Stud. Arh.

Mateias Raluca
Grupa 54 B

AXIOLOGIA SI FILOSOFIA CULTURII

ARHITECTURA INTRE
“CULTURA TEHNICA” SI “CULTURA IMAGINATIEI”

Arhitectura este, conform teoriei lui Schopenhauer arta plasata pe cea mai
de jos treapta. Cu toate acestea ea depaseste restul artelor, fiind cea mai
rationala dintre acestea. Arhitectura reprezinta manifestarea artistica a unor
nevoi practice, a unor scopuri pur pragmatice, manifestare in care plasticul este
definit matematic si rational.
Prin intelesul sau intrinsec arhitectura ar trebui sa apartina deopotriva atat
culturii tehnice cat si celei a imaginatiei, ambele deservind scopul precis conturat
al arhitecturii.
De-a lungul variilor perioade istorice, arhitectura a fost pe rand dominata
fie de cultul tehnicului, in stadiul in care se afla la acea vreme, fie de cultul
imaginatiei manifestata de multe ori organic. In ceea ce priveste arhitectura de
astazi insa, elementul dominant este discutabil. Exista tendinta de a invinovati
arhitectura de tehnicizare, de folosire a tehnicii in detrimentul artisticului si
imaginativului. Acest fapt nu este neaparat interpretat corect. Privim prin prisma
unei dezvoltari spectaculose a tehnicii si probabil acesta este aspectul care
retine atentia, punand in plan secund rolul pe care aceasta il joaca in
manifestarea imaginatiei. Tehnica reprezinta in fapt tocmai mijlocul prin care
putem reprezenta si infaptui material si practic cele mai indraznete produse ale
imaginatiei.
Conflictul apare insa cand raportul tehnic – imaginativ capata o valoare
nepotrivita. In multe cazuri ale arhitecturii de astazi “cultura tehnica” a fost
inteleasa ca o minimizare a necesitatii gandirii artistice, plastice a obiectului de
arhitectura. S-a ajuns pana acolo unde a pune laolalta cateva tehnici noi si a
insirui functiunile necesare este un fapt al arhitecturii. Consecinta a fost aparitia
unor constructii de serie fara vreo valoare estetica sau arhitecturala, sau a unor
cladiri care, desi nu sunt identice, nu au vreo identitate proprie. Motivele unor
astfel de constructii sunt exclusiv economice dar sunt departe de a reprezenta un
act de arhitectura.
Utilizarea “culturii tehnicii” insa pentru a imagina un obiect arhitectural are
in numeroase cazuri rezultate exceptionale. Arhitectura contemporana permite,
cu ajutorul tehnicii accesul la o arhitectura imbogatita cu atribute specific umane.
Iar ceea ce tehnica a dat arhitecturii, inainte considerata a fi o arta imobila, este
miscarea, transformarea, personalizarea in timp. Ca un produs al celor doua
culturi, cea tehnica si cea a imaginatiei, arhitectura poate intimida, poate
ameninta, se poate apleca si poate dansa. Cultul tehnicii face arhitectura
capabila de atribute cum sunt gratia, miscarea, sentimentalul, iar in acelasi timp
scopul acesteia sa fie atins cu o eficienta crescuta.
Unul din pacatele infaptuite prin “cultura tehnicii” insa, in cazuri particulare
ale arhitecturii de astazi, este permisivitatea de a infaptui produse ale imaginatiei
care depasesc limita esteticului sau chiar a frumosului, in sensul sau subiectiv.

1
Stud. Arh. Mateias Raluca
Grupa 54 B

Cazand prada acestei culturi, arhitectura poate pierde proportiile esteticului,

proportiile umane, deci a celor carora ea se adreseaza. Iar daca un obiect
grandios de acest tip este realizat, el poate fi justificat prin insemnatatea sa. Dar
in momentul in care acesta este multiplicat semnificatia sa se pierde, la fel si
justificarea acestei arhitecturi ca rod al imaginativului.
Judecand cazul general al arhitecturii de azi, putem afirma deci ca
aplicarea culturii tehnice in arhitectura este un produs al culturii imaginatiei,
stapanita de insusi sensul arhitecturii de “cea mai rationala dintre arte”. In
contextul actual, scindarea celor doua este nejustificata, dar lipsa elementului
imaginativ face ca valoarea unei opere arhitecturale sa scada sau sa dispara.

Ridicam acum problema valorii arhitecturii de astazi, in contextul amintit.

Trebuie sa consideram pentru aceasta masura in care arhitectura mai reprezinta
aplicarea optima a unor tehnici si strategii adecvate. Iar din acest punct de
vedere descrierea arhitecturii de azi nu poate capata un singur sens. Exista
diferente considerabile intre arhitecturile diferitelor regiuni, ale diferitilor arhitecti,
ale diferitelor programe. Masura in care arhitectura este un produs al culturii
actiunii sau nu, confera arhitecturii respective valoare, sau o priveaza de
aceasta.
Considerand cazul general, si nu evenimente arhitecturale, putem afirma
ca legatura dintre arhitectura si “cultura actiunii” a ajuns la un impas. Daca
arhitectura mai are niste planuri dinainte stabilite, acestea nu reprezinta strategii
prin care aceasta poate fi valorizata, ci doar niste elemente “preconcepute”, niste
tipare prin care se pierde atat sensul imaginativ al arhitecturii cat si sensul ei de
opera valoroasa.
Neil Leach afirma in lucrarea sa “Anestetica” faptul ca “avem de-a face cu
o cultura a copiei. Lumea a fost <xeroxata> intr-o infinitate de copii”. Copiile nu
sunt insa acele lucruri identice, ci in ceea ce priveste arhitectura, consta in lipsa
acelei individualitati a arhitecturii. Este des intalnit fenomenul impumutului unor
tehnici sau elemente total nepotrivite unei cladiri, numai pentru “mandria” de a le
fi folosit. Este des intalnit fenomenul cladirilor estetice care punctiform folosite
detin o anumita valoare, iar in momentul multiplicarii sub o forma sau alta
aceasta sa se piarda. Pentru ca, ca si copie, obiectul de arhitectura si-a pierdut
individualitatea, emotia pe care acesta o transmite nu mai are intensitate sau
personalitate, iar prin aceasta frumusetea si valoarea dispar.
Judecand prin prisma legaturii dintre arhitectura si “cultura actiunii”, si
considerand cazul general prezentat putem intr-adevar afirma ca arhitectura este
mai putin un act al “culturii imaginatiei” si mai mult unul al “culturii tehnice”,
multiplicata in numerose exemplare.
Este incorect insa sa judecam arhitectura de astazi doar prin prisma
acestor directii. Pentru ca exista si numeroase exemple de arhitectura care fac
dovada faptului ca aceasta este inca o actiune culta, rationala si inovatoare. Iar
prin aceasta se dovedeste faptul ca umanitatea pastreaza inca niste valori, si ca
arhitectura este inca o expresie a culturii, a gandirii, a imaginatiei, iar prin
aceasta ea reprezinta o valoare a lumii contemporane.

2
Stud. Arh. Mateias Raluca
Grupa 54 B