsoluri și este exclusiv
subterană. Amprenta ei, suprapusă parțial cu cea a
spațiului verde, a pus probleme deosebite în
calcularea structurii pentru preluarea încărcării unui
volum de pământ suficient pentru susținerea unor
copaci de talie mare. De asemenea, ulterior
executării subsolurilor aferente parcării, s-a refăcut
conturul inițial al spațiului verde, conform ideii
89
originale din proiectul de la concurs. Deasupra
parcării, în jurul rampei de acces, s-a reamenajat o
stație de taxiuri și o parcare de biciclete. Accesul
pietonal în parcare este o cutie de sticlă cu fețe clare
alternând cu panouri translucide ce îmbracă o
carcasă din beton aparent. S-a dorit diminuarea
prezenței acesteia în spațiul public, prinderile
punctuale din inox și soclul retras contribuind la
senzația de dematerializare.
Tronsonul străzii Regina Maria de la sudul
amenajării, ce beneficiază de o sumedenie de spații
comerciale, a fost pietonalizat, odată cu aducerea
zonei ocazional carosabile la nivelul trotuarului.
Accesele carosabile spre zona centrală au fost
restricționate prin bolarzi de piatră și electrici.
4 EVALUAREA INTERVENȚIEI
De la inaugurarea publică a amenajării (octombrie
2017), deja noul spațiu public a găzduit numeroase
evenimente, mari și mici. Ne-am bucurat să vedem
că versatilitatea maximă a unui spațiu plat și
rectangular, înconjurat de scări și gradene, a fost
speculată în diverse manifestări culturale: piese de
teatru, concerte, evenimente s-au adaptat la noua
topografie, beneficiind de vizibilitatea unei
deschideri totale. Pe lângă târguri tradiționale,
proximitatea unui teatru a prilejuit diverse
spectacole în aer liber, pentru copii și adulți,
beneficiind de topografia nou creată de rampe, scări,
gradene.
A fost necesară desfacerea unui număr însemnat de
copaci, dar pomii plantați depășesc numeric pe cei
existenți înaintea intervenției, fiind distribuiți în
aliniamente compacte pe margini, pentru a nu
împiedica desfășurarea evenimentelor de amploare.
Ei sunt prevăzuți cu grătare metalice dispuse la
nivelul pavajului, în aceeași idee a accesibilizării
_Popescu D_2021_SP FA UAUIM
întregului spațiu, și sunt din specii diverse: pe lângă
pinii și brazii existenți înainte, au apărut cedri,
platani, arbori lalea, corcoduși roșii, cireși japonezi,
sicomori. În câțiva ani, ei vor oferi umbră și un
spectacol cromatic acordat anotimpurilor.
Piatra propusă pentru pavaje și placări a fost
andezitul, tăiat, spart sau fiamat, după caz, și
dolomitul alb pentru marcaje de delimitare. Ne-am
dorit și în general am reușit să avem un mobilier
urban de calitate. Pe lângă piese de mobilier
standard, s-au executat și tipuri de bănci
personalizate: băncile jardinieră și cele mobile, care
se adaptează la diversele evenimente din piață.
Lemnul aparent și oțelul vopsit în gri închis al
băncilor contrastează plăcut cu griul deschis al
pietrei. Lungimea de circa 60 de metri a scării
monumentale din piatră masivă este ritmată de șase
jardiniere din corten, cu o cromatică apropiată de
cărămida aparentă a bisericii monument Cuvioasa
Paraschiva și de țigla acoperișurilor blocurilor din
frontul de vizavi, pe care scara se profilează.
Iluminatul public urmărește atât conturul
rectangular al pieței, cât și direcția diagonală, prin
prevederea unor stâlpi mai mari. De asemenea,
rampa diagonală, dincolo de aspectul utilitar
destinat persoanelor cu dizabilități, pare a fi, după
cum ne-am și imaginat, o zonă preferată de o
varietate de utilizatori: pietoni, mici bicicliști sau
trotinete, beneficiind și de zonele de stat cele mai
bune, cu umbră și perspective favorabile.
Noile străzi pietonalizate, precum si trotuarele
lărgite au potențialul de a revigora activitățile
comerciale ale parterurilor aferente, deschiderea de
noi terase, iar succesul acestora se va răsfrânge și
asupra imobilelor din jurul noii amenajări, care au
 nevoie de a fi reabilitate, conform unui statut de zonă
centrală.

Există inevitabil și nemulțumiți sau nostalgici printre locuitori,

dar am primit deja și multe remarci pozitive. Sperăm ca noua
Piață Mare să își îndeplinească menirea de agoră a orașului,
unde oamenii sărbătoresc, se bucură dar își pot arăta și
eventualele nemulțumiri, ingrediente obligatorii ale tinerei
democrații românești.

Fig.1-30* Realizare proiect / Realized, built project

*Imagini trimise pentru publicare de către autorul articolului, Popescu D. /
Images sent for publication by the article’s author, Popescu D.

înainte
după
91

_Popescu D_2021_SP FA UAUIM

93

_Popescu D_2021_SP FA UAUIM

95
(english version)
1 PREVIOUS STATE
Râmnicu Vâlcea is a small-to-medium size city, the
head of one of Romania’s 42 counties. It’s located in
the centre of the country, at the foothills of the
Carpathian Mountains. The central area of the town
was the subject of a national architectural
competition in 2012. There were two areas to
intervene upon: a larger one, aiming at the creation
of pedestrian zones, new public spaces and their
connections with the rest of the central area. A
second focus was on a very central space, having a
park-like organization at the time, which was to be
converted into a major public space.
When we engaged in the 2012 national public
competition to refurbish the city centre of Râmnicu
Vâlcea, that we eventually won, our first impression
was that the main problem of the site was just that it
had an obsolete design and understanding of the
public space.
The centre had previously suffered a rather brutal
intervention in the 60’s to 80’s, most of the old
houses and streets being replaced with blocks of flats
and larger avenues. One central island, with a
diagonal street, had been converted into the city’s
central public space, having a park-like design, with
alleys, sloping green space and small paved
platforms at different heights.
2 AIM OF THE INTERVENTION
The post war totalitarian regime in Romania had
always feared large spontaneous gatherings of
people, that’s why a common feature of public space
design in communist Romania was the park-type
organization: alleys between green spaces, the best
response to a “Keep walking, comrades, and keep
_Popescu D_2021_SP FA UAUIM
off the grass!” formula. This type of spaces
contributed to social alienation and the destruction
of the concept of community.
With our proposal, we wanted to recreate a
democratic space that would help to re-enable a
sense of local community, the civic and participatory
spirit. We sought not to redesign and erase almost
everything, as the previous intervention had done,
but to identify and keep the valuable features and
update the area to a contemporary understanding
and use of the public space, which we basically
considered to be a larger flat open space. The initial
gradens-like platforms, as well as the entire park-like
organization, were not friendly to large crowds of
people. We had to “make space”, keeping it
horizontal and mineralized the green areas,
replacing the grass with pavement and grid
protections for the trees.
3 DESCRIPTION OF THE INTERVENTION
We identified the areas which could be kept as they
were. In this respect, we preserved a major area of
green space situated at the south-east of the site as
it was, thanks to its qualities and the good
connection it provided with the surroundings. We
unified the other green spaces and platforms of the
park into one large rectangular space, The Large
Square. The old trees, initially evenly distributed on
the green spaces, would be removed and we would
plant new ones on the sides of the square, so that
they didn’t obstruct the view when large events
occurred.
Due to a three-meter difference in height on the
north-south direction of the site, and one meter on
the east-west direction, we decided to lower the new
square’s level. Thus, the new configuration partially
resembles to an open air amphitheatre. Its “zero”
point would be the south-west corner of the square.
The rectangular square would be connected with its
surroundings through different types of stairs. We
gave each of them a name, both from the need to
have written references for the parts of the technical
project, but due to their importance as compositional
articulations to the surrounding streets and spaces,
as well.
The monumental stair would be the connection
between the long sides of the square with the
sidewalk of the town’s main street. The Little Round
Square is the place where multiple directions are
convergent and it’s also the traditional place for the
Christmas Tree.
The Diagonal Ramp follows the direction of the old
diagonal street and it is marked in the pavement by
using cut andesite paving stone opposed to rough
andesite for the rest of the square. Moreover, in the
evening, its direction is outlined by a row of powerful
tall light posts. It is not merely a tool for people with
disabilities, instead it has pocket-platforms that
allow people to sit and rest, or watch the square
show. The south-east corner ends the rectangular
shape of the Large Square with the help of the
Triangular Stair. The Artesian Fountain that
refreshes the air and provides a playground for the
children in the middle of the square, in summer,
couldn’t have missed.
Besides the exterior refurbishment, following the
client’s decision, we also designed a pedestrian
underground passage under the main intersection,
connected to an underground parking. Along with its
transit function, the passage is home to two
exhibition spaces and other technical facilities. The
underground parking has two levels that can
accommodate 200 cars. The ground floor pedestrian
access to the parking was conceived as a levitating
glass box wrapped around a concrete framework.
The streets at the north and at the south of the
square were turned into pedestrian streets and a
bicycle parking was set inside the taxi station that
goes around the access to the underground parking.
4 ASSESSMENT
Since the execution ended (October 2017), we were
pleased to see that a large number of events have
already taken place in the new square, which enjoys
the proximity of a theatre nearby. Beside the large
shows and feasts organized by the municipality, a lot
of other small theatre shows and happenings were
performed in the open space, also taking advantage
of the square configuration and of the mobile large
wooden benches that complete the fixed urban
furniture.
We had to cut a number of the existing trees, in
order to create The Large Square, but a larger
number of different species have been planted. In a
few years they will provide shadow and a colourful
show, according to each season.
The pavement is made from cut or rough andesite
and white dolomite for different markings. The
urban furniture is partially customized. Beside the
mobile benches, 6 corten planters offer a rhythm to
the monumental stair, while also matching the brick
colour of the church and the blocks’ roofs opposed
on the other side of the street. The public
illumination system follows both the contours of the
square, and the diagonal direction, marked by a row
of tall and powerful lights.
Mothers with strollers, grandparents with children
learning to ride bicycles, scooters running down the
97
ramp are the usual users and activities spotted on
site. The sitting places along the ramp offer shadow
and a good view towards the square.
The newly pedestrian-designed streets and the
enlarged sidewalks have the potential for reviving
commercial activities such as pubs and open air
terraces and this welfare may extend to the buildings
surrounding the square, which are in need of a
facelift.
We hope that the Square will in time fulfill its
purpose as an agora for the city, where the people
can celebrate but also show their disagreements,
much needed in a young democracy such as the
Romanian one.
Credite / Credits:
Beneficiar / Beneficiary : Primăria Municipiului Râmnicu-Vâlcea /
Râmnicu-Vâlcea City Hall
Proiectant / Designer : Asocierea / Association SORIN DRAGOȘ
POPESCU B.I.A. (arhitectură / architecture) - DUCTILTECH
CONSTRUCT SRL (rezistență / structure) - COMPLET INSTAL
DESIGN SRL (instalații / installation equipments)
Subcontractanti proiectare / Subcontractors design :
Teleteknika Engineering SRL – devieri telecomunicații /
telecommunications deviations, SC ELECTROINSTAL SOLUTION
SRL- ELECTRICE, Proimsat S.A. – devieri electrice / electric
deviations.
Echipa de arhitecți / Architects Team : arh. / arch. Dragoș
Popescu, arh. / arch. Șerban Marinescu, arh. / arch. Bogdan Vitec,
arh. / arch. Alexandru Pop
Colaboratori / Collaborators : arh./ arch. Rodica Stănică, peisagist
/ landscape designer Alexandru Pripiș
Constructor / Constructor : Asocierea MITLIV EXIM SRL –
POLYSTART IMPEX SRL
_Popescu D_2021_SP FA UAUIM
Subcontractanți instalații / Subcontractors installation
equipments : CIVITAS SYSTEMS SRL
Suprafața supraterană amenajată / Ground Designed Area : cca.
17200 mp / sqm
Suprafața construită supraterană (accese parcare, lifturi pasaj) /
Ground Built Area (parking accesses, passage elevators): 82 mp /
sqm
Suprafața construită subterană (parcare, pasaj) / Underground
Built Area (parking, passage) : 8070,5 mp / sqm
Proiectare / Project : 2013
Execuție / Built : 2015-2017
Valoarea lucrărilor / Budget : cca. 48.400.000 lei
Echipa concurs / Competition Team : arh. Dragoș Popescu, arh.
Șerban Marinescu, arh. Bogdan Vitec, arh. Alexandru Pop;
colaboratori arhitectură / architecture collaborators : st. arh.
Niculae Theodoru Adrian, st. arh. Gherman Cătălin Ovidiu;
colaborator deviz / budget collaborator : ing. Florentina Cârlan
Text / Text : Dragoș Popescu
Foto / Photo : Radu Malașincu, Șerban Marinescu, Alexandru
Cutelecu, pagina oficială de Facebook “Primăria Municipiului
Râmnicu Vâlcea” / Facebook official page of Râmnicu-Vâlcea City
Hall
Citare articol curent / Citation:
(Ro)
Popescu D. (2021). De la parc totalitar la piață democatică.
Reorganizarea și amenajarea spațiului public central din
municipiul Râmnicu Vâlcea. în Teoria proiectului de arhitectură.
Idei construite. SP FA UAUIM. EUIM – Editura Universitară Ion
Mincu, București.
(En)
Popescu D. (2021). From totalitarian park to democratic plaza.
Reformation and design of central public space from Râmnicu
Vâlcea municipality. in Architectural design theory. Built ideas.
SP FA UAUIM. EUIM – Ion Mincu University Publishing House,
Bucharest.
_Popescu D_2021_SP FA UAUIM
_Popescu D_2021_SP FA UAUIM
 Magdalena STĂNCULESCU
Situl și clădirea teatrului, prin arta
teatrului, oferă reciproc noi
semnificații
The site and the theatre building,
through the art of theater,
reciprocally provide new meanings
 rezumat
Situl și clădirea teatrului, În această lucrare de poziționare (profesională), voi încerca să
surprind substanța dezvoltării spațiului public, alăturată sau
prin arta teatrului, oferă vecină, indusă la inserarea sau re-funcționalizarea spațiilor de
teatru contemporane.
reciproc noi semnificații Printr-o scurtă prezentare comparativă a unor exemple
remarcabile de practică internațională a intervențiilor similare în
zonele urbane, voi încerca să surprind tendințele și direcțiile de
revitalizare și dezvoltare ale unor astfel de zone, ca spații civice cu
The site and the theatre multiple atracții - culturale și publice. Aceste exemple sunt
narațiuni ale posibilităților urbane care ar oferi oportunități de
building, through the art of evadare, experimentare, interferență cu ceilalți, relaționare cu
theater, reciprocally natura și deschidere spre diversitate. Fie că este vorba despre
situri istorice, afectate de intervenții ulterioare, situri cu
provide new meanings personalitate bine definită - ambientală sau stilistică, sau situri
complet distruse, planificarea urbanistică a acestor spații ar trebui
să ia în considerare un cadru adecvat pentru a asigura identitatea
locală, sentimentul de apartenență la un anumit loc și adaptarea
la actualitate. Din 1989, toate investițiile în artă și cultură au fost
doar sporadice, bazate pe intervenții private care au implicat
fonduri limitate. În ceea ce privește clădirile și spațiile de teatru a
existat o intervenție remarcabilă de consolidare, remodelare și
reconfigurare la cel mai semnificativ exemplu de România -
Teatrul Național București (T.N.B.). Această prezentare este axată
pe propunerile și ideile îndrăznețe privind spațiul existent
construit, dar marcând și influența asupra spațiilor publice urbane
adiacente sau învecinate. Intervenția urbană, precum și cea
funcțională trebuie să fie echilibrate cu atenție, astfel încât
concluziile traduse în spații arhitecturale, reprezentând intervenții
importante ale orașului pe o mare unitate de timp, să fie opțiunea
corectă și profund profesională. Accentul este pus pe
continuitatea tradițiilor culturale printr-o transformare
permanentă, prin asimilarea noului, presupunând că un mod
Magdalena STĂNCULESCU puternic de funcționare - ținând cont de zona înconjurătoare - și
rescrierea sau reinterpretarea acesteia. Aceste tipuri de
magda_stanculescu@yahoo.com intervenție implică o colaborare strânsă a unei echipe
multidisciplinare, pentru a strânge și organiza informații,
Conf. Dr.Arhitect, Director SP*, FA UAUIM conducând la decodificarea zonei de studiu, pentru a realiza o
Assoc.Prof. Dr.Architect, Director SP*, FA UAUIM strategie de conectare a sitului social și urban adiacent zonei.
Această lucrare oferă un punct de plecare pentru potențiali
investitori, dar și pentru administrația publică, din dorința de a
*Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură crea parteneriate care să asigure o mai bună cooperare.
Facultatea de Arhitectură cuvinte cheie
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu clădiri și spații de teatru, spații publice urbane, crearea de noi
UAUIM București atracții publice
*Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
abstract
In this position paper I am trying to capture the substance of
public space development, adjoining or neighboring, induced to
the insertion or re-functionalization in contemporary theatre
spaces.
By a brief comparative presentation with a few outstanding
examples of international practice of similar interventions in
urban areas, I seek to capture the trends and directions for the
revitalization and development of such areas, as civic spaces with
multiple - cultural and public - attractions. These examples are
narrations of urban possibilities that would provide opportunities
to escape, experiment, interfering with others, relate with nature
and open to diversity. Whether it's about historical sites, affected
by subsequent interventions, sites with well-defined personality -
ambient or stylistic, or completely destructured sites, urban
planning of these spaces should consider a proper framework to
ensure local identity, the sense of belonging at a certain place and
adapted to the current century. Since 1989, all investments in art
and culture were only sporadic, based on private interventions
involving limited funds. Regarding theater buildings and spaces
there has been a remarkable intervention of consolidation,
remodeling and reconfiguration at the most significant example of
Romania - Bucharest National Theatre (T.N.B.). This presentation
is focused on the proposals and bold ideas concerning the existing
space built, but also marking the influence on urban public spaces
adjoining or neighboring. The urban as well as the functional
intervention should be balanced carefully, so that the conclusions
translated into architectural spaces, representing important city
interventions on a large unit of time, be the right and deeply
professional option. Emphasis is given to the continuity of cultural
traditions by a permanent transformation, by assimilating the
new, supposing that a strong mode of operation - taking into
account the surrounding area- and rewrite or reinterpret it. These
types of intervention implicate close collaboration of a
multidisciplinary team, to gather and organize information,
leading to decoding the study area, to achieve a strategy for
connecting social and urban site adjacent to the area. This paper
provides a starting point for potential investors but also for public
administration, in the desire to create partnerships that provide
better cooperation.
keywords
theatre buildings and spaces, urban public spaces, create new
public attractions.
105
1 Introducere - semnificația subiectului
Provocate de un context urban din ce în ce mai
complex, clădirile de teatru trebuie să-și integreze
designul în țesutul urban existent printr-o
interpretare abilă și sensibilă a scopului clădirilor și a
relației cu publicul. În loc să îndeplinească doar un
scop estetic, designul proiectelor de astăzi are o
importanță culturală, politică și socială, și doar cele
care reușesc să reflecte aceste valori, în combinație
cu o abordare nouă a practicii arhitecturii, pot fi
considerate spectaculoase. Ținând cont de aceste
aspecte și criterii, prezentul studiu oferă unele
dintre cele mai noi cerințe practice, pentru
eventualele investiții ulterioare în arhitectura
teatrului, fie private, publice sau mixte și expun o
ilustrare a procesului de materializare a ideii, a
conceptului de conexiune între clădirea arhitecturală
și spațiul public. Această lucrare intenționează să fie
un suport de documentare pentru oricine dorește să
acceseze acele idei inovatoare (de asemenea, pentru
studenții arhitecți), în timpul în care gândirea și
proiectarea unei clădiri de teatru se schimbă
constant (re-gândirea arhitecturii prin redefinire).
Ideea principală urmată este: necesitatea redefinirii
continue a proiectării de spații și clădiri de teatru
este singura cale de a realiza proliferarea acestui tip
de arhitectură. Aceasta necesită cunoștințe solide
despre trecut, chiar și imediat, de la care învățăm și
ne inspirăm constant, pentru a fi pregătiți pentru
viitor. Totul este privit într-o perspectivă nouă,
reorganizată, întorcându-ne întotdeauna la termeni
precum: procese de dezvoltare, variabilitate,
libertate de exprimare, simplitate și esențialitate a
spațiului și a echipamentelor, reducere a costurilor
de investiții și operare, capacitate de adaptare în
timp, utilizare intensivă a spațiului. În prezent,
tipurile de activități desfășurate în aceste clădiri pot
fi modificate, sunt în continuă schimbare,
programele sunt agregate și devin mai complexe
_Stănculescu M_2021_SP FA UAUIM
sau, dimpotrivă, tind către o „sărăcie” și simplificare,
astfel încât arhitectul se confruntă permanent cu noi
circumstanțe. Cunoștințele pe care acesta le-a
dobândit treptat au cerut timp pentru
experimentare și perfecționare. O singură persoană
nu mai deține toate aceste date, corelate cu detalii
cu criteriile urbane și criteriile de management,
încheiate cu o nouă abordare: echipe
multidisciplinare de specialiști. Pe de altă parte, în
dezvoltarea orașului contemporan se generează
zone neutilizate, uitate, fracturate, care devin
adevărate bariere în teritoriu, goluri funcționale,
chiar dacă acestea sunt situate aproape de zona
centrală. Astăzi, domeniul spațiului urban public,
conține încă spații neutilizate, adecvate pentru re-
funcționare. Studiul conține un întreg complex de
întrebări, îndoieli și contradicții, care sunt specifice
pentru un organism la fel de complex și permanent
viu precum spațiul urban. Încerc să subliniez ideea
de a cuceri noi locuri de relaxare și de interconectare
cu orașul, prin dezvoltarea de spații publice urbane
în imediata apropiere a clădirilor culturale [1].
2 Metodologie
Ca o consecință a evoluției generale, asistăm astăzi
la o schimbare a atitudinii filozofice și acceptarea
ideilor de schimbare continuă, studiul zonelor de
frontieră, adevăruri relative, o nouă atitudine despre
valori (acceptarea valorilor care provin din diferite
culturi, repunerea în discuție a nevoilor umane) și
întoarcerea atenției asupra persoanei, beneficiarului
sau utilizatorului arhitecturii. Arhitectura tinde să
rezolve problemele comunităților, ale grupurilor, să
accepte diferențele culturale și marchează
importanța emoțiilor și percepțiilor umane. Cum
putem face asta? Potrivit lui Bruno Zevi: „viața s-a
descompus întotdeauna, s-a articulat, s-a adăugat și
nu s-a remodelat” [2]. Așadar, pe baza acestei
afirmații, am fost inspirată să folosesc metodologia
inventarului ca o condiție anterioară: „Inventar
înseamnă a clarifica semantica. Nu am folosit cuvinte
înainte de a analiza conținutul lor profund ”[3].
Această metodă de descompunere în activități,
criterii sau idei separate este urmată de o metodă de
inventar și apoi se recompune urmând principiul
reintegrării. Pentru a realiza un model care să
mimeze realitatea, trebuie să ținem cont și de
aspectul timpului. Louis Kahn ne indică necesitatea
de a stabili diferența dintre spațiile pentru parcurs și
spațiile pentru ședere: „spațiul trebuie să fie trăit,
folosit social, capabil să primească și să sublinieze
valoarea evenimentelor” [4]. Principalele metode
includ cercetare documentară, date statistice și
interviuri semi-structurate cu angajații și managerii
activităților creative și membri ai personalului tehnic
al autorităților locale. Prin aplicarea metodelor de
cercetare calitativă și a observației arhitecturale, ca
parte a proceselor de reînnoire urbană, poate deveni
un mijloc de a construi o relație continuă și directă
între teritoriu, părțile interesate, instituțiile și
cetățenii. De asemenea, folosesc metoda de
cercetare a ritmului, prin care compar și contrastez
viața socială asociată în spațiile publice legate de
clădirile de teatru.
3 Cercetări pentru exemple
Există deja un număr mare de realizări spectaculoase
în clădirile de teatru, care surprind prin îndrăzneală,
performanță și modul în care răspund cerințelor
funcționale și estetice. Următoarele proiecte
prezentate sunt analizate și ilustrate pentru motivul
efervescenței lor asidue pentru a căuta identitatea
conceptuală și formală legată de spațiul public.
Invadate de energie pozitivă, proiectele reflectă o
viziune tinerească a gândirii, o nouă modalitate de
umplere a spațiului deasupra și în subteran,
implicarea socială a cetățenilor și abordarea
conceptuală a punctelor multiple de vedere ale
tuturor părților interesate, cu rezultate durabile pe
termen lung. Studiul adună o scurtă selecție de
proiecte contemporane care exemplifică cele mai
recente tendințe în crearea unor facilități culturale
remarcabile în întreaga lume.
Putem vedea că astfel de zone pot avea o viață
diferită, păstrând vechea identitate, dar re-
funcționalizate. Ultimele tendințe din practica și
experiența internațională, tratează de la concept
până la inserarea obiectului arhitectural într-un
context restrâns din spațiul urban sau în relație cu
mediul construit și natural. Proiectele prezintă
modele de alocare a spațiului, în acord cu influențele
din teren și susțin eforturile pentru planificarea
clădirilor rezonabile din punct de vedere al prețului
și aspectului, flexibile și funcționale pe toată durata
zilei și nopții; a fost propusă introducerea modulelor
funcționale și o schemă funcțională simplă care să
ghideze configurarea ansamblurilor. Arhitecții
trebuie să îndeplinească noile cerințe, trebuie să
aibă cunoștințe tehnice și organizaționale
superioare; toate clădirile trebuie să îndeplinească
mai multe obiective tehnice, tehnologice și estetice
corespunzătoare noilor criterii: pe lângă economia
tradițională, rezistența și durabilitatea, sunt
necesare eficiența, competitivitatea și performanța
energetică.
3.1 Clădirea „dăruiește” jumătate din amplasament
ca spațiu public pentru artiști de artă stradală.
Centrul Național de Artă și Cultură „Georges
Pompidou” (NACC), cunoscut în mod obișnuit ca
„Centre Pompidou” și colocvial „Beaubourg” este
situat în districtul 4 al Parisului. Clădirea conține
galerii de expoziții temporare majore, săli de
concerte și teatre, prima lectură publică a bibliotecii
din Europa [5]. Pe ambele părți ale pieței, două
clădiri primesc Institutul de Cercetare și Coordonare
Acustică-Muzică (IRCAM) și atelierul Brâncuși.
107
Proiectul realizat de arhitecții Renzo Piano și Richard
Rogers a fost singurul dintre toate proiectele
propuse, care implementează volumul clădirii pe o
orientare nord-sud, respectând cartierul urban (cu
axele Boulevard Sebastopol și străzile Saint-Martin și
Fox). Propunerea lor a permis, de asemenea, să
ocupe doar jumătate din teren, eliberând o
esplanadă largă: piața, facilitând recepția publicului
și o legătură mai fluidă între clădire și oraș. Aceste
spații publice polivalente au devenit emblematice
pentru oraș. Interpreții-actori de stradă însuflețesc
piața orientată spre NACC. Potrivit datelor furnizate
de ONT-Turism în Franța, acest loc a fost cel mai
vizitat site turistic în anul 2006.
3.2 Clădirea „oferă” publicului întregul
amplasament și acoperișurile, pentru promenadă,
belvedere în conexiune cu apa.
Pentru Opera și Baletul Den Norske - Oslo (Norvegia)
proiectat de arhitecții Snøhetta în 2008, site-ul ales a
fost o zonă portuară din centrul orașului Oslo. Opera
din Oslo este casa operei The Norwegian National
Opera and Ballet și a teatrului de operă național din
Norvegia. Clădirea este situată în cartierul Bjorvika
din centrul Oslo, în fruntea Oslofjord. Structura
conține un auditoriu principal cu 1.364 de locuri și
alte două spații de performanță care pot găzdui 200
și 400 de locuri. Suprafețele exterioare înclinate ale
clădirii sunt acoperite cu marmură italiană și granit
alb și îl fac să stralicească precum apa [6]. A fost
deschis în primăvara anului 2008 și proiectul a
cucerit „Premiul european pentru spațiul public
urban” - Barcelona 2010, datorită conceptului
inovator de a acorda funcției publice importanța
majoră [7]. Spațiul public avansează, creează
buzunare, sapă texturi și generează relief.
Manifestul menționat pentru soluții constă în
protejarea pietonilor, oferind spațiu către piața
publică; crearea de legături cu spațiile interioare,
_Stănculescu M_2021_SP FA UAUIM
crearea de poduri, conexiuni cu cartierele dorite ca
trasee pietonale viabile. A devenit primul reper al
Norvegiei, creând un reper în oraș, oferind vederi
panoramice deosebite și creând propriul peisaj
urban conectat la apă.
3.3 Activatori urbani - spații de integrare.
Reconstrucția ulterioară a centrului orașului
Rotterdam (Olanda) a eliberat un spațiu liber între
fațada principală a catedralei și canalul Delftsevaart.
Aceasta este cunoscută sub numele de
Grotekerkplein, un pătrat cu latura de aproximativ
șaptezeci de metri [8]. Cu toate acestea,
mediocritatea clădirilor din jurul ei și slaba activitate
comercială la nivelul străzii i-au conferit aspectul
neplăcut ale unei curți goale. În afara unei statui în
onoarea lui Erasmus și a câtorva copaci aliniați în
rânduri duble, suprafața pătratului era lipsită de
conținut și avea o absență clară de dinamism. În
2004, cu scopul de a organiza programatic acest
spațiu și de a consolida definiția limitelor sale fizice,
o organizație non guvernamentală privată a sugerat
primăriei că un mic pavilion-teatru ar putea fi inserat
pe singura parte neconstruită a pătratului. Podiumul
de teatru - Rotterdam (Olanda), proiectat de Atelier
Kempe în 2009, de asemenea, câștigă „Premiul
european pentru spațiul public urban” - Barcelona
2010 [9]. Pe lângă dotarea pieței cu un nou accent
pentru evenimente, pavilionul se ridică ca un corp
ambivalent. Datorită transparenței structurii sale și a
flexibilității închiderii verticale cu ajutorul perdelei
glisante, poate acționa ca o limită opacă pentru a
consolida limita Grotekerkpleinului sau poate deveni
un element semnificativ de legătură a piațetei cu
canalul Delftsevaart. Orașul influențează activitățile
ce se desfășurau în trecut într-o zonă majoritar
pietonală, cursul de apă adiacent închizând acest loc
de întâlnire, măsurat la scară umană, lăsând loc
contemplării, dar și organizării unor evenimente

Fig.1-2* - Circul Krateyl - pe locul contemporanului T.N.B. -
vedere aeriană, și performanță artistică.
Fig.1-2 - Krateyl Circus – on the place of the contemporary
T.N.B. – aerial view and performance.
*Imagini de la autor/ Images from the author
comunitare. Conceptul indus PERCEPȚIA TIMPULUI -
atunci când se deplasează din centru, promenada
simte nevoia de joncțiuni, forfecarea creând astfel
un țesut, în raport cu centrul istoric. Exemplele
prezentate arată că, în practica internațională, cele
mai inventive soluții ale teatrelor moderne
conectate la spațiile publice s-au găsit în locații total
nonconformiste, așadar, trebuie să subliniem la
această tendință un exemplu important al
Bucureștiului contemporan. O plimbare în zona
noastră de studiu poate rezerva suficiente surprize
în ceea ce privește spațiul urban.
4 Studiu de caz
Regândirea arhitecturii prin redefinire este ilustrată
de un proiect recent dezvoltat în București, un oraș
care nu încetează să ofere situații provocatoare.
Zona studiată este situată în imediata apropiere de
„0” km, aproape de centrul istoric al orașului și
Universitatea din București, un perimetru traversat
de trasee de circulație auto, pietonale și de
transport în comun. Stația de metrou „Universitate”
este una dintre cele mai importante din linia de
metrou București și dezvoltă un spațiu public larg
subteran.
Piața „Nicolae Bălcescu” a fost în istoria orașului o
zonă importantă pentru comerț (târguri) și
divertisment, amintind de vechiul „Emil Krateyl
Circus” (fig. 1 și 2), în același loc în care se află
Teatrul Național București (TNB ) astăzi [10].
Povestea T.N.B. a fost adusă în mod regulat în
centrul atenției de mai bine de jumătate de secol.
Acoperirea marii săli a Teatrului Național, cu
arcadele din tencuială dispuse pe mai multe registre,
a fost răspunsul incidental la ordinea politică dată la
începutul anilor '80, care avea ca scop schimbarea
fațadelor rezultate din implementarea proiectului
din 1965 redactat de arhitect Horia Maicu în
colaborare cu arhitecți: Romeo Belea, Nicolae Cucu,
Richard Bordenache jr. și alții (fig. 3). Problema
proiectării Teatrului Național a format obiectul mai
multor concursuri publice în 1956-57 și în 1962. [11]
Imaginea propusă este un volum masiv care susține
o streașină spectaculoasă care amintește de
Mănăstirea Voroneț, precum și de Biserica
Ronchamp de arh. Le Corbusier. Lucrările pentru
noua structură de acoperire a fațadelor, finalizate în
1984 conform proiectului arh. Cezar Lăzărescu (fig.
4), au afectat confortul interior al sălii prin creșterea
numărului de scaune având implicații riscante
asupra structurii portante.
Conform proiectului recent de renovare și
consolidare pregătit de arhitectul Romeo Belea,
Ministerul Culturii a decis să restaureze imaginea
teatrului din anii 1970, de asemenea în paralel cu
regândirea întregii arhitecturi interioare [12].
Teatrul, este in prezent restructurat în parametrii
optimi de vizibilitate, audibilitate, inteligibilitate și
ambianță pentru Sala Mare a teatrului. Clădirea
Teatrului Național se dorește a fi un spațiu deschis
publicului 10-12 ore pe zi, cu mai multe funcții
conexe, îndeplinind astfel criteriile programului
arhitectural de teatru: spectacole în mai multe săli
(peste 3.000 de locuri față de 1720 inițial) și
conexiuni cu alte activități culturale (galerii de artă,
expoziții, antichități, muzeu, muzică și spațiu recital
de poezie, sală polivalentă, bibliotecă, baruri,
cafenea, restaurant, etc.) (fig. 5). Re-funcționalizarea
spațiul public a vizat în principal în conceptul de
deschidere largă pentru public. Planul de revitalizare
integrează necesitățile infrastructurii, consolidează
elementele istorice, asigură facilități turistice bune,
creează spații de cartier și plimbări de patrimoniu,
decongestionează traficul și îmbunătățește calitatea
spațiului pentru a permite atât cetățenilor, cât și
turiștilor să se bucure de experiență.
109

Caracterul public al Pieței este garantat de Fig.3* - revenirea (în 2007) la proiectul din 1965 întocmit de
arhitectul Horia Maicu în colaborare cu arhitecți: Romeo Belea,
retragerea volumului principal (Hotelul
Nicolae Cucu, Richard Bordenache jr. si altii
Intercontinental) la marginea sitului, contribuiind Fig.3* - the return (in 2007) to the 1965 project drafted by
astfel la crearea unui spațiu liber; astfel că piața architect Horia Maicu in collaboration with architects: Romeo
publică devine parte a complexului de clădiri. Belea, Nicolae Cucu, Richard Bordenache jr. and others
Fig. 4 - TNB - spațiul public gol. Foto: M. Stănculescu
Plasarea unui accent vertical pentru o dezvoltare
Fig.4* –- TNB – the empty public space. Photo: M. Stănculescu
semnificativă, aproape de limitele spațiale incerte, la Fig. 5* - imagine a spațiului public cu proiectul din 2007 elaborat
sfârșitul unui profil longitudinal și a unei coborâri de arhitecții: Romeo Belea și Antonio Teodorov
sinuoase, pare excesivă și disonantă. Rezolvarea Fig.5* - image with public space with the 2007 project drafted by
unui volum masiv final (Teatrul Național), a plasat o architects: Romeo Belea and Antonio Teodorov
*Imagini de la autor/ Images from the author
limitare statică și nu o percepție dinamică; este un
punct de finalitate exprimat, ce conduce la un capăt
de perspectivă(fig. 6). O altă percepție a timpului
este masa volumetrică prin poziția sa excentrică în
raport cu centrul de greutate al site-ului, dă toate
conotațiile pozitive ale spațiului public deschis.
Libertatea oferită către organizarea de piețe-târguri,
pasarele pietonale, zone comerciale, parcuri,
monumente, implică ideea că spațiul poate deveni
„scenă” neconvențională multiplă, mai ales că
putem prevedea inserții temporare, neinvazive,
bazate pe structuri ușoare etc. O inițiativă mai veche
s-a materializat: în fața teatrului, a fost ridicat un
monument dedicat lui Ion Luca Caragiale „Trăsura
arlechinului” sculptată de Ioan Bolborea (fig.7).
Probabil se va organiza un concurs pentru
identificarea unei soluții pentru amenajarea acestei
părți a Pieței Universității, care trebuie să facă
referire la soluția renovării teatrului.

