Sunteți pe pagina 1din 1

Anul XXII, nr. 6 (774) 31 IAN.

– 6 FEBRUARIE 2011

PE URMELE MÂNTUITORULUI (XXVII) AM FÃCUT NE CHEAMÃ PÃRINTELE IOSIF


Iatã Carantania, locul unde CUNOSCUT Oricât de greu ne-ar fi, se merită să ajungem, şi-n acest mijloc
a fost ispitit Mântuitorul NUMELE TÃU de februarie, la mormântul Părintelui Iosif. Acum, când scriu aceste
îndemnuri, mă ruşinez că nu am făcut tot posibilul să fiu întotdeauna

N D
lângă acest sfânt şi drag mormânt. Motive se pot găsi destule
u departe de Ieri- acest loc L-a îmbiat satan pe omnul Iisus, după ce spre a ne îndreptăţi lipsa de la aceste adunări în memoria Părintelui
hon, spre nord, Mântuitorul cu pâinea și I-a a- priveşte spre slava şi Gornistului nostru drag din Sibiu. Dar nu ştiu câte din motivele
iată și Carantania, rătat „într-o clipă toate împără- din care a venit în noastre vor fi motivate şi înaintea Domnului. Să ne gândim fiecare
locul unde a ispitit satan pe ţiile lumii și toată mărirea a- lume şi la care Se duce ia- cu luare-aminte la cât a făcut Părintele Iosif pentru noi toţi. Câte
răşi din mijlocul alor Săi, lacrimi n-a vărsat el pentru noi!... Câte nopţi nedormite, ca să ne
înfăţişează din nou Tatălui lase atâtea comori duhovniceşti!... Câte lipsuri – de bani, de
Ceresc pe cei cu care venea îmbrăcăminte şi chiar de bucata de pâine – n-a îndurat el pentru
acum împreună din lume:
noi! Părintele şi-a dat totul – nu doar pentru un timp, ci pentru
toată viaţa –, pentru ca noi să ajungem să fim salvaţi din mocirla
Am făcut cunoscut Numele
Tău oamenilor pe care Mi i-ai păcatelor. Dar noi ce dăm? Care este recunoştinţa noastră faţă de
dat din lume. Ai Tăi erau şi binefăcătorul nostru? Din păcate, Binefacerea şi Recunoştinţa,
Tu Mi i-ai dat. Şi ei au păzit de cele mai multe ori, se întâlnesc foarte rar.
Cuvântul Tău... (Ioan 17, 6). Glasul Părintelui Iosif ne cheamă acum – pe noi şi pe cititorii
foii «Iisus Biruitorul» – să venim lângă mormântul său cu o lacrimă
Ce fericit venea atunci şi-o floare. Oare să fie prea mult?... Categoric, NU!...
Mântuitorul iubit spre Tatăl Auzi, dragă cititorule, eşti chemat la Sibiu, lângă mormântul
Bunătăţii, înfăţişându-Se celui care s-a jertfit, s-a topit ca o lumânare, ostenind din greu şi
înaintea Lui şi înaintea ce- pentru tine, ca astăzi cuvântul lui Dumnezeu să pătrundă şi-n
rurilor slăvite din care ve- casa ta. Ascultă-i glasul şi vino la Sibiu!
nise până în adâncul prăbu- Poate unii sunteţi îndoielnici şi aveţi ceva rezerve cu privire la
şirilor noastre, spre a ne ri- felul cum se lucrează astăzi la Sibiu... Se poate că în unele
dica! El venea acum în frun- privinţe aveţi şi dreptate cu privire la noi, cei slabi şi păcătoşi de
tea unui nesfârşit popor de astăzi. Dar nu noi vă chemăm, ci Părintele Iosif ne cheamă pe
Mântuitorul. E acest loc pe cestei lumi, zicându-I: Acestea răscumpăraţi ai Jertfei şi ai toţi. Atât pe cei din ţară, cât şi pe cei aflaţi peste hotarele ei. Pe
coasta unui deal unde se află toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei Sângelui Său Sfânt, în frun- toţi ne cheamă glasul scumpului nostru Gornist.
o stâncă ridicată. De pe ridi- tea unei nenumărate oştiri Deci să lăsăm totul şi să fim împreună lângă mormântul
cătura aceasta se deschide o (continuare în pg. 5) de biruitori pe care, dezro- Părintelui nostru drag... Numai o dragoste curată şi sinceră faţă
largă și frumoasă priveliște bindu-i de sub tirania dia- de Domnul şi faţă de înaintaşii credinţei noastre poate acoperi
spre câmpia Iordanului. În Părintele Iosif TRIFA volului, Şi-i va face asemă- totul şi poate să ne strângă în jurul Crucii, spre a fi împreună la
nători cu El prin biruinţa şi cântare, la rugăciune, la mărturisire. Atunci se va zdruncina iadul
prin slava pe care le-o câş- întreg când, uniţi sub steagul de la Sibiu, vom duce Lucrarea mai
tigase El, în numele lor, mai departe, aşa curată cum au adus-o Părinţii noştri până la noi.
Credinţa cea tare dinainte de a fi ei!
În cei pe care îi înfăţişa
Câtă vreme suntem tot răzleţiţi – fiecare cu părerea lui, fiecare
cu ambiţia lui, fiecare cu învăţătura lui –, nu se va teme vrăjmaşul
în Dumnezeu
în clipa aceea Tatălui Ce-
diavolul. Numai atunci când cu toţii, uniţi, vom călca pe urmele
resc, Domnul Iisus aducea
pe fiecare din sufletele care
Părintelui Iosif şi ale celorlalţi înaintaşi, vom merge în aceeaşi
Îl vor asculta şi vor păzi Cu- cadenţă şi vom lupta împotriva aceluiaş vrăjmaş – păcatul –,
Predică la Duminica a 17-a după Rusalii numai atunci „goliatul” se va îngrozi şi va cădea zdrobit.
vântul Tatălui şi vor cu-
De dragul Domnului Iisus – Cel care S-a jertfit pe Crucea

