“Gandurile adevarate sunt fixate in piata catedralei”

Le Goff – “Pentru alt Ev Mediu”

Mai pot “fixa” ganduri obiectele arhitecturale de azi?

Pasionat al istoriei medievale, Le Goff a dedicat volume intregi descrierii

oraselor medievale, a culturii din acea perioada si a evenimentelor istorice care
au marcat epoca medievala.
In perioada evului mediu, catedrala primea numeroase semnificatii. Fiind
un simbol arhitectural al cetatii de care apartinea, in jurul ei se dezvolta intregul
oras, in jurul ei se dezvolta in timp o intreaga societate. Piata catedralei devine in
evul mediu o axa a societatii, a lumii medievale. Ea aduna, exprima si
raspandeste toate valorile si principiile lumii si societatii medievale.
Catedrala reprezinta in perioada medievala toate credintele societatii pe
care o reprezinta, iar acest fapt se manifesta atat la nivel arhitectural cat si prin
modul in care a fost interpretata in acel moment istoric. Din punct de vedere
arhitectural, catedrala era cea mai impunatoare constructie care se deschidea
unei intregi comunitati. Modul in care era construita, asezata si decorata devenea
si reflecta in acelasi timp principiile comunitatii dezvoltate in jurul ei. In “piata
catedralei” sunt “fixate” “gandurile adevarate”, valorile adevarate ale unei intregi
societati. Iar “fixarea” acestor ganduri se realizeaza prin insasi semnificatia
catedralei, a pietei dezvoltate in jurul ei. Aceasta “fixare” a gandurilor se
datoreaza faptului ca obiectul arhitectural in sine, si anume catedrala reprezinta o
valoare, reprezinta societatea care graviteaza in jurul ei, ea transmite
sentimente, semnificatii si de ce nu noi “ganduri”.
Gandind acum la societatea noastra, este lesne de observat ca nimeni nu
mai acorda importanta “pietei catedralei”, nu in sensul ei fizic, ci in sensul ei
metaforic. Daca piata catedralei reprezenta in epoca medievala o intreaga
societate, un sistem de valori, spatiile reprezentative de azi rar mai reflecta
“adevaratele ganduri” ale societatii contemporane. Tendinta generala a
obiectelor arhitecturale, astazi, este de depersonalizare. Actualele “piete ale
catedralei”, acele spatii care sunt menite a reprezenta o comunitate si a ii
dezvolta acesteia sentimentul de apartenenta, pot fi foarte bine plasate in
societati extrem de diferite. Semnificatia lor se pierde, si o data cu aceasta si
capacitatea lor de a “fixa” sau dezvolta ganduri sau sentimente.
In ceea ce priveste obiectele arhitecturale de astazi, putine sunt cele care
mai pot sa reprezinte valori, sa trezeasca sentimente, sa reflecte un mod de a
gandi personal. “Produsele” de serie au invadat arhitectura contemporana, ele
depersonalizeaza si alieneaza societatile care le suporta. Iar in masura in care
apar diferente intre obiectele arhitecturale , acestea sunt atat de mici incat aceste
obiecte devin incapabile in a mai transmite “ganduri adevarate”.
Scara obiectelor arhitecturale este unul dintre acele elemente care
instraineaza si elimina orice retorica fata de comunitate. Obiecte arhitecturale
considerate reprezentative astazi au rupta orice legatura cu scara umana, cu
scara afectiva, cu scara “ideala” (in sensul de lume a ideilor si semnificatiilor).
Gandind acum la catedrala medievala, intr-adevar raportul fizic fata de scara
umana avea o valoare considerabila. Ceea ce umaniza insa, si facea posibila
acea “comunicare” si “fixare” a gandurilor era modul in care era prezentat acel
gabarit de multe ori impresionant. Oricat de mare ar fi fost, piata catedralei era
mereu permisiva. Indiferent de marimea sa in plan fizic, obiectul arhitectural in
sine era in mod evident deosebit de celelalte. Iar in definitiv ceea ce
caracterizeaza omul si scara umana este personalizarea, diversitatea, unicitatea.
Astazi, arhitectura pierde din ce in ce mai repede si mai categoric legatura
cu scara umana, cu comunitatea pe care se presupune ca ar trebui sa o
reprezinte. Prin aceasta, obiectele arhitecturale nu mai “fixeaza” gandurile nici
ale comunitatii sale, nici ale trecatorilor prin spatiul sau. Astazi el poate
reprezenta cel mult amprenta personajului care l-a conceput, iar aceasta in cazul
in care acesta din urma nu a fost deja depersonalizat. Cea mai buna dovada in
acest sens este multitudinea obiectelor arhitecturale pe langa care trecem si pe
care abia daca ni le mai amintim, sau obiecte asemenea care uitam ce reprezinta
din moment ce ele nu exprima nici ceea ce sunt nici cui se adreseaza.
 Desigur nu putem aduce asemenea acuze intregii arhitecturi
contemporane. Numeroase exemple de obiecte arhitecturale ingenioase exprima
incercarile care se fac pentru a revitaliza personalitatea si personalizarea
arhitecturii. Si in definitiv, chiar daca ele nu sunt intocmai reprezentarea societatii
in mijlocul careia se afla, prin personalitatea lor pot „provoca” aparitia unor noi
„ganduri”, si poate chiar „fixarea” unor ganduri inca „incoerente”. In plus,
manifestarile de acest gen reflecta intr-o anumita masura tipul de societate care
se cristalizeaza astazi. Este vorba de societatea bazata pe lumea virtuala, high –
tech si in definitiv o lume care nu se mai raporteaza la scara proprie, la scara
umana, ci la o scara universala. Iar in acest sens, in care „gandurile” s-au
schimbat, desigur ca este nevoie de un nou mod de reprezentare a acestor
„ganduri”.
Una dintre concluzii este deci faptul ca obiectele arhitecturale de astazi, in
marea lor majoritate, in afara de faptul ca nu mai pot „fixa ganduri”, nici nu le mai
pot transmite si in foarte putine cazuri le mai pot reprezenta. Putem indemna
astfel la o redescoperire a arhitecturii, la descoperirea unor noi reprezentari si in
definitiv la o redescoperire a sinelui pe care aceste obiecte arhitecturale sa-l
poata reprezenta.
Nu trebuie insa negat faptul ca asteptarile pe care le avem de la aceste
actuale ”piete ale catedralei” sunt diferite, socitatea pe care ele le reprezinta sunt
altfel si in consecinta , in momentul in care gandurile s-au transformat, ele nu mai
pot fi „fixate” in acelasi mod. Si poate societatea actuala nu isi mai „fixeaza”
gandurile raportat la aceste spatii reprezentative, ci se regaseste in elemente de
alta natura.