_Stănculescu M_2021_SP FA UAUIM

 Fig.6-7* - pe spațiul verde, a fost ridicat un monument
dedicat lui Ion Luca Caragiale „Căruciorul de Arlechin”
sculptat de Ioan Bolborea - Foto: M. Stanculescu
Fig.6-7* - on the green space, an monument dedicated to Ion
Luca Caragiale was erected “The Harlequin Carriage” sculpted
by Ioan Bolborea – Photo: M. Stanculescu
Antonio Teodorov
*Imagini de la autor/ Images from the author
5 Clădire de teatru - spațiu public - spațiu urban
Lucrările de construcție și optimizare operațională a
Teatrului Național „I.L.Caragiale” din București,
definesc noi obiective culturale și contribuie la o
nouă strategie: să corespundă cerințelor tehnice, să
ofere siguranță și securitate publicului care
accesează actul cultural. Ceea ce este nou în
comparație cu alte studii este tocmai proiectarea
spațiilor de teatru moderne în funcție de mai multe
probleme criteriale și nu unilateral. Considerat ca
FRAGMENT DE ORAȘ - clădirea teatrului „aspiră” să
devină accesibilă pentru toată lumea; rămâne fidel
unui model de relație directă, imediată, o șansă de
întâlnire între ființele umane, nedivizată de orice
obstacol spațial. Metroul este privit ca un
instrument de interacțiune socială, văzut ca un
spațiu public, în determinarea anumitor
comportamente, dar și a relației bi-senzuale care
constă în sine din nevoile utilizatorilor.
Probleme de mediu: proiectarea ecologică,
consumul de energie, costurile de întreținere sunt
acum acoperite de la stadiul de proiectare.
Tehnologia prevede arhitecți și designeri de diferite
libertăți de specialitate, dar și constrângeri;
materiale moderne, design modern. Evoluția
expresiei arhitecturale trebuie să urmeze tendințele
„verzi”. Studierea acestor propuneri este sublinierea
tendinței de reconsiderare a modelelor, propunând
direcții de dezvoltare adecvate în funcție de
realitățile sociale, economice și tehnologice.
„Clădirea teatrului, în marile capitale culturale arată
spații deschise în care oamenii pot petrece toată
ziua, indiferent dacă merg sau nu să vadă piesa”,
spune prof. Dr. Arh. Romeo Belea, dând exemplul
Teatrului Barbican din Londra.
Ideea principală urmărită și demonstrată de acest
sondaj este necesitatea perpetuă de a redefini
spectacolele și spațiile de teatru, pentru a realiza
proliferarea acestui tip de artă în viitor. Tendința
actuală a modelării permanente a spectacolelor
teatrale pentru menținerea și creșterea interesului
public, necesită un studiu amănunțit al trecutului,
factorii care au provocat schimbări dramatice atât în
interpretare, cât și în configurația scenelor actuale,
pentru a evidenția opțiunile potențiale de evoluție
ale arhitecturii clădirilor teatrale. Evoluția spațiilor
de teatru interior duce la o abordare „provizorie”
chiar și în cazul clădirilor durabile; este nevoie de
posibilități de transformare a spațiilor spectaculoase
în conformitate cu indicațiile regizorului. Carcasa
este privilegiul arhitectului, adresându-se publicului
cu viziunea sa, iar cutia interioară a spectacolului
este lăsată în totalitate la dispoziția regizorului în
procesul de realizare a percepției sale despre opera
dramatică. Modelele propuse sunt mai degrabă un
„cadru” de principiu decât un spațiu fizic
materializat. Pentru vizualizarea zonelor viitoare de
teatru, consider mai importantă dimensiunea legată
de flexibilitatea în timp, care oferă multiple
posibilități de configurare pentru evenimente
teatrale, mai degrabă decât configurația sa
geometrică.
Proiectarea urbană este factorul cheie în conturarea
și gestionarea spațiului și generarea dorită pentru
spații urbane de calitate. Conceptul de spațiu și
concomitent cu cel al calității spațiale include sensuri
111
și dimensiuni diferite. Spațiul este fizic, incluzând
arhitectura și forma urbană. Spațiul este, de
asemenea, construit social prin diferite forme de
intervenții umane. Spațiul este contestat și devine
un motiv pentru conflicte serioase. Spațiul este
prezentat și spațiul reprezintă. Pentru planificare,
managementul utilizărilor concurente pentru spațiu,
necesită intervenții complexe. Crearea de locuri mai
bune care sunt apreciate și care au identitate este o
ambiție de planificare durabilă. Și, revenind la
începutul acestei scurte reflecții, provocarea majoră
a planificării spațiale este de a găsi soluții pentru un
mileniu urban mai durabil. În timp ce globalizarea
tinde să promoveze omogenitatea, orașele
competitive au o identitate culturală individuală și
particulară puternică. Astfel, în mod paradoxal,
globalizarea solicită consolidarea identității locale și
regionale. Nu este o sarcină ușoară căreia
planificatorii urbani să trebuiască să îi facă față în
context european. Promovarea culturii, a
patrimoniului și a spațiilor creative din orașe,
evitând în același timp implicații sociale negative,
necesită multă sensibilitate și gândire strategică, în
special în momentele în care orașele trebuie să facă
față repercusiunilor financiare ale crizei globale.
Într-o perspectivă pe termen lung bazată pe
parteneriatul privat / public, acest proiect ar fi ocazia
de a reconsidera rolul și funcția unui sistem urban
masiv format din zone publice și clădiri cu destinație
publică. Prin urmare, trebuie făcut un inventar
pentru a realiza un repertoriu al tuturor clădirilor
culturale din zona centrală urbană. Descoperind
diferite scenarii de regenerare urbană în funcție de
conectarea lor, precum și personaje specifice
fiecărei clădiri, putem experimenta o metodologie
inovatoare de management teritorial pentru
strategiile de coeziune a locurilor publice.
_Stănculescu M_2021_SP FA UAUIM
Știind că economia culturală se bazează atât pe
produse culturale în circulație care folosesc structuri
globale (atât materiale, cât și imateriale) și fixe
(permanente: monumente, muzee ... și temporare:
evenimente, târguri ...), ar fi posibilă proiectarea
acestor noi clădiri de teatru și zonele lor publice ca
fiind culturale într-un grad mai complex? Acestea
trebuie să fie atractive (nu numai pentru studenți și
cercetători) atât pentru simpli vizitatori cât și pentru
turiști. Centrul orașului oferă adesea unele dintre
elementele vitale ale stilurilor de viață „alternative”,
precum identități puternice, oportunități de
interacțiune, diversitate și flexibilitate. Aceste fapte
ilustrează necesitatea unei mai bune înțelegeri a
relațiilor dintre efectele locului și capacitatea din
centrul orașului de a atrage oameni și activități
creative. Planificarea vieții de noapte în oraș va fi în
modalitățile prin care spațiul - construcția sa socială,
contestarea și managementul - sunt implicate în
dinamica unei societăți diverse, adesea inegale; în
consecință, spațiul este contestat și un motiv pentru
conflicte serioase. Acest lucru poate fi explorat la
diferite scări spațiale.
În conformitate cu Hanna Arendt - „Condiția umană”
[13], spațiul public al democrației poate fi definit ca
obiectul în care toate problemele discursive își pot
arăta multitudinea și oamenii își pot arăta în mod
liber propria lor pluralitate acționând și rostind opinii
plural. Astfel, spațiul public al democrației coincide
cu spațiul politic al libertății. Pe această cale, am dori
să subliniem noțiunea de spațiu ca: locul construit
social și chiar contestat al întâlnirii noastre cu
celălalt (i), arena fizică și metaforică în care -
conform Hannah Arendt - democrația poate nutri și
înflori în sfera în care să solicite și să fi recunoscut
drepturi depline de cetățenie. Dacă sensul (atunci
când nu este scopul) politicii este libertatea
pluralității și, prin urmare, a înțelege o situație
politică înseamnă a recunoaște un cadru larg de
puncte de vedere și poziții diferite din care situația
poate fi considerată și judecată, această
recunoaștere nu are indivizi ca obiect al său exclusiv,
dar și spațiile și locurile orașului, negociază, în
arealul orașului, diferite forme de interacțiune și
conviețuire. Acesta nu este un proces ușor, natural
sau automat. De fapt, percepția emoțională și plină
de identitate a spațiului se schimbă și ea: frica și
insecuritatea devin - în multe cazuri - semnele cele
mai evidente, atât la nivel individual, cât și la nivel
politic. (Fig. 8).
Cum se poate ca planificatorii să facă față cu toate
aceste probleme? Ce experiență practică trebuie
luată în considerare pentru a asigura pluralitatea și
libertatea în spațiul orașului, care este și locul fizic al
spațiului democrației? Care strategii impun
progresul social, cum ar fi utilizarea mai corectă și /
sau distribuirea spațiilor care îmbunătățesc calitatea
vieții: spații în care tinerii se simt confortabil, spații
pentru amestec cosmopolit, spații pentru
democrație, spații pentru turiștii care vizitează
Bucureștiul, spații verzi ș.a.
Scopul este de a discuta despre un nou fenomen
spațial, modelat de activități temporare și utilizatori,
care se manifestă ca o rețea de spații în continuă
schimbare, formând astfel un oraș paralel și
intermitent. Încorporarea spațiilor urbane în acest
oraș intermitent, de către persoane sau grupuri,
pune din nou în discuție caracterul incluziv al
orașului și transformă spațiul urban într-o arenă, în
care cetățenii încearcă să cucerească orașul din
organizații(le) instituționale. Planificatorii urbani și
factorii de decizie trebuie să se ocupe de
diversitatea din ce în ce mai mare a cererilor și a
dorințelor societății multiculturale.
6 Concluzii. re-construirea spațiilor publice (plurale)
În ultimii ani, apariția unei noi culturi a mediului
inconjurător prezintă noi provocări pentru
gestionarea spațiului public. Cultura eco-mediu este
provocatoare pentru utilizarea terenurilor și pentru
gestionarea spațiului public. Ideea generală a
planului a fost să lucreze nu la un inventar al
activelor listate, o abordare tradițională a culturii
conservării, ci la corelațiile - funcționale, perceptive,
simbolice - între active, având în vedere procesele și
dinamica schimbării, mai mult decât clădirile și
monumente. Mișcările sociale urbane reclamă spații
publice care reflectă preocupări mai puternice
pentru sustenabilitate, schimbări climatice și
calitatea mediului. Care sunt așteptările, temerile și
nevoile locuitorilor din aceste zone? În funcție de ce
valori, reguli și norme se formează spațiul urban
contemporan? Pentru a facilita alegerile viitoare
pentru locație și dezvoltarea spațiului teatral,
această cercetare structurează un cadru teoretic
care stabilește relații reciproce între procesele de
proiectare și planificare și juxtapunerile ritmurilor
cotidiene, discursului urban și practicilor asociate
mediilor. Descoperirile teoretice care identifică
modalități durabile legate de modelele de viață
socială pot servi la formularea de ghiduri de
proiectare pentru proiecte viitoare. Explorează o
căutare de noi forme de medii urbane orientate spre
viitor, care incubă și favorizează creativitatea și
inovarea, ca nevoi de bază atât în spațiile actuale,
cât și în cele viitoare. Explorează problema „zonelor
de prag” în dubla sa interpretare: ca locuri fizice în
care grupurile marginale sau excluse sunt obligate să
experimenteze acțiuni colective pentru a câștiga
condiții de viață (urbane) mai bune sau ca metaforă
a unui spațiu în sfera privat și public, care este, de
asemenea, o precondiție a existenței spațiului public
al democrației.
113

În sfârșit, din punct de vedere economic, forma unui loc. În evoluția sa remarcabilă, domeniul acesta
urbană fizică joacă un rol în accelerarea sau stoparea al creației devine din ce în ce mai eclectic și
inovării. Deși există un acord larg potrivit căruia interdisciplinar, îmbogățit de influențele umaniste și
inovația este cheia succesului economic al orașelor, de științele sociale și naturale.
regiunilor și țărilor, în mod surprinzător se știe puțin
despre legăturile precise dintre inovație și forma
Fig.8* - spațiul public al democrației amestecat cu reconstrucția
urbană fizică. Deși designul este o manifestare
clădirilor.
esențială a practicilor inovatoare, cum poate Fig.8* - the public space of democracy mixed with building
proiectarea urbană să favorizeze inovarea în orașe? reconstruction.
Cum poate fi promovată inovația fără a submina *Imagini de la autor/ Images from the author
identitatea, caracterul și moștenirea culturală a
locurilor?
În căutarea construirii unei înțelegeri a calității
spațiale, consider esențială natura relațională a
spațiului care este concepută în funcție de
dimensiunile temporale. Exemplul arată că o cheie în
adaptarea la ritmul schimbării în cadrul producției
spațiale contemporane este capacitatea
practicienilor de a dezvolta obiceiul acțiunii
reflective. Revitalizarea unei zone urbane prin
construirea sau redefinirea unei clădiri de teatru -
necesare sau oportune - a fost surprinsă în câteva
exemple internaționale recente; integrarea unor
clădiri de teatru sau a altor structuri pentru
adăpostirea funcțiilor culturale, are ca rezultat
revitalizarea și evoluția acelor zone ca spații civice cu
atracții publice veritabile și multiple. Prin arta
teatrului, atât situl, cât și reciproc clădirea teatrală
oferă noi semnificații. Trebuie să privim designerii ca
exploratori spațiali care abordează analizele spațiale
din punct de vedere fenomenologic. Ei își asumă
diferite roluri alternative, prin efectuarea de analize
senzoriale, conceptuale, instituționale și ritmice ale
locurilor. Definesc dialectica designului ca o
înțelegere dinamică a biografiei unui loc în
următoarele momente: a) o direcție care conturează
imaginea exterioară, b) un concept care generează o
imagine profesională și c) viața care creează
experiențe trăite și prezența civică pe termen lung a

_Stănculescu M_2021_SP FA UAUIM

(english version)
1 Introduction – the significance of the subject
Challenged by an increasingly complex urban
context, the theatre buildings must integrate their
design into the existing urban fabric through a
skillful and sensitive interpretation of the buildings
purpose and relationship with the public. Rather
than merely fulfilling an aesthetic purpose, today’s
design projects have cultural, political and social
importance, and only those that succeed in reflecting
these values, in combination with a novel approach
to the practice of architecture, can be considered as
spectacular. Bearing in mind these issues and
criteria, the present study provides some of the
newest practical requirements, for any possible
further investments in theatre architecture, whether
private, public or mixed and offers an illustration of
the process of materializing the idea, the concept of
the connection between the architectural building
and the public space. This paper intended to be a
support of documentation for anyone whishing to
access those innovative ideas (also for students
architects), in the time when thinking and designing
of a theatre building is constantly changing (re-
thinking architecture by redefinition). The main idea
followed is: the necessity of continuous redefinition
of designing theatre spaces and buildings, is the only
way to achieve the proliferation of this type of
architecture. This requires solid knowledge of the
past, even the immediate one, from wich we learn
and constantly get inspired, to be prepaired for the
future. Everything is viewed in a new, reorganized
perspective, always returning the terms such as:
development processes, variability, freedom of
expression, simplicity and essentiality of space and
equipment, reducing investment and operating
costs, ability to adapt over time, intensive use of
space. Currently the types of activities performed in
these buildings can be modified, are in constant
change, programs are aggregated and become more
complex, or, conversely, tend to a "poverty" and
simplification, so the architect is being permanently
faced with new circumstances. The knowledge’s he
gradually acquired asked time for experimentation
and improvement. A single person no longer possess
all these data, which correlated with details to the
urban criteria, and management criteria, conclude
with a new approach: multidisciplinary teams of
specialists. On the other hand, the development of a
contemporary city generates areas unused,
forgotten, fractured zones that become true barriers
in the territory, functional voids, even if there are
located close to the central area. Today the field of
public urban space, still contain unused spaces
suitable for re-function purpose. The study contains
an entire complex of questions, doubts and
contradictions, which are specific for an organism as
complex and permanently vivid such is the urban
space. I try to underline the ideea of conquer new
places to relax and interconnect to the city, by
development of urban public spaces in the adjacent
of cultural buildings[1].
2 Methodology
As a consequence of the general evolution we assist
today a change in philosophical attitude, and
accepting the ideas of continues changes, the study
of border areas, relative truths, a new attitude about
values (acceptance of the values coming from
different cultures, re-discuss the human needs) and
returning of the attention to the person, the
beneficiary or user of the architecture. Architecture
tends to solve the problems of communities, of
groups, accept the cultural differences, and marks
the importance of human emotions and perceptions.
How can we do this? According to Bruno Zevi: “life
always has decomposed, has articulated, has added
115
and than has remodeled” [2]. So, based on this
affirmation, I was inspired to use the methodology of
inventory as a previous condition: “Inventory means
to clarify the semantic. We did not use words before
analysing their profound content” [3].This
decomposition method in separate activities, criteria
or ideas is followed by inventory method and then
recompose following the reintegration principle. To
make a model which mime the reality, also should
take into account to include the time aspect. Louis
Kahn indicates to us the necessity to establish the
difference between spaces for route and spaces for
stay: “the space must be lived, socially used, capable
to receive and emphasize the value of events” [4].
The main methods include documental research,
statistical data and semi-structured interviews with
creative activities’ workers and managers, and
members of local authorities’ technical staff. By
applying qualitative research methods and
architectural interpretive observation, as part of
urban renewal processes, may it become a means to
build a continuous and direct relationship between
territory, stakeholders, institutions and citizens. I
also use the rhythm-analyses research method,
through which I compare and contrast the
associated social life into public spaces related to
theatre buildings.
3 Research for examples
There are already large number of spectacular
achievements in theatre buildings, which surprise by
boldness, performance and how they respond the
functional requirements and aesthetic. The following
projects are analyzed and presented to you for the
reason of their assiduous effervescence to search the
conceptual and formal identity conected to the
public space. Overflowing with positive energy, the
projects reflected a youthful vision of thinking, a new
way of filling space above and underground, the
_Stănculescu M_2021_SP FA UAUIM
social involvement of citizens, and the conceptual
approach of multiple points of view of all
stakeholders, with long-term sustainable results. The
study gathers a selection of few contemporary
projects from the last few years that exemplify the
latest trends in the creation of prominent cultural
facilities around the world. We can see that such
areas may have a different life, keeping the old
identity, but re-functionalized. The latest trends from
the international practice and experience, from the
concept to the insertion of the architectural object in
closer neighborhood, in urban space and in
relationship with the built and the natural
environement. Projects present space allocation
models, in agreement with the field stakeholders,
sustain their efforts for planning buildings
reasonable in terms of price and appearance, flexible
and functional throughout the period of day and
night; the introduction of functional modules is been
proposed and a simple functional scheme guide the
assembles. Architects must fulfill new requirements,
must have superior technical and organizational
knowledge; all buildings must comply several
technical goals, technological and aesthetic
corresponding of new criteria: in addition to the
traditional economy, strength and durability, is
required efficiency, competitiveness and energy
performance.
3.1 The building “shares” half the site as public
space for street arts performers.
The National Centre for Art and Culture “Georges
Pompidou” (NACC), commonly known as "Centre
Pompidou" and colloquially "Beaubourg" is located
in the 4th arrondissement of Paris. The building
contains major temporary exhibition galleries,
concert halls and theaters, the first public library
reading in Europe [5]. On both sides of the piazza,
two outbuildings welcome the Institute for Research
and Coordination Acoustic-Music (IRCAM) and the
workshop Brâncuşi. The project made by architects
Renzo Piano and Richard Rogers was the only one of
all proposed projects, which implement the building
along a north-south orientation, respecting the
urban district (with the axes of the Boulevard
Sebastopol and rue Saint-Martin and the Fox). Their
proposal also allowed to occupy only half the ground
by releasing a wide esplanade, the piazza, allowing
the public reception and a more fluid connection
between the building and the city. These
multipurpose public space has become emblematical
for the city. Street performers enliven the plaza
facing the NACC. According to ONT- Tourism in
France, this place was the most visited sites in 2006.
3.2 The building “offer” the entire site and the roofs
to the citizens, for walking, watching and get
connected to the water.
For Den Norske Opera & Ballet - Oslo (Norway)
designed by architects Snøhetta in 2008, the site that
was chosen was an harbour area of downtown Oslo.
The Oslo Opera House is the home of The Norwegian
National Opera and Ballet, and the national opera
theatre in Norway. The building is situated in the
Bjorvika neighbourhood of central Oslo, at the head
of the Oslofjord. The structure contains the main
auditorium seats 1,364 seats and two other
performance spaces that can seat 200 and 400. The
angled exterior surfaces of the building are covered
with Italian marble and white granite and make it
appear to rise from the water [6]. It was opened in
the spring of 2008 and the project conquer “The
European prize for urban public space” – Barcelona
2010, thanks to the innovative concept of giving to
the public function the major importance [7]. The
public space advance, creates pockets, dig textures
and generates relief. The manifest stated for
solutions is to protect pedestrians by providing space
to the public plaza; making connection with the
inner-spaces, creating bridges, connections to
neighborhoods, desired as viable pedestrian routes.
It became Norway’s first landmark, creating a pole
into the city, offering great panoramic views and
creating it’s own urban landscape connected to the
water.
3.3 Urban activators – spaces of integration.
The subsequent reconstruction of the city centre of
Rotterdam (Netherlands) freed a vacant space
between the main facade of the cathedral and the
Delftsevaart canal. This is known as the
Grotekerkplein, a square of some seventy by seventy
metres [8]. However the mediocrity of the buildings
around it and the scant commercial activity at street
level gave it the lacklustre appearance of an empty
backyard. Apart from a statue in honour of Erasmus
and a few trees lined up in double rows, the square’s
surface was tediously devoid of content and it
suffered from a clear absence of dynamism. In 2004,
with the aim of programmatically organising this
space and reinforcing the definition of its physical
limits, a non-profit-making private organisation
suggested to the Council that a small pavilion-
theatre could be inserted on the only non-built-up
side of the square. Theatre Podium - Rotterdam
(Netherlands) designing by Atelier Kempe Thil in
2009 also conquer “The European prize for urban
public space” – Barcelona 2010 [9]. Besides
equipping the square with a new focus for events,
the pavilion rises as an ambivalent body. Thanks to
the transparency of its structure and the mutability
of its vertical closing by means of the sliding curtain,
it can act as an opaque limit to reinforce the limit of
the Grotekerkplein or become a threshold
significantly connecting the square with the
Delftsevaart canal. The city influences the activities
taking place in the past as a mostly pedestrian area,
117
the adjacent water course was easy to close, direct
contact, measured in human step, which leaves room
for contemplation and organizing a community
event. The induced concept TIME PERCEPTION -
when they move from the center, the promenade
feels the needed of junctions, hence shearing thus
creating a tissue, in relation to historical center.
The examples presented show that in international
practice, the most inventive solutions of modern
theaters connected to public spaces were found in
totally non-conformist locations, so, subscribe to this
tendency with an important example of
contemporary Bucharest. A walk in our study area
may reserve enough surprises in regards the urban
space.
4 Case study
Rethinking architecture by redefinition is about one
recent very big project developped in Bucharest, one
city which never stops offering provocative
situations. The studied area is located in proximity to
“0” km, close to historical City Center, and The
University of Bucharest, arount the perimeter
featuring a set of circulation routes of for drivers and
pedestrians, and common transportation.
“University” Subway Station is one of the most
important of the Bucharest metro line and develop
an large subterranean public space.
“Nicolae Balcescu” Square was in history of the town
an important area for commerce (fairs) and
entertainment, remembering the old “Emil Krateyl’s
Circus” (fig. 1 and 2), in the same place where is
located Bucharest National Theatre (T.N.B.) today
[10]. The story of the T.N.B. has been regularly
brought into focus for more than half a century. The
covering of the grand hall of the National Theatre
with its plaster archways arranged on several
registers, was the incidental response to the political
order given in the early 1980s, which aimed to
_Stănculescu M_2021_SP FA UAUIM
changed the facades resulting from the
implementation of the 1965 project drafted by
architect Horia Maicu in collaboration with
architects: Romeo Belea, Nicolae Cucu, Richard
Bordenache jr. and others (fig. 3). The issue of the
renovation of National Theatre has formed the
object of several public contests in 1956-57 and in
1962. [11]
The image proposed is a massive volume which
supported a spectacular canopy remembering
Voroneţ Monastery, and also Ronchamp Church by
arch. Le Corbusier. The works for new covering
structure, finished in 1984 according to the project of
arch. Cezar Lăzărescu (fig. 4), affected the interior
comfort of the hall by increasing the number of seats
with risky changes in the load bearing structure.
According to the present renovation and
consolidation project prepared by architect Romeo
Belea, the Ministry of Culture has decided to restore
the 1970’s image of theatre, also in parallel with
rethinking the entire interior architecture [12].
It will be restructured the optimal parameters of
visibility, audibility, intelligibility and ambience Great
Hall of the theater. National Theatre building will
become a public open 10-12 hours daily, with more
functions, running the criteria of major buildings in
the world theater: performances in several halls
(over 3,000 spots from 1720 to present) and show
relationships various spectators (art galleries,
exhibitions, antiques, museum, music and poetry
recital space, multi purpose hall, library, bars, cafe,
restaurant, etc) (fig. 5). Re-function the public space
aimed mainly-entered in the concept of wide
opening to the public.
The revitalization plan integrates the infrastructure
needs, strengthen the historical elements, providing
good tourist facilities, creates neighborhood spaces
and heritage walks, decongest the traffic and
improve the quality of space to allow both the
people of the city and tourist to enjoy the experience.
The public character of the Plaza is guaranteed by
the withdrawal of principal volume (The
Intercontinental Hotel) to the edge contribute to
create a public space; so the public square becomes
part of the building complex. Placing a vertical focus
for significant development close to the uncertain
spatial boundaries, at the end of a longitudinal
profile and a sinuous descent, seems excessive and
dissonant. Solving by a prospective end massive
volume (The National Theatre), placed a static
limitation and not a dynamic perception; is a point of
finality expressed, resting lead to vision after
completing a varied route (fig. 6). Another time
perception is the volumetric mass by its eccentric
position relative to the center of gravity of the site,
gives all the positive connotations of public open
space. Freedom to markets, pedestrian walkways,
shopping areas, parks, monuments, the space can
become unconventional "scenes", especially since we
can foresee temporary inserts, non-invasive, based
on light structures, etc. An older initiative
materialized: in front of theatre, an monument
dedicated to Ion Luca Caragiale was erected “The
Harlequin Carriage” sculpted by Ioan Bolborea
(fig.7). The Bucharest City Hall probably will
organize a contest to identify a solution for the
arrangement of this part of the University Square,
which could have also referred to the solution of the
renovation of the theatre.
5 Theatre building - public space – urban space
Building works and operational optimization of the
National Theatre "I.L.Caragiale" in Bucharest, define
the new cultural objectives and contribute to a new
strategy: to match the technical requirements, to
provide safetyness and secure to the public which
access the cultural act. What is new compared to
other studies is precisely the designing of the modern
theatre spaces according of multi criterial issues and
not unilaterally. Regarded as a CITY FRAGMENT –
the building of the theatre "aspire" to become
accessible for everyone; it remains faithful to a
model of direct relationship, immediate, a chance of
meeting between human beings, undivided by any
space obstacle. The subway is seen as a tool of social
interaction, seen as a public space, in the
determination of certain behavior, but also bi-
sensual relationship that itself consists of user needs.
Environmental issues: green design, energy
consumption, maintenance costs are now covered
from the design stage. Technology provides for
architects and designers of various specialties
freedoms, but also constraints; modern materials,
modern design. The evolution of architectural
expression must following "green" trends. Studying
these proposals is underlining the trend of
reconsidering the patterns, by proposing appropriate
directions of development according to social,
economic and technological realities. "The theater
building, in the great cultural capitals shows open
spaces where people can spend all day, whether or
not they go to see the play," says Prof. Dr. Arch
Romeo Belea, giving the example of Barbican
Theatre in London.
The main idea pursued and demonstrated by this
survey is the perpetual necessity to redefine the
theater performances and theater spaces, as to
achieve the proliferation of this kind of art in the
future.Current tendency of permanent modeling
theatrical shows for maintaining and increasing
public interest, require thorough study of the past,
the factors which have caused dramatic changes in
both the interpretation and the configuration of the
119
acting scenes, for outlining potential evolution
options of theatrical buildings architecture. The
evolution of indoor theatre spaces leads to a
"provisional" approach even in the case of durable
buildings; the spectacle spaces possibilities of
transforming according to the director’s indications
is needed. The casing is the architect’s privilege,
addressing to the public with his vision and the
spectacle inner box is left entirely up to the director
in the process of realizing his perception of dramatic
opera. The models proposed are rather a principle
"frame" than a physical space materialized. For
visualizing future theater areas, I consider more
important the dimension related to flexibility over
time which offers multiple configuration possibilities
for theatrical events rather than its geometric
configuration.
Urban design is the key factor in shaping and
managing space and generate the wished for quality
urban spaces. The concept of space and
concomitantly that of spatial quality includes
different meanings and dimensions. Space is
physical, including architecture and urban form.
Space is also socially constructed through various
forms of human interventions. Space is contested
and a reason for serious conflicts. Space is presented
and space represents. For planning, the
management of the competing uses for space
requires complex interventions. The making of better
places that are valued and have identity is an
enduring ambition of planning. And, returning to the
start of this brief reflection, the major challenge of
spatial planning is to find solutions for a more
sustainable urban millennium.
While globalization tends to promote homogeneity,
competitive cities have a strong individual and
particular cultural identity. Thus globalization
_Stănculescu M_2021_SP FA UAUIM
paradoxically calls for strengthening local and
regional identity. It is not an easy task planners have
to face in Europe. Promoting culture, heritage and
creative spaces in cities, while avoiding negative
social implications, requires much sensitivity and
strategic thinking, particularly in times, when cities
have to cope with the financial repercussions of the
global financial crisis.
In a long-term perspective based on private/public
partnership, this project would be the occasion to re-
think role and function of a massive urban system
made of public areas and buildings with public
destination. Therefore, an inventory must be carried
out in order to make a repertory of all cultural
buildings in the urban central area. Figuring out
different scenarios of urban regeneration according
to connect them, as well as specific characters of
each building, we can experiment an innovative
methodology of territorial marketing for public
places cohesion strategies.
Knowing that cultural economy are based both on
circulating cultural products that use global
structures (both material and immaterial items) and
fixed ones (permanent: monuments, museums… and
temporary: events, fairs…), would it be possible to
design these new theatre buildings and public areas
as a cultural in a full degree? They must be attractive
(not only for students and researchers) for both
simple visitors and tourists. City-centre often provide
some of the vital elements of ‘alternative’ lifestyles,
such as strong identities, opportunities for
interaction, diversity and flexibility. These facts
illustrate the need for a better understanding of the
relationships between place effects and city-centre
capability to attract creative people and activities.
Planning Night Life in the City will be the ways that
space – its social construction, contesting and
management – are implicated in the dynamics of a
diverse, often unequal, society; consequently, space
is contested and a reason for serious conflicts. This
can be explored at various spatial scales.
According to Hanna Arendt’s “The Human Condition”
[13], the public space of democracy can be defined
as the ambit where all the discursive issues can show
up their many-sidedness and people can freely show
up their own plurality by acting and uttering their
plural opinions. Thus, the public space of democracy
coincides with the political space of freedom. In this
track, we would like to emphasize the notion of
space as: the socially constructed and even
contested place of our meeting with the other(s), the
physical and metaphorical arena where – according
to Hannah Arendt – democracy can nurture and
flourish and the sphere where to claim for and have
recognized full rights of citizenship. If the sense
(when not the aim) of politics is the freedom of
plurality, and therefore understanding a political
situation means acknowledging a large framework
of different viewpoints and positions from which the
situation can be considered and judged, this
recognition does not have individuals as its exclusive
object but also the spaces and places of the city,
negotiating, in the city spaces, different forms of
interaction and cohabitation. This is not an easy,
natural or automatic process. As a matter of fact,
the emotional and identity-laden perception of space
changes as well: fear and insecurity are becoming –
in many cases – the most evident signs, at the
individual as well as the political level. (Fig. 8).
How can planning and planners cope with all this?
Which theoretical issues and practical experience
have to be considered, in order to ensure plurality
and freedom in the city space that is the physical
place of the space of democracy? Which discuss
strategies for social progress, such as fairer use
and/or distribution of spaces that improve quality of
life: spaces where young people feel comfortable,
spaces for cosmopolitan mix, spaces for democracy,
spaces for tourists visiting Bucharest, green spaces
and so on.
The aim is to discuss a new spatial phenomenon,
shaped by temporary activities and users, that
manifests itself as a continuously changing network
of spaces, thus forming a parallel and intermittent
city. The incorporation of urban spaces in this
intermittent city, by individuals or groups, time and
again questions the inclusive character of the city
and converts the urban space into an arena, in which
citizens are trying to conquer the city from
institutional organizations. Urban planners and
policymakers must deal with the increasing diversity
in demands and whishes from the multicultural
society.
6 Conclusions. re-building public (plural) spaces
In recent years, the emergence of a new
environmental culture is posing new challenges to
public space management. The emerging
environmental culture is challenging land use and
public space management. The general idea of the
plan was to work not on an inventory of listed assets,
a traditional approach of the culture of conservation,
but on the correlations – functional, perceptive,
symbolic – between assets, considering processes
and dynamics of change, more than buildings and
monuments. Urban social movements are claiming
public spaces that reflect stronger concerns for
sustainability, climate change and environmental
quality. What are the expectations, fears and needs
of the inhabitants of these areas? According to
which values, rules and norms is contemporary
urban space being shaped? To facilitate future
choices for location and theatrical space
121
development, this research structures a theoretical
framework that lays out mutual relationships
between design and planning processes, and the
juxtapositions of everyday rhythms, urban discourse
and practices associated with the environments. The
theoretical findings that identify sustainable ways
relating to models of social life may serve in
formulating design guidelines for future projects.
Explore a quest for new forms of future-oriented
urban environments incubating and fostering
creativity and innovation as the basic needs of both
today’s and future’s spaces. Exploring the issue of
the ‘threshold areas’ in its double interpretation: as
physical places where marginal or excluded groups
are forced to experiment collective actions in order
to gain better (urban) life conditions or as metaphor
of an infra-space between private and public sphere,
which is also as a precondition for the existence of
the public space of democracy.
Finally, from an economic point of view, the physical
urban form plays a role in speeding – or retarding –
innovation. While there is broad agreement that
innovation is the key to the economic success of
cities, regions and countries, surprisingly little is
known about the precise links between innovation
and physical urban form. While design is a key
manifestation of innovative practices, how can urban
design foster innovation in cities? How can
innovation be promoted without undermining the
identity, character, and cultural heritage of places?
In search for building an understanding of spatial
quality I consider essential the relational nature of
space that is conceived according to temporal
dimensions. The example shows that a key in
adapting to the pace of change within the
_Stănculescu M_2021_SP FA UAUIM
contemporary spatial production is the practitioners’
capability to develop the habit of reflective action.
The revitalization of an urban area by erecting or
redefinition of a theatre building - necessary or
opportunistic – was captured in a few recent
international examples; the integration of some
theatre buildings or other structures to house
cultural functions, has the result to revitalize and
evolve those areas as civic spaces with genuine and
multiple public attractions. Trough the art of theatre,
both the site, as much as the theatrical building
reciprocal provide new meanings. You must look at
designers as spatial explorers that approach spatial
analyses from a phenomenological viewpoint. They
assume different roles alternatively, by performing
sensorial, conceptual, institutional, and rhythm-
analyses of places. I define the design dialectics as a
dynamic understanding of a place’s biography across
the following moments: a) a sense that contours an
external image, b) the conception that leads to a
professional image, and c) the life that creates lived
experiences and an enduring civic presence of a
place. In its remarkable evolution, the field has
become increasingly eclectic and interdisciplinary,
enriched by influences from the humanities, and
social and natural sciences.
Referințe/ References
[1] Prezenta lucrare de poziție (profesională) servește, de
asemenea, ca o orientare cu privire la oportunitatea unui concurs
public de arhitectură care include spațiul urban situat în fața TNB
și a Hotelului Intercontinental.
[1] The present position paper serves also as a guideline
regarding the opportunity of a public architectural competition
which includes the urban space located in front of TNB and The
Intercontinental Hotel.
[2] Zevi, Bruno - Codul anti-clasic - limbajul arhitecturii moderne,
tradus de G. Tabacu, Ed. Paideia București 2000, p. 32-33
[2] Zevi, Bruno - The anti classical code - the language of modern
architecture, translate by G. Tabacu, Ed. Paideia Bucharest 2000,
pg 32-33
[3] Id. [2], pg 14
[4] Id. [2], pg 40-41
[5] Dufrene, Bernadette - Centre Pompidou 30 de ani de istorie,
Editions du Centre Pompidou, Paris, 2007
[5] Dufrene, Bernadette - Centre Pompidou 30 years of History,
Editions du Centre Pompidou, Paris, 2007
[6] Opera și balet Den Norske - Oslo (Norvegia). Arhitecți:
Snohetta 2008, (Arhitectii și Bucureștiul 27.03.2010)
[6] Den Norske Opera & Ballet - Oslo (Norway). Architects :
Snohetta 2008, (Arhitectii si Bucureștiul 27.03.2010)
[7] Premiul european pentru spațiul public urban - Barcelona
2010 - www.cccb.org - Centre de Cultura Contemporània de
Barcelona - Montalegre 5 - 08001 Barcelona
[7] European prize for urban public space – Barcelona 2010 -
www.cccb.org - Centre de Cultura Contemporània de Barcelona -
Montalegre 5 - 08001 Barcelona
[8] Podium de teatru - Rotterdam (Olanda). Atelier Kempe Thil.
2009 (Arhitectii și Bucurestiul 27.03.2010)
[8] Theatre Podium - Rotterdam (Netherlands). Atelier Kempe Thil.
2009 (Arhitectii si Bucurestiul 27.03.2010)
[9] Id [7] - Activatori urbani: Podium de teatru și Grotekerplein,
Rotterdam [Olanda] Mențiune specială 2009
[9] Id [7] - Urban Activators: Theater Podium & Grotekerplein,
Rotterdam [Netherlands] 2009 Special Mention
[10] în 1954, Circul de Stat situat pe Bvd. Nicolae Bălcescu, în
Circul fostului Emil Krateyl, în același loc în care se află T.N.B. în
zilele noastre, (Iacob, Ana - O istorie a circului românesc: de la
pehlivani la acrobați
www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/o-istorie-circului-
românesc-pehlivani-acrobaţi)
[10] in 1954, State Circus located on Bvd. Nicolae Bălcescu, into
the former Emil Krateyl’s Circus, in the same place where is
located T.N.B. in our days, (Iacob, Ana - O istorie a circului
românesc: de la pehlivani la acrobaţi
www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/o-istorie-circului-
românesc-pehlivani-acrobaţi)
[11] În 1956-1957, competiția pentru Piața „N. Bălcescu”, iar în
1964, concursul pentru Proiectul Teatrului Național. (Ioan,
Augustin - Concursuri de arhitectură în perioada comunistă)
www.arhiforum.ro/agora/
[11] In 1956-1957 the competition for "N. Bălcescu" Square, and in
1964 the competition for The National Theatre Project. (Ioan,
Augustin – Architectural contests in communist period)
www.arhiforum.ro/agora/
[12] (proiectul de 51 de milioane de euro, suma de 27 de milioane
de euro va proveni din credit extern) - Interviu cu Adriana
Popescu, Departamentul de Strategie Culturală, Comunicare și PR
pentru Ziarul Adevărul: 2011-04-28
[12] (51 million euro’s project, the amount of 27 million euro’s will
come from external credit) - Interview with Adriana Popescu,
Department of Cultural Strategy, Comunication and PR for
Newspaper Adevărul: 2011-04-28
[13] Arendt, Hannah (1958) Condiția umană (Chicago, IL:
Universitatea din Chicago Press). Arendt, Hannah (2005)
Promisiunea politicii (New York: Schocken Books).
[13] Arendt, Hannah (1958) The Human Condition (Chicago, IL:
The University of Chicago Press). Arendt, Hannah (2005) The
Promise of Politics (New York: Schocken Books).
Citare articol curent / Citation:
(Ro)
Stănculescu M. (2021). Situl și clădirea teatrului, prin arta
teatrului, oferă reciproc noi semnificații. în Teoria proiectului de
arhitectură. Idei construite. SP FA UAUIM. EUIM – Editura
Universitară Ion Mincu, București.
(En)
Stanculescu M. (2021). The site and the theatre building,
through the art of theater, reciprocally provide new meanings.
- in Architectural design theory. Built ideas. SP FA UAUIM. EUIM –
Ion Mincu University Publishing House, Bucharest.
-
_Stănculescu M_2021_SP FA UAUIM
 3
CERCETARE PRIN
PROIECT
RESEARCH BY
DESIGN

TEORIA PROIECTULUI DE ARHITECTURĂ

IDEI CONSTRUITE
ARCHITECTURAL DESIGN THEORY.
BUILT IDEAS
 Anca MITRACHE
Ipostaze sustenabile ale arhitecturii
Sustainable interfaces of architecture
 rezumat
Ipostaze sustenabile Reconcilierea imperativelor tehnologice cu intențiile
formalizării spațiale într-o cheie locală, precum și cu
ale arhitecturii mediul în care cele două componente vor produce un
efect, reprezintă una dintre problemele sensibile cu care
se confruntă astăzi practica de arhitectură. Formularea
Sustainable interfaces unei relații optime între arhitectura contemporană și
tehnologiile bio-compatibile poate conduce la direcții de
of architecture investigare neașteptate în arhitectură - prin analiza
posibilităților de evoluție pe de o parte și, pe de altă parte,
a relației dintre funcțiune, tehnologie, cost, organizare
spațială și expresie arhitecturală.
cuvinte cheie
arhitectură, sustenabilitate
abstract
The reconciliation of technological imperatives with the
intentions of spatial formalisation in a local key, as well as
the environment in which the two components will create
an impact, represents one of the imperative problems
which face the practice of architectural design today. By
achieving the ideal, balanced relationship between
contemporary architecture and bio-compatible
technologies we can open unexpected new paths of
research in architecture - through the investigation of the
opportunities of evolution on the one hand, and through
the connection between function, technology, cost, spatial
structure and architectural expression on the other.
keywords
architecture, sustainability

Anca MITRACHE
mitracheus.anca@gmail.com

Prof. Dr.Arhitect, SP*, FA UAUIM

Prof. Dr.Architect, SP*, FA UAUIM

*Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură

Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
*Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
129

INTRODUCERE În cadrul direcțiilor arhitecturale, aspecte privind

Reconcilierea imperativelor tehnologice cu intențiile
formalizării spațiale într-o cheie locală, precum și cu
mediul în care cele două componente vor produce
un efect, reprezintă una dintre problemele sensibile
cu care se confruntă astăzi practica de arhitectură.
Formularea unei relații optime între arhitectura
contemporană și tehnologiile bio-compatibile poate
conduce la direcții de investigare neașteptate în
arhitectură - prin analiza posibilităților de evoluție
pe de o parte și, pe de altă parte, a relației dintre
funcțiune, tehnologie, cost, organizare spațială și
expresie arhitecturală. (Fig.1)
protecția consumului de energie subliniază o serie
de principii de dezvoltare durabilă a mediului
construit care, prin teorie, metodă și practică de
proiectare, pot și trebuie să răspundă unei abordări
etice. Acest lucru oglindește un mod de reflexie
asupra unei posibile transformări a arhitecturii, a
teritoriului și a orașului. Termeni precum "economia
verde", "orașe inteligente", "tehnologii emergente"
au fost lansați pentru a clarifica diferitele poziționări
și modificări ce pot contribui la reechilibrarea
societății actuale.

Din punct de vedere estetic, procesul proiectării

parcurge variante, experimente, cercetări și analize
pentru a reprezenta un spațiu arhitectural ce
exprimă o anume intenție. Elementele relevante în
cheie sustenabilă ale arhitecturii actuale definesc fie
elemente de limbaj formal, fie o anumită sintaxă
legată de spațiu, fie ambele. Analiza prezentată în
continuare include studii de caz, studii referitoare la
elemente formale, inovații, propuneri
compoziționale, și variante de materialitate.
Subiectele menționate au fost dezvoltate și
Fig.1* Case tradiționale și diagramele de umbrire
aferente / Traditional houses. Shadow diagrams
(pagina anterioară / previous page)
Fig.2* Schemă de principiu a abordării
etice/estetice în proiectare / General diagram of
the ethical / aesthetic approach in design
*Imagini pentru publicare trimise de autorul
articolului, Mitrache A. / Images for publication
sent by the article’s author, Mitrache A.