V
noaşte Numele Lui – de a-
edem în Evanghelia ales. În capitolul 15 din Evan- tunci şi până în vecii veş- Golgotei pentru a noastră mântuire – şi de dragul Părintelui Iosif,
de astăzi o femeie de ghelia după Matei, de unde este niciei. Ucenicii, care au- să dăm toate piedicile la o parte şi să venim la Sibiu. Aici şi
alt neam, care nu era luată Evanghelia de astăzi, zeau aceste cuvinte cu care acum ne aşteaptă Gornistul nostru drag. Nu altădată. Ci acum!...
evreică. Aceasta vine şi Îi face o vedem că fariseii Îi spun Dom- Se înfăţişa acum Domnul Merită să venim, chiar dacă lipsurile ne împresoară. Se
cerere Domnului Iisus Hristos. nului Iisus că ucenicii Săi mă- lor înaintea Tatălui, nu pu- merită, chiar dacă vom face oricâte sacrificii. Domnul va răsplăti
Evreii aveau o mentalitate foarte nâncă cu mâinile nespălate; teau pricepe în clipa aceea fiecăruia după jertfa sa. Nu Se lasă El îndatorat faţă de nimeni.
mândră. Ei se considerau fii ai căci, după Lege, înainte de a acest mare adevăr. Dar, după Să fim toţi ca unul. Şi unul ca toţi. Să gândim la fel. Să
lui Avraam, popor ales de Dum- mânca, trebuie neapărat să te pogorârea Sfântului Duh, credem la fel. Să iubim la fel. Să luptăm la fel. Numai aşa vom
nezeu, şi îi desconsiderau pe speli, şi dacă eşti murdar şi când lumina cerească a- zdrobi capul şarpelui-diavol.
ceilalţi. Celelalte neamuri erau dusă de El le-a descoperit Parcă niciodată n-a fost mai greu ca acum. Atâtea păreri
(continuare în pg. 5)
considerate ca nişte animale, ca toate lucrurile, după făgădu- împărţite... Atâtea adunări şi familii dezbinate. Nici atunci când
nişte câini, faţă de ei, poporul Pr. Claudiu MELEAN inţa făcută de Însuşi Mântu- prigoana din afară era cumplită, parcă n-a fost aşa de greu ca
itorul nostru, Care Se ducea acum, în libertate, când prigoana este înlăuntrul Lucrării. Dar
Din sumar de la ei, ucenicii şi-au adus
aminte de tot ce le spusese
aşa cum atunci Dumnezeu a dat biruinţă Lucrării Sale şi celor
care au rezistat în spărtură, cred că tot la fel şi astăzi – mai
• „Taina aceasta mare este” / Iisus – şi au înţeles. Ce mi- curând sau mai târziu – Domnul va aduce biruinţa Oastei Sale şi
nunat au descris apoi Sfinţii
Pr. Constantin NECULA, pg. 2 Apostoli, prin descoperirea
celor care vor sta în spărtură, luptând şi lucrând cu cuget curat.
• Bucuria Naşterii Domnului Duhului, acest slăvit adevăr,
Deci să nu descurajăm nici o clipă!...
„Ia aminte, Doamne, starea grea prin care / cu-ntristare-n
în binecuvântări cereşti / Liliana FILIMON, pg. 2 pe care însă, în clipa acelei suflet trecem fiecare, / mai cu greu ca niciodată, trecem fiecare...
rugăciuni cu Hristos, ei
• Mărturii: fratele Gheorghe Ciortan / nu-L puteau înţelege deplin,
// Ia aminte, Doamne, lunga noastră jale, / c-aşteptăm răspunsul
izbăvirii Tale, / bucuria şi lumina izbăvirii Tale”. (T.D.)
Preot Petru RONCEA, pg. 3 (continuare în pg. 6)
• Întâmpinarea Domnului... / Vasilică NICA, pg. 4 Traian DORZ Costel ROTARU