îmbogățite prin experiment și cercetare. Studiul ar

urma să se desfăşoare trecând în revistă exemplele
de referință ale arhitecturii locale, elemente ce au
generat de-a lungul timpului o tipologie spațială
specifică în arhitectură, printr-un anumit tip de
răspuns construit pentru o anume necesitate.
Perspectiva spațiului proiectat vizează un anumit tip
de relație a obiectului de arhitectură cu contextul
funcție de mesajul țintit - cultural, istoric, social,
ambiental, funcțional etc. Elementele sale
constitutive ar trebui să se situeze într-o relație
sinergică ce definește simbolic compoziția de
ansamblu prin proporții, prin imagine și/sau formă.
(Fig.2)

_Mitrache A_2021_SP FA UAUIM

ABORDARE ETICĂ – DESIGN SUSTENABIL energiei termice;- bună izolare termică a anvelopei.
Procesul de proiectare a unei clădiri reprezintă lucrul (Fig.4)
în echipă, o colaborare între arhitecți, ingineri de Echilibrul dintre expresia structurală, materialitate și
structură, ingineri de instalații, economiști, geologi, formă, detaliu și, cel mai important, lumină (ca
topografi, experți tehnologi și, desigur, auditori element unificator al compoziției spațiale și
energetici. Echipa investighează aspecte ale mediului volumetrice) constituie un element-cheie în
natural și construit în care va fi integrată noua exprimarea intenției arhitecturale. Asigurarea
clădire și calculează impactul viitoarei construcții. luminii naturale precum și a celorlalte elemente ale
Procesul de proiectare, evoluează de la concept spre percepției spațiale potențează capacitatea expresivă
o anumită compoziție volumetrică, trebuie să țină a arhitecturii și, împreună cu modalitățile de
cont de toți acești factori, rezultând o abordare exprimare derivate din artă, pot crea tipuri noi de
sistemică. În final, clădirea reprezintă un mecanism: abordare expresivă specifică arhitecturii și pot
părțile constructive ale clădirii, care funcţionează îmbogăți semnificația pe care aceasta o poate evoca.
împreună, si care dezvoltă un anumit comportament (Fig.5)
din punctul de vedere al consumului de energie, ce
trebuie prognozat și prevăzut prin proiect. Arhitecții
acordă atenție coerenței de percepere a spațiului
prin compoziția volumetrică de ansamblu, dar în
egală masură ei trebuie să includă în conceptul inițial
și "anvelopa" clădirii - (element cu comportament
termic), precum și configurația și poziția
dispozitivelor de control a ventilării (încălzirii / răcirii
aerului interior, sistemelor electrice și automatizate
de control ambiental) interioare etc. (Fig.3)

ABORDARE ETICĂ – PRINCIPII PASIVE

În procesul de proiectare, unul dintre primii pași ce
trebuie luați în considerare este utilizarea principiilor
DESIGNULUI PASIV:- condițiile de amplasare;- poziția
pe teren a volumului în funcție de orientarea față de
punctele cardinale;- accesibilitatea, conectivitatea;-
structura și conformarea generală;- utilizarea
materialelor. Exemplele care urmează vor ilustra
utilizarea câtorva dintre principiile conformării
arhitecturale:- bună iluminare și orientare
cardinală;- bună ventilare a clădirii (generând
convecția aerului prin conformarea volumetrică);-
utilizarea de dispozitive simple pentru economia Images from the author
131
(pagina stângă / left page)
Fig.3* - Consumul de energie pentru uz casnic / Energy
consumption for household use
Fig.4 Schema a comportării termice a climatului interior al unei
locuințe sustenabile / Diagram of the thermal behaviour of the
indoor climate of a sustainable home
(pagina curentă / current page)
Fig.5* Schema comportării termice și a dispozitivelor de control a
circulației aerului interior - locuință str. V. Gherghel / Diagram of
the thermal behaviour and of control devices for air circulation
Fig.6* - Schema comportării termice și a dispozitivelor de control
a circulației aerului interior - locuință str. Șoimăreștilor / Diagram
of the thermal behaviour and of control devices for air circulation,
house on Soimarestilor Str.
*Imagini pentru publicare trimise de autorul
articolului, Mitrache A. / Images for publication
sent by the article’s author, Mitrache A.
ABORDARE ETICĂ – VENTILAȚIA NATURALĂ ÎN
CLĂDIRE
În acest exemplu pereții și terasa au fost izolate cu
un strat de polistiren expandat de 10 cm grosime.
Legislația construcțiilor din România prevede că
pereții trebuie izolați cu cel puțin 10 cm, iar
grosimea minimă a izolației termice pentru terase ar
trebui să fie de 15 cm. Studiile de specialitate privind
consumul de energie în clădiri evidențiază, de
asemenea, necesitatea de a majora grosimea
straturilor de izolare termică pentru terase (de la 12
la 15 cm); subsolul ar trebui să fie izolat spre exterior
cu cel puțin 8 cm. (Fig.6)
Una dintre prioritățile proiectării este asigurarea
calități aerului interior. În cazul clădirilor sustenabile,
sistemul de recuperare a căldurii din aer poate
produce valori nelf cu HR ≤ 75%. Pentru a asigura un
nivel convenabil al confortului interior, aerul curat ar
trebui introdus în clădire la cel puțin 16,5 ° C, fapt ce
_Mitrache A_2021_SP FA UAUIM
conduce la consumul unei energii pel<= 0,45 Wh /
m³. În plus, anvelopa clădirii trebuie să fie cât mai
etanșă posibil (<3%), cu un zgomot ambiental
interior de maxim 25dB. (Fig.7)
Ferestrele trebuie să aibă o valoare a coeficientului
de transmisie U nu mai mare de 0,8 W / (m²K), cu o
valoare de transmitere a radiației termice (g) de
50%. Una dintre cele mai bune soluții este fereastra
triplex, deși această alcătuire este mai costisitoare.
Geamurile cu sticlă dublă au un coeficient de
transmisie de 0,5 W / (m²K), iar sistemul se află într-
o evoluție continuă: ferestrele cu patru straturi de
sticlă (și vid între geamuri) permit valori mai mici de
0,3 W / (m²K). Mai mult decât atât, în combinație cu
filmele disponibile în diverse culori, acest tip de
geam poate fi folosit ca și componentă estetică în
proiectarea fațadelor. (Fig.8)
O anvelopă etanșă ajută la îmbunătățirea
performanței în zonele cheie ale clădirii, crește
nivelul de protecție împotriva zgomotului și asigură
confortul termic. Un test de vânt aplicat ușilor unei
clădiri sustenabile ar trebui să prezinte pierderi de
aer care nu depășesc 0,6 din volumul clădirii pe oră
la o presiune de 50 Pascali. Mai mult decât atât,
eficiența unității de ventilare cu un convertor de
căldură (responsabil pentru extragerea căldurii din
aerul interior și refolosirea acestuia) se aplică numai
clădirilor cu pierderi de aer reduse. În același timp, o
modelare adecvată a volumetriei poate facilita
circulația aerului interior. (Fig.9)
133

_Mitrache A_2021_SP FA UAUIM

Fig.7* Schema comportării termice și a circulației aerului în clădire
- locuință str. Sutașului / Diagram of the thermal behaviour and
air circulation, house on Sutasului Str.
Fig.8* Schema comportării termice și a circulației naturale a
aerului în clădire Imobil str. Polonă / Diagram of the thermal
behaviour and air circulation, house on Polona Str.
Fig.9* Schema comportării termice și a circulației naturale a
aerului în clădire - Imobil str. Logofăt Tăutu / Diagram of the
thermal behaviour and air circulation, building on Logofat Tautu
Str.
Fig.10* Diagrame compoziționale ale arhitecturii tradiționale /
Compositional diagram of traditional architecture
Fig.11* Diagrama spațiilor de influență a volumelor principale
locuință / The diagram of spaces of influence of the main volumes
*Imagini pentru publicare trimise de autorul
articolului, Mitrache A. / Images for publication
sent by the article’s author, Mitrache A.
ABORDARE ESTETICĂ - ATITUDINI ALE DESIGNULUI
SUSTENABIL
- arhitectura contextuală din punct de vedere al
elementelor de limbaj formal;- potențarea
atributelor relevante ale contextului și reformularea
calităților arhitecturale ale spațiului; proiectarea în
relație cu specificul cultural și lucrul cu spațiile și
elementele arhitecturale într-o manieră
compozițională logică- arhitectură contextuală
contrastantă proiectarea spațiilor în cheie
internațională, globală.
Mecanisme ce merită luate în considerare:-
presiunea modernizării;- îmbunătățirea nivelului de
trai;- noile cerințe de mediu.
Abordarea estetică printr-o atitudine sustenabilă
implică cunoașterea elementelor de continuitate
culturală privite din punct de vedere sustenabil și a
reperelor specifice ale sitului. Când spunem acest
lucru, ne gândim nu numai la exemple tradiționale
de arhitectură, ci și la manifestări arhitecturale
moderne. Ambele reprezintă, în acest caz, "expresia
spațială a spiritului local". (Fig.10)
ABORDARE ESTETICĂ – SINTAXA SPAȚIALĂ
-teorii, metode și tehnici ale sintaxei spațiului; -
analiza conceptelor și sistemelor arhitecturale,
determinarea rolului lor în crearea arhitecturii
durabile, a unei societăți mai bune și a unui proces
de proiectare informat; -aplicarea conceptelor
teoretice și analitice la studiile de caz practice.
Abordarea ESTETICĂ face referire la elementele de
identitate prin analiză și metode de lucru ce
utilizează componentele și conceptele arhitecturale.
Aceste aspecte conferă echilibru clădirii ca întreg.
Proiectele prezentate în continuare urmăresc să
puncteze două aspecte ale aceleiași probleme:
135
arhitectura percepută atât ca gest etic, cât și ca gest
estetic. (Fig.11)
ÎN LOC DE CONCLUZIE
Clima a influențat de-a lungul timpului caracterul
arhitecturii. Exemplele studiate au înfățisat câteva
dintre proiectele recente care au integrat principiile
pasive ale arhitecturii durabile în zona noastră.
Proiectarea ia în calcul câteva componente esențiale
ce privesc Principiile Pasive de utilizare a energiei
neconvenţionale:
-Context - analiza existentului, sinteza informațiilor
relevante legate atât de functionarea viitoarei
propuneri într-un tesut (urban) existent, cât și a
elementelor legate de orientare față de punctele
cardinale, circulația aerului în zona, natura terenului,
a reliefului, caracteristici climatice locale, dar și
accesibilitate și relaţionare cu vecinătatea, context
socio-cultural etc.
-Concept - ca răspuns la problematica și
oportunitățile furnizate de analiza contextului și a
temei de proiectare.
-soluții optime privind eficientizarea consumului
de energie a viitoarei propuneri :
• conformare spațial-volumetrică - functiune
versus caracteristici teren / amplasament
• conformare spațial-volumetrică - functiune
versus orientări cardinale
• conformare spațial-volumetrică - funcțiune
versus vânturi dominante / fenomene locale
• conformare spațial-volumetrică – funcțiune
versus circulația naturala a aerului in clădire
• conformare spațial-volumetrică – funcțiune
versus suprafețe / spații luminate natural
-Structurare spaţială - răspunsul spațial-formal
obținut reflectă soluția de structură și materialul ales
în acord cu tema și cu raportul cel mai eficient
privind costuri contra timp de execuție.
_Mitrache A_2021_SP FA UAUIM
-Funcțiune - conceperea unei rezolvări funcționale
mcoerente, complete și conforme cu strategia
eficienței energetice pe ansamblu clădire
-Tehnologii - realizarea unui demers de concept și
proiectare complet și coerent într-un sistem integrat
(arhitectură, urbanism, structură, instalații,
peisagistică etc.)
Strategiile menționate anterior sunt utilizate alături
de inovațiile tehnice, cerințele funcționale și o
atentă detaliere pentru a propune clădiri cu
comportament eficient al consumului de energie și
care permit o gamă largă de expresii arhitecturale.
Reconcilierea imperativelor și oportunităților
tehnologice cu preocupările umane mai ample
precum și cu cele legate de mediul înconjurător
reprezintă, astăzi, una dintre cele mai provocatoare
probleme cu care se confruntă arhitectura.
Sursa imaginilor / Source of images:
Fig.1 Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii în România, Vol. 1,
Editura Academiei Române, 1963, București;
/ Georgică Mitrache, Tradiție și modenism în arhitectura
românească, Editura Universitară Ion Mincu, 2008, București;
Fig.1 Grigore Ionescu, The History of Architecture in România, Vol.
1, Romanian Academy Press, 1963, Bucharest;
/ Georgică Mitrache, Tradition and modernism in romanian
architecture, Ion Mincu University Press, 2008, Bucharest;;
Fig.2-9 Sursă proprie autor;
Fig.2-9 Author's sources;
Fig.10,11 Georgică Mitrache, Tradiție și modenism în arhitectura
românească, Editura Universitară Ion Mincu, 2008, București.
Fig.10,11 Georgică Mitrache, Tradition and modernism in
romanian architecture, Ion Mincu University Press, 2008,
Bucharest.
(english version)
INTRODUCTION
The reconciliation of technological imperatives with
the intentions of spatial formalisation in a local key,
as well as the environment in which the two
components will create an impact, represents one of
the imperative problems which face the practice of
architectural design today. By achieving the ideal,
balanced relationship between contemporary
architecture and bio-compatible technologies we can
open unexpected new paths of research in
architecture - through the investigation of the
opportunities of evolution on the one hand, and
through the connection between function,
technology, cost, spatial structure and architectural
expression on the other. (Fig.1)
From an aesthetic point of view, the design process
goes through experiments, research and analysis in
order to achieve the representation of an
architectural space which expresses a certain
compositional intention. Relevant sustainable
aspects in today’s architecture define either
elements of formal language, a certain syntax linked
to the space, or both of the above.
The analysis includes case studies, research of formal
and composition elements, materiality and
innovations. These subjects were developed and
enriched by experiment in architectural design and
research.
The following study (Fig.2) aims to bring to attention
valuable examples of local architecture, which with
time have generated a specific typology of space as a
certain built type of response to a certain type of
necessity. The architectural space generates a
particular type of connection between the built
object and its context according to the message it
intends to convey, whether it has a cultural,
historical, social, environmental, or functional
nature.
Its constitutive elements should be in a tight
connection which defines, at a symbolic level,
through proportions, image and/or shape, the
overall composition.
Architecture as profession is nowadays the subject of
regulations concerning the consumption of energy
and sustainable principles of development for the
built environment which should reflect - through
theory, methods and design - an ethical approach in
an aesthetic manner. This approach involves a
specific introspection regarding the possible ways of
transformation in connection to architecture and
urban territory. Concepts such as "green economy",
"smart cities", "emerging technologies" have been
defined in order to clarify the various positions and
shifts which can contribute to the reevaluation of the
present society - built environment relationship.
ETHICAL APPROACH - SUSTAINABLE DESIGN
The process of building design is a team effort - a
collaboration between architects, structural
engineers, systems engineers, economists,
geologists, topographers, technology experts and, of
course, energy auditors. This complex team has to
investigate aspects of the existing natural and built
environment into which the new building will be
integrated, and to calculate the impact of the future
construction. The design process, evolving from
concept to a particular volumetric composition, has
to take into account all of these factors, resulting in
a systemic approach. In the end, the building itself is
a system: the constructive parts of the building,
working together, develop a certain behaviour from
the point of view of the energy consumption, which
should be anticipated and included in the project.
137
The architects pay attention not only to the
volumetric composition, but also show a keen
interest in the building’s “skin” - its envelope (a
thermal active element) - and in the configuration
and distribution of intelligent control systems of
ventilation (air heating/cooling, automated electrical
and environmental control systems). (Fig.3)
ETHICAL APPROACH - PASSIVE PRINCIPLES
In the process of architectural design, one of the
initial steps to take into consideration is the use of
PASSIVE DESIGN PRINCIPLES:
Principles regarding the analysis of the site of the
future building:
- site conditions
- on-site position of the volume according to cardinal
orientation
- accessibility, connectivity
- structure and overall compliance
- use of materials.
(Fig.4)
The following examples illustrate the use of some of
the architectural compliance principles:
- good lighting and cardinal orientation
- good ventilation in the building (generating air
convection through spatial volumetric conformation)
- use of simple devices to aid in the economy of
indoor thermal energy
- good thermal insulation
The balance between structural expression, material
and form, detail, and most importantly light as the
unifying element of the spatial and volumetric
composition can constitute key-elements in
expressing architectural intention. The component of
light and other elements of spatial perception
increase the expressive capacity of architecture and,
along with the ways of expression derived from art,
_Mitrache A_2021_SP FA UAUIM
can create new types of specific expressive approach
to architecture and enrich the meaning that it could
evoke. (Fig.5)
In the following example, the walls and terrace were
insulated with a 10 centimeters thick layer of
expanded polystyrene. Construction legislation in
Romania stipulates that walls should be insulated
with layers of at least 20 cm, while the minimum
thickness of thermal insulation for terraces should be
15 cm. Expert studies in building energy also
highlight the need to increase the thickness of the
thermal insulation layers for terraces (from 12 to 15
cm); the basement too should be insulated with an 8
cm exterior layer.
ETHICAL APPROACH - NATURAL VENTILATION
INSIDE THE BUILDING
One of the main design priorities is the quality of
interior air.
For sustainable buildings, the system of heat
recovery from the air may produce values around
nelf, HR ≤ 75%. In order to guarantee a convenient
level of interior comfort, fresh air must be introduced
into the building with a temperature of at least
16.5ºC through the consumption of an energy of
pel≤0.45W h /m³.
Furthermore, the building’s envelope must be as
tight as possible (<3%), with a maximum of 25dB for
the ambiental noise (A). (Fig.6)
The value of the coefficient of transmission “U" for
windows should be lower than 0.8 W / (m²K), with a
transmission of heat radiation (g) of 50%. One of the
best solutions is the triplex window, although they
tend to be pricier. Double glazed windows have a 0.5
W / (m²K) coefficient of transmission, and the system
is rapidly evolving: windows with four layers of glass
(with vacuum between the panes) allow for values of
less than 0.3 W / (m²K). Moreover, in combination
with cling films available in various colours, this type
of glazing can be used as a façade design
component. (Fig.7)
Envelope tightness helps improve performance in key
areas of the building, it raises the level of protection
against noise and ensures thermal comfort. A wind
test applied to the doors of a sustainable building
should show air losses no bigger than 0.6 of the
building’s volume per hour (n50≤0.6 h ֿ¹) at a
pressure of 50 Pascals. Moreover, the efficiency of
the ventilation unit with a heat exchanger
(responsible for drawing heat from the interior air
and reusing it) applies only to buildings with reduced
air losses. At the same time, an adequate shaping of
the geometrical volume can facilitate interior air
circulation. (Fig.8)
AESTHETIC APPROACH - ATTITUDES OF
SUSTAINABLE DESIGN
- contextual architecture from the point of view of
architectural elements;
- emphasis on contextually relevant attributes and
the reiteration of the architectural qualities of space;
the design process in relation to specific cultural
elements and the use of elements of architectural
expression in a logical compositional manner
- contrasting contextual architecture designing in a
manner of expression which is internationally
recognizable
Mechanism to be considered:
- the pressure of achieving present standards
- improvement of quality of life
- new environment requirements
A sustainable approach from an aesthetic point of
view involves knowing the elements of cultural
continuity (seen from a sustainable point of view)
and the cultural landmarks specific to the site. When
asserting this, we consider not only traditional
examples of architecture, but also modern
architectural manifestations. Beth represent, in this
case, the "spatial expression of genius loci". (Fig.10)
AESTHETIC APPROACH - SPATIAL SYNTAXIS
- theories, methods, and expression techniques of
spatial syntax;
- the analysis of concepts and architectural elements;
assessing their role in the process of creating durable
architecture; an adequate answer to the present
society and a well-informed design process;
- using theoretical and analytical concepts in case
studies.
The aesthetical approach uses architectural elements
by means of analysis and working methods specific
to the field of art. A good knowledge of concepts
familiar to the process of creation and the
transformation of artistic composition such as scale,
proportion, rhythm, compositional balance
represents the guarantee of a well calibrated
building. From a cultural sustainability point of view,
the use of elements that are culturally and locally
familiar as a supplement to the formal means of
expression should lead to the development of a
unique architectural object which is culturally as well
as anthropically sustainable.
The following projects aim to emphasize two facets
of the same problem: architecture perceived as an
ethical gesture and architecture as an aesthetic
object. (Fig.11)
INSTEAD OF CONCLUSION
Over time, climate has represented a powerful
influence on the character of architecture. The
examples presented above illustrate some of the
more recent project which have integrated the
139

passive principles of sustainable architecture in our The reconciliation of the imperatives and
region. Contemporary architecture takes into technological opportunities with the broader human
consideration a few essential components regarding concerns as well as those related to the
Passive Principles of renewable energy consumption environment, represents nowadays one of the most
in the built environment: challenging problems facing architecture.
- CONTEXT - the analysis of existing context, the In order to offer, in nowadays practice, a concept of
synthesis of relevant information regarding the building with efficient energy consumption
development of the proposed building in the existing behaviour, it is necessary to include the strategy
urban fabric as well as aspects concerning cardinal mentioned above in the design process. Together
orientation, air currents in the area, the nature of with the technical innovations and state of the art
the topography, micro-climate characteristics, smart devices, these strategies can - in an
accessibility and relation to the vicinity, socio- appropriate functional scenario- offer the chance of
cultural context etc. a new architectural expression ready to be explored.
-CONCEPT - as answer to the problems and
opportunities resulted from the study of the context
and of the project theme;
-adequate solutions regarding the efficiency of
energy consumption in the proposed building: Citare articol curent / Citation:
- spatial-volumetric conformation - function
vs plot characteristic (Ro)
- spatial-volumetric conformation - function Mitrache A. (2021). Ipostaze sustenabile ale arhitecturii. în
Teoria proiectului de arhitectură. Idei construite. SP FA UAUIM.
vs cardinal orientation EUIM – Editura Universitară Ion Mincu, București.
- spatial-volumetric conformation - function
vs dominant winds/local phenomena (En)
- spatial-volumetric conformation - function Mitrache A. (2021). Sustainable interfaces of architecture. in
Architectural design theory. Built ideas. SP FA UAUIM. EUIM –
vs natural air circulation inside the building Ion Mincu University Publishing House, Bucharest.
- spatial-volumetric conformation - function
vs surfaces/spaces with natural light
-SPATIAL STRUCTURE - the formal-spatial answer
reflects the chosen structural and tectonic solution
according to the project brief and the most efficient
proportion between cost and time of execution
-FUNCTION - the proposal of a coherent and complex
functional solution, compatible with the strategy of
energetic efficiency for the entire building.
-TECHNOLOGIES - the development of a complex and
coherent approach for an integrative system of
design (architecture, structure, installation,
landscape etc)

_Mitrache A_2021_SP FA UAUIM

_Mitrache A_2021_SP FA UAUIM
 Ana-Maria VESA-DOBRE
Expresivitatea structurilor spatiale
atipice
The expressivity of atypical spatial
structures
 rezumat
Expresivitatea Prezentarea acestor tipuri de configurații spațiale nu are
structurilor spațiale atipice pretenția de a epuiza tema, cu atât mai puțin tendințele
acesteia, ci doar punctează câteva dintre aspectele
predominante ale subiectului. Ideile descrise aici au fost
dezvoltate parțial și în prelegerile anterioare de atelier
The expressivity of atypical (anii univ. IV-V, între 2013 și 2018), pentru proiectele de
Pavilion experimental (Cameră urbană), Info-Point,
spatial structures Catalizator urban (K) și Sală de sport (Clădiri cu structuri
complexe și deschideri mari), fiind o sursă bună de
familiarizare a studenților cu noile programe sau cu
tehnologii recente, utilizate în domeniu, dar și un bun
punct de pornire în demersul lor conceptual.
cuvinte cheie
structuri speciale, arhitectură, educație academică
abstract
In the end, the presentation does not exhaust the theme,
nor its tendencies, but rather points out some general
lines of the subject. Some of these ideas were also
described in the previous studio lectures of the 4th and
5th years (2013 - 2018), involving the projects
Experimental Pavilion / Urban Room, Info-Point, K Urban
Catalyser and Sports Hall (Complex Structure and Wide-
Span Buildings). They proved to be a good starting
reference point for the students, while they were getting
accustomed to the new typologies of programes and
recent structure developing technologies. For their
conceptual approach, the lectures were intended to
guideline the topic specific tendencies, being joined with
model research and studies, at various scales and detail.
keywords
special structures, architecture, academic education

Ana-Maria VESA-DOBRE
ana.vesa@gmail.com

Lector Dr.Arhitect, SP*, FA UAUIM

Lecturer Dr.Architect, SP*, FA UAUIM

*Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură

Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
*Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
145

Structura unui obiect arhitectural este un ansamblu
de elemente orizontale și verticale, interconectate
astfel încât să asigure rezistența volumului la toate
solicitările exercitate asupra sa (greutate
gravitațională, încărcări uzuale funcționale, inclusiv
compartimentări și instalații, vânt, zăpadă, cutremur
etc). Selecția unui anumit tip de structură spațială
depinde direct de mai mulți factori, acceptați
simultan ca fiind necesari: rezistența fizică, condiții
tehnice, climatice și de mediu (condiționări ale
amplasamentului, natura solului etc), dar și
arhitectural-spațiale, care au potențialul de a
satisface condițiile estetice, simbolic-axiologice și
culturale ale unei societăți, la un moment dat.
Aceste ultime condiționări nu sunt nicidecum
secundare sau opționale, ele întregind de fapt
calitățile arhitecturale ale unui ansamblu spațial,
devenind astfel esențiale în procesul de creație.
Expresivitatea unei anumite structuri este corelată
permanent cu mentalitățile anumitor grupuri
profesionale direct implicate în acest proces de
selecție (arhitecți, ingineri, matematicieni, artiști
plastici etc), și fluctuează sau se modelează în
concordanță cu acestea. Structurile devin ”speciale”
atunci când își depășesc propriul statut standard,
primar (structuri utilizate tradițional), dezvoltând și
o coordonată estetică de anvergură, atipică sau
proiectată prin comandă unică. De aici,
expresivitatea unei structuri se poate conjuga
perpetuu, în mod creativ, având potențialul de a
deveni reprezentativă spațial și arhitectural.
Standardul, reprezentat aici de planurile orizontal și
vertical (adică de un grid), este depășit, trans-
format, modelat sau chiar negat: diagonala este cea
care transcrie noul cod (a se citi noul grid), căci ea
preia multiplele direcții de forță intermediare,
generate între cele două planuri originare.
Fără a avea pretenția exhaustivă de a descrie
această temă (ale cărei resurse sunt inepuizabile și
permanent recreate), vom puncta câteva tipuri de
expresie structurală, care sunt generate de
configurații sau morfologii atipice:
pânzele subțiri
Anvelopante fluide, flexibile, ușoare și subțiri, din
membrane tensionate prin cabluri și sisteme
structurale variate (inele de armătură, rețele
metalice structurale, care generează geometrii
spațiale de anvergură (adesea devin landmark
pentru zona în care sunt amplasate). Vezi și Skysong
at ASU Campus, FTL Design Engineering Studio
(Scottsdale, 2009) / membrană PTFE din fibră de
sticlă, 50.000 mp sau Shanghai 2010 Bulevard, SBA
International Architects (Shanghai, 2010) – cea mai
amplă membrană anvelopantă din lume (2010), cu
suprafața de 65.000 mp (dublă membrană)
(Fig.1-3 Proiect de Structuri complexe (UAUIM, anul
V/2019-2020, stud.arh. Teodor Dascălu, Vlad
Nicolescu, Atelier 52: Prof.dr.arh. Dan Șerban,
Lect.dr.arh. Mihaela Zamfir, Lect.dr.arh. Ana-Maria
Vesa-Dobre, arh. Simina Dron)

_Vesa-Dobre A-M_2021_SP FA UAUIM

structuri mimetice
Arhitectura secolelor XX-XXI a prezentat adesea
diverse aspecte mimetice, de la Art Nouveau sau Art
Deco la Postmodernism și Neomodernism, cu
variate influențe de imitație (structuri vegetale,
geometrice, florale sau animale etc). Acest aspect a
depins și de o oarecare teatralitate sau scenografie
a formelor. În secolul XXI, mimetismul se regăsește
preponderent în arhitectura mișcării (forme în zbor,
forme în mișcare accelerată), dar și în diverse
structuri naturale (vegetale, organice, biologice), la
micro- sau macro-scară de reprezentare.
Vezi și: Ingalls Skating Ring, Eero Saarinen (1958,
Conneticut, USA) the ‘Yale Whale’ / structura este
ancorată în ”coloana vertebrală a balenei”, realizată
din beton armat pre-tensionat, iar anvelopanta cu
dublă curbură este suspendată pe cabluri, din acest
”os” central (sau coastă). Deși cumva brutalistă și
aspră, structura anvelopantei este atenuată de
căldura lemnului de stejar al panourilor interioare și
de forma masivă, dar zveltă, care pare că plutește
peste ringul de patinaj si sticla perimetrală.
New Amsterdam Pavilion, UNStudio (NY, 2009) /
mimetism floral, regăsit și în conceptul modular al
pavilionului („petalele” structurale se asamblează
într-un nucleu central, asemenea formelor vegetale)
Fig.1-3* Proiect de Structuri complexe (UAUIM –
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu,
București, anul V/2019-2020, stud.arh. Teodor Dascălu, Vlad
Nicolescu, Atelier 52: Prof.dr.arh. Dan Șerban, Lect.dr.arh.
Mihaela Zamfir, Lect.dr.arh. Ana-Maria Vesa-Dobre, arh.
Simina Dron)
Fig.1-3* Student Project, Complex Structures (Ion Mincu
University of Architecture and Urbanism, 5th year of
study/2019-2020, stud.arch. Teodor Dascălu, Vlad Nicolescu,
Atelier/ Studio 52: Prof.Dr.Arch. Dan Șerban, Lect.Dr.Arch.
Mihaela Zamfir, Lect.Dr.Arh. Ana-Maria Vesa-Dobre, Arch.
Simina Dron)
*Imagini și credite transmise de autor Vesa-Dobre A-M.
pentru publicarea articolului / Images and credits sent by the
anvelopante și structuri lichefiate
Deconstrucția monoliticului și lichefierea solidelor -
volumele nu mai apar ca mase compacte, rigide,
statice, ci se dizolvă în forme „lichide”, fluide,
organice, care se pliază pe diverși parametri
(funcțiune, mediu, tehnologie); este și forma
specifică mișcării (fie a automobilului în viteză, o
aerodinamică arhitecturală orizontală, fie cea a
navei spațiale în zbor – verticala „topită”) (Fig.4-6)
anvelopante și structuri riglate
Adesea bazate pe formele origami, se pliază, sunt
modulare și compacte, pot fi folosite și în combinații
cu module rotite, pentru a genera forme complexe,
sunt mobile (portabile) și ușoare, prefabricate, se
transformă, oferă dinamism și anvergură spațiului în
care sunt amplasate. Vezi și Kiosk, Make Architects
(2014, Londra), Grand Stade de Casablanca, NBBJ
Studio (2011, Maroc).
anvelopante și structuri generate prin mișcări de
rotație
Mișcarea de rotație implică o legătură interior-
exterior, care se dezvoltă spațial perpetuu;
volumele devin dinamice și sugerează o inerție
virtuală a mișcării propriu-zise; rotațiile mai
complexe generează forme spațiale cu atât mai
elaborate cu cât parametrii mișcării imprimate de
distorsiunea volumului sunt mai variate: Art 615,
Aalborg University Students experiments (2010,
Danemarca/ Denmark)
147

Fig.4* MAAT Lisabona, arh. Amanda Levete |

Foto: arh. Marina Mihăilă (arhiva personală)
Fig.4° MAAT Lisbon, arch. Amanda Levete |
Photo: Arch. Marina Mihăilă (private archive)
Fig.5-6* Chanel Pavilion, Zaha Hadid (2008-2010, Paris) –
structură aluminiu, membrană PVC cu fibre de plastic
armată, ETFE membrane iluminante. Foto: arh. Ana Vesa

Fig.5-6* Chanel Pavilion, Zaha Hadid (2008-2010, Paris) –

Aluminum structure, PVC membrane, reinforced with fibre-
glass, ETFE lightened membrane. Photo: arch. Ana Vesa

*Imagini și credite transmise de autor Vesa-Dobre A-M.

pentru publicarea articolului / Images and credits sent by
the author Vesa-Dobre A-M. for article’s publication

_Vesa-Dobre A-M_2021_SP FA UAUIM

structuri-instalații
La interferența dintre arhitectură și artele vizuale
(scenografie urbană, muzică, grafică de imagine
computerizată etc), dar și arhitectură-științe
(matematică, inginerie arhitecturală și de sunet etc),
instalațiile sunt o manifestare urbană a acestor
confluențe; ele „mobilează” și „mobilizează” adesea
spațiile urbane deschise, devenind repere sau mici
accente dinamice, menite a transfigura diverse
puncte de atracție din oraș. Vezi și: Acoustic
Formations, Salon 2 (2012, Instanbul)
Prezentarea acestor tipuri de configurații spațiale
nu are pretenția de a epuiza tema, cu atât mai puțin
tendințele acesteia, ci doar punctează câteva dintre
aspectele predominante ale subiectului. Ideile
descrise aici au fost dezvoltate parțial și în
prelegerile anterioare de atelier (anii univ. IV-V,
între 2013 și 2018), pentru proiectele de Pavilion
experimental (Cameră urbană), Info-Point,
Catalizator urban (K) și Sală de sport (Clădiri cu
structuri complexe și deschideri mari), fiind o sursă
bună de familiarizare a studenților cu noile
programe sau cu tehnologii recente, utilizate în
domeniu, dar și un bun punct de pornire în
demersul lor conceptual.
(english version)
Any architectural structure is designed as a set of
horizontal and vertical elements, interconnected in
order to assure specific volume strength, against
any exterior stress (gravitational weight, usual
functional loads, including those from partitions and
installations, wind, snow, earthquake etc). Within
the design process, selecting a certain type of spatial
structure is therefore related to several factors,
simultaneously accepted as necessary: physical
resistance, technical data and constraints,
environmental and climatic features (site
circumstances, soil nature etc), as well as spatial-
architectural conditions, liable to meet other specific
demands, such as esthetic, symbolic-axiological and
cultural criteria of a certain society at a certain
given time. The latter are by no means secondary,
nor optional, being in fact the ingredients for
architectural quality of any spatial ensemble, thus
becoming essential within the creative process.
The poetry of any structure has always been linked
with certain professional group mentalities, directly
involved within this selection process: architects,
engineers, mathematicians, artists and so on. This
expression shifts and gets shaped in accordance to
these mentality dynamics. The structures become
“atypical” whenever they transcend their own
standard or elementary status (as traditional
structures), while developing in the same time a far-
reaching esthetical feature, non-standard or
designed upon specific order. Hence, the
expressiveness of unique structures may be
creatively and perpetually conjugated, having the
potential of becoming spatial and architectural
representative. The standard, rendered here as
horizontal and vertical planes (such as a grid) is
surpassed, trans-formed, shaped or even denied:
149
since the diagonal line is the one writing the new
code (as in, the new grid), taking over the multiple
transitional force lines, generated by the two,
original planes.
Evolving this topic without exhaustive claim (since
its resources are never ending and constantly
recreated), we will mark some poetic structural
typologies, generated by atypical configuration and
morphology:
tensile membrane structures
Fluid envelopes, flexible, light and thin, made of
tensile membranes and cold-formed carbon support
structures, highly-engineered, customized cables
and fittings; they generate far-reaching spatial
geometry and often become a landmark for the area
they populate. See also: Skysong at ASU Campus,
FTL Design Engineering Studio (Scottsdale, 2009) /
PTFE fiber-glass membrane, 50.000 sqm, or
Shanghai 2010 Boulevard, SBA International
Architects (Shanghai, 2010) – the largest membrane
envelope in the world (2010), with 65.000 sqm
surface (double membrane)
(Fig.1-3, Student Project, Complex Structures,
th
UAUIM, 5 Year 2019-2020, stud.arch. Teodor
Dascălu, Vlad Nicolescu, Atelier 52: Prof.PhD.Arch.
Dan Șerban, Lect.PhD.Arch. Mihaela Zamfir,
Lect.PhD.Arch. Ana-Maria Vesa-Dobre, arh. Simina
Dron)
mimetic structures
The 20th-21st century architecture has often been
mimetic, in various aspects, from Art Nouveau and
Art Deco to Postmodernism and NeoModernism,
with several influences of imitation (vegetal
structures, floral or animal geometries, natural
landscapes etc). This mimesis also led to a certain
theatricality or scenography of form. In early 21st
_Vesa-Dobre A-M_2021_SP FA UAUIM
century, the mimetic structures is mostly found in
the architecture of movement (flying forms,
accelerated movement structures), as well as in
various natural structures (micro-scale organic
structures, biological zoom-in details or macro-scale
landscape, such as galactic spatial scenes etc).
See also: Ingalls Skating Ring, Eero Saarinen
(1958, Conneticut, USA) the ‘Yale Whale’ / the
structure is anchored within the “whale’s spine”,
designed in pre-tensioned reinforced concrete, while
the double curve envelope is suspended on cables,
across this axial “bone” (or “rib”). Although brutalist
and rough, the envelope structure is smoothed by
the warm wooden interior panneling (oak) and the
massive shape, that somehow feels supple and
floating over the skating ring and perimeter glass.
New Amsterdam Pavilion, UNStudio (NY, 2009) /
floral mimetism, found as well into the modular
concept of the pavilion (its structural “petals” are
connected into the central core, likewise many
vegetal shapes
liquefied structures and envelopes
They render the deconstruction of the “traditional”
monolith and embrace the solids liquefying: the
volumes no longer appear as compact, rigid, static
masses, but rather dissolved into “liquid“ shapes;
fluid, organic spaces that fold according various
parameters (function, environment, technology). It
is also the specific form of movement (either the fast
automobile, as horizontal architectural
aerodynamics, or the rising spatial craft – as the
“melted” vertical) Fig.4-6.
origami envelopes and structures
These shapes are folding in and out, designed as
modular and compact spaces that may be used as
such or combined, in order to generate complex
shapes; they are mobile (portable) and light, prefab-
structures that transform and offer dynamic views
and spatial reference for their location. See also:
Kiosk, Make Architects (2014, London), Grand
Stade de Casablanca, NBBJ Studio (2011, Maroc).
rotation envelopes and structures
The rotation movement implies an interior-exterior
connection, spatially developed in order to describe
dynamic volume perception, suggesting in the same
time a virtual inertia of the movement itself. The
more complex rotation generates more elaborated
spatial shapes, as effects of the induced movement
(enhancing the illusion of never-ending rotation; the
volumes appear as cut in a certain stage of the
movement, rather than in a balanced position). As
seen in Art 615, Aalborg University Students
experiments (2010, Danemarca/ Denmark)
installation- structures
At crossroads between architecture and visual arts
(urban scenography, music, digital graphics, street
art etc), as well as between architecture and science
(mathematics, architectural and sound engineering
etc), the installations are an urban symptom of
these confluences; they often “furnish” and
“mobilize” the open, public urban spaces, becoming
landmarks or points of dynamic reference, meant to
display attractive pieces of entertainment in the city
(As seen in Acoustic Formations, Salon 2 (2012,
Instanbul).
In the end, the presentation does not exhaust the
theme, nor its tendencies, but rather points out
some general lines of the subject. Some of these
ideas were also described in the previous studio
lectures of the 4th and 5th years (2013 - 2018),
involving the projects Experimental Pavilion / Urban
Room, Info-Point, K Urban Catalyser and Sports Hall
(Complex Structure and Wide-Span Buildings). They
proved to be a good starting reference point for the
students, while they were getting accustomed to the
new typologies of programes and recent structure
developing technologies. For their conceptual
approach, the lectures were intended to guideline
the topic specific tendencies, being joined with
model research and studies, at various scales and
detail.
Referințe articole web / References web articles
*https://www.archdaily.com/31562/skysong-at-asu-campus-ftl-
design-engineering-studio
*https://www.archdaily.com/57749/shanghai-2010-boulevard-
knippers-helbig/5008f1b228ba0d27a7000e22-shanghai-2010-
boulevard-knippers-helbig-image
*https://www.archdaily.com/157708/ad-classics-david-s-ingalls-
skating-rink-eero-saarinen
*https://www.unstudio.com/en/page/3198/new-amsterdam-
plein-pavilion
*http://www.evolo.us/fibre-composite-adaptive-systems/
*arhiva privată autor/ autor’s private archive
*https://www.makearchitects.com/projects/canary-wharf-
kiosks/,
*https://www.archdaily.com/179243/grand-stade-de-
casablanca-nbbj-yassir-khalil-studio/parametric-structure
*https://www.archdaily.com/59960/art615-a-pavilion-by-
aalborg-university-students,
https://socialtechnologies2010.wordpress.com/?utm_medium=
website&utm_source=archdaily.com
*https://www.archdaily.com/195925/augmented-structures-v1-
1-acoustic-formations-salon2
Citare articol curent / Citation:
(Ro)
Vesa-Dobre A-M. (2021). Expresivitatea structurilor spatiale
atipice. în Teoria proiectului de arhitectură. Idei construite. SP
FA UAUIM. EUIM – Editura Universitară Ion Mincu, București.
(En)
Vesa-Dobre A-M. (2021). The expressivity of atypical spatial
structures. in Architectural design theory. Built ideas. SP FA
UAUIM. EUIM – Ion Mincu University Publishing House,
Bucharest.
_Vesa-Dobre A-M_2021_SP FA UAUIM
 Mihaela ZAMFIR
Senzorial și terapie prin arhitectură.
Rolul arhitectului în proiectele
interdisciplinare cu valențe socio-
medicale
Sensory and therapy through
architecture. The role of the architect
in interdisciplinary projects with
socio-medical valences

Senzorial și terapie prin
arhitectură. Rolul
arhitectului în proiectele
interdisciplinare cu valențe
socio-medicale
Sensory and therapy by
architecture. The role of
the architect in
interdisciplinary projects
with socio-medical
valences
Mihaela ZAMFIR
mihaela.zamfir@uauim.ro
mmg_architecturestudio@yahoo.com
Șef Lucrări Dr.Arhitect, SP*, FA UAUIM
Lecturer PhD.Architect, SP*, FA UAUIM
*Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură
Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
*Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
rezumat
În căutările actuale pe care arhitectura le dezvoltă, în
cadrul unor sisteme complexe de parametri diverși, vârsta
utilizatorului devine un element din ce în ce mai
important, particularizant, cu solicitări multiple dar în
același timp ofertant.
Societatea actuală îmbătrânește, este o tendință care se
manifestă la nivel global, reflectată semnificativ de Europa
de la care România nu face excepție.
Trăim într-o epocă a eficienței și a vitezei dar cum vom mai
reuși să fim la fel în 30 ani când tinerii vor fi mai puțini ca
număr decât vârstnicii? Dincolo de implicațiile economice
emergente- cum va fi susținut sistemul de pensii, cum va fi
asigurată îngrijirea de lungă durată pentru persoanele
vârstnice?
Arhitectura și urbanismul formulează deja răspunsuri,
strategii, noi concepte precum arhitectură prietenoasă cu
vârsta și cu alte patologii frecvente la vârste înaintate
precum tulburările neurocognitive, pășind pe târâmul
spațiului terapeutic. Pornind de la teorii consacrate
precum Design Centrat pe Utilizator, Design Universal sau
Arhitectură Prietenoasă cu Demența, explorând viziunile
Orașelor și Comunităților Prietenoase cu Vârsta, se ajunge
la experiența personală a autorului în proiecte și echipe
interdisciplinare. În fond este o căutare a unei definiri
actuale a rolului/poziției arhitectului în cadrul proiectelor
care vizează spațiul terapeutic prin viziunea devenirii
personale, profesionale a autorului. Studiile de caz,
exemple de bune practici de centre contemporane care
acordă în proporție variabilă asistență socio-medicală
seniorilor oferă acea concretețe absolut necesară unui
text de arhitectură.
În final, bogația sensurilor pe care arhitectura le
dobândește la întâlnirea cu spațiul medical nu rămâne la
un nivel abstract, ci este în permanență cu sens umanist
profund, mereu pentru oameni și împreună cu ei.
cuvinte cheie
arhitectură, senzorial, terapie prin arhitectură,
interdisciplinaritate, socio-medical
abstract
In the current searches that architecture develops, within
complex systems of various parameters, the age of the
user becomes an increasingly important, particularizing
element, with multiple requests but at the same time
bidder.
Today's society is aging, it is a trend that manifests itself
globally, significantly reflected by Europe from which
Romania is no exception.
We live in an age of efficiency and speed, but how will we
manage to be the same in 30 years when young people will
be fewer in number than the elderly? Beyond the emerging
economic implications - how will the pension system be
supported, how will long-term care for the elderly be
provided?
Architecture and urbanism are already formulating
answers, strategies, new concepts such as age-friendly
architecture and other common pathologies in old age
such as neurocognitive disorders, stepping into the realm
of therapeutic space. Starting from established theories
such as User-Centered Design, Universal Design or
Dementia Friendly Architecture, exploring the visions of
Age-Friendly Cities and Communities, we reach the
author's personal experience in interdisciplinary projects
and teams. In fact, it is a search for a current definition of
the role / position of the architect within the projects that
aim at the therapeutic space through the vision of the
personal, professional becoming of the author. Case
studies, examples of good practices of contemporary
centers that provide varying proportions of socio-medical
assistance to seniors provide that concreteness absolutely
necessary for an architectural text.
In the end, the richness of the meanings that architecture
acquires at the meeting with the medical space does not
remain at an abstract level, but it is constantly with a deep
humanistic meaning, always for people and toghether with
them.
keywords
architecture, sensorial, therapy by architecture,
interdisciplinarity, socio-medical
155
Preambul:
În cadrul tezei de doctorat acum șase ani vorbeam
despre arhitectul integrator, care prin colaborarea
cu discipline conexe variate poate să sintetizeze
informațiile și să includă în proiectul de arhitectură,
interdisciplinar, chintesența acestora. Practica
ultimilor șapte ani în proiecte interdisciplinare mi-a
arătat că arhitectul are întradevăr aceste capacități
dar în același timp este și un membru de echipă care
învață la rândul său de la ceilalți profesioniști, aduce
cunoștințe care la rândul lor pot fi integrate de alți
specialiști în funcție de componența echipei și de
profesia managerului de proiect. Experiența
personală în lucrul în echipă interdisciplinară s-a
concretizat în colaborarea cu medici de diferite
specialități (geriatrie-gerontologie, psihiatrie,
reabilitare medicală), psihologi, biologi, asistenți
sociali, kinetoterapeuți, ingineri, toate aceste
intersecții au avut loc pe un interes științific comun,
și anume acela al spațiului terapeutic. Cum poate
arhitectura să contribuie la creșterea calității vieții
persoanelor fragile? Ce înțelegem prin persoane
fragile? Pentru a explica acest lucru sunt necesare
câteva precizări menite să demonstreze de unde au
început aceste preocupări personale.
Societatea actuală îmbătrânește, este o tendință
care se manifestă la nivel global, Europa reflectă
perfect acest trend iar România nu face excepție.
Speranța de viață a crescut dar în același timp a
scăzut natalitatea iar emigrarea de asemenea
contribuie la modificări în piramida vârstei, tinerii
preferând să plece în țări cu o situație economică
bună și foarte bună. Conform ONU, procentul
persoanelor vârstnice (65+) va crește de la 9% în
2019 la 16% în 2050. [UN, 2019] În 2018, pentru
prima dată în istorie la nivel global, numărul
persoanelor peste 65 de ani a depășit numărul
copiilor cu vârsta sub 5 ani. [UN, 2020] La nivelul
_Zamfir M_2021_SP FA UAUIM
Europei se estimează ca până în 2050 28% dintre
persoane să aibă peste 65 de ani iar până în 2030 1
din 4 persoane [UN, 2019], acest lucru înseamnă că
în 10 ani de acum încolo lumea noastră va arăta
diferit și nu putem evita acest lucru. Trăim într-o
lume a eficienței și a vitezei dar cum vom mai reuși
să fim la fel în 30 ani când tinerii vor fi mai puțini ca
număr decât vârstnicii? Dincolo de implicațiile
economice emergente- cum va fi susținut sistemul
de pensii, cum va fi asigurată îngrijirea de lungă
durată pentru persoanele vârstnice- ca arhitect
semnalez faptul că și orașele atât la nivel urbanistic
cât și de obiect trebuie să ia în considerare aceste
schimbări.
Obiectiv:
Activitatea mea profesională urmărește creșterea
calității vieții prin arhitectură. Astfel s-a născut
pentru mine necesitatea unei perspective noi în
arhitectură, perspectiva vârstei în arhitectură care ia
în considerare abilitățile tuturor categoriilor de
vârstă, insistând pe categorii fragile cum sunt
persoanele vârstnice dar și copiii. În această cheie nu
putem să nu ne gândim la persoane cu abilități fizice
și psihice diferite. Arhitectura contemporană nu
poate fi decât o arhitectură incluzivă care ia în
considerare toți membrii comunității, inclusiv
persoanele cu dizabilități. În acest sens, arhitectura
contribuie la creșterea calității vieții tuturor
membrilor comunității și a stării de bine a acestora,
dobândind atunci când este cazul valențe
terapeutice.
Spațiul terapeutic se conturează la intersecția dintre
mulți specialiști și multe specialități: arhitect/
arhitectură, arhitect peisager/ arhitectură peisageră,
designer/ design de obiect și de interior, medic/
medicină, psiholog/psihologie, kinetoterapeut/
kinetoterapie, inginer transporturi/transporturi,
specialist accesibilitate/ accesibilitate și ergonomie și
telemedicină. Vorbim de proiecte AAL- Ambient
1
Assisted Living . [1] Proiectele AAL încearcă să ofere
soluții unei societăți care îmbătrânește. Faptul că
trăim mai mult nu înseamnă neapărat că trăim mai
sănătos sau mai independent. [2] Spațiul terapeutic
înseamnă muncă de echipă, deschidere
interdisciplinară, formare continuă (Lifelong
learning) inter- și transdisciplinară, Design Centrat
2
pe Utilizator (DCU) [3, 4] și nu în ultimul rând o
calitate umană esențială, empatia. Arhitectul
încearcă, prin mijloace non-farmacologice să
contribuie la creșterea calității vieții, accesibilizând
spațiile dar în același timp îndemnând și la activitate,
mișcare, punând accent pe prevenție. Pentru
arhitect lucrul în spațiul terapeutic înseamnă
mânuirea specifică a celor cinci instrumente
arhitecturale avute la dispoziție: lumină, formă,
culoare, textură și sunet.
Nișa mea cum spuneam este perspectiva
vârstei/vârstelor în arhitectură: arhitectură și design
prietenoase cu vârsta, arhitectură prietenoasă cu
vârstnicii, arhitectură prietenoasă cu demența,
arhitectură intergenerațională, arhitectură pentru
comunitate iar lucrarea de față va evidenția
experiența personală (Fig.1,2,3,4).
Activez în acest domeniu din 2010, sunt 11 ani de
activitate care au pornit prin colaborarea cu soțul
meu, doctor Mihai-Viorel Zamfir și alți câțiva tineri
medici la înființarea Asociației Tinerilor Medici
Geriatri (ATMG) [5]. Acești 11 ani au fost ani de
formare continuă interdisciplinară, voluntariat,
participat la multe conferințe și în prezent membru
în proiecte europene interdisciplinare.
Mediu pentru o Îmbătrânire Activă și Sănătoasă
Așa cum spuneam la început, arhitectura poate
stimula persoanele din toate categoriile de vârstă și
cu abilități diferite să facă mișcare, să fie
independente. Arhitectura poate ajuta la crearea
unui balans optim între accesibilitate și stimularea
de a face activitate fizică. Spre exemplu în acest
sens, treptele spre Mausoleul din Parcul Carol
(București, România) ar fi imposibil de urcat de o
persoană cu dizabilități, utilizatoare de scaun rulant.
[6]. Există însă modalități de a accesibiliza astfel de
pachete de trepte prin intersecția cu o rampă [7] cu
pantă confortabilă (5-7%) [NP-051-2012]. O astfel
de soluție oferă posibilitatea de a fi independent în
spațiul public, mizând pe empowerment pe
utilizator. [8]
Arhitectura poate sprijini formarea de
comportamente sănătoase, adoptarea unui stil de
viață sănătos. Arhitectura poate sprijini Îmbătrânirea
3 4
Activă (Î.A.) și Sănătoasă (Î.S.) [9] și poate contribui
la prevenția unor patologii dizabilitante. Î.A. se
referă la participarea continuă în toate domeniile,
social, economic, cultural, spiritual. Așa s-a născut
conceptul de arhitectură age-friendly, prietenoasă
cu vârsta care se raportează atât la obiectul de
arhitectură (locuință, clădiri publice) cât și la nivel
de spațiu urban. Arhitectura devine incluzivă,
accesibilă, un exemplu sunt centrele pentru
activitate fizică dedicată persoanelor cu dizabilități.
157

Fig.1-3 sus de la stânga la dreapta

Fig.1-3 above, from left to right

Fig.1* Căminul "Vatra Luminoasă", proiect an 5

st.arh.Teodor Dascălu, grupa 52, 2019-2020_ /
"Vatra Luminoasă" Nursing Home, 5th year
study, st.arch.Teodor Dascălu, studio 52, 2018-
2019, tutors: Prof.PhD.Arch. Dan Șerban, Lecturer
PhD.Arch. Mihaela Zamfir, Lecturer PhD.Arch.
Ana-Maria Vesa Dobre, Arch. Simina Dron.
Fig.2* Centru de Recuperare pentru Sportivi de
Performanță în Cartierul Aurel Vlaicu, proiect
diplomă 2021, st.arh.Andrei Băcău_/
Rehabilitation Center for Performance Athletes in
Aurel Vlaicu District, diploma project 2021
st.arch.Andrei Băcău, Diploma Supervisor:
Lecturer PhD.Arch. Mihaela Zamfir
Fig.3* Centru Comunitar Intergenerațional, Vatra
Luminoasă, proiect an 5 st.arh.Anca Băduț &
st.arh.Andrei Leașu, grupa 52, 2019-2020_/
Vatra Luminoasă Community Center, 5th year
study, st.arch.Anca Băduț & st.arch.Andrei Leașu,
studio 52, 2018-2019, tutors: Prof.PhD.Arch. Dan
Șerban, Lecturer PhD.Arch. Mihaela Zamfir,
Lecturer PhD.Arch. Ana-Maria Vesa Dobre, Arch.
Simina Dron.

Fig.4* Despre spațiu terapeutic la cursul de

Teoria Proiectului cu Mihaela Zamfir / About
therapeutic space at the Architectural Design
Course together with Mihaela Zamfir

*Sursa: arhiva personală /

Source: personal archive
*Imagini trimise pentru publicare de către autor
/ Images sent for publication by the author

_Zamfir M_2021_SP FA UAUIM

159
Fig.5* Extras dintr-un studiu comparativ pe 12
cămine de seniori realizat de autor (2018) /
Extras from a comparative study on 12 Assisted
Living Facilities for seniors made by the author
(2018)
*Sursa: arhiva personală /
Source: personal archive
*Imagini trimise pentru publicare de către autor
/ Images sent for publication by the author
Centrul de Reabilitate Vandhalla (CUBO Arkitekter +
Force4 Architects, Danemarca, 2013) [10,11,12] a
fost construit lângă Liceul Egmont, o instituție de
învățământ cu tradiție pentru persoane cu
dizabilități din Danemarca. [13]
"Noul centru de reabilitare oferă o declarație, un
reper care expune nevoile funcționale ale școlii din
punct de vedere arhitectural și asigură astfel o
5
identitate reînnoită clădirilor vechi ale școlii."
Se remarcă preocupările pentru accesibilitate,
accesul in piscină [11] se face prin intermediul unei
rampe care este practicabilă pentru persoanele
utilizatoare de scaun rulant. Există și piscină cu apă
caldă pentru hidroterapie. Centrul oferă
oportunitatea combinării antrenamentului cognitiv
și al abilităților sociale cu antrenamentul fizic.
Centre pentru seniori: CĂMINE DE VÂRSTNICI,
CENTRE DE TIP RESPIRO
Materializarea cea mai complexă a principiilor
arhitecturii age-friendly cu accent pe vârstnici atât
activi cât și cu grade de dependență variabile sunt
centrele de seniori. Într-un studiu comparativ (Fig.5)
_Zamfir M_2021_SP FA UAUIM
realizat în 2018 pe 12 cămine de vârstnici construite
între 2003 și 2017 în țări din Europa Occidentală
(Anglia, Austria, Franța, Irlanda, Olanda, Portugalia,
Slovenia, Spania) am sintetizat principii importante
în construirea acestora precum:
• regim de înălțime redus, preferabil chiar doar
parter, planimetrii clare indiferent de forma în
plan aleasă (o bară, două bare, formă de L, U,
curte interioară, corpuri multilinie sau corpuri tip
monobloc);
• schema funcțională ar trebui să bifeze: zonă
rezidențială, zonă de loisir și de zi, zonă de luat
masa, zonă de activități, zonă de tratament, zonă
dedicată personalului medical și auxiliar, zonă de
servicii și anexe;
• materiale diverse care dau un aspect cald,
asemănător cu al unui cămin, neinstituțional:
lemn, sticlă clară sau colorată, piatră, tencuială;
• schemă cromatică diversă, de la culori calde de
pământ la nuanțe vesele, culori care liniștesc
(precum nuanțele de verde) la culori care
activează (precum roșu sau oranj care stimulează
poftă de mâncare);
• unitățile de cazare, camerele, sunt în general de
tip single, pentru un singur rezident, există însă și
camere pentru 2 rezidenți;
• băile accesibilizate pentru persoane cu dizabilități.
Rezumând, principiile contemporane în construirea
centrelor pentru seniori sunt: 1. Oferirea simultană a
unui spațiu confortabil și, de asemenea, a unui
mediu terapeutic; 2. Funcționalitate și rentabilitate
economică; 3. Salubritate - curățare și igienizare; 4.
Proiectare optimă pentru căile de circulație pentru a
evita dezorientarea, a reduce agitația și
dromomania; 5. Flexibilitate, accesibilitate și
ergonomie; 6. Securitate și siguranță; 7. Estetică; 8.
Durabilitate.

Fig.6* Experiențe interdisciplinare, masă rotundă
cu specialiști din diverse domenii în cadrul
Conferinței Naționale Alzheimer la secțiunea de
Arhitectură Dementia-Friendly (2019) /
Interdisciplinary experiences, round table with
specialists from various fields at the National
Alzheimer's Conference in the Dementia-Friendly
Architecture section (2019)
*Sursa: arhiva personală /
Source: personal archive
*Imagini trimise pentru publicare de către autor
/ Images sent for publication by the author
Arhitectura pentru persoane vârstnice, fragile
înseamnă colaborarea cu specialiștii din domeniul
medical precum medici geriatri, psihiatri, de
reabilitare medicală, psihologi, kinetoterapeuți și
terapeuți ocupaționali. Prevalența tulburărilor
neurocognitive crește o dată cu speranța de viață.
Demențele (dintre care cea mai cunoscută este
boala Alzheimer) au simptome de care arhitectul
trebuie să țină cont în proiectare precum:
dezorientare spațială, dizabilitate locomotorie,
tulburări de dispoziție și de percepție [14]. Acestea
pot fi cauzate de zgomote sau de imagini complexe
care conțin culori și texturi care pot interfera în mod
greșit, efectul este că mulți vârstnici cu demență pot
auzi sau vedea obiecte sau imagini care în realitate
nu există. [Marquardt, 2014] Centrele de tip Respiro
sunt centre care oferă asistență pe un termen
determinat, 1-2 săptămâni timp în care familia,
aparținătorii, îngrijitorii pot avea un repaus de la
responsabilitatea (care uneori poate deveni
copleșitoare) îngrijirii unui astfel de vârstnic cu
tulburări neurocognitive pentru evitarea sindromului
de epuizare/burnout [15].
Centrul Respiro din Dublin (Níall McLaughlin
Architects, Irlanda, 2009) [16] este un exemplu
foarte reușit în acest sens cu o arhitectură care
respectă principii de arhitectură prietenoasă cu
demența/dementia-friendly.
"Provocarea în designul pentru persoanele cu boală
Alzheimer este de a produce calm, spații coerente
care reduc distragerea, ajută la orientare și
încurajează mobilitatea. Prin design este posibilă
ameliorarea confuziei și agresivității utilizatorilor și
promovarea interacțiunii, sociabilității și a
6
sentimentului de siguranță." [16]
Designul pentru persoane cu demență/tulburări
neurocognitive este un Design Bazat pe Dovezi
(DBD) și se ghidează pe un set de principii care
derivă din necesitățile și limitările persoanelor
vârstnice cu tulburări neurocognitive: compensarea
deficitelor, maximizarea independenței, încurajarea
încrederii și stimei de sine, grija față de personalul
medical, orientarea în spațiu, consolidarea identității
personale, să fie primitor și deschis, să permită
controlul de stimuli [Uton, 2009]. Pentru Centrul
Respiro din Dublin au fost utilizate materiale
naturale precum piatra și lemnul [16]. La interior,
culoarea este utilizata pentru marcarea ușilor de la
camerele rezidenților [16], fiecare ușă este colorată
altfel pentru a fi reperată de către persoana
vârstnică cu tulburări neurocognitive. Harta mentală
a unei persoane cu tulburări neurocognitive se
alterează pe măsură ce suferința avansează, devine
confuză, diluată iar culoarea este mai ușor de reținut
decât funcțiunea unui spațiu.
Rezultate
Activitatea de cercetare interdisciplinară desfășurată
din perspectiva vârstei în arhitectură s-a dovedit a
schimba mentalități și s-a bucurat de deschidere în
medii profesionale diferite. Este important să
educăm mai întâi, să deschidem perspective,
oportunități de parteneriate. Lucrul în echipă
interdisciplinară (Fig.6) aduce plus valoare, un
arhitect care activează în designul terapeutic nu
poate lucra decât în echipă interdisciplinară. Din
2013 am colaborat în activitatea de cercetare cu
profesionişti din 19 domenii monodisciplinare şi
interdisciplinare şi 10 microspecializări al căror nume
ţin să îl menţionez:
161

_Zamfir M_2021_SP FA UAUIM

• Medicină:
Asist.Univ.Dr. Mihai-Viorel Zamfir, Prof.Univ.Dr.
Mihai Berteanu, Prof.Univ.Dr. Cătălina Tudose,
Prof.Univ.Alexander Kurz, Prof.Univ.Dr.Gelu
Onose, Prof.Univ.Dr.Constantin Bogdan,
Prof.Univ.Dr.Leon Zăgrean, Dr.Radu Dop, Dr.Radu
Vraști, Șef Lucrări Dr. Richard Constantinescu.
• Antropologie:
Prof.Dr.Vintilă Mihăilescu, Adrian Majuru.
• Filosofie:
Prof.Univ.Dr.Aurel Codoban.
• Sociologie:
Lect.Dr.Miroslav Tașcu-Stavre, Sociolog Raluca
Petre.
• Asistență socială:
Conf.Dr.Psih.Denizia Gal, Asistent Social Alina
Letiția Matei, Asistent Social Monica Ciocoiu
• Psihologie:
Dr.Psih.Andreea Marin, Dr.Psih.Maria Moglan,
Dr.Psih.Rozeta Drăghici, Conf.Dr.Psih. Raluca
Sfetcu, Dr.Psih.Gina Costișanu Bianu,
Dr.Psih.Adrian Nuță, Lect.Univ.Dr.Psih. Seramis
Sas.
• Biologie:
Cerc.Științific III Dr.Biolog Ileana Ciobanu, Biolog
Silviu Apostol.
• Kinetoterapie:
Șef Lucrari Dr.Knt.Alina Iliescu, Knt.Dragoș-Cristian
Bogdan.
• Matematică si biologie:
Lector Univ.Dr.Rodica Rădulescu (Nicola)
• ONG- Accesibilitate, dizabilități:
Francisc Simon, Arh.Rodica Moise.
• Jurnalism si comunicare:
Dr.Ioana Hașu, Angelica Paicu, Loredana
Dumitrașcu, Rodica Sărmaș-Furnea, Sorin Dinu,
Ștefania-Loredana Pop, Robina Cornaciu.
• Arte, teatru şi film:
Conf.Univ.Dr.Nicolae Mandea, Actrița Katia
Pascariu.
• Teologie și spiritualitate:
Dr.Preot Mihai Gojgar.
• Comunicații și IT:
Dr.Ing.Sorin Pușcoci, Dr.Ec.Elena Mihăilescu,
Ing.Andreea Tindeche, Ing.Iulian Anghelache,
Ing.Cătălina Anghelache-Tutulan.
• Inginerie:
Prof.Univ.Dr.Ing.Artur Serrano.
• Management:
Lea Pfäffel.
• Geografie:
Prof.Univ.Dr.Geogr. Violeta Pușcașu.
• Urbanism:
Conf.Dr.Urb.Cerasella Craciun, Lect.Dr.Biol.Ecol.
Alexandru-Ionuț Petrișor,
Conf.Univ.Dr.Urb.Monica Rădulescu, Dr.Urb.
Andreea Acasandre.
• Arhitectură:
Prof.Univ.Dr.Arh. Hanna Derer, Prof.Univ.Dr.Arh.
Augustin Ioan, Prof.Univ.Dr.Arh. Mircea Ochinciuc,
Prof.Univ.Dr.Arh. Niculae Grama,
Conf.Univ.Dr.Arh. Florian Stanciu,
Conf.Univ.Dr.Arh. Magdalena Stănculescu,
Conf.Univ.Dr.Arh. Gheorghe Roșu,
Conf.Univ.Dr.Arh. Bogdan Tofan,
Conf.Univ.Dr.Arh. Cosmin Caciuc, Șef
Lucr.Dr.Arh.Mihai Duțescu, Șef Lucr.Dr.Arh. Vlad
Eftenie, Şef Lucr.Dr.Arh. Marina Mihăilă, Șef de
Lucr.Dr.Arh. Ștefan Mihăilescu, Șef Lucr.Dr.Arh.
Lorin Niculae, Șef Lucr.Dr.Arh. Ionuț Piatra,
Lect.Univ.Dr.Arh. Ioana Şerbănescu, Șef
Lucr.Dr.Arh. Vlad Thiery, Șef Lucr.Dr.Arh. Alina
Voiculeț, Asist.Dr.Arh.Mariana Negulescu, Arh.Aat
Vos, Arh.Filipa de Araujo.
163
Din 2016 colaborările s-au densificat concretizându-
se în participări la conferințe internaționale și
naționale de înalt nivel și angrenarea în 4 GRANT-uri
europene de cercetare (2016-prezent). Am fost co-
organizator alaturi de soțul meu, Mihai-Viorel Zamfir
(cadru didactic la UMF Carol Davila și medic cu dublă
specialitate, Geriatrie-Gerontologie și Psihiatrie) al
unui program de formare interdisciplinară în
Asistența Pacientului Vârstnic la Domiciliu (2011,
2012, 2013), GeroHOMEASSIST, în care am implicat
în cadrul cursanților și arhitecți. În aceeași echipă
arhitect-medic am coordonat 3 ediții consecutive
(2017, 2018, 2019) a secțiunii de ARHITECTURĂ
DEMENTIA-FRIENDLY în cadrul Conferinței Naționale
Alzheimer cu susținerea Doamnei Prof.Univ.Dr.
Cătălina Tudose, Președinte Societatea Română
Alzheimer și a Doamnei Dr.Psih. Maria Moglan,
Vicepreședinte Societatea Română Alzheimer.
Am avut plăcerea să fiu singurul arhitect din
România invitat anual la Conferințe Medicale
Naționale și Internaționale pentru a vorbi pe tema
arhitecturii și designului destinate persoanelor
vârstnice si persoanelor vârstnice cu tulburări
neurocognitive: Congresul Național de Geriatrie și
Gerontologie, Simpozionul Național de
Gerontopsihologie, Conferința Națională Alzheimer,
Congresul Național de Reabilitare Medicală,
Conferința de Medicina Familiei, Conferința
Națională de Balneologie și Recuperare Medicală,
Conferința Națională a Ordinului Asistenților
Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților
Medicali din România (OAMGMAMR), Congresul
Național de Medicină Internă. În prezent am peste
180 de comunicări la evenimente/conferinţe
naţionale şi internaţionale de specialitate şi
interdisciplinare, peste 150 publicații ştiinţifice
(extenso+abstracts+proceedings) si peste 90
_Zamfir M_2021_SP FA UAUIM
diplome și certificate de formare continuă de
arhitectură și interdisciplinară.
Concluzii:
Medicaţia şi consilierea psihologică rămân desigur
principalele modalităţi prin care este abordat un
pacient, spaţiul însă poate contribui semnificativ la
eficienţa acestor terapii şi creşterea calităţii vieţii.
Arhitectul, printr-o abordare interdisciplinară şi
printr-o utilizare specifică a instrumentelor
arhitecturale-lumină, formă, culoare, textură, sunet-
poate proiecta spaţii cu valenţe terapeutice.
Perspectiva vârstei în arhitectură reprezintă o
schimbare esenţială de paradigmă. Este absolut
esenţial ca mediul construit să ia în considerare noua
piramidă a vârstelor pentru că prin arhitectură
putem extinde perioada de viaţă activă şi sănătoasă
şi comprima perioada de dependenţă. Design-ul
poate fi o resursă terapeutică importantă atât
pentru vârstnicul care rămâne să locuiască acasă cât
şi pentru vârstnicul instituţionalizat, asimilarea în
teoria și practica de arhitectură a conceptelor
Îmbătrânire Acasă / Îmbătrânire în Comunitate
devenind esențială. Se recomandă utilizarea
principiilor Designului Universal: echitabilitate,
flexibilitate, simplu&intuitiv, informaţie perceptibilă,
toleranţă pentru eroare, efort fizic scăzut,
dimensionări corespunzătoare. Când vorbim despre
arhitectura destinată persoanelor cu tulburări
neurocognitive trebuie dezvoltate în plus trăsături
specifice, coroborate cu simptomele tulburărilor
neurocognitive, se recomandă o abordare
multisenzorială pentru mediul construit. O
specializare în arhitectură prietenoasă cu vârsta /
age-friendly ar fi necesară în contextul provocărilor
societăţii viitoare. Lucrul în echipă interdisciplinară
este în opinia personală singura modalitate posibilă
pentru o arhitectură a viitorului, o arhitectură age-
friendly.
(english version)
Preamble:
Within the doctoral thesis six years ago I was talking
about the integrating architect, who by collaborating
with various related disciplines can synthesize
information and include in the architectural project,
interdisciplinary, their quintessence. The practice of
the last seven years in interdisciplinary projects has
shown me that the architect really has these skills
but at the same time he is also a team member who
learns from other professionals as well, bringing
knowledge that can also be integrated by other
specialists according to the composition of the team
and the profession of the project manager. The
personal experience in working in an interdisciplinary
team materialized in collaboration with medical
doctors of different specialties (geriatrics-
gerontology, psychiatry, medical rehabilitation),
psychologists, biologists, social workers,
physiotherapists, engineers, all these intersections
took place on a common scientific interest, namely
that of the therapeutic space. How can architecture
contribute to increasing the quality of life of frail
people? What do we mean by frail people? To
explain this, some clarifications are needed to
demonstrate where these personal concerns started.
Today's society is aging, it is a trend that is
manifesting on a global level, Europe perfectly
reflects this trend and Romania is no exception. Life
expectancy has increased but at the same time birth
has decreased and emigration also contributes to
changes in the age pyramid, young people preferring
to go to countries with a good and very good
economic situation. According to the UN, the
percentage of the elderly (65+) will increase from 9%
in 2019 to 16% in 2050. [UN, 2019] In 2018, for the
first time in global history, the number of people
over 65 has exceeded the number children under 5
years. [UN, 2020] At the European level it is
estimated that by 2050 28% of people will be over 65
years old and by 2030 1 out of 4 people [UN, 2019],
this means that in 10 years from now our world will
look different and we cannot avoid this. We live in a
world of efficiency and speed, but how will we
manage to be the same in 30 years when young
people will be fewer in number than the elderly?
Beyond the emerging economic implications - how
the pension system will be sustained, how long-term
care will be ensured for the older persons - as an
architect I point out that cities both at the urban
level and at the object level must take these changes
into account.
Objective:
My professional activity aims to increase the quality
of life through architecture. Thus was born for me
the need of a new perspective in architecture, the
perspective of age in architecture that takes into
account the abilities of all age categories, insisting
on the frail ones such as the elderly but also the
children. In this key we cannot help thinking about
people with different physical and mental abilities.
Contemporary architecture can only be an inclusive
architecture that takes into account all members of
the community, including disabled persons. In this
sense, the architecture contributes to the increase of
the quality of life of all members of the community,
contributing to their well-being, acquiring
appropriate therapeutic valences when is needed.
The therapeutic space is shaped at the intersection
of many specialists and many specialties: architect /
architecture, urban planner / landscape architecture,
designer / object and interior design, medical doctor
/ medicine, psychologist / psychology,
kinetotherapist / kinetotherapy, transport /
transport engineer, specialist accessibility /
165
accessibility and ergonomics and telemedicine. We
are talking about AAL- Ambient Assisted Living
7
projects . [1] AAL projects try to provide solutions to
an aging society. The fact that we live longer does
not necessarily mean that we live healthier or more
independently. [2] Therapeutic space means
teamwork, interdisciplinary openness, inter /
transdisciplinary lifelong learning, User-Centered
8
Design (UCD) [3, 4] and last but not least, an
essential human quality, empathy. The architect
tries, by non-pharmacological means, to contribute
to the increase of the quality of life, accessing the
spaces but at the same time urging also to the
activity, movement, focusing on prevention. For the
architect, working in the therapeutic space means
the specific handling of the five available
architectural tools: light, form, color, texture and
sound.
My niche as I said is the perspective of the age / ages
in architecture: age-friendly architecture and design,
elderly-friendly architecture, dementia-friendly
architecture, intergenerational architecture,
community architecture and the present work will
highlight author’s personal experience. (Figs.1,2,3,4)
I have been working in this field since 2010, there are
11 years of activity that started with the
collaboration of my husband, MD. Mihai-Viorel
Zamfir and a few other young medical doctors at the
establishment of the Romanian Association of Young
Geriatricians (RAYG) [5]. These 11 years have been
years of continuous interdisciplinary training,
volunteering, participating in many conferences and
currently a member of interdisciplinary European
projects.
_Zamfir M_2021_SP FA UAUIM
Environment for Active and Healthy Aging
As I said at the beginning, architecture can stimulate
people of all age groups and with different abilities
to move, to be independent. Architecture can help
create an optimal balance between accessibility and
the stimulation of physical activity. For example, in
this sense, the steps to the Mausoleum in Carol Park
(Bucharest, Romania) would be impossible to climb
by a disabled person, wheelchair user. [6]. However,
there are ways to make such step packages
accessible through the intersection with a ramp [7]
with a comfortable slope (5-7%). Such a solution
offers the possibility of being independent in the
public space, relying on user empowerment. [8]
Architecture can support the formation of healthy
behaviors, the adoption of a healthy lifestyle. The
9
architecture can support Active Aging (A.A.) and
10
Healthy Aging (H.A.) [9] and can contribute to the
prevention of disabling pathologies. A.A. refers to
continuous participation in all fields, social,
economic, cultural, spiritual. Thus was born the
concept of age-friendly, age-friendly architecture
that relates both to the architectural object (housing,
public buildings) and to the level of urban space.
The architecture becomes inclusive, accessible, an
example are the centers for physical activity
dedicated to disabled persons.
The Vandhalla Rehabilitation Center (CUBO
Arkitekter + Force4 Architects, Denmark, 2013)
[10,11,12] was built near Egmont High School, a
traditional educational institution for disabled
persons in Denmark. [13]
"The new rehabilitation centre provides a statement,
a landmark that exposes the functional needs of the
school architecturally and thus provides a renewed
identity to the school's old buildings."
Concerns are being raised about accessibility, access
to the pool [11] is via a ramp that is practicable for
wheelchair users. There is also a hot water pool for
hydrotherapy. The center offers the opportunity to
combine cognitive training and social skills with
physical training.
Centers for seniors: NURSING HOMES, RESPITE
CENTERS
Senior centers are the most complex materialization
of the principles of age-friendly architecture with an
emphasis on the elderly, both active and with
varying degrees of dependence. In a comparative
study (Fig.5) conducted in 2018 on 12 elderly nursing
homes built between 2003 and 2017 in Western
European countries (England, Austria, France,
Ireland, Holland, Portugal, Slovenia, Spain) I
synthesized important principles in their construction
such as:
• low rise, preferably even just ground floor, clear
planimetries regardless of the shape in the chosen
plan (one line, two lines, L, U shape, inner
courtyard, multiline bodies or monobloc bodies);
• the functional scheme should tick: residential area,
leisure living area, dining area, activity area,
treatment area, area dedicated to medical and
auxiliary personnel, service area and annexes;
• various materials that give a warm, home-like,
non-institutional appearance: wood, clear or
colored glass, stone, plaster;
• different color scheme, from warm earth colors to
cheerful hues, soothing colors (like shades of
green) to activating colors (such as red or orange
that stimulate appetite);
• the accommodation units, the rooms, are generally
for a single resident, but there are also rooms for 2
residents;
• bathrooms accessible for disabled persons.
In summary, the contemporary principles in the
construction of seniors centers are: 1. Providing a
comfortable space and also of a therapeutic
environment; 2. Functionality and economic
profitability; 3. Sanitation - hygiene and sanitation;
4. Optimal design for traffic routes to avoid
disorientation, reduce agitation and wandering; 5.
Flexibility, accessibility and ergonomics; 6. Security
and safety; 7. Aesthetics; 8. Durability.
Architecture for frail elderly means collaboration
with medical specialists such as geriatricians,
psychiatrists, medical rehabilitation, psychologists,
physiotherapists and occupational therapists. The
prevalence of neurocognitive disorders increases
with life expectancy. Dementias (most commonly
known is Alzheimer's disease) have symptoms that
the architect must take into account in the design
such as: spatial disorientation, locomotor disability,
mood disorders and perception [14]. These can be
caused by complex noises or images that contain
colors and textures that can interfere incorrectly, the
effect being that many elderly people with dementia
can hear or see objects or images that do not
actually exist. [Marquardt, 2014] Respite Centers are
centers that provide care 1-2 weeks during which the
family, caregivers may have a break from the
responsibility (which can sometimes become
overwhelming) to care for such an elderly person
with neurocognitive disorders to avoid burnout
syndrome [15].
The Respite Center in Dublin (Níall McLaughlin
Architects, Ireland, 2009) [16] is a very successful
example in this respect with an architecture that
checks the principles of dementia-friendly
architecture.
167
"The challenge in designing a care environment for
those with Alzheimer’s is to produce calm, coherent
spaces which reduce enervating distraction, aid
orientation and encourage mobility. Through design
it is possible to alleviate disorientation, confusion
and aggression in the building users and promote
sociable interaction and a sense of security. " [16]
Design for people with dementia is an Evidence-
Based Design (EBD) and is guided by a set of
principles that derives from the needs and limitations
of older people with neurocognitive disorders:
deficits compensation, independence maximization,
encouragement of self-esteem, self-care medical
personnel, orientation in space, consolidation of
personal identity, to be welcoming and open, to
allow the control of stimuli [Uton, 2009]. Natural
materials such as stone and wood were used for the
Respite Center in Dublin [16]. Inside, the color is used
to mark the doors of the residents' rooms [16], each
door is differently colored to be spotted by the
elderly person with neurocognitive disorders. The
mental map of a person with neurocognitive
disorders is altered as the suffering progresses,
becomes confused, diluted and the color is easier to
remember than the function of a space.
Results
The interdisciplinary research activity carried out
from the perspective of the age in architecture has
been proven to change mindsets and has enjoyed
openness in different professional environments. It is
important to educate first, to open perspectives,
opportunities for partnerships. Working in an
interdisciplinary (Fig.6) team adds value, an architect
who works in therapeutic design can only work in an
interdisciplinary team. Since 2013 I have
collaborated in the research activity with
professionals from 19 monodisciplinary and
_Zamfir M_2021_SP FA UAUIM
interdisciplinary fields and 10 microspecializations
whose names I want to mention:
• Medicine:
Asist.Prof.PhD.MD.Mihai-Viorel Zamfir,
Prof.PhD.MD.Mihai Berteanu, Prof.PhD.MD
Cătălina Tudose, Prof.PhD.Alexander Kurz,
Prof.PhD.MD.Dr.Gelu Onose, Prof.PhD.MD.
Constantin Bogdan, Prof.PhD.MD.Leon Zăgrean,
MD.Radu Dop, MD.Radu Vraști, Lecturer PhD.MD.
Richard Constantinescu.
• Anthropology:
Prof.PhD.Vintilă Mihăilescu, Adrian Majuru.
• Philosophy:
Prof.PhD.Aurel Codoban.
• Sociology:
Lecturer PhD.Miroslav Tașcu-Stavre, Sociologist
Raluca Petre.
•Social assistance:
Assoc.Prof.PhD.Psych.Denizia Gal, Social Worker
Alina Letiția Matei, Social Worker Monica Ciocoiu
• Psychology:
PhD.Psych.Andreea Marin, PhD.Psych.Maria
Moglan, PhD.Psych.Rozeta Drăghici,
Assoc.Prof.PhD.Psych.Raluca Sfetcu,
PhD.Psych.Gina Costișanu Bianu, PhD.Psych.
Adrian Nuță, Lecturer PhD.Psych.Seramis Sas.
• Biology:
Scientific Researcher III Biologist Ileana Ciobanu,
Biologist Silviu Apostol.
• Kinetotherapy:
Lecturer PhD.Knt.Alina Iliescu, Knt.Dragoș-Cristian
Bogdan.
• Mathematics and biology:
Lecturer PhD.Math.Rodica Rădulescu (Nicola).
• NGOs - Accessibility, disabilities:
Francisc Simon, Arch.Rodica Moise.
• Journalism and communication:
PhD.Ioana Hașu, Angelica Paicu, Loredana
Dumitrașcu, Rodica Sărmaș-Furnea, Sorin Dinu,
Ștefania-Loredana Pop, Robina Cornaciu.
• Arts, theater and film:
Assoc.Prof.PhD.Nicolae Mandea, Actress Katia
Pascariu
• Theology and spirituality:
PhD.Priest Mihai Gojgar.
• Communications and IT:
PhD.Eng. Sorin Pușcoci, PhD.Ec.Elena Mihăilescu,
Eng.Andreea Tindeche, Eng.Iulian Anghelache,
Eng.Cătălina Anghelache-Tutulan.
• Engineering:
Prof.PhD.Eng.Artur Serrano.
• Management:
Lea Pfäffel.
• Geography:
Prof.PhD.Geogr. Violeta Pușcașu.
• Urban Planning:
Assoc.Prof.PhD.Urb. Cerasella Craciun, Lecturer
PhD.Biol.Ecol.Alexandru-Ionuț Petrișor,
Assoc.Prof.PhD.Urb.Monica Rădulescu,
PhD.Urb.Andreea Acasandre.
• Architecture:
Prof.PhD.Arch.Hanna Derer, Prof.PhD.Arch.
Augustin Ioan, Prof.PhD.Arch.Mircea Ochinciuc,
Prof.PhD.Arch.Niculae Grama,
Assoc.Prof.PhD.Arch.Florian Stanciu,
Assoc.Prof.PhD.Arch.Magdalena Stănculescu,
Assoc.Prof.PhD.Arch.Gheorghe Roșu,
Assoc.Prof.PhD.Arch.Bogdan Tofan,
Assoc.Prof.PhD.Arch.Cosmin Caciuc,
Lect.PhD.Arch.Mihai Duțescu, Lect.PhD.Arch.Vlad
Eftenie, Lect.PhD.Arch.Marina Mihăilă,
Lect.PhD.Arch.Ștefan Mihăilescu,
Lect.PhD.Arch.Lorin Niculae, Lect.PhD.Arch.Ionuț
Piatra, Lect.PhD.Arch.Ioana Şerbănescu,
Lect.PhD.Arch.Vlad Thiery, Lect.PhD.Arch. Alina
Voiculeț, Assist.PhD.Arch.Mariana Negulescu,
Arch.Aat Vos, Arch.Filipa de Araujo.
Since 2016, the collaborations have become denser,
resulting in participation in high-level international
and national conferences and the engagement in 4
European GRANTs of research (2016-present). I was
co-organizer with my husband, Mihai-Viorel Zamfir
(UMF Carol Davila Assist.Prof. and medical doctor
with double specialty, Geriatrics-Gerontology and
Psychiatry) of an interdisciplinary training program
in Elderly Patient Assistance at Home (2011, 2012,
2013), GeroHOMEASSIST, in which I involved
architects also. In the same team architect-doctor I
coordinated 3 consecutive editions (2017, 2018,
2019) of the DEMENTIA-FRIENDLY ARCHITECTURE
section in the National Alzheimer's Conference with
the support of Prof.PhD.MD.Cătălina Tudose,
President of the Romanian Alzheimer's Society and
PhD.Psych. Maria Moglan, Vice-President of the
Romanian Alzheimer's Society.
I had the pleasure of being the only architect in
Romania invited annually to National and
International Medical Conferences to speak on the
topic of architecture and design for the elderly and
the elderly with neurocognitive disorders: National
Congress of Geriatrics and Gerontology, National
Symposium of Gerontopsychology, National
Congress of Medical Rehabilitation, Conference of
Family Medicine, National Conference of Balneology
and Medical Rehabilitation, National Conference of
the Order of General Medical Assistants, Midwives
and Medical Assistants of Romania (OAMGMAMR),
National Congress of Internal Medicine. Currently I
have over 180 communications at national and
international specialized / interdisciplinary events /
conferences, over 150 scientific publications (extenso
+ abstracts + proceedings) articles / chapters books /
169
books and over 90 diplomas and certificates of
continuous and interdisciplinary architecture
training.
Conclusions:
Medication and psychological counseling are of
course the main ways in which a patient is
approached, but space can significantly contribute to
the effectiveness of these therapies and increase the
quality of life. The architect, through an
interdisciplinary approach and a specific use of the
architectural instruments - light, shape, color,
texture, sound - can design spaces with therapeutic
valences. The age perspective in architecture
represents an essential paradigm shift. It is
absolutely essential that the built environment take
into account the new age pyramid because through
architecture we can extend the active and healthy
life span and compress the period of dependence.
Design can be an important therapeutic resource for
both the elderly who age in place and the
institutionalized elderly, the assimilation in the
theory and practice of architecture of the concepts
Ageing in Place / Ageing in Community becoming
essential. It is recommended to use the principles of
Universal Design: equitable, flexibility, simple &
intuitive, perceptible information, tolerance for error,
low physical effort, appropriate dimensions. When
we talk about architecture for people with
neurocognitive disorders, specific features, in
conjunction with the symptoms of neurocognitive
disorders, must be developed, a multisensory
approach to the built environment it is
recommended. A specialization in age-friendly / age-
friendly architecture would be necessary in the
context of the challenges of the future society.
Interdisciplinary teamwork is, in my opinion, the only
possible way for an architecture of the future, an
age-friendly architecture.
_Zamfir M_2021_SP FA UAUIM
Referințe / References
Marquardt, Gesine, and Axel Viehweger. (2014). Architecture for
people with dementia: planning principles, practices and future
challenges; [collection of the contributions to the symposium
"Architecture for People With Dementia" which took place in
Dresden, Germany, in May of 2014]. Architektur Für Menschen
Mit Demenz. Dresden: Technische Universität Dresden, Fakultät
Architektur, Emmy Noether Nachwuchsgruppe "Architektur im
demografischen Wandel". https://docplayer.net/16647139-
Architecture-for-people-with-dementia.html
Marquardt, G., & Schmieg, P. (2009). Dementia-friendly
architecture: Environments that facilitate wayfinding in nursing
homes. American Journal of Alzheimer's Disease and other
Dementias, 24(4), 333-340.
https://doi.org/10.1177/1533317509334959
Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr.121 bis/5.III.2013.
(2013). Normativ privind adaptarea clădirilor civile și spațiului
urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, indicativ
NP-051-2012- Revizuire NP051/2000.
https://www.academia.edu/12622740/NP_051_normativ_privind
_accesul_persoanelor_cu_handicap
United Nations Population Division. (2019), World Population
Prospects: the 2019 Revision, https://population.un.org/wpp/,
accesat: 14.02.2020
United Nations. (2020). Ageing,
https://www.un.org/en/sections/issues-depth/ageing/, accesat:
22.02.2020.
Uton, Damian. (2009). The design of housing for people with
dementia. Journal of Care Services Management, Vol.3 No.4, 380-
390.
https://www.housinglin.org.uk/_assets/Resources/Housing/Supp
ort_materials/Other_reports_and_guidance/The_design_of_hous
ing_for_people_with_dementia.pdf
McAdam, Kim, Williams, Sharon. (2017). Dementia Friendly
Design Features for Walking Paths. A focused practice question.
Region of Peel.
https://www.peelregion.ca/health/library/pdf/dementia-friendly-
design-walking-paths.pdf , accesat: 13.03.2020
WHO. (2002). Active Ageing: A Policy Framework.
https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/67215/WHO_
NMH_NPH_02.8.pdf;jsessionid=12357B590DCDBE0047D2A612F0
82634E?sequence=1, accesat: 09.03.2020
Webografie / Webography: 16. Centrul Respiro din Dublin: vedere exterioară; "Camera
Referințe accesate / Accessed : 19.07.2021 Liniștită"; Culoarul cu accesuri la camerele rezidenților / Respiro
1.https://www.igi-global.com/dictionary/privacy-data-protection- Centre in Dublin: exterior view; „Quiet Room”; the hall with
towards-elderly/33084 accesses to residents’rooms
2.http://www.aal-europe.eu/ageing-well-universe/ http://www.niallmclaughlin.com/projects/alzheimers-respite-
3.https://www.interaction-design.org/literature/topics/user- centre-dublin/
centered-design
4.https://www.usability.gov/what-and-why/user-centered-
design.html
5.https://albionmedical.ro/dr-mihai-zamfir/
6.Parcul Carol-treptele spre Mausoleu / Carol Park-stairs towards
Mausoleum (https://foursquare.com/v/parcul-carol-
i/4bd4a55c637ba593df25f570?openPhotoId=51b9f59d498edc4ce
c3cd1af) Citare articol curent / Citation:
7.Trepte accesibilizate prin intersecția cu o rampă pietonală /
Stairs with open-access through intersection with a pedestrian (Ro)
slope Zamfir M. (2021). Senzorial și terapie prin arhitectură. Rolul
https://i.pinimg.com/originals/f1/20/0c/f1200caba6f5a64393a53 arhitectului în proiectele interdisciplinare cu valențe socio-
3eca27d09e1.jpg medicale. în Teoria proiectului de arhitectură. Idei construite. SP
8.http://interactions.acm.org/archive/view/march-april- FA UAUIM. EUIM – Editura Universitară Ion Mincu, București.
2015/design-for-user-empowerment
9.Healthy Ageing: https://www.who.int/ageing/healthy- (En)
ageing/en/ Zamfir M. (2021). Sensory and therapy by architecture. The role
10.Centrul de Reabilitate Vandhalla- vedere exterioară / of the architect in interdisciplinary projects with socio-medical
Vandhalla Rehabilitation Centre – exterior view valences. in Architectural design theory. Built ideas. SP FA
https://www.archdaily.com/474130/vandhalla-egmont- UAUIM. EUIM – Ion Mincu University Publishing House,
rehabilitation-centre-cubo-arkitekter-force4- Bucharest.
architects/52f2f52fe8e44ea3c500004b-vandhalla-egmont-
rehabilitation-centre-cubo-arkitekter-force4-architects-photo
11.Centrul de Reabilitate Vandhalla- vedere acces piscină
persoane cu dizabilități / Vandhalla Rehabilitation Centre –
disabled swimming pool access view
https://www.archdaily.com/474130/vandhalla-egmont-
rehabilitation-centre-cubo-arkitekter-force4-
architects/52f2f4ffe8e44edab600003d-vandhalla-egmont-
rehabilitation-centre-cubo-arkitekter-force4-architects-photo
12.Centrul de Reabilitate Vandhalla- plan / Vandhalla
Rehabilitation Centre –plan
https://www.archdaily.com/474130/vandhalla-egmont-
rehabilitation-centre-cubo-arkitekter-force4-
architects/52f2f5c8e8e44ea3c500004e-vandhalla-egmont-
rehabilitation-centre-cubo-arkitekter-force4-architects-floor-plan
13.Centrul de Reabilitate Vandhalla:
https://www.archdaily.com/474130/vandhalla-egmont-
rehabilitation-centre-cubo-arkitekter-force4-architects
14.https://www.alz.org/alzheimers-dementia/what-is-dementia
15.https://www.alz.org/help-support/caregiving/care-
options/respite-care
171

1 7
Ambient Assisted Living (AAL) este un subdomeniu al Ambient Ambient Assisted Living (AAL) is a sub-domain of Ambient
Intelligence, un domeniu multi-disciplinar în curs de dezvoltare Intelligence, a multi-disciplinary field in development that aims to
care vizează furnizarea unui ecosistem de diferite tipuri de provide an ecosystem of different types of sensors, computers,
senzori, computere, dispozitive mobile, rețele wireless și aplicații mobile devices, wireless networks and software applications for
software pentru monitorizare personală de asistență medicală și personal health care monitoring and telehealth systems. AAL
sisteme de telesănătate. AAL înseamnă concepte, produse și means concepts, products and services that combine new
servicii care combină noile tehnologii și mediul social pentru a technologies and the social environment to improve the quality of
îmbunătăți calitatea vieții în toate perioadele vieții, pentru toate life in all periods of life, for all age categories. (https://www.igi-
categoriile de vârstă. (https://www.igi- global.com/dictionary/privacy-data-protection-towards-
global.com/dictionary/privacy-data-protection-towards- elderly/33084)
8
elderly/33084) User Centered Design (UCD) is an interactive design process in
2
Designul Centrat pe Utilizator (DCU) este un proces de which designers focus on users and their needs in each phase of
proiectare interativ în care proiectanții se concentrează pe the design process. In UCD, design teams involve users throughout
utilizatori și nevoile lor în fiecare fază a procesului de proiectare. the design process through a variety of research and design
În DCU, echipele de proiectare implică utilizatorii pe parcursul techniques to create products that are highly usable and
procesului de proiectare printr-o varietate de tehnici de cercetare accessible to them. (https://www.interaction-
și proiectare, pentru a crea produse extrem de utilizabile și design.org/literature/topics/user-centered-design). The design is
accesibile pentru ei. (https://www.interaction- based on an explicit understanding of users, tasks, is driven and
design.org/literature/topics/user-centered-design). Proiectarea se improved by user-centered assessment. UCD addresses the entire
bazează pe o înțelegere explicită a utilizatorilor, sarcinilor, este user experience. The project team includes multi- and inter-
condusă și îmbunătățită prin evaluare centrată pe utilizator. DCU disciplinary skills and perspectives.
abordează întreaga experiență a utilizatorului. Echipa de proiect (https://www.usability.gov/what-and-why/user-centered-
include abilități și perspective multi- și inter-disciplinare. design.html)
9
(https://www.usability.gov/what-and-why/user-centered- A.A. it is defined as the process of optimizing the opportunities
design.html) for health, participation and security in order to improve the
3
Î.A. este definită ca procesul de optimizare a oportunităților quality of life as people get older. [WHO, 2002]
10
pentru sănătate, participare și securitate în scopul îmbunătățirii H.A. it is the newest concept and represents the process of
calității vieții pe măsură ce oamenii avansează în vârstă [WHO, developing and maintaining functional skills that will allow the
2002] well being in old age [7- WHO, 2015]
4
Î.S. este cel mai nou concept și reprezintă procesul de dezvoltare
și menținere a abilităților funcționale care să permită starea de
bine la vârste înaintate [7- WHO, 2015]
5
Opinia arhitectului în varianta originală expusă pe Archdaily:
"The new rehabilitation centre provides a statement, a landmark
that exposes the functional needs of the school architecturally
and thus provides a renewed identity to the school's old
buildings."
6
Textul original al autorilor: "The challenge in designing a care
environment for those with Alzheimer’s is to produce calm,
coherent spaces which reduce enervating distraction, aid
orientation and encourage mobility. Through design it is possible
to alleviate disorientation, confusion and aggression in the
building users and promote sociable interaction and a sense of
security. "; Sursa:
http://www.niallmclaughlin.com/projects/alzheimers-respite-
centre-dublin/

_Zamfir M_2021_SP FA UAUIM

 Maria BOȘTENARU DAN
Elemente artistice & de
sustenabilitate culturală în
proiectarea de arhitectură
Artistic and cultural sustainability
elements in architectural design
 rezumat.
Elemente artistice & Acest articol analizează academiile de artă din Roma, o
de sustenabilitate culturală caracteristică a orașului etern, începută în perioada
redescoperirii Antichității în Renaștere și promovată
în proiectarea de ulterior de Grand Tour al lui Goethe. Am identificat 3
categorii: cele care urmează modelul coloniei de artiști, un
arhitectură model răspândit la fin de siecle, cele construite special în
acest scop și cele care se găsesc în clădiri istorice,
convertite. În afară de acestea trebuie remarcată unitatea
Artistic and cultural Valle Giulia, inițial o expoziție universală, unde în locul
pavilioanelor (cu excepția celui britanic) s-a urmat încă de
sustainability elements in acum 100 de ani tradiția internaționalității loturile făcând
loc academiilor, finalizate până în perioada postbelică. O
architectural design hartă story map realizată pentru acest articol vizualizează
relația dintre poziția academiilor și geografia orașului,
inclusiv unitățile coerente unde se găsesc acestea.
cuvinte cheie
arhitectură, sustenabilitate culturală
abstract
This article analyses the art academies in Rome, a
characteristic of the eternal city, started in the time of the
rediscovery of antiquity in the renaissance and promoted
afterwards by the Grand Tour of Goethe. 3 types were
identified: those which follow the model of an artist
colony, a model spread at fin de siecle, those built specially
for this purpose and those which are in historical,
converted buildings. Apart of this the unity in Valle Giulia
has to be remarked, initially an universal exhibition, where
in place of the pavilions (with exception of the British one)
already 100 years ago the tradition of internationality was
followed, the parcels making place to academies,
completed up to post-war time. A story map, designed for
this article visualises the relationship between the position
of the academies and the geography of the city, including
the units where these are.
keywords
architecture, cultural sustainability

Fig.1* Prezentarea Accademia di Romania în story map, Roma,

Italia / Story map featuring Accademia di Romania, Rome, Italy

Maria BOȘTENARU DAN

maria.bostenaru@uauim.ro

Cercet. Dr.Arhitectură Ing.Arhitectură, DC*, UAUIM

Researcher Dr.Architecture Eng.Architecture, DC*, UAUIM

*Departamentul pentru Cercetare (DC), UAUIM

*Department for Research (DC), UAUIM

:
Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură
Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
177
Vă invit să urmăm un parcurs în orașul Roma, la
câteva dintre institutele străine și italiene din Roma:
academii de artă și științe umaniste, pentru a vedea
arhitectura acestora.
O listă completă a institutelor poate fi găsită aici:
http://www.unioneinternazionale.it/istituti-
membri/istituti-membri-non-italiani/ (Unione
Internazionale degli Istituti di Archaeologia, Storia e
Storia dell'Arte in Roma, accesat 31.01.2020), cu
mențiunea ca nu toate au putut fi incluse în această
publicație, în ciuda efortului susținut.
Puteți accesa harta Story map pentru articolul:
Elemente artistice & de sustenabilitate culturală în
proiectarea de arhitectură., de către autorul
articolului: https://arcg.is/0HWPKP. (Fig.1)
Story map prezintă – ca parte din cercetare -, într-o
hartă care poate fi mărită, locul exact din oraș unde
se găsesc aceste instituții de creație și cercetare, în
arte și științe umaniste (inclusiv arhitectură) în
Roma, împreună cu o fotografie din exterior și
descrierea fiecăreia. Descrierea modului în care
clădirile satisfac cerințele acestui program de
arhitectură se regăsește în rândurile următoare.
Unele din activitățile comune sunt plasate în luna
internațională (în iunie), dar și conform Rome Art
History Network – RAHN:
https://www.romearthistorynetwork.com/ (accesat
31.01.2020), - precum și și direcționate de
dialogurile Valle Giulia, întrucât multe au fost
construite / transformate (funcțional și arhitectural)
în Valle Giulia, precum se va vedea.
_Boștenaru Dan M_2021_SP FA UAUIM
În analiza academiilor de artă (Mihaly, 2019), (True
& Varela Braga, 2018), am identificat – prin
cercetare – 3 categorii: cele care urmează modelul
coloniei de artiști, cu o vilă principală și ateliere în
grădină (Franța, America, Germania – Pasquali,
2003), cele construite special pentru acest scop, și
cele care se află în clădiri istorice, convertite
funcțional. În plus, merită remarcată unitatea
generării arealului valoros urban-arhitectural Valle
Giulia, unde pe locul expoziției (Székely, 2009) s-a
creat spațiul culturii universale (Garano, 2006), cu
academii din diverse țări, tradiție căreia îi urmează
luna culturii internaționale. Expoziția a avut loc cu
ocazia a 50 de ani de la unificare și simultan cu cea
din Torino.
Parcursul arhitectural prezintă date rezultate în
urma cercetării urban-arhitecturale a arealului
valoros Valle Giulia, bazate și pe consultarea
materialelor open access, din online / web ale
institutelor culturale ce funcționează în clădirile
prezentate (în articol). Harta Story map permite
direcționarea către paginile web dedicate, pentru
întregirea imaginii funcțiunii culturale a arealului.
Imagini trimise pentru publicare sunt ale autorului
articolului, Boștenaru Dan M.
Metodologia cercetării se leagă strâns de bursa postdoctorală
Vasile Pârvan în arhitectură (Accademia di Romania, Roma, Italia)
a autoarei, care a urmat bursei postdoctorale în geografie
anterioare (Fac.Geografie, UB, Romania), și se referă la cartarea
instituțiilor culturale ca parte a sustenabilității culturale. Autoarea
a experimentat ca cercetator lucrul în institutele de artă,
comunicând cu artiști mai ales în cadrul expoziției Spazi Aperti
(Accademia di Romania, Roma, Italia, 2016), în cadrul lunii culturii
internaționale, dar și la alte evenimente în echipa de organizare
(voluntariat), inclusiv Open House Roma, precum și consultând
resursele / resursele digitale de bibliotecă și științe umaniste ale
mai multor academii. Documentarea fotografică pe teren include
atât parcursul interior cât și exterior, dar nu a putut fi inclusă în
întregime în această prezentare.
Accademia di Romania (Fig.2)
Inițiată în 1921 (legea din 22 oct. 1920), Școala
Română din Roma (Bărbulescu et al., 2013) a
început să funcționeze în 1922. Lăzărescu (2002)
documentează corespondenţa care a condus la
ridicarea sediului şcolii. Ministrul Lahovary a dat
sarcina de a construi noul sediu în Valle Giulia/ Villa
Borghese la Roma, în vecinătatea unor academii
străine (engleză, egipteană, suedeză, japoneză) -
sarcină revenită lui Petre Antonescu, care a și
definitivat planul de construcţie pe 5 septembrie
1926, în perioada când era rector la Bucureşti. Piatra
de temelie s-a pus pe 20 ianuarie 1928 în prezenţa
lui Giulio Magni, consul, şi pe 16 ianuarie 1933 a fost
inaugurată. Cuprindea o sală de conferinţe, filme,
expoziţie, bibliotecă şi arhivă. Lucrarea a fost
executată în beton şi zidărie. Iniţial concepută în stil
neoromânesc, s-a cerut modificarea clădirii în cel
greco-roman din cauza sitului, unde ar fi avut aspect
de expoziţie internaţională, lucru efectuat. Clădirea
se ridică pe locul fostului pavilion al Ungariei din
cadrul Expoziției Mondiale din 1911.
Pe 26 și 27 octombrie 2012 a avut loc colocviul
însoțit de expoziția documentară cu ocazia
aniversării împlinirii a 90 de ani "Vasile Pârvan și
Școala Română din Roma" cu lansarea volumului
scris cu această ocazie (Bărbulescu et al., 2013).

Germania – villa Massimo (Fig.3)

A fost construită între 1910 și 1914 de Eduard
Arnhold în cartierul Nomentano. În afara vilei
propriu-zise există 10 ateliere amplasate adiacent.

American Academy in Rome

A fost fondată în 1913 din reuniurea American
School of Architecture in Rome (1894) și American
School of Classical Studies in Rome (1895). Sediul se
află pe Gianicolo și include și Villa Aurelia. Are o
179

grădină considerabilă de 4,5 ha. Clădirea principală a

fost proiectată de McKim, Mead and White în 1914.
În 2019 Academia a început un an aniversar de a
sărbători 125 de ani, cu prelegeri (inclusiv la
deschiderea anului universitar al academiilor de la
Academia finlandeză) și mai ales cu conferința The
Academy as a Mirror of Change: 125 Years of Arts
and Humanities pe 11 noiembrie 2019, care poate fi
urmărită pe pagina Livestream a academiei.
(https://livestream.com/aarome/events/8890671
accesat 11.03.2020)

Istituto Svizzero di Roma – villa Maraini (Fig.4)

Există din 1947. Sediul este în villa Maraini, în
apropierea vilei Borghese pe Pincio. Clădirea este în
stil Art Nouveau, construită în 1905 de Otto Maraini.

Biblioteca Hertziana (Fig.5)

A fost înființată în 1913 de Henriette Hertz. Sediul
este în Palazzo Zuccari. În 1963 s-a adăugat Palazzo
Stroganoff. În 2013 a urmat o aripă nouă construită
de arhitectul spaniol Juan Navarro Baldeweg. Noua Fig.2* Accademia di Romania, Roma, Italia / Rome, Italy
Fig.3* Germany – villa Massimo, Roma,
construcție nu se vede din afară, fațadele istorice au
Italia / Rome, Italy
fost păstrate, dar a contribuit și la descoperirea în
subsol a unor ruine antice. Fig.4* Istituto Svizzero di Roma – villa
Maraini, Roma, Italia / Rome, Italy
Fig.5* Biblioteca Hertziana, Roma, Italia /
Real Academia de España en Roma
Rome, Italy
Sediul este în fosta mănăstire San Pietro in
Montorio, construită de Isabella di Castiglia și *Imagini trimise pentru publicare, ale
Ferdinand de Aragon, regi catolici, între 1481 și 1500 autorului articolului Boștenaru Dan M. /
pe Gianicolo. Biserica mănăstirii este în continuare Images sent for publishing, by
the article’s author Boștenaru Dan M.
biserică (ca utilizare funcțională). Aici a fost
crucificat, conform tradiției orale, Sf. Petru, și spre
biserică urcă o scară cu Calea Crucii. Celebru este
Tempietto al lui Bramante (1510) construit ulterior
în curtea mănăstirii.

_Boștenaru Dan M_2021_SP FA UAUIM

Collegio Pio Romeno (Fig.6)
Este o instituție de învățământ superior pentru
preoții Greco-catolici din Roma care a fost înființată
în 1937. Este situată pe Gianicolo.

Institutum Romanum Finlandiae - Villa Lante a

Gianicolo (Finlandia)
Vila a fost construită între 1518 și 1531 de Giulio
Romano. În 1551 a trecut la familia Lante, de unde
își are numele. Aceștia au primit răscumpărare
pentru grădina care a făcut loc zidurilor Gianicolo
celebra vilă din Bagnaia.
Statul finlandez a cumpărat clădirea în 1950.

Villa Medici (Francia) (Fig.7)

Villa Medici este o vilă în stil manierist construită
începând cu 1564-1574 de Nanni di Baccio Bigio și
din 1568, de Annibale Lippi în apropierea vilei
Borghese din Roma. Din 1803, sub Napoleon,
găzduiește Accademie de France, instituție fondată
în 1666 sub Ludovic al XIVlea. Grădina este pe locul
grădinilor lui Lucullus din antichitate.

Palazzo Falconieri (Ungheria)

Este proprietatea cea mai valoroasă a statului
maghiar în străinătate. Palatul datează din secolul al
XVIlea, fiind pe urmă extins de Francesco Borromini
începând cu 1638 la comanda lui Orazio Falconieri.
Academia maghiară a fost fondată în 1927 și își are
sediul aici.

Casa di Goethe
Este singurul muzeu german din străinătate, dedicat
lui Johann Wolfgang von Goethe și călătoria sa din
Italia. Este situat în casa unde a trăit Goethe în acea
perioadă (1786-1788).
181

Accademia d’Egitto
După o idee din 1929, edificiul a fost construit între
1961 ȘI 1965. Între 2008 și 2010 clădirea a fost
refăcută de designerul Hatem El Said și arhitectul
Mohamed Abou Seada, cu o nouă stilistică de fațadă
între antic și modern.
Academia Belgica
A fost înființată în 1939 când a fost și construit noul
sediu.
A fost adaptat în 1916 pentru această funcțiune. În
2002 a fost extins cu un amfiteatru și galerii de Hugh
Petter.
Forumo Austriaco di Cultura a Roma
Edificiul s-a constituit printr-un acord italiano-
austriac din 1935 constând în transformarea
institutului istoric austriac, existent din 1881, într-
unul de cultură (institut cultural). Edificiul este
realizat din 1937.
Fig.6* Collegio Pio Romeno, Roma, Italia / Rome, Italy
Fig.7 Villa Medici (Francia), Roma, Italia
/ Rome, Italy
Fig.8* British School at Rome, Roma,
Italia / Rome, Italy
Fig.9* Accademia San Luca, Roma,
Italia / Rome, Italy
* Imagini trimise pentru publicare, ale
autorului articolului Boștenaru Dan M. /
Images sent for publishing, by
the article’s author Boștenaru Dan M.

Koninklijk Nederlands Instituut Rome

A fost fondată în 1904. Clădirea a fost proiectată de
inginerul Italian Gino Cipriani și de arhitectul din
Haga Jan Stuyt. Academia funcționează aici din 1933.
Academia are și o grădină impresionantă, deschisă
de ziua porților deschise din Olanda (17 iunie).

Svenska Institutet i Rom

Institutul a fost înființat în 1925 de regele Gustaf VI
Adolf, care a avut expediții de arheologie la Roma.
Clădirea Institutului de lângă grădina Borghese a fost
construită în 1939 special în acest scop, proiectată
de Ivar Tengbom. Acesta a fost un arhitect
modernist, precum mai renumitul coleg Gunnar
Asplund. Biroul este condus de urmașii acestuia.

Accademia di Danimarca
Academia, înființată în 1956, funcționează din 1967
în clădirea proiectată de Kay Fisker.

British School at Rome (Fig.8)

BSR a fost înființată în 1901. După Expoziția
Internațională de Artă din Roma din 1911, pavilionul
britanic proiectat de Edwin Lutyens a fost donat
Marii Britanii în acest scop (singurul pavilion
păstrat).

_Boștenaru Dan M_2021_SP FA UAUIM

Accademia San Luca (Fig.9)
A fost fondată în 1577 ca o asociație de artiști. Prin
accentul pe învățământ și expoziții publice,
Accademia di San Luca a devenit model pentru
academiile moderne. Sediul este în Palazzo
Carpegna din secolul al XVIlea, proiectat de
arhitectul barocului Pietro da Cortona, cu o fațadă
spre forum. Clădirea dispune și de o galerie de artă.

Santa Susanna
Este o biserică mănăstireasca cisterciană, fondată în
1587, lângă Termele lui Dioclețian din Roma. Pe
acest loc se afla una din bisericile paleocreștine cele
mai vechi din Roma. Biserica 1590-1603 a primit
actuala formă barocă, de către arhitecții Domenico
Fontana și Carlo Maderno (acesta din urmă a
proiectat fațada, similară lui Il Gesu, prima biserică
barocă). Aici au fost bursierii academiei române
înainte de construire edificiului dedicat.

Istituto Giapponese di Cultura Roma

Ken Nakajima (1914-2000) a proiectat grădina
Institutului Japonez de Cultură din Roma. În această
grădină pavilionul de ceai are o interpretare aparte,
clădirea însăși a institutului reprezentând acest
pavilion, din beton care imită lemnul. Grădina face
uz de panta naturală a terenului în Valle Giulia.

Deutsches Historisches Institut Rom

Înființat în 1888, este unul din cele mai vechi
institute istorice germane din străinătate, înființat
după deschiderea arhivelor Vaticanului.
183
(english version)
I invite you to make a tour in the city of Rome to
some of the foreign and Italian institutes in Rome:
art and humanities academies, to see their
architecture.
A complete list of all institutes can be found here:
http://www.unioneinternazionale.it/istituti-
membri/istituti-membri-non-italiani/ (Unione
Internazionale degli Istituti di Archaeologia, Storia e
Storia dell'Arte in Roma, accessed 31.01.2020), with
the mention that not all of them are included in this
overview, despite all efforts.
You can access Story Map for article: artistic and
cultural sustainability elements in architectural
design., by the article’s author, at this link
https://arcg.is/0HWPKP. (Fig.1)
The story map features – as a part of the research, in
an enlargeable map, the exact location of the
institutions for arts and humanities (including
architecture) in Rome, together with an exterior
image and description of each. The description of
how the buildings meet the need of the architecture
programme is described in the following lines.
Some of their common activities are placed in the
international month (in June), but also according to
the Rome Art History Network - RAHN
https://www.romearthistorynetwork.com/ (accessed
31.01.2020), and also directed by the Valle Giulia
dialogues, since many of them were built /
transformed (functional and architectural) in Valle
Giulia, as we will see.
In the analysis of art academies (Mihaly, 2019), (True
& Varela Braga, 2018), I identified – through
research - 3 categories: those which follow the
_Boștenaru Dan M_2021_SP FA UAUIM
model oft he artist colonies with a main villa and
workshops in the garden (France, USA, Germany –
Pasquali, 2003), those build especially for this
purpose and those which are in functional converted,
historical buildings. Additionally, it has to be
remarked the unit generation of urban-architectural
valuable areal Valle Giulia, where on the place of the
exhibition (Székely, 2009) the spaces of universal
culture were created (Garano, 2006), with
academies from different countries, tradition
followed today by the month of international culture.
The exhibition took place on occasion of 50 years of
unity and simultaneously with that in Turin.
The architectural tour presents data resulted
following the urban-architectural research of valle
Giulia areal, based also on consulting open-access,
online / web materials of cultural institutes
functioning in presented buildings (in the article).
Story map allows directioning towards web
dedicated pages, for completing the cultural use
image of the areal.
Images sent for publication belongs to the author of
the article, Boștenaru Dan M.
The research methodology is closely related to the author's
postdoctoral Vasile Pârvan fellowship in architecture (Accademia
di Romania, Rome, Italy), which followed the previous
postdoctoral fellowship in geography (Fac.Geografie, UB,
Romania), and refers to the mapping of cultural institutions as
part of cultural sustainability. The author has experienced as a
researcher working in art institutes, communicating with artists
especially in the exhibition Spazi Aperti (Accademia di Romania,
Rome, Italy, 2016), during the month of international culture, but
also at other events in the organizing team (volunteering),
including Open House Rome, as well as consulting the digital
library and humanities resources / resources of several
academies. Field photographic documentation includes both
indoor and outdoor travel, but could not be fully included in this
presentation.
Accademia di Romania (Fig.2)
Initiated in 1921 (the law from 22nd of October
1920), the Romanian school in Rome (Bărbulescu et
al., 2013) started to function in 1922. Lăzărescu
(2002) documents the correspondence, which lead to
raising the headquarters of the school. The minister
Lahovary gave the task to built new headquarters in
Valle Giulia/Villa Borghese next to other foreign
academies (English, Egiptian, Swedish, Japanese)
which was given to Petre Antonescu, who finished
the construction plans on the 5th of September 1926,
during the time when he was rector in Bucharest.
The base stone was put on the 20th of January 1928
in the presence of Giulio Magni, consul, and on the
16th of January 1933 the construction opened. It
contained a conference hall, for films as well,
exhibition, library and archive. The building was built
in concrete and masonry. Initially conceived in New
Romanian style, it was requested to modify if to
Greek-Roman because of the site, as it would have
been an international exhibition look. The building
was erected on the place of the Hungarian Pavilion
from the 1911 International Exhibition.
On the 26th and 27th of October 2012 the
conference accompanied by a documentary exibition
"Vasile Pârvan and the Romanian School in Rome"
took place with the launch of the volume written
with this occasion (Bărbulescu et al., 2013).
Germany – villa Massimo (Fig.3)
The academy was built between 1910 and 1914 by
Eduard Arnhold in the Nomentano neighbourhood.
Apart of the villa there are 10 workshops nearby.
American Academy in Rome
It was founded 1913 through the junction of the
American School of Architecture in Rome (1894) and
American School of Classical Studies in Rome (1895).
The headquarters are on the Gianicolo and include
also Villa Aurelia. It has a considerable garden of 4,5
ha. The main building was designed by McKim, Mead
and White in 1914.
In 2019 the Academy started an anniversary year of
125 years of existence, with various lectures
(including at the opening of the university year at the
Finnish Academy) but especially the conference
The Academy as a Mirror of Change: 125 Years of
Arts and Humanities, on the 11th of November 2019,
which is streamed on the Livestream page of the
Academy
(https://livestream.com/aarome/events/8890671
accessed 11.03.2020).
Istituto Svizzero di Roma – villa Maraini (Fig.4)
It was founded in 1947. The headquarters are in villa
Maraini, close to villa Borghese on Pincio. The
building is in Art Nouveau style, built 1905 by Otto
Maraini.
Biblioteca Hertziana (Fig.5)
It was founded 1913 by Henriette Hertz The
headquarters are in Palazzo Zuccari. In 1963 Palazzo
Stroganoff was added. In 2013 a new wing was built
by the Spanish architect Juan Navarro Baldeweg. The
new construction is not visible from outside, the
historical facades were kept, but contributed also to
the discovery in the basement of Antique ruins.
Real Academia de España en Roma
The headquarters are in the former monastery San
Pietro in Montorio, built by Isabella di Castiglia and
Ferdinand of Aragon, Catholic kings, between 1481
and 1500 on Gianicolo. The church of the monastery
is further church (as functional use). Here was
crucified, according to oral tradition, Saint Peter, and
towards the church a scale with Cross Way is
ascending. Well known is the Tempietto of Bramante
(1510) built later in the courtyard of the monastery.
185
Collegio Pio Romeno (Fig.6)
It is a higher education institution for Greek Catholic
priests in Rome which was founded in 1937. It is
situated on Gianicolo.
Institutum Romanum Finlandiae - Villa Lante a
Gianicolo (Finlandia)
The villa was built between 1518 and 1531 by Giulio
Romano. In 1551 it was taken over by the Lante
family, from where it bears the name. These got for
the garden which had to make place to the
fortifications on Gianicolo the well known villa in
Bagnaia. The Finnish state bought the building in
1950.
Villa Medici (Francia) (Fig.7)
Villa Medici is a villa in mannerist style built starting
1564-1574 by Nanni di Baccio Bigio and from 1568
by Annibale Lippi close to villa Borghese in Rome.
From 1803, under Napoleon, it hosts Accademie de
France, institution founded 1666 under Louis 14. The
garden is on the place of the gardens of Lucullus in
Antiquity.
Palazzo Falconieri (Ungheria)
It is the most valuable property of the Hungarian
th
state abroad. The palace dates from the 16 century,
being extended by Francesco Borromini starting
1638 under the Mecenate of Orazio Falconieri. The
Hungarian Academy was founded 1927 and has here
the headquarters.
Casa di Goethe
It is the only German museum abroad, dedicated to
Johann Wolfgang von Goethe and his journey in
Italy. It is situated in the house where Goethe lived
that time (1786-1788).
_Boștenaru Dan M_2021_SP FA UAUIM
Accademia d’Egitto
Following an idea from 1929, the building was
edificated between 1961 and 1965. Between 2008
and 2010 it was refurbished by the designer Hatem
El Said and the architect Mohamed Abou Seada, with
a new style manner for the facade, between Antique
and Modern.
Academia Belgica
It was founded 1939 when also the new
headquarters were built.
Koninklijk Nederlands Instituut Rome
It was founded in 1904. The building was designed
by the Italian engineer Gino Cipriani and the
architect from Hague Jan Stuyt. The Academy
functions here since 1933. The Academy has also an
impressive garden, open for the day of open doors in
th
the Netherlands (17 of June).
Svenska Institutet i Rom
The institute was founded 1925 by the king Gustaf VI
Adolf, who had archaeology expeditions in Rome.
The building of the institute near Borghese garden
was built 1939 especially for this purpose, designed
by Ivar Tengbom. The latter was a modernist
architect, like the better known colleague Gunnar
Asplund. The office is led by his heirs.
Accademia di Danimarca
The Academy, founded in 1956, functions since 1967
in the building designed by Kay Fisker.
British School at Rome (Fig.8)
BSR was founded in 1901. After the International
Arts Exhibition in Rome in 1911, the British pavilion
designed by Edwin Lutyens was donated to GB in this
scope (the only remaining pavilion). It was adapted
1916 for this function. In 2002 it was extended with
an amphitheatre and galleries by Hugh Petter.
Forumo Austriaco di Cultura a Roma
The building was edificated based on an Italo-
Austrian agreement in 1935, through the conversion
of the Austrian Historical Institute (present in Rome
since 1881) in one of culture (institute of culture).
The building dates from 1937.
Accademia San Luca (Fig.9)
It was founded 1577 by an artists’ association.
Through the focus on teaching and public
exhibitions, Accademia di San Luca became a model
for the modern academies. The headquarters are in
th
Palazzo Carpegna from the 17 century, designed by
the Baroque architect Pietro da Cortona, with a
facade towards the forum. The building also displays
an art gallery.
Santa Susanna
It is a Cistercian monastery, founded in 1587, close
to the Therme of Diocletian in Rome. In this place
there was one of the oldest paleochristian churches
in Rome. The church became this Baroque shape
1590-1603 by the architects Domenico Fontana and
Carlo Maderno (the latter designed the facade,
similar to Il Gesu, the first Baroque church). This is
the place where the scholars of the Romanian
Academy were before the dedicated building was
built.
Istituto Giapponese di Cultura Roma
Ken Nakajima (1914-2000) designed the garden of
the Japanese Cultural Institute in Rome. In this
garden the tea pavilion has a special interpretation,
being the building of the institute itself, in concrete
which resembles timber. The garden uses the natural
slope of the terrain in Valle Giulia.
Deutsches Historisches Institut Rom
Founded 1888, it is one of the oldest German
Historical Institutes abroad, founded after the
opening of the archives of Vatican.
Referințe / References
Bărbulescu, M., Damian, I. M., Turcuş, V. (2013). Accademia di
Romania din Roma, Accad. di Romania, Roma. 1912-2012
Bostenaru Dan M. (2019). Story Map for Article: artistic and
cultural sustainability elements in architectural design.
https://arcg.is/0HWPKP (accesat / accessed 27.09.2019)
Garano, S. (ed.) (2006). Valle Giulia 1911-2011: la valle delle
accademie tra storia e progetto. Palombi Editori.
Lăzărescu, G. (2002). Şcoala Română din Roma, Editura Fundaţiei
Culturale Române.
Mihaly, R. (2019). La costruzione identitaria di un'élite culturale,
Nuova cultura.
Pasquali, M. (2003). I giardini della diplomazia. Ambasciate e
accademie straniere a Roma. Electa – Mondadori.
Székely, M. (2009). Magyar müvészet a világ kiállításokon 1896-
1918 között, PhD Thesis, Eötvös Loránd Tudományegyetem,
Budapest.
True, T., Varela Braga, A. (eds.) (2018). Roma e gli artisti stranieri.
Integrazione, reti e identità (XVI-XX s.), Artemide.
Windholz, A. (2008). ET IN ACADEMIA EGO Ausländische
Akademien in Rom zwischen künstlerischer Standortbestimmung
und nationaler Repräsentation 1750 – 1914, Schnell + Steiner.
Citare articol curent / Citation:
(Ro)
Boștenaru Dan M. (2021). Elemente artistice & de
sustenabilitate culturală în proiectarea de arhitectură. în Teoria
proiectului de arhitectură. Idei construite. SP FA UAUIM. EUIM –
Editura Universitară Ion Mincu, București.
(En)
Boștenaru Dan M. (2021). Artistic and cultural sustainability
elements in architectural design. in Architectural design theory.
Built ideas. SP FA UAUIM. EUIM – Ion Mincu University
Publishing House, Bucharest.
_Boștenaru Dan M_2021_SP FA UAUIM
 Vlad EFTENIE
Gânduri pe marginea fotografiei de
arhitectură. Discursul vizual narativ,
“portretul” de arhitectură
Thoughts on the edge of architectural
photography. The narrative visual
discourse, the "portrait" of
architecture
 rezumat abstract
Gânduri pe marginea Adevărul fotografiei de arhitectură poate părea ambiguu, The truth of architectural photography may seem
fotografiei de arhitectură. într-un început. Privim imagini ale unor clădiri, spațiul este ambiguous at first. We regard the images of some
descris și descompus în impresii vizuale, întâlnirea cu buildings, the space is described and decomposed into
Discursul vizual narativ, arhitectura se petrece adesea prin intermediul fotografiei visual impressions, and the meeting with the architecture
de specialitate. Intâlnind clădirile, apoi, vizitându-le la pas, is often made through specialized photography. By
“portretul” de arhitectură cu o privire curioasă, putem lesne observa că realitatea meeting the buildings, then, visiting them at a glance, with
aduce mult mai multe informații decât simpla imagine a curious look, we can easily observe that reality brings
tiparită. Atunci putem realiza că se pierde ceva pe drum, much more information than just the printed image. Then
Thoughts on the edge of între imagine și realitate. we can realize that something is lost on the road, between
cuvinte cheie image and reality.
architectural photography. arhitectură, fotografie keywords
architecture, photography
The narrative visual
discourse, the "portrait" of
architecture

Vlad EFTENIE
vlad.eftenie@uauim.ro

Lector/Șef Lucrări Dr.Arhitect, SP*, FA UAUIM

Lecturer Dr.Architect, SP*, FA UAUIM

*Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură

Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
*Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
191
Adevărul fotografiei de arhitectură poate părea
ambiguu, într-un început. Privim imagini ale unor
clădiri: spațiul este descris și descompus în impresii
vizuale, întâlnirea cu arhitectura se petrece adesea
prin intermediul fotografiei de specialitate. Întâlnind
clădirile, apoi, vizitându-le la pas, cu o privire
curioasă, putem lesne observa că realitatea aduce
mult mai multe informații decât simpla imagine
tipărită. Atunci putem realiza că se pierde ceva pe
drum, între imagine și realitate.
O întrebare se impune: meritul pentru un rezultat
vizual cu impact este al arhitectului-autor care a
gândit obiectul, sau al fotografului de arhitectură?
Un fotograf va putea cel mult să descopere unghiuri,
compoziții pe care obiectul le face posibile, dar care
există deja, prin prisma unui “prealabil” conceput.
Prin studiu și practică, putem afirma care este
adevărul relației arhitect-obiect-fotograf. Louis Kahn
spune foarte sensibil că arhitectura “se oprește”
acolo unde se oprește și gândirea arhitecturală.
Altceva o continuă, imposibil de proiectat, și anume
viața celor care folosesc clădirea – pe care aceasta o
face posibilă, emoțiile lor. Fotograful este aici
privilegiat. El poate beneficia atât de specularea a
ceea ce arhitectul a gândit, cât și de implicarea
emoțională, prin continuitate, ca observator, ca
utilizator, ca trecător atent și sensibil prin peisaj.
Fotograful vine din zona de emoție a trăirii
obiectului, întâlnind la mijloc descifrarea rațiunii
autorului arhitect. Poate îmbina așadar echilibrat
două dimensiuni complementare.
In studiul doctoral (*1) am analizat relația dintre
gândirea în arhitectură și analiza în planul imaginii
de arhitectură. Atât arhitectura, cât și fotografia,
împartășesc un același secret esențial: îmbină în
mod armonios două dimensiuni – cea rațională și
cea poetică. Utilitatea și frumusețea. Realismul și
_Eftenie V_2021_SP FA UAUIM
pictorialismul. Una sau cealaltă nu sunt suficiente,
cum subliniază și Robert Franck. Doar împreună,
complementar și echilibrat, definesc realitatea. Sau
ceea ce pare a fi real.
De aceea, fotograful este privilegiat. Desigur, acela
care are har. Fotografia de arhitectură ar trebui să
miște ceva în privitor, dincolo de a arăta în mod
poetic o plastică spațială existentă. Trebuie să ştie să
se asculte, să înțeleagă rolul și magia luminii și
umbrei, a texturilor, a spațialității, a punctului de
stație decisiv. Să se emoționeze acolo unde altcineva
doar ar trece fără să observe nimic și să ştie să
transpună emoția în imagine. În cele din urmă, o
fotografie ar trebui să stârnească o curiozitate, să
îndemne privitorul să își dorească să aibă o
experiență personală : “Wow, ce clădire! Vreau să
fiu acolo, să o văd, să o simt!”
Credem cu tărie în prezentarea vieții pe care
clădirea/obiectul o face posibilă, prin existența lui.
“Asteptați să treacă oamenii!” este expresia cu care
eventual ne formăm ca arhitecți. Fotograful de
arhitectură o poate refuza. Arhitectura există prin
prisma percepției, a prezenței oamenilor. Altfel ar fi
un cadru lipsit de sens. Oamenii aduc poezia trăirii,
emoția ca ingredient decisiv. Oamenii, utilizatorii, fac
că spațiul să devină Loc, prin oameni există memorie
și vibraţie. În cele din urmă, considerând spațiul,
plastica sa, arhitectura ca facilitator al unor activități
și evenimente, lumina, trăirea, vorbim despre o
“arhitectură a emoției”. Atunci, spațialitatea se
dizolvă și rămâne doar memoria. Fotografia capătă
valoare prin prisma permanenței memoriei.
Fotografia cu valoare începe cu o observare atentă.
O clădire, un spațiu, un loc – sunt parteneri de
discuție. Persoane. Interlocutori. Prieteni. De un om
te apropii cu grijă, să nu îl sperii, să nu îl deranjezi.
Unui prieten îi cunoşti și îi respecți tabieturile. Îi
cauți aspectele fotogenice, îl flatezi. Îi ești sincer,
chiar dacă poate durea. Prima impresie este
decisivă, urmează apoi studiul. Înţelegerea luminii, a
atmosferei. O clădire se transformă secundă cu
secundă, deși pare că nimic nu se schimbă. Și chiar
dacă pare așa, e bine să revii din timp în timp, să vezi
mai bine ce s-a schimbat în tine, ca om, ca
observator. Obstacolele sunt minore – obiecte,
mașini, cabluri, refuzuri sau lipsa inspirației. Nimic
care să țină însă istoria sau mersul soarelui în loc. Un
bun fotograf de arhitectură ar trebui să știe să
vorbească la perfecție cu pereții.
“Portretul” de arhitectură devine o serie structurată
care va conține aspecte vizuale care țin de rațiunea
și de poetica spațiului. Se poate veni și reveni până
se epuizează curiozitatea și inspirația.
Orice imagine este un produs de sine stătător și care
poate fi privit ca produs artistic individual, cu un
context intern propriu, cu reguli proprii de lecturare
și interpretare, dezvoltând sensuri și semnificații
proprii. Un următor pas îl reprezintă posibilitatea de
a interconecta, de a relaționa imagini multiple, așa
cum pentru a alcătui un cuvânt e nevoie de mai
multe litere, pentru o propoziție sunt necesare mai
multe cuvinte care pot exprima idei și care la rândul
lor pot alcătui, de ce nu, un roman – ca produs
complex. Fiecare literă poate fi admirată și utilizată
în parte, o idee complexă având însă nevoie de un
mijloc de exprimare coerent și structurat, necesitând
un nivel de integrare mai înalt. Se pornește astfel de
la cuvânt și se organizează în formă complexă
propoziții – subansambluri unitare ale întregului,
aplicând un anumit stil ce ajută exprimarea unei idei,
a unei teme, a unui concept prealabil. Astfel ia
naștere ceea ce poate constitui un discurs.
“Portretul” de arhitectură este un concept introdus
ca factor de noutate pentru a denumi un discurs
vizual - produs complex al genului fotografiei de
specialitate, cu o desfășurare narativă, structurat
prin intermediul unor relații retorice.
Discursul poate fi definit ca “forma particulară de
limbaj cu reguli și convenții proprii, dependent de
sursele care îl produc și de mediile de exprimare”
(*2). Ca discurs, arta poate fi privită ca o formă de
cunoaștere specializată, aceasta depășind mediul
fizic de exprimare și reprezentând acele instanțe –
cunoștinte, practici, subiecte care investesc produsul
vizual cu o anumită valoare artistică.
Așa cum am arătat deseori, reamintim faptul că
imaginea fotografică pendulează între obiectivitate,
mediul făcând mereu referire la ceea ce “este” la
fața locului, “măsurabil” - și interpretarea subiectivă
a realității, a ceea ce reprezintă acesta în plan
conotativ, “nemăsurabil”, prin ceea ce semnifică, ce
simbolizează, ce “pare că este real”. O imagine
reprezintă un univers în sine. Prin alăturare cu altă
imagine sau grup de imagini, împreună pot dezvolta
o nouă direcție a evocării unor noi semnificații.
Modul în care conținutul informațional și simbolic al
unui produs vizual este dependent și de alte instanţe
discursive poate fi definit prin conceptul de
intertextualitate. Acesta articulează elementele
componente ale discursului vizual și este esențial a fi
urmărit în structurarea modului în care sunt
relaționate părțile – secvențele vizuale atunci când
mai multe imagini cu conținut diferit sunt aduse în
situația de “a lucra” împreună.
Prin ceea ce numim “alcătuire discursivă” (*3)
înțelegem modul în care multiple sensuri și
semnificații sunt relaționate într-un discurs
particular. Așadar, o imagine își poate
altera/schimba/revela sensul în prezența unei alte
193
imagini, iar împreună pot alcătui o instanță
discursivă cu caracteristici noi/ diferite față de
părțile componente luate independent. Știm deja că
descompunerea nu alterează conţinutul părţilor,
acestea descriind întregul la o altă scară. Sensul
parților poate fi alterat/ redirecționat prin
decontextualizare. Recompunerea acestora rămâne
circumscrisă unui sistem referențial inițial dar
alterat/ revelat/ îmbogăţit acum ca efect al implicării
viziunii artistice a autorului, efect al artei sale de “a
povesti”.
Rezultatul discursului vizual este supus lecturării/
înțelegerii/ viziunii privitorului, acesta putând
specula/ îmbogăți la rândul său conținutul simbolic
al discursului inițial. Viziunea postmodernă
contribuie substanţial la înţelegerea textului
(produsului vizual) ca rezultat al unor multiple citări
şi corespondenţe supuse continuu permutărilor, atât
scrierea/ producerea cât și lectura/ consumarea
fiind activități complementare care creează sens.
Discursul poate fi de mai multe tipuri, în funcție de
intenția autorului, comune fiind cel narativ, cel
descriptiv, explicativ și cel argumentativ. În discursul
narativ, principalul mod de expunere îl constituie
naraţiunea, caracterizată prin relatarea unor
evenimente aflate în relație cauzală, derulate în
succesiune cronologică și la care participă unul sau
mai multe personaje care evoluează într-un cadru
contextual definit. Textul epic (narativ) reprezintă
modalitatea de comunicare prin care autorul își
exprimă concepția despre lume și viață în mod
indirect, prin intermediul personajelor, apelând la
narațiune, descriere și dialog. Construcția discursului
narativ impune existența unei acțiuni, a unui conflict
(în fotografie ar putea fi substituit prin incidența
unui pretext atențional, a ceea ce declanşează gestul
de a fotografia), a unor momente ale subiectului,
totul aflat sub incidența unei structuri ordonatoare.
_Eftenie V_2021_SP FA UAUIM
Este evident faptul că se poate foarte ușor asocia,
prin prisma viziunii postmoderne deja introduse,
textul narativ cu produsul vizual, în speță cu
imaginea fotografică. Prezentarea unui fapt,
punerea sa în scenă, organizarea spațială și
temporală, punctul de vedere, perspectiva, sunt de
asemenea atribute definitorii atât ale fotografiei cât
și ale discursului narativ. Recunoaștem atributele
descriptiv și explicativ ca fiind – alături de cel
narativ, instanțe complementare ale imaginii.
Din perspectiva alcătuirii unei serii de fotografii, o
imagine devine o celulă de bază, un “centru”,
secvența vizuală cu un nucleu denotativ și conotativ
propriu. După cum am spus deja, o imagine în sine
reprezintă un discurs vizual. Asocierea unor mai
multe imagini – alcătuirea discursivă intră sub
incidența intertextualității din perspectiva sensului
care transcede simpla înșiruire de obiecte și acțiuni
individuale descrise prin cauzalitate. Între secvențe
se pot identifica relații de subordonare, de
coordonare sau de egalitate. Organizarea discursului
poate prezenta trei instanțe diferite, și anume
liniară, sub forma de rețea sau aparent amorfă.
Organizarea liniară poate fi deschisă sau închisă,
prima alternativă având că efect logic transformarea
sa într-o posibilă unitate/ secvență posibil de
integrat într-o altă secțiune a unui discurs prin
joncțiune/ concatenare. A doua presupune
închiderea unei “bucle”, simetria fiind o alternativă
stilistică utilizată și în domeniul literar sau în cel
muzical.
O rețea (*4) presupune existența și relaționarea
unor centri - nuclee și eventual și a unor sateliți (*5)
- fiecare dintre aceste elemente îndeplinind o
anumită funcție și putându-i-se asocia o sumă de
indici referitori la natura situației, atmosfera,
informații de natură spațială și temporală. Corelarea Astfel poate căpăta formă și substanță un discurs
între funcție și indici presupune o distincție fermă: vizual conform cu intenția sau așteptările autorului,
“funcția implică o relaționare prin metonimie, prin (re)focalizare succesivă.
oglindind funcționalitatea acțiunii, în timp ce indicii
induc metafora, exprimând funcționalitatea In cazul celui de-al treilea tip de organizare, spunem
prezenței” (*6). Pe lângă atributele dependente de “aparent” amorfă pentru că avem convingerea că nu
o ierarhie, deja enumerate, relațiile dintre există dezorganizare pură sau non-sens în natură,
elementele arborelui pot fi de natura mijloacele noastre de înţelegere pot fi limitate,
circumstanțială, care țin de un context dat. imposibilitatea de a pătrunde sensul unei entități
Contrastul implică o relație a unor elemente dintr-o fiind aprioric o problemă a privitorului și nu a sursei.
aceeași categorie, puse în valoare reciproc prin Desigur, ţinta autorului ar putea fi, înainte de orice,
caracteristici evidențiate într-un mod diametral crearea unei ordini și aflarea mijlocului cel mai
opus. Conlucrarea poate fi un efect benefic al unei eficient de a o comunica. La fel de bine însă și
“disponibilități” de adiacența semantică sau un crearea unei dezordini ar putea fi un scop în sine,
rezultat unei conectivități funcționale. Unicitatea, evident în funcție de viziunea și intenția artistică,
deși exclude posibilitatea de inter-conectare, capabilă să nască un nou limbaj estetic.
introducând o prezumție de disfuncționalitate,
poate spori valoarea rețelei-discurs, în ansamblu, Indiferent de natura organizării discursului, acesta
prin indexarea valorii secvenței individuale la trebuie să fie coerent, în acest caz putând vorbi
valoarea potențială a întregului. despre o constanță a unui pattern compozițional
semantic, această însușire fiind un efect al utilizării
Oricare dintre instanțele prezentate pot induce în unor referenți cu funcție identică. După cum am
orice moment o secvență de tip motivare-inițiere- enunțat anterior, referentul este reprezentat de
efect, influențând activ relațiile cu “vecinii” din obiectul prin care se realizează conexiunea dintre
cadrul rețelei, acest fapt conferind o anumită semn și ceea ce este cunoscut din lumea reală.
dinamică, adesea imprevizibilă în interiorul corpului
discursului vizual-serie care îi pot conferi un anumit
“ceva” imposibil de definit, dar care oferă o
amprentă reperabilă în plan emoțional, subiectiv.
Alternanța prin schimbare lină sau abruptă, pauză,
elipsă sunt mijloace stilistice ale compoziției,
definitorii pentru tranziția de la un element la altul,
de la o secvență la alta. De aceea modul de
relaționare a acestora este decisiv în definirea
organizării retorice a mesajului vizual, testul
ștergerii/ înlocuirii/ mutării (*7) evidențiind posibile
dependenţe sau relații indiferente, fiind un exercițiu
necesar. Acesta poate defini modul de construire a
discursului vizual, făcând posibil lucrul pe variante.
195

_Eftenie V_2021_SP FA UAUIM

197
Fotografic vorbind, este necesară utilizarea
sistematică a acelor secvențe vizuale – imagini
individuale diferite, dar unitare dintr-un punct de
vedere care trebuie definit în prealabil, neexistând o
“rețetă”. Relaționarea acestora conferă discursului
narativ continuitate și fluență din punctul de vedere
al comunicării mesajului intenționat, dependent în
totalitate de autor. Aici putem vorbi despre modul
de operare cu secvențele. Atât autorul cât și
privitorul se pot afla în fața unei sume de secvențe
aflate într-o relație narativă strict orizontală. Fără o
privire de ansamblu, urmărind niveluri de integrare
într-o parcurgere verticală, secvențele nu pot fi
interrelaționate astfel încât să dezvolte un sens
sesizabil, lizibil – precum un detectiv aflat în fața
unei multitudini de evidențe nu reușeste să
întrevadă un fir călăuzitor și care să deschidă pistele
căutate (*8). Astfel, sensul, înțelesul, nu apare ca o
finalitate a unui parcurs narativ, el este
omniprezent, putând fi evidențiat în orice moment
al discursului.
Dacă instanțele comunicării literare sunt autorul,
povestitorul, personajul și cititorul, pentru cazul
fotografiei, autorul și povestitorul sunt una și aceeași
entitate, întrucât aceștia creează “o lume” și
stabilesc o relație de comunicare cu mediul
fotografiat, concomitent. Autorul imaginii nu este
niciodată neutru, neimplicat - prin ceea ce am numit
imersiune fotografică prin observare și implicarea
unor competențe specifice neputând avea loc un
gest fotografic eficient, capabil să facă posibil
momentul de grație. Personajul este desigur
substituit în fotografie cu subiectul care realizează
acțiunea. Subiectul în fotografia de arhitectură este
constituit prin asocierea ingredientelor specifice
mediului construit, într-o secvență spațială și
temporală dată. Cititorul, în cazul fotografiei –
privitorul, este destinatarul produsului narativ.
_Eftenie V_2021_SP FA UAUIM
Acesta poate fi detașat (reținem faptul că și autorul
poate fi detașat în relație cu subiectul său, la un
moment dat) – aflat în afara subiectului și în cel mai
bun caz oferind credit autorului și încercând să-i
urmărească intenția, poate fi eficient – capabil să
selecteze informații în funcţie de obiective precise
sau poate fi competent – experimentat, capabil să
elaboreze un discurs critic.
Introducerea privitorului în ecuația perspectivei
narative o poate îmbogăți prin prisma faptului că
acesta poate fi plasat la rândul său într-una din cele
trei poziții enumerate anterior. Autorul și privitorul
pot evolua împreună, unul poate cunoaște mai bine
decât altul intenția sau modul de a privi al celuilalt.
Rolul privitorului este esențial întrucât o fotografie
expusă îi “aparține”, acesta având rolul de a conferi,
de a încărca sau de a îmbogăți sensul imaginii, prin
lecturare/ re-scriere a sensului. Multitudinea de
lecturi/ interpretări posibile sunt dependente de
factori culturali, estetici, etc., “o imagine (lexia)
putând mobiliza multiple lexicoane” (*9). Lexiconul
este “un fragment simbolic care corespunde unui
ansamblu de practici și tehnici” (*10). Putem astfel
îmbogăți acum sensul conotației (introduse
anterior), aceasta fiind constituită prin organizarea
structurată a codurilor aferente unui lexicon. În
acest context, “conotatori” (*11) sunt acele
elemente “purtătoare” de sens și pot constitui o
retorică, aceasta reprezentând un aspect
semnificativ al unei ideologii.
Un mesaj este considerat coerent, lizibil atunci când
evidențiază o structură rațională capabilă a fi
relaționată cu un “bagaj” preexistent de cunoștințe
ale privitorului. De asemenea, își păstrează însușirile
enumerate atunci când susține identificarea unor
relații între părţile componente și face posibilă
descifrarea codurilor conținute (*12). Privitorul,
indiferent de experiență sau uneori de gradul de provoacă o consumare rapidă a mesajului. Pe de altă
scepticism, are posibilitatea înainte de orice de a parte un cod inaccesibil separă definitiv autorul de
accepta propunerea “călătoriei” propuse de autor privitor, cel puțin într-o instanță culturală dată.
prin intermediul produsului artistic. Întâlnirea celor Nimic nu garantează faptul că peste o sută de ani,
două instanțe se poate realiza undeva la mijloc, dar ceea ce este astăzi considerat fără sens, nu va fi
este dependent în egală măsură de gradul de ridicat la rang de artă superioară (a se vedea
codificare al mesajului și de posibilitatea “cititorului” numeroasele cazuri ale unor pictori, compozitori sau
de a-l descifra. scriitori). O alternativă utilă și în același timp
nesupusă consumării imediate aduce poate o
Putem evidenția o dilemă adesea prezentă: ceea ce combinație subtilă și echilibrată între elemente
vede autorul în fotografiile sale nu văd ceilalți și accesibile – cu rol de “ancoră” și elemente criptate
invers – câteodată. În cel mai bun caz și foarte rar se (care nu sunt obligatoriu a fi înțelese pe moment nici
ajunge la un “acord”. Percepția este diferită din de către autor) care proiectează într-un timp viitor
interior față de cea din afară subiectului. Cu conturarea plenară a potențialului operei. Timpul
siguranță fotograful știe ceva în plus, el a fost acolo, rămâne desigur singurul care decide și decantează
la fața locului, el a simțit când a declanșat, motivația valoarea unui produs artistic, arhitectura în sine ca
a fost a lui în întregime. Cu toate astea, ceva îl obiect și viabilitate fiind supusă din plin acestui test.
împiedică să fie complet detașat de imagine, chiar
dacă își propune, chiar dacă timpul aduce cu sine
această detașare. Privitorul este, în schimb, exterior
și încearcă apropierea de subiect din direcție opusă, Fig.1-5* foto Vlad Eftenie
*Imagini de la autor/ Images from the author
încărcându-se cu stare, în vreme ce autorul trebuie
să descarce o anumită vibrație emoțională, să se
elibereze de aceasta pentru a putea vedea clar din
nou, pentru a putea evalua. Așadar, poate exista o
dilemă de ambele părți în ceea ce privește adevărul
imaginii și atunci nici autorul și nici privitorul nu sunt
cele mai bune instanțe pentru a-l stabili. Asta ar
înseamna că adevărul este conţinut în imagine și ea
singură ar fi cel mai bun evaluator al ei. Trecând
peste micul impas logic, credem că atât autorul, cât
și privitorul pot fi instanțe capabile să “pătrundă”
imaginea prin esența acesteia. Cu siguranță o
comunicare între autor și privitorul exterior ar putea
asigura un rezultat optim al evaluării unei imagini
sau unui discurs vizual complex.

Un cod accesibil conferă un impact imediat și oferă

produsului accesibilitate – fapt pozitiv, dar care
199

_Eftenie V_2021_SP FA UAUIM

201
(english version)
The truth of architectural photography may seem
ambiguous at first. We regard the images of some
buildings: the space is described and decomposed
into visual impressions, and the meeting with the
architecture is often made through specialized
photography. By meeting the buildings, then, visiting
them at a glance, with a curious look, we can easily
observe that reality brings much more information
than just the printed image. Then we can realize that
something is lost on the road, between image and
reality.
One question is asked: is the merit of an impactful
visual result the architect-author who designed the
object, or the architectural photographer? A
photographer will at most be able to discover angles,
compositions that the object makes possible, but
which already exists, from the point of view of a
"prior" already conceived. Through study and
practice, we can affirm the truth of the architect-
object-photographer relationship. Louis Kahn says
very sensitive that architecture "stops" where
architectural thinking also stops. Something else is
continuous, impossible to design, namely the life of
those who use the building - which makes it possible,
their emotions. The photographer is here privileged.
He can benefit both from the speculation of what the
architect has thought, as well as from the emotional
involvement, through continuity, as an observer, as a
user, as a careful and sensitive passer through the
landscape. The photographer comes from the area of
emotion of living the object, encountering in the
middle the deciphering of the reason of the architect
author. It can therefore combine two
complementary dimensions in a balanced way.
_Eftenie V_2021_SP FA UAUIM
In the doctoral study (* 1) we analyzed the relation
between the thinking in architecture and the analysis
in the plane of the architectural image. Both
architecture and photography share the same
essential secret: they harmoniously combine two
dimensions - the rational and the poetic. Usefulness
and beauty. Realism and pictorialism. One or the
other is not enough, as Robert Franck points out.
Only together, complementary and balanced, do
they define reality. Or what seems to be real.
That is why the photographer is privileged. Of
course, the one with grace. Architectural
photography should move something about, beyond
the poetic look of an existing spatial plastic. Must
know how to listen, understand the role and magic
of light and shadow, textures, spatiality, the decisive
station point. To get excited where someone else
would just go without seeing anything and know
how to transpose the emotion into the image.
Finally, a photograph should arouse curiosity, urge
the viewer to want to have a personal experience:
“Wow, what a building! I want to be there, to see it,
to feel it! ”
We strongly believe in presenting the life that the
building / object makes possible, by its existence.
"Expect people to pass!" Is the expression we
eventually form as architects. The architectural
photographer can refuse it. Architecture exists from
the perspective of perception, of the presence of
people. Otherwise it would be a meaningless
framework. People bring the poetry of living, the
emotion that is the decisive ingredient. People, users,
make space become place, through people there is
memory and vibration. Finally, considering the
space, its plasticity, the architecture that facilitates
some activities and events, the light, the living, we
talk about "architecture of emotion". Then, the
spatiality dissolves and only the memory remains.
Photography gets value through the prism of
memory permanence.
Value photography begins with careful observation.
A building, a space, a place - they are discussion
partners. People. Interlocutors. Friends. Approach a
man carefully, do not scare him, do not disturb him.
You know a friend and you respect his camp. You
look for its photogenic aspects, you flatter it. You're
honest, even if it may hurt. The first impression is
decisive, then the study follows. Understanding the
light, the atmosphere. A building was transformed
Second by second, although nothing seems to
change. And even if it looks like this, it's good to
come back from time to time, to see better what has
changed in you, as a man, as an observer. Obstacles
are minor - objects, cars, cables, refusals or lack of
inspiration. But nothing to keep the history or the
sun going in its place. A good architecture
photographer should know how to speak perfectly to
the walls.
The "portrait" of architecture becomes a structured
series that will contain visual aspects related to the
reason and the poetics of the space. One can come
and return until curiosity and inspiration are
exhausted.
Each image is a product of its own and can be
viewed as an individual artistic product, with its own
internal context, with its own rules for reading and
interpretation, developing its own meanings and
meanings. A next step is the possibility to
interconnect, to relate multiple images, as in order to
make a word more letters are needed, for a sentence
there are several words that can express ideas and
which in turn can be made, why not, a novel - as a
complex product. Each letter can be admired and
used in part, a complex idea, but it needs a coherent
and structured means of expression, requiring a
higher level of integration. It starts from the word
and organizes in complex form sentences - unitary
subassemblies of the whole, applying a certain style
that helps express an idea, a theme, a preliminary
concept. Thus is born what can constitute a
discourse. The "portrait" of architecture is a concept
introduced as a novelty factor to name a visual
discourse - a complex product of the specialized
photography genre, with a narrative development,
structured through rhetorical relationships.
The discourse can be defined as "the particular form
of language with its own rules and conventions,
depending on the sources that produce it and the
means of expression" (*2). As a discourse, art can be
regarded as a specialized form of knowledge, which
goes beyond the physical medium of expression and
represents those instances - knowledge, practices,
subjects that invest the visual product with a certain
artistic value.
As I have often shown, we recall that the
photographic image swings between objectivity, the
environment always referring to what "is" on the
spot, "measurable" - and the subjective
interpretation of reality, of what it represents in a
connotative plane, "immeasurable". ”, By what it
means, what it symbolizes, what “seems to be real ”.
An image represents a universe itself. By joining with
another image or group of images, together they can
develop a new direction of evoking new meanings.
The way in which the informational and symbolic
content of a visual product is dependent also on
other discursive instances can be defined by the
concept of inter-textual. It articulates the component
elements of visual discourse and is essential to be
followed in structuring the way the parts are related
203
- the visual sequences when more images with
different content are brought together to "work"
together.
By what we call "discursive composition" (*3) we
understand how multiple meanings and meanings
are related in a particular discourse. Therefore, an
image can alter / change / reveal its meaning in the
presence of another image and together they can
form a discursive court with new / different
characteristics compared to the parts taken
independently. We already know that decomposition
does not alter the content of the parts, describing
the whole on a different scale. The sense of the parts
can be altered / redirected by de-contextualization.
Their re-composition remains confined to an initial
referential system but altered / revealed / enriched
now as an effect of the implication of the artistic
vision of the author, an effect of his art of "telling".
The result of the visual discourse is subject to the
reading / understanding / vision of the viewer, who
can speculate / enrich the symbolic content of the
initial discourse. The postmodern vision contributes
substantially to the understanding of the text (the
visual product) as a result of multiple citations and
correspondences subjected to permutations
continuously, both writing / producing and reading /
consuming being complementary activities that
create meaning. The speech can be of several types,
depending on the author's intention, the narrative,
the descriptive, the explanatory and the
argumentative being common. In the narrative
discourse, the main mode of exposition is the
narrative, characterized by relating events in a
causal relationship, carried out in chronological
succession and involving one or more characters
evolving within a defined contextual framework. The
epic (narrative) text represents the mode of
_Eftenie V_2021_SP FA UAUIM
communication by which the author expresses his /
her conception of the world and life indirectly,
through the characters, appealing to the narrative,
description and dialogue. The construction of the
narrative discourse requires the existence of an
action, of a conflict (in the photograph it could be
replaced by the incidence of an attentive pretext, of
what triggers the gesture to photograph), of
moments of the subject, all under the influence of an
orderly structure.
It is obvious that one can very easily associate,
through the postmodern vision already introduced,
the narrative text with the visual product, in
particular with the photographic image. The
presentation of a fact, the staging, the spatial and
temporal organization, the point of view, the
perspective, are also the defining attributes of both
photography and narrative discourse. We recognize
the descriptive and explanatory attributes as -
alongside the narrative, complementary instances of
the image.
From the perspective of forming a series of
photographs, an image becomes a basic cell, a
"center", the visual sequence with its own denotative
and connotative nucleus. As I said before, an image
itself is a visual discourse. The association of several
images - the discursive composition comes under the
influence of intertextuality from the perspective of
the sense that transcends the simple chain of objects
and individual actions described by causality.
Between sequences, subordination, coordination or
equality relationships can be identified. Speech
organization can have three different instances,
namely linear, in the form of a network or apparently
amorphous.
The linear organization can be opened or closed, the
first alternative having the logical effect of
transforming it into a possible unit / sequence that
can be integrated into another section of a discourse
by junction / concatenation. The second involves the
closure of a "loop", symmetry being a stylistic
alternative used in the literary or musical fields.
A network (*4) supposes the existence and the
connection of centers - nuclei and possibly of
satellites (* 5) - each of these elements fulfilling a
certain function and being able to associate a sum of
indices regarding the nature of the situation, the
atmosphere , spatial and temporal information. The
correlation between function and indices implies a
firm distinction: "the function implies a relation by
metonymy, mirroring the functionality of the action,
while the indices induce metaphor, expressing the
functionality of the present" (* 6). In addition to the
attributes dependent on a hierarchy, already listed,
the relationships between tree elements may be
circumstantial in nature, given a given context. The
contrast implies a relation of elements of the same
category, valued by each other through
characteristics highlighted in a diametrically
opposite way. Collaboration can be a beneficial
effect of "availability" of semantic adjacency or a
result of functional connectivity. Uniqueness,
although it excludes the possibility of
interconnection, introducing a presumption of dis-
functionality, can increase the value of the discourse
network, as a whole, by indexing the value of the
individual sequence to the potential value of the
whole.
Any of the presented courts can induce at any time a
sequence of motivation-initiation-effect, actively
influencing the relations with the "neighbors" within
the network, this conferring a certain dynamic, often
unpredictable within the body of the visual-series
discourse that can confer them a certain
"something" impossible to define but which offers a
fingerprint that can be emotionally, subjectively.
Alternation by smooth or abrupt change, pause,
ellipse are stylistic means of composition, defining
the transition from one element to another, from
one sequence to another. This is why the way of
relating them is decisive in defining the rhetorical
organization of the visual message, the test of
deletion / replacement / move (* 7) highlighting
possible dependencies or indifferent relationships,
being a necessary exercise. It can define how to
construct the visual discourse, making it possible to
work on variants. In this way, a visual discourse
according to the author's intention or expectations
can take shape and substance, through (re)
successive focusing.
In the case of the third type of organization, we say
"apparently" amorphous because we are convinced
that there is no pure disorganization or nonsense in
nature, our means of understanding may be limited,
the inability to penetrate the meaning of an entity is
a priori an problem of the viewer and not of the
source. Of course, the author's goal could be, first of
all, the creation of an order and finding the most
effective means of communicating it. But also
creating a disorder could be an end in itself,
obviously depending on the artistic vision and
intention, capable of giving birth to a new aesthetic
language.
Regardless of the nature of the speech organization,
it must be coherent; in this case we can talk about a
consistency of a semantic compositional pattern, this
finding being an effect of using referents with
identical function. As stated above, the referent is
the object through which the connection between
the sign and what is known in the real world is made.
205
Photographically speaking, it is necessary to
systematically use those visual sequences - different
but unitary individual images from a point of view
that must be defined in advance, without a "recipe".
Their connection gives the narrative discourse
continuity and fluency from the point of view of
communicating the intended message, totally
dependent on the author. Here we can talk about
how to operate with the sequences. Both the author
and the viewer can be in front of a sum of sequences
in a strictly horizontal narrative relation. Without an
overview, pursuing levels of integration in a vertical
path, the sequences cannot be interrelated so as to
develop a noticeable, readable meaning - like a
detective in front of a multitude of records fails to
see a guiding thread and which to open the searched
tracks (* 8). Thus, the meaning, the meaning, does
not appear that a finality of a narrative path, it is
omnipresent, and can be highlighted at any time of
the discourse.
If the courts of literary communication are the
author, the storyteller, the character and the reader,
in the case of photography, the author and the
storyteller are one and the same entity, as they
create "a world" and establish a communication
relationship with the photographed environment, at
the same time. The author of the image is never
neutral, not implicated - through what I have called
photographic immersion through observation and
the implication of specific skills and cannot take
place an efficient photographic gesture, able to
make the moment of grace possible. The character is
of course substituted in the photograph with the
subject that performs the action. The subject in the
architectural photography is constituted by
combining the specific ingredients of the built
environment, in a given spatial and temporal
sequence. The reader, in the case of photography -
_Eftenie V_2021_SP FA UAUIM
the viewer, is the recipient of the narrative product.
It can be detached (we note that the author can also
be detached in relation to the subject or, at some
point) - being outside the subject and in the best case
giving credit to the author and trying to follow his
intention, can be effective - able to select
information according to precise objectives or may
be competent - experienced, capable of developing
critical discourse.
The introduction of the viewer into the equation of
the narrative perspective can be enriched by the fact
that it can be placed in one of the three positions
listed above. The author and the viewer can evolve
together, one can know better than the other the
intention or the way of looking at the other. The role
of the viewer is essential as an exposed photograph
"belongs to" it, which has the role of conferring,
uploading or enriching the meaning of the image, by
reading / rewriting the meaning. The multitude of
possible readings / interpretations are dependent on
cultural, aesthetic, etc., "an image (lexia) can
mobilize multiple lexicons" (* 9). The lexicon is "a
symbolic fragment that corresponds to a set of
practices and techniques" (* 10). We can thus enrich
the meaning of the connotation (previously
introduced), which is constituted by the structured
organization of the codes related to a lexicon. In this
context, "connotators" (* 11) are those elements
that "carry" meaning and can constitute rhetoric,
which represents a significant aspect of an ideology.
A message is considered coherent, legible when it
highlights a rational structure capable of being
related to a pre-existing “baggage” of the viewer's
knowledge. It also retains the features listed when it
supports the identification of relationships between
the component parts and makes it possible to
decipher the codes contained (* 12). The viewer,
regardless of experience or sometimes of the degree which causes a quick consumption of the message.
of skepticism, has the possibility, first of all, to accept On the other hand, an inaccessible code permanently
the proposal of the "journey" proposed by the author separates the author from the viewer, at least in a
through the artistic product. The meeting of the two given cultural court. There is no guarantee that over
courts can be done somewhere in the middle, but it a hundred years, which is considered meaningless
is equally dependent on the degree of coding of the today, will not be elevated to a higher art rank (see
message and the possibility of the "reader" to the numerous cases of painters, composers or
decipher it. writers). A useful alternative and at the same time
not subject to immediate consumption can bring a
We can highlight a dilemma often present: what the subtle and balanced combination between accessible
author sees in his photographs do not see the others elements - with the role of "anchor" and encrypted
and vice versa - sometimes. In the best case and very elements (which are not obligatory to be understood
rarely an "agreement" is reached. The perception is at the moment by the author), which design in a
different from the inside to the outside of the future time the plenary outline of the potential of the
subject. Surely the photographer knows something work. Time is, of course, the only one that decides
more, he was there, on the spot, he felt when he and decants the value of an artistic product, the
triggered, the motivation was his. However, architecture itself as object and viability being fully
something prevents him from being completely subjected to this test.
detached from the image, even if he intends, even if
time brings with it this detachment. The viewer is, on
the other hand, outward and tries to approach the
subject from the opposite direction, loading it with
state, while the author must unload a certain
emotional vibration, free himself from it to be able to
see clearly again, to be able to see again. Evaluate.
Thus, there may be a dilemma on both sides as to
the truth of the image and then neither the author
nor the viewer is the best courts to determine it. That
would mean that the truth is contained in the image
and she alone would be her best evaluator.
Overcoming the small logical impasse, we believe
that both the author and the viewer may be able to
"penetrate" the image through its essence. Certainly
a communication between the author and the
external viewer could ensure an optimal result of
evaluating a complex image or visual discourse.

An accessible code gives an immediate impact and

gives the product accessibility - a positive fact, but
207

Referințe și note/ References and notes *11: ibid. 6, p.49.

VLAD EFTENIE. (2019). www.vladeftenie.ro (accessed 27.09.2019) *12: teorie dezvoltată de Jerry Hobbs în lucrarea On the Relation
*1: Vlad Eftenie, Fotografia ca instrument metodic de investigare în Between the Informational and Intentional Perspectives on
planul imaginii urbane (Photography as a methodical tool for Discourse, în seria Computational and Conversational Discourse:
investigating the urban image), ed.UAUIM, 2010 Burning Issues--An Interdisciplinary Account, NATO ASI Series,
*2: cf. Lynda Nead, citată de Gillian Rose în lucrarea Visual Series F: Computer and Systems Sciences, Vol. 151, ediție îngrijită
methodologies, ediția a doua, ed.Sage, Londra, 2007, p.142. (cf. de E. Hovy and D. Scott, ed. Springer, Berlin, 1996, pp. 139-157.
Lynda Nead, quoted by Gillian Rose in the work of Visual (theory developed by Jerry Hobbs in the paper On the Relation
methodologies, second edition, Sage, London, 2007, p.142.) Between the Informational and Intentional Perspectives on
*3: cf. Michel Foucault, citat de Gillian Rose în lucrarea Visual Discourse, in the Computational and Conversational Discourse
methodologies, ediția a doua, ed.Sage, Londra, 2007, p.143. (cf. series: Burning Issues - An Interdisciplinary Account, NATO ASI
Michel Foucault, quoted by Gillian Rose in the work of Visual Series, Series F: Computer and Systems Sciences, Vol. 151, edited
methodologies, second edition, Sage, London, 2007, p.143.) by E. Hovy and D. Scott, ed. Springer, Berlin, 1996, pp. 139-157.)
*4: Cristopher Alexander dezvoltă în anul 1966 o teorie urbană
particulară, organizarea unui sistem sub forma de “rețea” fiind
prezentată ca aducând o viziune contemporană adecvată asupra
tipurilor de relații prezente și dezvoltate între componentele
acestuia. The city is not a tree, in rev. Design, nr. 206, 1966.
(Cristopher Alexander developed in 1966 a particular urban theory,
the organization of a system in the form of a "network" being
presented as bringing an adequate contemporary vision on the
types of relationships present and developed between its
components. The city is not a tree, in rev. Design, no. 206, 1966.)
*5: tipurile de relații posibile între componentele unui arbore sunt
dezvoltate de William Mann și Sandra Thompson în cadrul teoriei
structurilor retorice (the types of possible relationships between the
components of a tree is developed by William Mann and Sandra
Thompson in the theory of rhetorical structures): Rhetorical
Structure Theory: Toward a functional theory of text organization, Citare articol curent / Citation:
1988, Text 8 (3): 243-281.
*6: cf. Roland Barthes, în lucrarea (in the work) Image, Music, Text, (Ro)
trad. Stephen Heath, ed. Hill and Wang, New York, 1977, p.93. Eftenie V. (2021). Gânduri pe marginea fotografiei de arhitectură.
*7: ibid. 5. Discursul vizual narativ, “portretul” de arhitectură. în Teoria
*8: teoria necesității parcurgerii textului narativ atât pe direcție proiectului de arhitectură. Idei construite. SP FA UAUIM. EUIM –
“orizontală” cât si pe direcție “verticală” în căutarea sensului care Editura Universitară Ion Mincu, București.
transcede alcătuirea discursului este dezvoltată de Roland Bartes
prin analiza textului The purloined letter a lui Edgar A. Poe, în (En)
lucrarea Image, Music, Text, ed. Hill and Wang, New York, 1977, Eftenie V. (2021). Thoughts on the edge of architectural
p.87. (the theory of the necessity of traversing the narrative text photography. The narrative visual discourse, the "portrait" of
both in the "horizontal" and the "vertical" direction in the search for architecture. in Architectural design theory. Built ideas. SP FA
the meaning that transcends the composition of the speech is UAUIM. EUIM – Ion Mincu University Publishing House,
developed by Roland Bartes through the analysis of the text The Bucharest.
purloined letter of Edgar A. Poe, in the work Image, Music, Text , ed.
Hill and Wang, New York, 1977, p.87.)
*9: ibid. 6, p. 46.
*10: cf. A. Greimas, citat de R. Barthes în lucrarea Image, Music,
Text, ed. Hill and Wang, New York, 1977, p.46. (cf. A. Greimas,
quoted by R. Barthes in the work Image, Music, Text, ed. Hill and
Wang, New York, 1977, p.46.)

_Eftenie V_2021_SP FA UAUIM

_Eftenie V_2021_SP FA UAUIM
 4
EDUCAȚIA ÎN
ARHITECTURĂ
ARCHITECTURAL
EDUCATION

TEORIA PROIECTULUI DE ARHITECTURĂ

IDEI CONSTRUITE
ARCHITECTURAL DESIGN THEORY.
BUILT IDEAS
 Daniel COMȘA
Importanța practicii profesionale în
educația arhitecturală
The importance of professional
practice in architectural education
 rezumat
Importanța practicii După ieșirea din comunism, programele Tempus, și
profesionale în educația ulterior Erasmus au deschis noi perspective educaționale
atât pentru profesori, cât și pentru studenții meritorii de a
arhitecturală avea experiențe de studiu în Europa, dar experiențele
practice în birouri de arhitectură au apărut mult mai
târziu, în urmă cu cca 12 ani.
Programul IAESTE, activ deja de 74 de ani, are la nivel
The importance of internațional cel mai mare număr de schimburi prin care
professional practice in se desfășoară practica profesională în peste 80 de țări, iar
în urma cu 2 ani a atins cca 5000 de locuri valabile în toate
architectural education domeniile tehnice. La nivelul arhitecturii aceste cifre au
crescut în ultimii 20 de ani datorită intrării din partea
României a Universității de Arhitectură și Urbanism Ion
Mincu în primii 10 ani ca membru instituțional asociat, iar
în ultimii 10 ani formând un ONG IAESTE România alături
de alți 2 parteneri universitari din domeniul agriculturii și
construcțiilor.
cuvinte cheie
IAESTE, UAUIM, educația arhitecturală,
practică profesională
abstract
After leaving Communism, Tempus programs, and later
Erasmus, opened new educational perspectives for both
teachers and deserving students to have study experiences
in Europe, but practical experiences in architecture offices
came much later, with about 12 years.
The IAESTE program, already active for 74 years, has
internationally the highest number of exchanges through
which the professional practice takes place in over 80
countries, and two years ago it reached about 5000 places
valid in all technical fields. At the level of architecture,
these figures have increased in the last 20 years due to the
entry by Ion Mincu of the University of Architecture and
Urbanism in the first 10 years as an associate institutional
member, and in the last 10 years forming an IAESTE
Romania NGO together with 2 other university partners in
the field of agriculture and construction.
keywords
IAESTE, UAUIM, architectural education,
professional practice

Daniel COMȘA
daniel.comsa@uauim.ro

Conf. Dr.Arhitect, IAESTE, BP*, FA UAUIM

Director Biroul Relații Internaționale UAUIM
Assoc.Prof. Dr.Architect, IAESTE, BP*, FA UAUIM
Head of UAUIM International Relations Office

*Departament Bazele Proiectării de Arhitectură (BP)

*Basis of Architectural Design Department (BP)

Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură

Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
215
Eforturile universității noastre pentru
internaționalizare începute în urma cu mai mult de
50 ani de Prof. Dr. Arh. Emil Barbu Popescu, prin
puternicele conferințe studențești care se mulau pe
o efervescență europeană, au pus bazele unor relații
care în timp au dezvoltat un nou tip de învățământ
universitar competitiv bazat pe practică încă din
timpul studiilor.
După ieșirea din comunism, programele Tempus, și
ulterior Erasmus, au deschis noi perspective
educaționale atât pentru profesori, cât și pentru
studenții meritorii de a avea experiențe de studiu în
Europa, dar experiențele practice în birouri de
arhitectură au apărut mult mai târziu, în urmă cu cca
12 ani.
Nevoia de a practică în arhitectură încă din timpul
studiilor a fost introdusă în programa școlară încă
din 1996, și a fost susținută destul de greu inițial de
către birourile nou fondate în România după
revoluție. Pe măsură ce acestea au început să
crească, s-au alăturat inițiativele internaționale
susținute de birouri mari de ex. Cesar Pelli, la care s-
a ajuns extrem de greu prin relații personale formate
de arhitecții români din Diaspora. Creându-se astfel
o putere a exemplului, s-au căutat posibilități de
dezvoltare a unui program care să susțină o creștere
sustenabilă, și apoi o constanță a acestor posibilități
de practică internațională.
Programul IAESTE, activ deja de 74 de ani, are la
nivel internațional cel mai mare număr de schimburi
prin care se desfășoară practica profesională în
peste 80 de țări, iar în urma cu 2 ani a atins cca 5000
de locuri valabile în toate domeniile tehnice. La
nivelul arhitecturii aceste cifre au crescut în ultimii
20 de ani datorită intrării din partea României a
Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu în
_Comșa D_2021_SP FA UAUIM
primii 10 ani ca membru instituțional asociat, iar în
ultimii 10 ani formând un ONG IAESTE România
alături de alți 2 parteneri universitari din domeniul
agriculturii și construcțiilor.
Dacă la primele prezențe internaționale, România
venea cu 10 oferte de practică în birourile de
arhitectură din țară, și îi era foarte greu să găsească
parteneri cu care să le schimbe, în timp, observând
interesul pentru acest domeniu, și alte țări au adus
tot mai multe oferte, iar în prezent se schimbă cca
400-500 de oferte în arhitectură egalând astfel
domeniul IT - unul dintre cele mai populare domenii.
Firmele de arhitectură din România au avut o
expansiune care înainte de criza din 2008 a generat
o cerere de forță de muncă, iar programul IAESTE
care aducea studenți străini în firme, deși a început
mai greu cu un maxim de 10 oferte pe an, a crescut
odată cu necesitățile pieței în paralel cu obișnuința
unor astfel de prezențe în birou, a atins în anul 2009
o cifra de cca. 80 de oferte pe an. Numărul acestor
oferte, deși au cunoscut o mică scădere pe perioada
crizei datorită obișnuinței angajatorilor cu prezența
studenților străini în birourile lor a creat o constanță,
și în prezent, suntem cam la aceleaşi cifre. Criza
financiară a afectat schimburile pentru studenții din
domeniul construcțiilor, unde de la un maxim atins
de 20 de oferte în 2009 în prezent avem doar 2-3
locuri, dar asta ține și de managementul fiecărui
partener instituțional care trebuie să își dezvolte
singur relațiile cu angajatorii (ceea ce este extrem
de dificil uneori), și să își selecteze singur studenții
cei mai potriviți pentru ofertele din străinătate pe
care le schimbă. Importanța ofertelor din România
este dată de programul IAESTE, care este de fapt un
program de schimb; iar pentru fiecare ofertă de la
noi, se obține o ofertă pentru unul dintre studenții
noştri.
După cum se vede în ceea ce am descris mai sus,
eforturile universității noastre de a dezvolta practica
profesională (în arhitectură) nu sunt doar la nivel
declarativ, ci și o muncă constantă. Faptul ca în anul
6 este în programa școlară o practică profesională de
12 săptămâni, este susținută de aceste programe
IAESTE, și în mare parte și Erasmus, fiind însă
deschiși și la posibilitățile individuale ale studenților
de a își găsi pe cont propriu un loc la firmele din țară,
sau din străinătate.
Atât aplicarea la aceste birouri pentru practică, cât și
ulterior în viitoarea profesie de arhitect, se face cu
un portofoliu bazat în prima fază pe lucrările făcute
în școală, și ulterior pe cele făcute în firme.
Importanța acestui portofoliu este foarte mare, iar
rolul de reprezentativitate pe care acesta îl are, duce
la acceptarea sau respingerea la un loc de muncă
important în carieră.
Astfel evaluarea practicii profesionale din anul 6 este
bazată tot pe un portofoliu care trebuie să cuprindă
pe lângă fișele care marchează tipul de activități
suprapus pe coordonata timp, și o descriere succintă
vizuală a activităților la care s-a participat în această
perioadă. Destul de curând în viitoare carieră de
arhitect, un astfel de portofoliu va trebui prezentat
în fața unei comisii a OAR pentru obţinerea dreptului
de semnătură.
In cadrul portofoliului unui arhitect tânăr este
extrem de important proiectul de diplomă, fiind pe
drept cuvânt considerat primul proiect personal,
important și asumat, în care se poate vedea cel mai
bine potențialul unui viitor angajat. Precizare
importantă în sustinerea afirmațiilor de mai sus,
susținută de către Daniel Zielinski - Asociat al
Biroului Foster and Partners: „Intr-un birou mare nu
veți lucra la faza de concept, ci ca o mică parte a
unei echipe mai mari (de cele mai multe ori firmele
mari nu permit angajaților să arate rezultatul sau
munca de parcurs fiind și munca lor restricționată
contractual/grevată de clauze de confidențialitate
care pot duce la sancțiuni sau chiar la alte consecințe
mai grave).”
In concluzie, ceea ce astăzi numim normalitate a fost
construit în urma unei viziuni, și a unei munci
constante care nu poate fi cuantificată, iar practica
profesională este prima legătură reală cu
arhitectura, o primă experiență necesară și utilă care
deschide orizonturi și clădește cariere. Interesul
studenților buni pentru această practică este foarte
mare, iar firmele care îi primesc, de multe ori țin
legătura cu ei, și îi doresc ca viitori angajați în cadrul
echipelor lor.
Din punct de vedere al acoperirii geografice al
acestor deplasări internaționale făcute prin
programul IAESTE, am putea să facem următorul
istoric:
În primi ani deplasările au fost în toată lumea fără
câte un loc în fiecare țară, cu un procent foarte mare
de succes. Ulterior datorită măririi numărului de
oferte, dar bucurându-se de dorința studenților de a
pleca oriunde, majoritatea au fost în Europa, dar și
în Brazilia, Argentina, și în unele țări din Asia sau
Orientul Mijociu, păstrând un echilibru între ele.
Odată cu mutarea multor firme de arhitectură în
China, dublată de criza financiară care a afectat în
mare măsură Europa, numărul acestor oferte a
crescut, la fel și interesul studenților spre experiențe
profesionale în arealuri geografice exotice.
În ultimii ani, datorită războiului din Siria, a unor
situații politice mai dificile din Turcia, sau a unor
evenimente teroriste în Tunisia, aceste țări au fost
217
ocolite; dar se simte o revenire a interesului pentru
aceste locuri. În timp, am consolidat câteva
schimburi tradiționale cu anumite țări care se pliază
pe interesul studenților, astfel o constantă este
schimbul cu Polonia, cca. 10-20 studenți schimbați în
fiecare an (asta și datorită interesului angajatorilor
români pentru acești studenți, care s-au dovedit
serioși, dar și a sistemului profesional asemănător cu
al nostru). Thailanda s-a bucurat de interesul
studenților, și ani de-a rândul experiențele de acolo
au avut o componentă culturală și personală
deosebită.
Elveția, prin unele firme de top este foarte deschisă
spre primirea unor studenți români, dar de multe ori
aceștia sunt refuzați pe baza scrisorii de intenție
deficitare, sau a unui portofoliu slab. Serbia, Croaţia,
Slovacia, Cehia, Belgia, Spania, Germania, UAE,
Quatar India, au fiecare câte 2-3 locuri pentru
studenții din România în fiecare an, cu un grad mare
de acceptare și un interes constant al studenților,
dar uneori destinații mai exotice/îndepărtate -
Mongolia, Kazahstan, Iran, Chiar și Brazilia - nu s-au
mai bucurat de interesul studenților, poate și din
cauza costurilor mari a biletelor de avion, care sunt
suportate de către studenți în acest program.
Intrebarea studenților asupra destinațiilor (de
practică profesională) dorite nu a dus tot timpul la o
construcție a programului pe doleanțele lor,
deoarece în urma ultimului sondaj, Australia și Noua
Zeelandă au fost primele în preferințe - dar aceste
țări nu au oferte IAESTE în domeniul practicii
profesionale de arhitectură.
Astfel o predicție pare imposibilă, dar bazat pe
experiențele trecute încercăm să aducem cele mai
bune oferte pentru studenți. La nivel internațional
programul IAESTE este într-o continuă transformare
încercând să răspundă cât mai bine unor schimbări,
_Comșa D_2021_SP FA UAUIM
dar și unei scăderi a numărului de oferte sau a
numărului de accepturi.
Cele două conferințe anuale IAESTE DAY 20
Octombrie în fiecare an își prezintă locurile de
practică - din Februarie încearcă popularizarea
acestui program, iar studenții care au fost deja
plecați prezintă noilor candidaţi experiențele avute
în diverse țări, cu avantaje și posibile probleme pe
care le-au întâmpinat pentru a ajuta alegerea
locurilor disponibile de către noii studenți interesați.
Invitația de participare este deschisă tuturor
studenților în fiecare an, iar selecția celor mai buni și
potriviți pentru locurile de practică oferite este
extrem de serios făcută în baza unui regulament,
care pe lângă activitatea școlară, ia în calcul și
voluntariatul făcut de către studenți. Activitatea
IAESTE în multe țări este condusă integral de către
studenți, iar la noi în țară, în ultimi 12 ani de când
conduc acest program, a fost făcută cu ajutorul unor
studenți care s-au dedicat acestui program activând
ca voluntari, și reușind astfel o creștere, o constanță
și susținere a dezvoltării unui program atât de
necesar întregii vieți academice.
Imagini curs TP SP / Images course SP Course Architectural Design
Theory:
Fig.1-4 Conferința IAESTE, Sala Frescelor, UAUIM, București,
21.02.2019
Fig.1-4 IAESTE Conference, Frescos Hall, UAUIM, Bucharest,
21.02.2019
Fig.5 Conferința IAESTE, Galeria Patrimoniu, UAUIM, București,
20.02.2020
Fig.5 IAESTE Conference, Heritage Gallery, UAUIM, Bucharest,
20.02.2020
(english version)
The efforts of our university for internationalization
started more than 50 years ago by Prof. Dr. Arch.
Emil Barbu Popescu, through the high-leveled
student conferences that were based on a European
effervescence, laid the foundations of several
relationships that over time developed a new type of
competitive university education based on practice
from the time of studies.
After leaving Communism, Tempus programs, and
later Erasmus, opened new educational perspectives
for both teachers and deserving students to have
study experiences in Europe, but practical
experiences in architecture offices came much later,
with about 12 years.
The need to practice in architecture from the time of
university studies was introduced in the school
syllabus early in 1996, and was initially hard enough
supported for the newly established offices in
Romania after the revolution. As they began to
grow, alongside joined the international initiatives
supported by large offices eg. Cesar Pelli, who
reached extremely difficult through personal
relationships formed by the Romanian architects of
the Diaspora. Creating in such way a power of
example, we sought possibilities for developing a
program that would support a sustainable growth,
and then a constancy of these possibilities by
international practice.
The IAESTE program, already active for 74 years, has
internationally the highest number of exchanges
through which the professional practice takes place
in over 80 countries, and two years ago it reached
about 5000 places valid in all technical fields. At the
level of architecture, these figures have increased in
the last 20 years due to the entry by Ion Mincu of the
University of Architecture and Urbanism in the first
10 years as an associate institutional member, and in
the last 10 years forming an IAESTE Romania NGO
together with 2 other university partners in the field
of agriculture and construction.
If at the first international presence, Romania came
with 10 practice offers in the country's architectural
offices, and it was very difficult to find partners for
offers exchange, over time, observing the interest in
this field, also other countries brought more and
more offers, thus now about 400-500 offers
exchange in architecture are swapped, thus
equalizing the IT field - one of the most popular
areas.
The Romanian architectural firms had an expansion
that before the crisis of 2008 generated a demand
for labor force, and the IAESTE program that brought
foreign students in companies, although it started
harder with a maximum of 10 offers per year, has
increased once with the needs of the market in
parallel with the habit of such office presence in
2009 reaching a figure of approx. 80 offers per year.
The number of these offers, although they saw a
small decrease during the crisis due to the habit of
employers with the presence of foreign students in
their offices, has created constancy, and at present,
we are about the same figures. The financial crisis
has affected the exchanges for students in the field
of construction, where from a maximum of 20 offers
in 2009 we currently have only 2-3 places, but this
also depends on the management of each
institutional partner who has to develop his own
relationships with employers (which is extremely
difficult at times), and to select only the most
suitable students for the foreign offers they change.
The importance of the offers in Romania is given by
219
the IAESTE program, which is in fact an exchange
program; and for each offer from us, an offer is
obtained for one of our students.
As can be seen from the above, our university's
efforts to develop professional practice (in
architecture) are not only on a declarative level, but
th
also a constant work. The fact that in the 6 year, a
12-weeks professional practice is in the school
syllabus: this is supported by these IAESTE programs,
and to a large extent also Erasmus, being open to
the individual possibilities of the students to find
their own place in the companies in the country, or
from abroad.
Both the application to these offices for practice, and
later in the future profession of architect, is made
with a portfolio based in the first phase on the works
done in school, and later on those done in
companies. The importance of this portfolio is very
high, and the role of representativeness that it has,
leads to acceptance or rejection of an important job
in the career.
Thus, the evaluation of the professional practice
th
from the 6 year is also based on a portfolio that
must include in addition to the records marking the
type of activities superimposed on the time
coordinate, and a brief visual description of the
activities that participated in this period of time.
Pretty soon in the future career of an architect, such
a portfolio will have to be presented to a commission
of the OAR (Romanian Order of Architects/
Romanian Chamber of Architects) to obtain the right
of signature.
Within the portfolio of a young architect, the
diploma project is extremely important, being rightly
considered the first personal project, important and
_Comșa D_2021_SP FA UAUIM
assumed, in which one can see the best potential of
a future employee. Important clarification in support
of the above statements, supported by Daniel
Zielinski - Foster and Partners Office Associate: ”In a
large office you will not work in the concept phase,
but as a small part of a larger team (most often
large companies do not award employees to show
the result or the work to be done and their work is
contractually restricted / taxed by confidentiality
clauses that can lead to sanctions or even more
serious consequences).”
In conclusion, what we now call normality was built
following a vision, and a constant work that cannot
be quantified, and professional practice is the first
real connection with architecture, a first necessary
and useful experience that opens horizons and build
careers. The interest of the good students for this
practice is very high, and the companies that receive
them, often keep in touch with them, and wish them
as future employees within their teams.
From the point of view of the geographical coverage
of these international journeys made through the
IAESTE program, we could do the following history:
In the first years the journeys were all over the world
without a place in each country, with a very high
percentage of success. Subsequently due to the
increase in the number of offers, but enjoying the
desire of students to go anywhere, most of them
were in Europe, but also in Brazil, Argentina, and in
some countries from Asia or the Middle East,
maintaining a balance between them.
Together with the move of many architectural firms
to China, doubled by the financial crisis that has
greatly affected Europe, the number of these offers
has increased, as has the interest of students
towards professional experiences in exotic
geographical areas.
In recent years, due to the war in Syria, to more
difficult political situations in Turkey, or to terrorist
events in Tunisia, these countries have been
bypassed; but there is a return of interest in these
places. In time, we have consolidated some
traditional exchanges with certain countries that are
folded in the interest of the students, so a constant
exchange is with Poland, approx. 10-20 students
exchanged every year (this is also due to the interest
of Romanian employers for these students, who
proved to be serious, but also to the professional
system similar to ours). Thailand has enjoyed the
interest of students, and for years the experiences
there have had a special cultural and personal
component.
Switzerland, through some top companies, is very
open to receiving Romanian students, but the latter
are often refused on the basis of a deficient letter of
intent, or a poor record. Serbia, Croatia, Slovakia,
Czech Republic, Belgium, Spain, Germany, UAE,
Qatar India, each have 2-3 places for Romanian
students each year, with a high degree of acceptance
and a constant interest of students, but sometimes
destinations more exotic / distant - Mongolia,
Kazakhstan, Iran, Even Brazil - have not enjoyed the
interest of the students, perhaps because of the high
costs of the air tickets, which are borne by the
students in this program.
Asking students about the desired (professional
practice) destinations did not always lead to a
program build on their wishes, because after the
latest survey, Australia and New Zealand were the
first in preferences - but these countries did not have
IAESTE offers in the field of practice of professional
architecture.
Thus, a prediction seems impossible, but based on
past experiences we try to bring the best offers for
students. At the international level, the IAESTE
program is in a continuous transformation, trying to
respond as best as possible to changes, but also to a
decrease in the number of offers or the number of
acceptances.
The two annual conferences IAESTE DAY 20 October
each year presents their places of practice - from
February they try to popularize this program, and the
students who have already left present to the new
candidates the experiences they have in different
countries, with advantages and possible problems
they have welcomed to help choose the places
available by interested new students.
The invitation to participate is open to all students
every year, and the selection of the best and suitable
for the offered places of practice is extremely
serious, based on a regulation, which in addition to
the school activity, takes into account the
volunteering done by the students. The activity of
IAESTE in many countries is conducted entirely by
students, and in our country, in the last 12 years
since I lead this program, it has been done with the
help of students who have dedicated themselves to
this program by activating as volunteers, and thus
succeeding growth, consistency and support for the
development of a program so necessary for the
entire academic life.
221

Citare articol curent / Citation:

(Ro)
Comșa D. (2021). Importanța practicii profesionale în educația
arhitecturală. în Teoria proiectului de arhitectură. Idei
construite. SP FA UAUIM. EUIM – Editura Universitară Ion
Mincu, București.

(En)
Comșa D. (2021). The importance of professional practice in
architectural education. in Architectural design theory. Built
ideas. SP FA UAUIM. EUIM – Ion Mincu University Publishing
House, Bucharest.

_Comșa D_2021_SP FA UAUIM

_Comșa D_2021_SP FA UAUIM
 Marius VOICA,
Elena Cristina MÂNDRESCU,
Mihaela HĂRMĂNESCU,
Andra PANAIT,
Marina MIHĂILĂ,
Adrian MOLEAVIN
VVITA – erasmus +
UAUIM-UNICT-NTNU
VVITA - Modernizing Learning and
Teaching for Architecture through
Smart and Longlasting Partnerships
leading to sustainable and inclusive
development strategies to Vitalize
heritage Villages through Innovative
Technologies
 rezumat
VVITA – erasmus + VVITA - Modernizing Learning and Teaching for
UAUIM-UNICT-NTNU Architecture through Smart and Longlasting Partnerships
leading to sustainable and inclusive development
VVITA - Modernizing Learning strategies to Vitalize heritage Villages through Innovative
Technologies (Modernizarea învățării și predării pentru
and Teaching for Architecture arhitectură prin parteneriate inteligente și de lungă durată
through Smart and Longlasting care duc la strategii de dezvoltare durabile și inclusive
pentru vitalizarea satelor de patrimoniu prin tehnologii
Partnerships leading to inovatoare) este un proiect Erasmus+, condus de
sustainable and inclusive parteneriatul universitar UAUIM-UNICT-NTNU, dezvoltat
între 2017-2019. Proiectul este coordonat de către Agenţia
development strategies to Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul
Vitalize heritage Villages Educaţiei şi Formării Profesionale – ANPCDEFP. VVITA este
un proiect Erasmus + în domeniul parteneriatelor
through Innovative strategice pentru învățământul superior, al cărui obiectiv
Technologies principal este dezvoltarea inovării, prin cooperare și
schimbul de bune practici. The article constă în publicarea
rezumatului proiectului VVITA erasmus+.
cuvinte cheie
VVITA, eramusplus,
UAUIM, UNICT, NTNU,
arhitectură, rural forward
abstract
VVITA - Modernizing Learning and Teaching for
Architecture through Smart and Longlasting Partnerships
leading to sustainable and inclusive development
strategies to Vitalize heritage Villages through Innovative
Technologies is an Erasmus+ project, led by university
partnership UAUIM-UNICT-NTNU, developed within 2017-
2019. The project is Coordinated in Romania by the
National Agency for Community Program in the Field of
Education and Professional Formation (Agenţia Naţională
pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi
Formării Profesionale – ANPCDEFP). VVITA is an Erasmus+
project in the field of Strategic Partnerships for higher
education whose main objective is the development of
Innovation, through cooperation and the exchange of good
practices. The paper consists in the publication of the
VVITA erasmus+ project’s summary.
keywords
VVITA, eramusplus,
UAUIM, UNICT, NTNU,
architecture, rural forward

Marius VOICA (1),

Elena Cristina MÂNDRESCU (3),
Mihaela HĂRMĂNESCU (1),
Andra PANAIT (1),
Marina MIHĂILĂ (2),
Adrian MOLEAVIN (2)
http://vvita.uauim.ro

(1) Conf.dr.Arh. (2) Lector/Șef Lucrări Dr.Arh.

(3) Asist.Dr.Arh., FA UAUIM, Romania
(1) Assoc.Prof.Dr.Arch. (2) Lecturer Dr.Arch.
(3) Assist.Teach.Dr.Arch., FA UAUIM

SP, FA, Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu

UAUIM București
SP, FA, Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
227
VVITA – Rezumatul proiectului
VVITA - Modernizing Learning and Teaching for
Architecture through Smart and Longlasting
Partnerships leading to sustainable and inclusive
development strategies to Vitalize heritage Villages
through Innovative Technologies (Modernizarea
învățării și predării pentru arhitectură prin
parteneriate inteligente și de lungă durată care duc
la strategii de dezvoltare durabile și inclusive
pentru vitalizarea satelor de patrimoniu prin
tehnologii inovatoare)
Villages through Innovative Technologies (Satele
prin tehnologii inovatoare)
VVITA este un proiect Erasmus + în domeniul
parteneriatelor strategice, pentru învățământul
superior, al cărui obiectiv principal este dezvoltarea
inovării, prin cooperare și schimbul de bune practici.
Este coordonat în România de către Agenţia
Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul
Educaţiei şi Formării Profesionale – ANPCDEFP.
Start: 01-11-2017 - End: 31-10-2019
Project Reference: 2017-1-RO01-KA203-037314
Proiectul propune o cooperare transnațională între
UAUIM (Universitatea de Arhitectură și Urbanism
„Ion Mincu” București, România), UNICT (Università
degli Studi di Catania, Italy) și NTNU (Norwegian
_VVITA_2021_SP FA UAUIM_
University of Science and Technology, Trondheim,
Norway), care ridică problema educației universitare
în Europa, și subliniază abordarea tematică a
complexității actualelor condiții ale patrimoniu rural,
în situații de urgență, șanse reale și provocări în care
diviziunea tradițională a disciplinelor este depășită.
Proiectul oferă o abordare integrată care este de
obicei neglijată prin discipline individuale, și are ca
scop consolidarea CURRICULEI arhitecturale și
pregătirea de a face față noilor cerințe DIDACTICE și
de ÎNVĂȚARE, și de a fi adaptată la noua situație
socială și profesională.
Această cooperare internațională a învățat cum se
poate face față schimbărilor interculturale și cum se
poate face față unor tradiții diferite ale educației
între didactice în culturi.
Am ales o abordare mixtă: interdisciplinară și trans-
disciplinară care conține câte un studiu de caz
pentru comunitățile în curs de depopulare pentru
fiecare zonă rurală; fiecare partener a identificat
studii de caz în comunități cu probleme de
depopulare în desfășurare, dar situate în areal
potențial cultural-turistic-istoric cu o semnificație
majoră într-un context de limită teritorială. Toți
partenerii prezintă studii de caz la extremitățile fizice
din Europa (Delta Dunării (DD), Insula Filicudi din
Sicilia de Nord, satul Lofoten din nordul Norvegiei),
fiecare studiu de caz prezintă diferențe majore de
nevoi, teme de abordare și soluții în curs de
adoptare, în ciuda situațiilor critice identificate
(depopulare) și potențialului cultural-vernacular-
istoric existent.
Abordarea multidisciplinară rezidă în studiul și
înțelegerea fenomenelor social-economice, studiile
de caz construite, structura, rezolvarea ecologică și
abordarea urbană specifică, dar și pentru integrarea
peisajului sau studiul mobilității. Aceste studii de caz
realizate în mod practic prin implicarea directă a
studenților și profesorilor prin colectarea de
informații, necesitățile prezentate și găsirea de
soluții, contribuie în mare măsură la îmbunătățirea
competențelor elevilor în abordarea educație-
cercetare-practică a domeniului profesiei de
arhitectură, dar și în domeniul social-civic -
dezvoltarea abilităților interculturale.
În conformitate cu aceasta, inovația este văzută în:
• CURRICULA NOUĂ CU ABORDARE INOVATIVĂ;
• GHIDURI METODOLOGICE pentru profesorii cu
NOU MODUL DIDACTIC;
• PLATFORMA DIGITALĂ ȘI CLUSTERUL VVITA.
Participanții la proiect au dezvoltat până în prezent
(2017-2019) toate fazele proiectului propuse în
cadrul calendarului, activităților, cooperării și
rezultatelor.
Menţionăm echipa de management de proiect 2017-
2019 VVITA erasmus+:
UAUIM: Marius VOICA, Conf.PhD Arh.; Elena Cristina
MÂNDRESCU, Assist.PhD Arh.; Mihaela
HĂRMĂNESCU, Conf.PhD Arh.; Andra PANAIT,
Conf.PhD Arh.; Marina MIHĂILĂ, S.L.PhD Arh.;
Adrian MOLEAVIN, S.L.PhD Arh.
UNICT: Vincenzo SAPIENZA, Conf.Arh.; Ivo Caliò,
Prof.; Antonio GAGLIANO, Lect.Ing.; Giuseppe
MARGANI, Conf.; Gianluca RODONÒ, Ing.PhD.
NTNU: Luca FINOCCHIARO, Conf.PhD Arh.; Chiara
BERTOLIN, Conf.PhD; Markus SCHWAI, Prof.PhD Arh.
Dacă sunteți interesat să aflați mai multe și să vă
informați despre proiectul VVITA, consultați site-ul
nostru/ pagina web: http://vvita.uauim.ro
Resurse VVITA
VVITA wesite:
http://vvita.uauim.ro
RURAL FORWARD PLATFORM / Platforma digitală:
„RURAL FORWARD” cu tehnologii inovatoare și
VVITA Cluster:
https://sites.google.com/view/vvita/intellectual-
output?authuser=0
RURAL FORWARD PLATFORM conține: trei
subcategorii: SOCIETATE (strategii de dezvoltare
durabilă și incluzivă; interculturalitate și schimbări /
provocări efective pentru a vitaliza satele de
patrimoniu), INNOVATIVE CLUSTER VVITA (cluster
tematic despre tehnologii inovatoare care vizează
transferuri de cunoștințe pentru profesioniști) și EDU
- Predare și Învățare (pentru arhitectură pentru a
vitaliza satele de patrimoniu), rezultatele
intelectuale VVITA (O1 - Orientări metodologice
pentru profesori, O2 - Noul modul didactic
„Predarea metodelor încrucișate pentru a vitaliza
satele de patrimoniu prin tehnologii inovatoare, O3
Platforma digitală:„ Rural Forward ”cu cluster de
tehnologii inovatoare VVITA), modulele și rezultatele
detaliate ale activităților dezvoltate (C1 VVITA
Evenimente de formare a personalului comun pe
termen scurt, Catania, C2-C3 1. VVITA Activități de
învățare și predare, C4-C5 2. VVITA Activități de
învățare și predare, C6-C7 3 VVITA Activități de
învățare și predare).
229

Imagini website / Images from website http://vvita.uauim.ro : (english version)

Fig.1 Delta Dunării, România / Danube Delta, Romania – foto /
photo MVoica VVITA – project summary
Fig.2 M3 Conferința de Incheiere / CLOSING MEETING IN
TRONDHEIM, Norway – Oct.2019 VVITA - Modernizing Learning and Teaching for
Fig.3-4 Expoziție VVITA, OAR București / Exhibiton and wrap-up
Architecture through Smart and Longlasting
session with VVITA results, OAR Bucharest – Oct.2019
Fig.5 Anuala de Arhitectură București / The 2019 Bucharest Partnerships leading to sustainable and inclusive
Architecture Annual/ ANUALA ARHITECTURA Bucharest - Prize of development strategies to Vitalize heritage
the “Research in Architecture / Participatory Architecture” section
VVITA - Modernizing Learning and Teaching for Architecture,
Villages through Innovative Technologies
PARTICIPATIVE ARCHITECTURE SECTION PRIZE
https://www.anuala.ro/en/projects/2019/284/ (accesat/
accessed 27.09.2019) Vvita is an Erasmus+ project in the field of Strategic
Fig.6 Anuala de Arhitectură București , Secțiunea Carte Partnerships for higher education whose main
Arhitectură / The 2019 Bucharest Architecture Annual/ ANUALA
objective is the development of Innovation, through
ARHITECTURA Bucharest - Romanian applied study on rural
heritage, BOOK SECTION cooperation and the exchange of good practices. It is
https://www.anuala.ro/en/projects/2019/288/ (accesat/ coordinated in Romania by the « National Agency for
accessed 27.09.2019) Community Program in the Field of Education and
Fig.7 Scoala de vară Periprava, Delta Dunării, România /
Professional Formation (Agenţia Naţională pentru
International Summer School at Periprava, Danube Delta,
Romania – oct.2019 Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi
Fig.8 M2 Conferința Transnațională / M2 Transnational Project Formării Profesionale - ANPCDEFP) ».
Meeting _ Interim meeting in Catania, Italia – UNICT 11-
12.04.2019
Start: 01-11-2017 - End: 31-10-2019
Fig.9 Expoziție VVITA / Exhibition with VVITA results, UNICT – April
2019 Project Reference: 2017-1-RO01-KA203-037314
Fig.10-11 C6-C7 activities, LOCATION: Sfistofca, Tulcea, România
– UAUIM, 18-27.05.2019 The project proposes a transnational cooperation
Fig.12-13 C6-C7 activities, CONFERENCE UAUIM & VVITA_UAUIM
between UAUIM (Ion Mincu University of
preparations, May2019
Fig.14-15 C4-C5 activities, LOCATION: Catania and Filicudi, Italy – Architecture and Urbanism, Bucharest, Romania),
UNICT, sept.2018 UNICT (Università degli Studi di Catania, Italy) and
Fig.16 Scoala de vară / International Summer School at Dealu NTNU (Norwegian University of Science and
Frumos – UAUIM, 07.2018
Technology, Trondheim, Norway) that raises the
Fig.17-18 C2-C3 activities, Trondheim & Lofoten, Norway – NTNU,
iunie / june 2018 question of high education in Europe and underlines
Fig.19-20 C1 - Short - term Joint Staff Training Events, Catania – the thematic approach of the complexity of current
DICAR UNICT 17.04.2018 rural heritage conditions emergencies, actual
Fig.21-22 Kickoff Meeting & Project Working Event – UAUIM,
chances and challenges where the traditional
13.12.2017
Fig.23 Expoziție Delta Dunării – Trecutul continuu / EXHIBITION: division of disciplines are outdated.
“Danube Delta – The perennial Past” – UAUIM, 4-13.12.2017
The project offers an integrated approach that is
usually neglected through individual disciplines and
aims at strengthening the architectural CURRICULA

_VVITA_2021_SP FA UAUIM_
and teaching to face new TEACHING and LEARNING
and to be adapted to the new societal and
professional situation.
This international cooperation has learned how to
deal with inter-cultural changes and how to deal
with different teaching education tradition across
cultures.
We’ve chosen a mixed approach: inter- and trans-
disciplinary that contains one case study for ongoing
depopulation communities for each rural areas; each
partner has identified case studies of ongoing
depopulation issues communities, but situated in
cultural-touristic-historical potential areal with
major significance in a context of territorial limit. All
partners present case studies at the Europe physical
extremities (Danube Delta (DD), Filicudi Island in
North Sicily, Lofoten village in North Norway), each
case study has major differences of needs, approach
themes and solutions in progress to being adopted,
despite identified critical situations (depopulation)
and cultural-vernacular-historic existent potential.
The multidisciplinary approach resides in studying
and understanding the social-economic phenomena,
built case studies, structure, ecological solving, and
specific urban approach, but also for landscape
integration or the study of mobility. These case
studies realized in practice manner through the
direct implication of the students and the professors
by collecting information, presented needs and
finding solutions, majorly contribute to the students’
competencies improvement in education-research-
practice approach areal of architecture profession
but also on social-civic-intercultural skills
development.
According to this, innovation is be seen in the:
• NEW CURRICULA WITH INNOVATIVE APPROACH;
• METHODOLOGICAL GUIDELINES for teacher with a
NEW TEACHING MODULE;
• DIGITAL PLATFORM AND VVITA CLUSTER.
Participants of the Project have developed so far
(2017-2019) all the project phases proposed within
the time-schedule, activities, cooperation and
results.
We are mentioning the project team 2017-2019 of
the VVITA erasmus+:
UAUIM: Marius VOICA, Assoc.Prof.PhD Arch.; Elena
Cristina MÂNDRESCU, Assist.Teach.PhD Arch.;
Mihaela HĂRMĂNESCU, Assoc.Prof.PhD Arch.; Andra
PANAIT, Assoc.Prof.PhD Arch.; Marina MIHĂILĂ,
Lect.PhD Arch.; Adrian MOLEAVIN, Lect.PhD Arch.
UNICT: Vincenzo SAPIENZA, Assoc.Prof. Arch.; Ivo
Caliò, Prof.; Antonio GAGLIANO, Lect.Eng.; Giuseppe
MARGANI, Assoc.Prof.; Gianluca RODONÒ, Eng.PhD.
NTNU: Luca FINOCCHIARO, Assoc.Prof.PhD Arch.;
Chiara BERTOLIN, Assoc.Prof.PhD; Markus SCHWAI,
Prof.PhD Arch.
If you are interested in learning more and staying
informed about VVITA project, please consult our
web page: http://vvita.uauim.ro
231

VVITA Resources

VVITA website :
http://vvita.uauim.ro

RURAL FORWARD PLATFORM / Digital platform:

“RURAL FORWARD” with innovative technologies
and VVITA Cluster :
https://sites.google.com/view/vvita/intellectual-
output?authuser=0

RURAL FORWARD PLATFORM contains: three

subcategories: SOCIETY (sustainable and inclusive
development strategies; interculturality and actual
changes / challenges to vitalize heritage villages),
INNOVATIVE CLUSTER VVITA (thematic cluster about
innovative technologies aiming cross - transfer
knowledge for professionals), and EDU - Teaching
and Learning (for architecture to vitalize heritage
villages), VVITA intellectual outputs (O1 –
Methodological guidelines for teachers, O2 – New
teaching module “Teaching Cross-methods to vitalize
heritage villages through innovative technologies,
O3 – Digital Platform: "Rural Forward" with
innovative technologies cluster VVITA), the detailed
developed activities modules and results (C1 VVITA
Short - term Joint Staff Training Events, Catania, C2-
C3 1st VVITA Learning & teaching activities, C4-C5
2nd VVITA Learning & teaching activities, C6-C7 3rd
VVITA Learning & teaching activities).

_VVITA_2021_SP FA UAUIM_
Citare articol curent / Citation:

(Ro)
VVITA erasmus+, Voica M., Mândrescu E.C., Hărmanescu M.,
Panait A., Mihăilă M., Moleavin A. (2021). VVITA – erasmus +
UAUIM-UNICT-NTNU. în Teoria proiectului de arhitectură. Idei
construite. SP FA UAUIM. EUIM – Editura Universitară Ion
Mincu, București.

(En)
VVITA erasmus+, Voica M., Mândrescu E.C., Hărmanescu M.,
Panait A., Mihăilă M., Moleavin A. (2021). VVITA – erasmus +
UAUIM-UNICT-NTNU. in Architectural design theory. Built ideas.
SP FA UAUIM. EUIM – Ion Mincu University Publishing House,
Bucharest.
233

_VVITA_2021_SP FA UAUIM_
_VVITA_2021_SP FA UAUIM_
Dorina ONESCU-TĂRBUJARU,
Nicole LEFTER
EFdeN Signature
 rezumat
EFdeN Signature EFdeN Signature este casa ce a reprezentat România la
competiția Solar Decathlon Middle East 2018, Dubai. Solar
Decathlon este cea mai importantă competiție
internațională de arhitectură și tehnologii integrate care a
luat naștere în 2001 în Statele Unite ale Americii.
Competiția constă în 10 probe (monitorizate sau jurizate),
care provoacă echipele participante să proiecteze și să
construiască o casă solară, eficientă energetic, astfel
încurajând folosirea energiilor regenerabile și un mod de
viață sustenabil.
cuvinte cheie
EFdeN, UAUIM, architecture school,
sustainability, Solar Decathlon, România
abstract
EFdeN Signature is the house that represented Romania
within the competition Solar Decathlon Middle East 2018,
Dubai. Solar Decathlon is the most important international
architecture and integrated technology competition, born
in 2001 in United States. The competition consists in 10
tests (monitoring and jury judged), that challenge the
participant teams to design and build a solar house,
energy efficient, thus encouraging the use of the
regenerative energies and a sustainable way of life.
keywords
EFdeN, UAUIM, architecture school,
sustainability, Solar Decathlon, Romania

Dorina ONESCU-TĂRBUJARU (1)

Nicole LEFTER (2)
dorina@ot@yahoo.com
ladriananicole@gmail.com

(1) Conf.Dr.Arhitect| Assoc.Prof.Dr.Architect, FAI*, UAUIM

(2) Arhitect, EFDEN| (2) Architect, EFDEN

FAI* _ Facultatea Arhitectură de Interior, UAUIM

FAI* _Faculty of Interior Architecture, UAUIM

Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură

Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
239

EFdeN Signature este casa ce a reprezentat

România la competiția Solar Decathlon Middle East
2018, Dubai. Solar Decathlon este cea mai
importantă competiție internațională de arhitectură
și tehnologii integrate care a luat naștere în 2001 în
Statele Unite ale Americii. Competiția constă în 10
probe (monitorizate sau jurizate), care provoacă
echipele participante să proiecteze și să construiască
o casă solară, eficientă energetic, astfel încurajând
folosirea energiilor regenerabile și un mod de viață
sustenabil.

Ediția din anul 2018, Solar Decathlon Middle East, o

premieră în Orientul Mijlociu, a avut 15 echipe
participante de pe 4 continente. Echipa României,
formată la acel moment din 47 de studenți de la
diverse universități din București, a participat cu
casa EFdeN Signature și s-a întors acasă cu locul 4
mondial și 4 premii: premiul I la proba de
comunicare, premiul II la inginerie și construcție,
premiul II la condiții de confort și premiul III la proba
de sustenabilitate. În plus, a mai obținut și locul II la
votul publicului, locul IV la următoarele probe:
funcționalitatea casei, eficiență energetică și
transport electric.

Echipa EFdeN a făcut primii pași în anul 2012, fiind

susținută de Universitatea Tehnică de Construcții
București și Universitatea de Arhitectură și Urbanism
”Ion Mincu” București. De atunci, peste 550 de
studenți, absolvenți și masteranzi au făcut parte din
echipa EFdeN, acumulând în total peste 350.000 de
ore de voluntariat, timp în care au cercetat,
proiectat și construit 2 case solare, eficiente
energetic.

_EFdeN, Onescu-Tărbujaru D, Lefter N_2021_SP FA UAUIM

EFdeN Signature este o casă solară și eficientă
energetic, proiectată pentru condițiile climatice din
Orientul Mijlociu, cu posibilități de adaptare la
climatul și contextul urban din România. Pentru a
răspunde condițiilor climatice extreme din Orientul
Mijlociu, precum radiație solară puternică și furtuni
de nisip, casa e alcătuită din multiple învelișuri,
asemenea unei celule, formând spații de tranziție.
Fațada, care reprezintă și primul strat protector al
casei, este o reinterpretare a strategiei pasive
orientale de umbrire „mashrabiya”; iar perforațiile
sunt inspirate din motive tradiționale românești.
Aceasta filtrează radiația solară și protejează terasa
de furtunile de nisip. Al doilea înveliș este
reprezentat de terasa ce înconjoară casa pe două
laturi și are rolul de a regla nivelul umidității prin
prezența plantelor și a împiedica schimbul de
energie termică între interior și exterior. Al treilea
strat este reprezentat chiar de anvelopanta casei,
bine termoizolată, ce menține parametrii de confort
în interior.
Spațiul interior este foarte versatil, lucru datorat
caracterului de ”open-space”, precum si a
modularității obiectelor de mobilier. Toate spațiile
sunt convertibile și permit o completă reconfigurare
a funcțiunilor, potrivit nevoilor utilizatorului. Astfel
interiorul casei permite transformarea zonei de
dormit într-un spațiu dedicat hobby-urilor,
extinderea living-ului (living room) sau a dining-ului
(dining room) sau chiar schimbarea funcțiunilor între
ele.

EFdeN Signature conectează omul cu natura prin

conceptul biophilic design, natura fiind integrată prin
suprafețe vitrate mari, culori, texturi cu aspect
natural, și forme organice, întregind o experiență
senzorială pentru utilizator. Suprafețele de sticlă
stabilesc o legătură puternică între spațiul interior
fluid cu spațiile plantate din terasă, unificându-le pe
241

cele două. Lumina directă și cea difuză pun în

evidență suprafețele și texturile din spațiul interior,
iar lumina filtrată de perforațiile fațadei conferă
dinamism și mimează razele de lumină ce trec prin
coroana copacilor.

Numele casei EFdeN Signature este inspirat chiar din

principiul de bază al sustenabilității și exprimă
viziunea noastră prin faptul că semnătura sau
amprenta fiecăruia asupra mediului trebuie să fie
una cât mai redusă. Eficiența energetică este atinsă
prin integrarea de strategii pasive și sisteme active
automatizate, controlate prin intermediul unui
asistent vocal.

Strategiile pasive au un rol semnificativ în reducerea

necesarului de energie al casei, acestea
reprezentând de fapt o orientare adecvată în funcție
de punctele cardinale, poziționarea și dimensionarea
ferestrelor pentru a face posibilă ventilarea naturală
a spațiului interior (cross ventilation), alcătuirea
anvelopantei, alegerea finisajelor exterioare, precum
și umbrirea zonelor afectate de radiația solară
puternică.

_EFdeN, Onescu-Tărbujaru D, Lefter N_2021_SP FA UAUIM

Principala strategie pasivă în EFdeN Signature este
reprezentată întocmai de multiplele învelișuri create
- fațada perforată, terasa plantată, spații de tranziție
și anvelopanta bine termoizolată și etanșeizată.
Stratul de vegetație de pe terasă ajută la filtrarea
aerului și reduce temperatura acestuia în imediata
apropiere. Windfang-ul, situat pe partea de sud,
reprezintă intrarea principală a casei și are rolul de a
facilita tranziția între condițiile climatice extreme din
exterior și temperatura optimă din interiorul casei.
Cele două turnuri aduc aminte la nivel formal de
turnurile de vânt din Orientul Mijlociu și au un rol
important în eficientizarea procesului de cross
ventilation.

Casa este alimentată în totalitate din surse

regenerabile de energie, 32 de panouri fotovoltaice,
iar prepararea apei calde se realizează folosind un
panou solar. Minimizarea consumului resurselor
epuizabile, cum este apa, e posibilă datorită
bateriilor si echipamentelor care optimizează
consumul de apă, respectiv care tratează apa neagră
și apa gri, cea din urmă putând fi ulterior folosită
pentru irigații. Sistemul de iluminat este pe baza de
LED, iar sistemul de ventilare și răcire, un sistem
multi-split, a fost ales datorită eficienței pe mai
multe planuri. Pe baza conceptului de daylight
harvesting intensitatea iluminatul din interior se
poate ajusta automat cu ajutorul unor senzori care
înregistrează numărul de lucși produs de iluminatul
natural.

În proiectarea casei, condițiile de confort au

reprezentat un criteriu de bază, asigurând
utilizatorului un mediu sănătos, controlat și
adaptabil în funcție de necesități.
243

Parametrii monitorizați sunt temperatura,

umiditatea, nivelul de CO2, nivelul de zgomot și
iluminatul.
Zgomotul produs de echipamentele tehnice, dar și
zgomotul specific mediului urban ce pătrunde prin
anvelopanta casei, au fost reduse pentru asigurarea
confortului acustic din casă prin introducerea de
straturi fonoabsorbante în interiorul pereților (vată
minerală), dar și de finisajul interior, plută
decorativă.

Provocările echipei pe parcursul acestor 2 ani au fost

proiectarea, execuția și strângerea fondurilor
necesare construcției și transportării casei în Dubai
în TIR-uri și pe mare. Totul a culminat cu perioada
competiției, în care echipa s-a confruntat cu
formalități vamale, asamblarea casei în doar 15 zile,
inspecțiile pentru fiecare etapă finalizată, testarea,
monitorizarea și jurizarea casei și a întregii munci
timp de 2 săptămâni, și dezasamblarea acesteia în
final în doar 5 zile. Prototipul EFdeN Signature,
construit în integralitate de studenți, are un impact
pozitiv pe mai multe planuri: pregătirea viitorilor
profesioniști pentru cerințele unei case solare,
promovarea soluțiilor folosite în proiectarea caselor
solare, până la aducerea la cunoștință despre
importanța folosirii energiei din surse regenerabile.
EFdeN Signature este un proiect realizat de o echipă
interdisciplinară de studenți, susținută de cadre
universitare și companii, și este modul prin care
echipa își duce mai departe misiunea de a face
România mai sustenabilă și de a promova un stil de
viață axat pe grija față de mediu.

_EFdeN, Onescu-Tărbujaru D, Lefter N_2021_SP FA UAUIM


Imagini pentru publicare, de la autori / Images for publication,
from the authors:
(in ordinea imaginilor articolului / in article’s images order)
Fig.1-10 Casa EFdeN Signature / EFdeN Signature House
1 Imagine exterior, black&white / Exterior image, black&white
2 Schite proiect / Sketches of the project design
3, 6 Imagini terasa / Terace images
4 Imagine gradene / Gradens images
5 Imagine exterior / Exterior images
7, 8 Imagine interior – zi/noapte / Interior images – day/night
9 Zona birou / Office area
10 Imagine interior / Exterior Image
Afiliere & Mulțumiri / Acknowledgement
EFdeN & UAUIM București / Bucharest
(english version)
EFdeN Signature is the house that represented
Romania within the competition Solar Decathlon
Middle East 2018, Dubai. Solar Decathlon is the most
important international architecture and integrated
technology competition, born in 2001 in United
States. The competition consists in 10 tests
(monitoring and jury judged), that challenge the
participant teams to design and build a solar house,
energy efficient, thus encouraging the use of the
regenerative energies and a sustainable way of life.
The 2018 edition of Solar Decathlon Middle East, a
premiere in the Middle East, had 15 participating
teams from 4 continents. The Romanian team,
formed at that time by 47 students from various
universities in Bucharest, has participated with the
EFdeN Signature house, and returned home with the
4th place in the world and 4 awards: 1st prize in the
communication test, 2nd prize in engineering and
construction, the second prize for comfort conditions
and the third prize for the sustainability test. In
addition, it has also obtained the second place in the
public vote, the fourth place in the following tests:
the functionality of the house, energy efficiency and
electric transport.
EFdeN team took the first steps in 2012, being
supported by the Universitatea Tehnică de
Construcții București (Technical University of
Constructions Bucharest) and Universitatea de
Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București ("Ion
Mincu" University of Architecture and Urbanism,
Bucharest). Since then, over 550 students, graduates
and masters have been part of the EFdeN team,
accumulating over 350,000 volunteer hours in total,
during which they researched, designed and built 2
energy-efficient solar homes.
245
EFdeN Signature is a solar and energy efficient
home, designed for the climatic conditions in the
Middle East, with possibilities for adaptation to the
climate and urban context in Romania. In order to
respond to the extreme climatic conditions in the
Middle East, such as strong solar radiation and
sandstorms, the house is made up of multiple shells,
like a cell, forming transition spaces. The facade,
which also represents the first protective layer of the
house, is a reinterpretation of the passive oriental
shading strategy, and the perforations are inspired
by traditional Romanian motifs. It filters out the
solar radiation and protects the terrace from
sandstorms. The second cover is represented by the
terrace that surrounds the house on two sides and
has the role of regulating the level of humidity
through the presence of plants and preventing the
exchange of thermal energy between inside and
outside. The third layer is represented by the
envelope of the house, well insulated, which
maintains the comfort parameters inside.
The interior space is very versatile, due to the open-
space character, as well as the modularity of the
furniture objects. All spaces are convertible and
allow a complete reconfiguration of the functions,
according to the needs of the user. Thus the interior
of the house allows the sleeping area to be
transformed into a space dedicated to hobbies,
extending the living or dining room or even changing
functions between them.
EFdeN Signature connects man with nature through
the biophilic design concept, nature being integrated
through large glass surfaces, colors, natural-looking
textures, and organic forms, completing a sensory
experience for the user. The glass surfaces establish
a strong connection between the fluid interior space
with the planted spaces on the terrace, unifying the
_EFdeN, Onescu-Tărbujaru D, Lefter N_2021_SP FA UAUIM
two. The direct and diffused light underline the
surfaces and textures of the interior space, and the
light filtered by the perforations of the facade gives
dynamism and mimics the rays of light passing
through the crown-shape of the trees.
The name of the house, EFdeN Signature, is inspired
by the basic principle of sustainability and expresses
our vision that the signature or fingerprint of each
one on the environment must be as small as possible.
Energy efficiency is achieved by integrating passive
strategies and automated active systems, controlled
through a voice assistant.
Passive strategies have a significant role in reducing
the energy requirements of the house, these in fact
representing an adequate orientation according to
the cardinal points, the positioning and sizing of the
windows to make possible the natural ventilation of
the interior space (cross ventilation), the composition
of the tire, the choice of finishes, also the shading of
areas affected by strong solar radiation.
The main passive strategy in EFdeN Signature is
represented by the multiple layers created - the
perforated façade, the planted terrace, the transition
spaces, and the well-insulated and sealed envelope.
The vegetation layer on the terrace helps to filter the
air and reduces its temperature in the immediate
vicinity. The windfang, located on the south side,
represents the main entrance of the house and has
the role of facilitating the transition between the
extreme climatic conditions of the outside and the
optimal temperature inside the house, playing an
important role in streamlining the cross ventilation
process.
The house is fully powered by renewable energy
sources, 32 photovoltaic panels, and the preparation
of hot water is carried out using a solar panel. We
reduce the consumption of non renewable resources,
such as water, by using fixtures and equipments that
optimise the use of water, respectively treat black
water and gray water, the latter can later be used
for irrigation. The lighting system is LED-based, and
the ventilation and cooling system, a multi-split
system, has been chosen due to its efficiency on
several planes. Based on the concept of daylight
harvesting the intensity of the interior lighting can be
adjusted automatically with the help of sensors that
record the number of glosses produced by natural
lighting.
levels: preparing future professionals for the
requirements of a solar house, promoting the
solutions used in the design of solar homes, until
they raise awareness about the importance of using
energy from renewable sources. EFdeN Signature is a
project carried out by an interdisciplinary team of
students, supported by university staff and
companies, and is the way in which the team carries
on its mission to make Romania more sustainable
and to promote a lifestyle focused on caring for
environment.

In the design of the house, the comfort conditions

have represented a basic criterion, ensuring the user
a healthy environment, controlled and adaptable
according to the needs.
The monitored parameters are temperature,
humidity, CO2 level, noise level and lighting.
The noise produced by the technical equipment, but
also the noise specific to the urban environment that
is filtered-in through the envelope of the house, were
reduced to ensure the acoustic comfort of the house
by introducing sound-absorbing layers inside the
walls (mineral wool), but also by the interior finish,
decorative cork.

The challenges of the team during these 2 years have

been the design, execution and collection of the
funds necessary for the construction and transport of
the house in Dubai in TIRs and at sea. It all
culminated with the competition period, in which the
team faced customs formalities, assembling the
house in just 15 days, inspections for each completed
stage, testing, monitoring and judging the house and
the whole work for 2 weeks and finally disassembling
it in just 5 days. The EFdeN Signature prototype, built
entirely by students, has a positive impact on several
247

Lectură suplimentară & Referințe / Further readings &

References
EFdeN. (2019). EfdeN. https://efden.org
UAUIM. (2019). UAUIM. http://uauim.ro

Citare articol curent / Citation:

(Ro)
EFdeN, Onescu-Tărbujaru D., Lefter N. (2021). EFdeN Signature.
în Teoria proiectului de arhitectură. Idei construite. SP FA
UAUIM. EUIM – Editura Universitară Ion Mincu, București.

(En)
EFdeN, Onescu-Tărbujaru D., Lefter N. (2021). EFdeN Signature.
in Architectural design theory. Built ideas. SP FA UAUIM. EUIM –
Ion Mincu University Publishing House, Bucharest.

_EFdeN, Onescu-Tărbujaru D, Lefter N_2021_SP FA UAUIM

_EFdeN, Onescu-Tărbujaru D, Lefter N_2021_SP FA UAUIM
 Michael PERCIALI
Discuții pe marginea diplomelor de la
Facultatea de Arhitectură, Sesiunea
martie 2019 UAUIM
Discussions on the diploma projects
from the Faculty of Architecture,
2019 March (Diploma Session)
UAUIM
 rezumat
Discuții pe marginea Este a 3-a invitație și al 2 lea articol ce îl scriu în acest
diplomelor de la subiect – toate datorate inițiativei Dlui Președinte
E.B.Popescu de a avea printre criticii școlii și câțiva invitați
Facultatea de Arhitectură, care practică meseria în afara țării. Tot ce scriu sunt păreri
personale formate în cei 45 de ani de practica globală a
Sesiunea martie 2019 meseriei, plus scurte activități academice atât la Mincu cât
și în USA. Practica de arhitectură în USA este reglementată
UAUIM de Statul în care practici – al meu fiind New Jersey (NJ) -
care este foarte strict în eliberarea și reînnoirea dreptului
de semnătură – astea fiind spuse, cei care practicăm în NJ
Discussions on the participăm anual la numeroase evenimente educaționale
în materie, multe din ele fiind în cadrul școlilor de
diploma projects from the arhitectură – în cazul meu Princeton Univ. Astfel, legătura
între practică și academia atât de necesară profesiei
Faculty of Architecture, noastre este reală în cazul meu. Găsesc că inițiativa Dlui
2019 March (Diploma Președinte în această direcție este bună studenților de la
UAUIM, în sensul că îi expune la experiența de a fi evaluați
Session) UAUIM și din punct de vedere global, nu numai local. Discuția de
merit sau nu a acestui sistem este lungă și complexă, o voi
aborda cu altă ocazie.
cuvinte cheie
arhitectură, UAUIM, diploma, școala de arhitectură
Michael PERCIALI
percimx@gmail.com
MA, AIA Emeritus, NCARB, OAR, LEED, GPRO
Arhitect, Profesor Invitat UAUIM, Sesiunea de Diplome -
Martie 2019 Facultatea de Arhitectură UAUIM
Architect, Visiting Professor at UAUIM, 2019 March Session
Diploma projects – Faculty of Architecture UAUIM
Departament Sinteza Proiectării de Arhitectură
Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
UAUIM București
Synthesis of Architectural Design Department (SP)
Faculty of Architecture
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism
UAUIM Bucharest
abstract
It is the third invitation, and second invitation to write this
article - all due to the initiative of President E.B. Popescu to
have among the critics of the school and some guests who
practice the profession abroad. All I write are personal
opinions formed during the 45 years of the global practice
of the profession plus short academic activities both in
Mincu and in the USA. The practice of architecture in the
USA is regulated by the State where you practice - mine
being New Jersey (NJ) - which is very strict in issuing and
renewing the right of signature - that being said, those
who practice in NJ participate annually in numerous
educational events in matter, many of them being in
architecture schools - in my case Princeton Univ. Thus, the
connection between the practice and the academy so
necessary to our profession is real in my case. I find that
the initiative of the President in this direction is good for
the students of UAUIM, in that it exposes them to the
experience of being evaluated and from a global point of
view, not only locally. The discussion of merit or not of this
system is long and complex, I will approach it on another
occasion.
keywords
architecture, UAUIM, diploma, school of architecture
253
Cu întârziere scriu, dar vă asigur că amintirile de la
sesiunea de diplome martie 2019 îmi sunt încă vii în
memorie. Este a 3-a invitație și al 2 lea articol ce îl
scriu în acest subiect – toate datorate inițiativei Dlui
Președinte E.B.Popescu de a avea printre criticii
școlii și câțiva invitați care practică meseria în afara
țării. Tot ce scriu sunt păreri personale formate în
cei 45 de ani de practica globală a meseriei plus
scurte activități academice atât la Mincu cât și în
USA. Practica de arhitectură în USA este
reglementată de Statul în care practici – al meu fiind
New Jersey (NJ) - care este foarte strict în eliberarea
și reînnoirea dreptului de semnătură – astea fiind
spuse, cei care practicăm în NJ participăm anual la
numeroase evenimente educaționale în materie,
multe din ele fiind în cadrul școlilor de arhitectură –
în cazul meu Princeton Univ. Astfel, legătura între
practică și academia atât de necesară profesiei
noastre este reală în cazul meu.
Găsesc că inițiativa Dlui Președinte în această
direcție este bună studenților de la UAUIM, în sensul
că îi expune la experiența de a fi evaluați și din punct
de vedere global, nu numai local. Discuția de merit
sau nu a acestui sistem este lungă și complexă, o voi
aborda cu altă ocazie.
Real este că practica noastră este globală de cel
puțin 30 de ani și istoria ne amintește că nu este un
fenomen unic secolului 20-21. Clar în antichitate
forma de arhitectură și materialele / sistemele de
construcții au circulat deșigur într-o zonă restrânsă
din motive evidente.
Parcurgând firul istoriei, teritoriul s-a lărgit în Evul
Mediu cuprinzând mai toată Europa civilizată, apoi
revoluția industrială a lărgit zona de circulație a
arhitecturii peste Ocean, în modernitate s-a
răspândit pe tot continentul American, în perioada
_Perciali M_2021_SP FA UAUIM
post-modernitate ne-am lărgit cuprinzând mai toate
continentele cu prezențe remarcabile în multe
metropole ale lumii. Pot spune că la un înalt nivel
profesional atins, granițe nu mai există în meseria
noastră.
Practicieni talentați din diferite țări și culturi
proiecteză și construiesc în locuri îndepărtate și
geografic și cultural de formarea lor de “acasă” –
asta este ce ne-a adus globalizarea. Cel mai recent
văd că practicanți talentați din țările Africii încep și ei
să pătrundă cu lucrări majore de arhitectură în unele
orașe greu de penetrat datorită calității și
originalității architecturii promovate, cum ar fi USA,
și West Europe. Dar reversul medaliei există și este
de ani recunoscut și conturat că există un efect
negativ în societăți, în special în probleme de mediu,
de consumatorism, inegalități economico-sociale și
de identitate culturală pierdută – asta fiind o
discuție lungă pe care sper să o avem cu altă ocazie.
Școala Ion Mincu – după cum văd eu - navighează
între o tradiție puternic regională – istorico-culturală
bogată – și limbajul contemporan global al
arhitecturii de azi.
In diplomele discutate mai jos, sporadic se ating
elemente care preocupă întreaga omenire, cum ar fi
schimbarea climaterică, securitate și siguranța în
exploatare a consumatorilor și bunurilor,
aglomerările urbane, costul ridicat al energiei,
problema foarte dificilă și costisitoare a transportul
populației, acessibilitatea celor cu disabilități,
conservarea energiei, pe lângă adoptarea unui
limbaj care să atragă business, și să placă
beneficiarilor care plătesc investiția pentru un
branding și un profit specific ca și a celor ce o vor
folosi și opera. Desigur proiectele trebuie să
respecte și cerințele organelor locale de avizare și
control pe teritoriul unde se construiește. Vedem
clar că numărul de cerințe este mult mai ridicat
acum decât cu decenii în urmă, astea venind peste
termenele scurte de executare, bugetele mici
alocate și competiția globală în care profesăm. Să nu
ne mirăm că aceste bariere cern numărul de
absolvenți doritori să practice la un număr mic –
adică numai cei talentați și pasionați în școală vor
putea naviga în acestă nouă piață.
Nu de neglijat este și faptul dovedit cât de important
este mediul unde un student se formează ca
proiectant – școala unde petrece mulți ani
literalmente zile și nopți, orașul unde trăiește și prin
care circulă zilnic. Este cunoscută formarea radical
modernistă a majorității absolvenților de la IIT
(Illinois Institue of Technology) din Chicago în urma
puternicei amprente lăsată de Mies van der Rohe,
dacă o comparăm cu o formare poetic modernistă a
Școlilor din Estul SUA (NY, Philadephia) influențate
de teoriticieni / practicanți post moderniști (Luis
Kahn, Robert Venturi, Michael Graves etc.)
Recent este discutată și acceptată în USA noțiunea
că “authorship” – ul în profesia de azi dispare din
cauze legate de tehnologia robotică de proiectare și
execuție, ca și cea a globalizării noțiunii climaterice,
a codurilor internațional acceptate și a limbajului
global de exprimare, unde autorii devin ne-relevanți,
comanda socială luându-le locul că autoritate în
deciziile de proiectare.
Cum adresează (sau nu adresează) diplomele din
Martie 2019 aceste aspecte de mai sus? Recitind
articolul din revista Arhitext 3/2018 revăd calități /
lipsuri similare în 2019 cu cele din 2018. Nu voi
repeta nimic din articolul precedent – el există și
poate fi consultat la nevoie, deci care sunt
elementele noi în 2019 pe următoarele categorii:
(Nu sunt listate în anumită ordine, toate sunt egal
importante).
• Răspunsul la tema de proiect
• Integrarea în site – contextul
• Economice – contribuția ce o poate avea (sau nu
avea) investiția la ridicarea bunăstării în zona
aleasă.
• Siguranța în exploatare – coduri în construcție
• Partea structurală, partea mecanică – electrică,
coordonarea între discipline
• Estetica și calitatea vieții oferită ocupanților
• Pași spre protejarea resurselor naturale și
combaterea cauzelor care duc la schimbări
climaterice
• Desigur prezentarea studentului, verbală,
vizuală cât și prezența lui / ei fizică în fața
juriului.
Mai este o categorie pe care o pomenesc pentru că
există în lume și are rolul ei – anume, talentul nostru
în advocacy pentru a susține politic subiecte ce țin
de meserie, cu ramificații în campaniile de alegeri a
celor ce pot sprijini sau împiedica obiectivele noastre
– dar cred că nu este încă cazul în România – poate
mă însel.
Din grupul celor 16 diplome prezentate pentru
judecată și notare, găsesc o consistență în calitatea
(sau lipsa ei) între studenți, nimic nu se ridică peste
medie, și nici sub medie nu am observat. Ca o
trăsătură comună, volumul de muncă depus este
consistent enorm la majoritatea prezentărilor văzute
- munca de proiectare este într-adevăr foarte
laborioasă, dar de multe ori auzim în meseria
noastră sloganul: “work smart not hard” – și vă
asigur că este real și foarte indicat în practica
americană. Se referă în special la a atinge
elementele esențiale în proiectare, cele de idee, de
mesaj, de inovație, lăsând partea de grafică și de
modelare roboților să o facă.
255
Diplomele prezentate pot fi considerate ca fiind în
faza de “BoD” adică “basis of design”, ceea ce
reprezintă cca 30% din efortul total de finalizare a
unui proiect de execuție. Nu este nevoie de mai mult
la diplome, nevoia este că la sfârșitul unui BoD toate
deciziile de proiectare să fie corect / complet luate
referitor la toți parametrii de proiectare, de la temă,
la site, la coduri, costuri, modul de construcție,
funcționalitate, coordonare cu ingineria, estetică.
Acest BoD în cele mai multe cazuri se dezvoltă înspre
design development / contract documents în alte
birouri de proiectare, în alte țări și pe alte
continente, continuitatea ideilor se poate întrerupe
pe parcurs, de aceea BoD – ul trebuie să fie cât se
poate de complet, fără ambiguități. Dacă vă
întrebați de ce acest sistem? – Sunt motive
economice și politice complexe care nu fac parte din
acest articol.
Ascultând părerile altor profesori invitați din
străinătate la acestă judecată, surprins aud păreri
asemănătoare între noi, care țintesc îmbunătățirea
diplomelor – cum ar fi: frecvența mai deasă a
corecturilor de proiect mult înainte de a desena
prima linie pe CAD.
Profesorii străini, în jurul unei mese de lunch și în
prezența Dlui Decan și a altor cadre didactice de la
UAUIM au afirmat că sunt dispuși să facă “corectură
online” pe parcursul dezvoltării proiectului de
diplomă. De comun acord s-a constatat că există la
UAUIM forma de “internet review and discussion”
cum ar fi UAUIM sponsored websites pe grupe de
studenți, administrate de diploma advisers, și
accesul pe acel site se poate da acelor consultanți
care se oferă voluntar să facă verificări de proiecte
pe parcursul perioadei alocate diplomelor. Nu sunt
informat dacă s-a implementat acest process, și cu
_Perciali M_2021_SP FA UAUIM
ce rezultate, desigur mă număr printre aceia care
voluntariază la acest efort.
Fără a reproiecta proiectul discutat, cam ce vedem
în continutul diplomelor pe hârtie, pe materialul
“handout” și ce auzim de la studenții - viitori
arhitecți:
Adresări pe marginea diplomelor văzute:
• Deși temele artistic/cultural/educative abundă la
punctul la care te poți întreba “unde sunt tratate
nevoile reale curente din țară? - apar și teme de
reabilitări ale unor edificii și / sau zone existente
uitate. Ele sunt prezente în multe diplome și în
acest an – un lucru meritoriu care atinge valențe
economice, ecologice, culturale de prezervare a
trecutului valoros din țară. Mesaje de gândire
sustenabilă, de revitalizare / ridicare a zonelor
degradate mult dorite sunt prezente și rămân
apreciate în condițiile actuale din România. De
cele mai multe ori, scara de abordare a
volumetriei proiectului este adecvată cu tema, și
cu locația aleasă, argumentația deciziilor formale
și funcționale de cele mai multe ori o găsesc bine
conturată. La fel de bine găsesc și abilitatea unora
de a integra limbajul vernacular valoros al
arhitecturii naționale țărănești cu temele, formele
și limbajul contemporan de arhitectură.
• Mai aștept să apară în diplomele viitoare și
abordări/ investigații de tematici globale, deja
reale în afara granițelor, dar cu posibile
repercursiuni și în țară – acum sau mai târziu - dar
nu vor trece neobservate. Ma refer la subiecte
globale umanitare legate de migrații, schimbări
climaterice cu repercursiuni economice, sărăcirea
populației și lipsa de oportunități, lipsa de adapost
adecvat, criza energetică într-o lume în care
accesul la energie cu preț convenabil este cheia în
 dezvoltare, consumatorism excesiv și poluare,
accesul – sau lipsa lui – la information technology
pe plan global. Aceste subiecte și altele
asemănătoare ar trebui să fie susţinute cu referiri
la reale progrese pe plan mondial care încearcă să
răspundă problemelor sociale de azi, rezolvări cum
ar fi: Smart City, Net Zero buildings, Live, work,
play comunities, etc.
• Recunoscut și acceptat este faptul că ideile de mai
sus nu sunt suficiente pentru reușita unui proiect
– ele sunt un bun început care trebuie continuat
cu rezolvări mai puțin vizibile dar la fel sau mai
importante decât mesajul proiectului. Ma refer
aici la mica atenție acordată în diplomele văzute
codurilor în construcții pentru siguranța în
folosință, cum ar fi căile de evacuare, separarea în
compărtimente rezistente la fum / foc, - în general
cam la ce se referă P118 și nu trebuie să insist pe
importanța lui în avizarea unui proiect. Prin
reabilitarea unui edificiu al secolului 18, 19, partea
de siguranță în expolatare trebuie total refacută la
normele de azi – nu poate să rămână cum o găsim
în acele perioade.
• La fel de importantă este și respectarea
standardelor de accessibilitate a celor cu
disabilități – poate încă nu este o legislație în
acestă privință în România, dar este în mai toată
lumea și își vă găsi și în România locul pe motive
economico-politice în cadrul EU, asta făcând
subiectul altei discuții. Mă refer aici în special la
cei ce au ales să trateze programe pentru
persoane vârstnice unde acesibilitatea totală este
esențial de atins, sau mai elegant spus, “universal
design pentru universal people”.
• La fel pot spune că lipsa aprofundării
considerațiilor inginerești în construcții cum ar fi
partea mecanică și cea electrică, încă există.
Lifturile au nevoie de o cameră mecanică a
pompelor - dacă (liftul) este hidraulic, sau una a
motoarelor electrice în penthouse dacă (lifturile)
sunt pe tracțiune cabluri.
• Alternative energy – (wind turbine, geothermal)
apare în diplome, dar nu este concludent
dezvoltată cu calcule economice de ROI (return of
investment) care să dovedescă beneficiarului că
sunt o investiție bună oricărui finanțator, ROI fiind
singura cea mai importantă argumentație în
favoarea investițiilor în energii alternative.
• Panourile solare par uitate deși tehnologia lor
avansează an de an în timp ce costul lor coboară.
Accidental și izolat observ conceptul de “green
roof”- care are multiple efecte pozitive asupra
mediului în special la orașe, dar la fel, fără o
explicație convingătoare asupra beneficiului adus
vs. cost.
• Din punct de vedere formalist al tratării clădirilor
observ cu plăcere că metoda de proiectare “inside
–out” spre deosebire de “outside-in” sunt
predominante în mai toate diplomele. Acestea
arată claritate în gândirea studentului - viitor
arhitect, și recunoașterea că există un program, un
sistem structural, un site, un buget, care sunt
prioritare formei de exprimare.
• Dar când ne gândim la buget, la costul unui
asemenea edificiu putem fi surprinși de unele
selecții de sisteme considerate scumpe – și nu la
scara proiectului, - cum ar fi: spații prea generoase
pentru circulații, parcarea etajată care necesită
lifturi pentru automobile, subsoluri mecanice,
pentru utilități și subsoluiri garaje în zone
suburbane unde terenul liber relativ ieftin abundă.
257
• A fi practic (sau a nu fi) în proiectarea de
arhitectură - este un aspect esențial recunoscut pe
piața globală – faptul că proiectul de diplomă este
ultima șansă a studentului de a se exprima liber,
fără buget fix, nu este o totală justificare în a
aborda scheme nepractice, foarte largi, fără un
program bine conturat, și fără grija unui virtual
buget.
• Se observă cele menționate mai sus în soluțiile
alese de rezolvare a programelor educative și de
cercetare / dezvoltare care sunt normal abordate
pragmatic integrând arhitectura cu tehnologia și
cu peisajul locului (de cele mai multe ori ales ca să
se juxtapună pe caracterul tehnic, steril
impersonal al interiorului de laboratoare și al
activității de mare concentrare, stress și exactitate
care are loc în ele).
• Excesul de spațiu dedicat circulației scumpește
investiția atât la execuția ei, cât și la exploatarea
ei, - beneficiile fiind minore – este stiut că zonele
de interacțiune între cercetători sunt acele alcoves
special amplasate în locurile unde ei se adună
natural cum ar fi coffee places, cantina, sala de
exerciții, grădina cu sculpturi, săli de conferințe.
Căile de circulații foarte lungi – adevarate
promenade - devin nepractice și par că lucrează
împotriva asocierii și colaborării între persoane,
grupuri.
• Dar câte alte nevoi reale sunt uitate la clădirile de
laboratoare de cercetare și dezvoltare? Prezența
uriașă a spațiilor de utilități “serving functions”
care poate depăsi ca mărime și cost pe cea de
“served functions” – nu este exprimată clar. Și cum
se îmbină ele armonios și economic? Lipsesc
concepte de separare între părțile hazardoase
(care există mai mult sau mai puțin în toate
_Perciali M_2021_SP FA UAUIM
laboratoarele) și cele de cercetare nehazardoase
cerute de protecția muncii și paza contra
incendiilor.
• Lipsa unui program (tema de proiect, comanda
socială, brief- în esență sunt identice –) din nou o
sesizez. Nu cred că studentul este vinovat de lipsa
unui program structurat și clar. În practica reală,
noi primim un program, poate incomplet, dar
destul ca să știm în ce direcție mergem. Sunt și
cazuri unde arhitecții fac parte din colectivul de
întocmire a unei note de comandă, sunt și cazuri
în care tema lipsește cu desăvârșire, forțând
proiectantul să-și formeze din imaginație și / sau
din cultură un program pe care devine confortabil
să-l realizeze pe hârtie. Nu asta este intenția la
diplome după cum văd eu – programul și cerințele
NU sunt cele stabilite de arhitect, sunt cele dorite
de beneficiari, de public (comandă socială). În a
răspunde corect și complet programului,
arhitectul se informează, se educă în cele ce țin de
activitatea beneficiarilor, foarte adânc trebuie
învățat și stăpânit business-ul beneficiarului
pentru un proiect reușit. Intrăm aici în conceptul
de “building specialization” care este un alt
subiect pentru altă ocazie.
• Alte domenii în afara arhitecturii participă la
proiect și astfel el se conturează de multe ori
diferit de imaginea pre-concepută a arhitectului.
Balansarea acestor forțe în procesul de proiectare,
orchestrate de un proiectant versat în toate
domeniile implicate, este reușita unui proiect. De
aceea numim proiectarea o activitate de echipă.
(english version)
I'm writing late, but I assure you that the memories
of the March 2019 diploma session are still vivid in
my memory. It is the third invitation, and second
invitation to write this article - all due to the
initiative of President E.B. Popescu to have among
the critics of the school and some guests who
practice the profession abroad. All I write are
personal opinions formed during the 45 years of the
global practice of the profession plus short academic
activities both in Mincu and in the USA. The practice
of architecture in the USA is regulated by the State
where you practice - mine being New Jersey (NJ) -
which is very strict in issuing and renewing the right
of signature - that being said, those who practice in
NJ participate annually in numerous educational
events in matter, many of them being in architecture
schools - in my case Princeton Univ. Thus, the
connection between the practice and the academy
so necessary to our profession is real in my case.
I find that the initiative of the President in this
direction is good for the students of UAUIM, in that it
exposes them to the experience of being evaluated
and from a global point of view, not only locally. The
discussion of merit or not of this system is long and
complex, I will approach it on another occasion.
The reality is that our practice has been global for at
least 30 years and history reminds us that it is not a
unique phenomenon of the 20-21 century. Clearly in
ancient times the architectural form and the
materials / systems of construction have circulated
of course in a restricted area for obvious reasons.
Through the course of history, the territory expanded
in the Middle Ages to cover most of civilized Europe,
then the industrial revolution expanded the
circulation area of the architecture over the Ocean,
in modernity it spread throughout the American
continent, in the post-modernity period we expanded
to cover everything the continents with remarkable
presence in many metropolises of the world. I can
say that at a high professional level, borders do not
exist in our profession.
Talented practitioners from different countries and
cultures design and build in remote and geographic
and cultural places from their "home" training - this
is what globalization has brought us. Most recently I
see that talented practitioners from the countries of
Africa are also starting to enter with major
architectural works in some cities which are difficult
to penetrate due to the quality and originality of the
promoted architecture, such as USA, and West
Europe. But the reverse of the medal exists and has
for years been acknowledged and outlined as having
a negative effect on societies, especially on
environmental issues, consumerism, economic-social
inequalities and lost cultural identity - this is a long
discussion that I hope to have with another occasion.
Ion Mincu School - as I see it - navigates between a
strong regional tradition - rich historical-cultural -
and the contemporary global language of today's
architecture.
In the diplomas discussed below, there are sporadic
elements that concern the whole of humanity, such
as climate change, security and safety of consumers
and goods, urban agglomerations, high cost of
energy, very difficult and expensive problem of
population transport, accessibility of those with
disabilities, energy conservation, in addition to
adopting a language that will attract business, and
to please the beneficiaries who pay the investment
for a specific branding and profit as well as those
who will use it and operate it. Of course the projects
259
must also comply with the requirements of the local
bodies of approval and control in the territory where
it is being built. We can see clearly that the number
of requirements is much higher now than it was
decades ago, these coming over the short deadlines,
the small budgets allocated and the global
competition in which we profess. We are not
surprised that these barriers squeeze the number of
graduates willing to practice in a small number - that
is, only those talented and passionate in school will
be able to navigate this new market.
Not to be overlooked is the proven fact that the
environment where a student is trained as a designer
is important - the school where he spends many
years literally days and nights, the city where he lives
and runs daily. The radical modernist formation of
most graduates from Chicago's IIT (Illinois Institue of
Technology) is known as the powerful imprint left by
Mies VanDer Rohe, if we compare it to a modernist
poetic formation of schools in the US East (NY,
Philadephia) influenced by theorists / post modernist
practitioners (Luis Kahn, Robert Venturi, Michael
Graves, etc.)
Recently, the notion that "authorship" in today's
profession disappears from causes related to robotic
technology of design and execution, that of
globalization of the climatic notion, internationally
accepted codes and global language of expression, is
discussed and accepted in the US the authors
become irrelevant, the social command taking their
place as authority in the design decisions.
How do the above issues address (or fail to address)
the diplomas from March 2019? By reading the
article in the Arhitext 3/2018 magazine I see similar
qualities / deficiencies in 2019 with those of 2018. I
will not repeat anything from the previous article - it
exists and can be consulted as needed, so what are
_Perciali M_2021_SP FA UAUIM
the new elements in 2019 in the following
categories:
(Not listed in certain order, all are equally important)
• The answer to the project theme
• Site integration - context.
• Economic - the contribution that may (or may not
have) be invested in raising welfare in the chosen
area.
• Safety in operation - codes under construction
• The structural part, the mechanical - electrical
part, the coordination between the disciplines
• The aesthetics and quality of life offered to the
occupants
• Steps to protect natural resources and combat the
causes that lead to climate change
• Of course the student's presentation, verbal, visual
as well as his / her physical presence before the
jury.
There is another category that I mention because it
exists in the world and it has its role - namely, our
talent in advocacy to politically support topics
related to the job, with ramifications in the election
campaigns of those who can support or hinder our
goals - but I think that is not the case in Romania -
maybe I might be wrong here.
From the group of 16 diplomas presented for
judgment and scoring, I find a consistency in the
quality (or lack thereof) among students, nothing
rises above average, and I have not noticed below
average. As a common feature, the volume of work
submitted is consistently huge at most of the
presentations seen - the design work is indeed very
laborious, but we often hear the slogan: "work smart
not hard" - and I assure you that it is real and very
indicated in American practice. It refers in particular
to reaching the essential elements in the design, the
ideas, the message, the innovation, leaving the
graphics and modeling part of the robots to do it.
The diplomas presented can be considered as being
in the "BoD" phase, ie "basis of designation", which
represents about 30% of the total effort to complete
a project execution. There is no need for more details
in diplomas, the need is that at the end of a BoD all
the design decisions will be correct / completely
taken regarding all the design parameters, from the
theme, to the site, to codes, costs, the construction
mode, functionality. , coordination with engineering,
aesthetics. This BoD in most cases develops towards
design development / contract documents in other
design offices, in other countries and on other
continents, the continuity of ideas can be interrupted
throughout, therefore the BoD must be as complete
as possible , without ambiguity. if you wonder why
this system? - There are complex economic and
political reasons that are not part of this article.
Listening to the opinions of other professors invited
from abroad to this court, I was surprised to hear
similar opinions between us, which aim at improving
diplomas - such as: the higher frequency of project
corrections long before drawing the first line on CAD.
The foreign teachers, around a lunch table and in the
presence of Mr. Decan and other teachers from the
UAUIM stated that they are willing to do the "online
correction" during the development of the diploma
project. By mutual agreement it was found that
there is a form of "internet review and discussion" at
UAUIM, such as UAUIM sponsored websites on
groups of students, managed by diploma advisers,
and access to that site can be given to those
consultants who volunteer to make checks of
projects during the period allocated to diplomas. I
am not informed if this process has been
implemented, and with what results, of course I am
among those who volunteer for this effort.
Without redesigning the project discussed, about
what we see in the content of diplomas on paper,
on the material "handout" and what we hear from
future architects students:
Addresses regarding the diplomas seen:
• Although artistic / cultural / educational themes
abound at the point where you can ask yourself
"where are the real needs of the country treated? -
themes of rehabilitation of some forgotten
buildings and / or existing areas appear. They are
present in many diplomas and this year - a
meritorious thing that achieves economic,
ecological, cultural values to preserve the
country's valuable past. Messages of sustainable
thinking, revitalization / lifting of the much desired
degraded areas are present and remain
appreciated under the current conditions in
Romania. Most of the times, the approach scale of
the volumetry of the project is appropriate with
the theme, and with the chosen location, the
argumentation of the formal and functional
decisions most of the time find it well-outlined. I
also find the ability of some to integrate the
valuable vernacular language of the national
peasant architecture with the themes, forms and
contemporary language of architecture.
• I expect to appear in future diplomas and
approaches / investigations of global issues,
already real outside the borders, but with possible
repercussions also in the country - now or later -
but will not go unnoticed. I am referring to global
humanitarian issues related to migration, climate
change with economic repercussions, poverty and
lack of opportunities, lack of adequate housing,
261
energy crisis in a world where access to energy at
a convenient price is the key to development,
excessive consumerism and pollution, access - or
lack thereof - to information technology globally.
These and similar topics should be supported with
references to real-world progress that seeks to
address today's social issues, such as: Smart City,
Net Zero buildings, Live, work, play communities,
etc.
• Acknowledged and accepted is that the above
ideas are not sufficient for the success of a project
- they are a good start that must be continued
with less visible but equally or more important
resolutions than the message of the project. I am
referring here to the little attention paid to
diplomas seen in building codes for safety in use,
such as escape routes, separation into smoke / fire
resistant compartments, - generally about what
P118 refers to and I should not stress the
importance his approval of a project. By
rehabilitating a building of the 18th, 19th century,
the security part in using a building must be
completely restored to today's norms - it cannot
remain as we find it in those periods.
• Equally important is the observance of the
accessibility standards of those with disabilities -
maybe there is still no legislation in this regard in
Romania, but it is in the whole world and you find
your place in Romania for economic and political
reasons within the EU. , which is the subject of
another discussion. I refer here in particular to
those who have chosen to treat programs for the
elderly where total accessibility is essentially
attainable, or more elegantly said, "universal
design for universal people".
_Perciali M_2021_SP FA UAUIM
• I can also say that the lack of deepening
engineering considerations in constructions such
as the mechanical and electrical parts still exists.
The elevators need a mechanical pump room if it is
hydraulic, or one of the electric motors in the
penthouse if the cables are on traction.
• Alternative energy - (wind turbine, geothermal)
appears in diplomas but is not conclusively
developed with economic ROI (return of
investment) calculations that prove to the
beneficiary that they are a good investment for
any lender, ROI being the single most important
argument in favor of investments in alternative
energies.
• Solar panels seem forgotten even though their
technology is advancing year by year as their cost
goes down. Accidentally and in isolation, I observe
the concept of “green roof” - which has multiple
positive effects on the environment, especially in
cities, but also, without a convincing explanation
of the benefit vs. cost.
• From the formalist point of view of the treatment
of buildings I observe with pleasure that the
method of design "inside-out" as opposed to
"outside-in" are predominant in most all diplomas.
These show clarity in the thinking of the future
architect student and the recognition that there is
a program, a structural system, a site, a budget
that are priority to the form of expression.
• But when we think about the budget, at the cost of
such a building we can be surprised by some
selections of systems considered expensive - and
not on the scale of the project, - such as: spaces
too generous for traffic, the parking lot that
requires elevators for cars, basements mechanics,
 for utilities and sub-grade garages in suburban
areas where relatively cheap free land abounds.
• Being practical (or not being) in architectural
design - it is an essential aspect recognized on the
global market - the fact that the diploma project is
the last chance of the student to express himself
freely, without a fixed budget is not a full
justification it addresses impractical, very broad
schemes, without a well-defined program, and
without the care of a virtual budget.
• The above mentioned ones are observed in the
chosen solutions for solving the educational and
research / development programs which are
normally pragmatically approached, integrating
the architecture with the technology and the
landscape of the place (most often chosen to be
juxtaposed with the technical, impersonal sterile
character. of the interior of laboratories and of the
activity of high concentration, stress and accuracy
that takes place in them)
• Excessive space dedicated to circulation increases
investment in both its execution and its
exploitation - the benefits being minor - it is known
that the areas of interaction between researchers
are those alcoves specially located in places where
they naturally gather such as coffee places,
canteen, exercise room, sculpture garden,
conference rooms. The very long roads - real walks
- become impractical and seem to work against
the association and collaboration between
individuals, groups.
• But how many other real needs are overlooked in
the buildings of R&D laboratories? The huge
presence of utility functions that can exceed the
size and cost of "served functions" - is not clearly
expressed. And how do they combine
harmoniously and economically? Concepts of
separation between hazardous parts (which exist
more or less in all laboratories) and non-hazardous
research required by labor protection and fire
protection are missing.
• The lack of a program (project theme, social order,
brief) - they are essentially identical - again I
notice it. I do not think that the student is guilty of
the lack of a structured and clear program. In
actual practice, we receive a program, perhaps
incomplete, but enough to know in which direction
we are going. There are also cases where the
architects are part of the collective for drawing up
a command note, there are also cases where the
theme is completely missing, forcing the designer
to form out of imagination and / or culture a
program that becomes comfortable to carry out.
on the paper. This is not the intention for diplomas
as I see it - the program (requirements) are NOT
those set by the architect, are those desired by the
beneficiaries, by the public (social order). In
responding correctly and completely to the
program, the architect is informed, educated
regarding the activity of the beneficiaries, very
deep must learn and master the busines of the
beneficiary for a successful project. We enter here
in the concept of "building specialization" which is
another topic for another occasion.
• Other areas outside the architecture participate in
the project and thus it is often outlined differently
from the architect's pre-conceived image.
Balancing these forces in the design process,
orchestrated by a designer versed in all areas
involved, is the success of a project. That's why we
call designing a team activity.
263

Citare articol curent / Citation:

(Ro)
Perciali M. (2021). Discuții pe marginea diplomelor de la
Facultatea de Arhitectură, Sesiunea martie 2019 UAUIM. în
Teoria proiectului de arhitectură. Idei construite. SP FA UAUIM.
EUIM – Editura Universitară Ion Mincu, București.

(En)
Perciali M. (2021). Discussions on the diploma projects from the
Faculty of Architecture, 2019 March (Diploma Session) UAUIM.
in Architectural design theory. Built ideas. SP FA UAUIM. EUIM –
Ion Mincu University Publishing House, Bucharest.

_Perciali M_2021_SP FA UAUIM