Legislaţie şi politici în România

În ordine cronologică, următoarele acte legislative pentru persoanele cu dizabilităţi au

fost adoptate în România:

• Articolul 50 din Constituţia României

• Legea 53/ 1992 privind protecţia specială a persoanelor handicapate
• O.U.G. nr. 102 / 1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a
persoanelor cu handicap
• Hotărârea Guvernului nr.1194/2001 privind înfiinţarea Consiliului Naţional
pentru Combaterea Discriminării
• Legea nr. 519 / 2002 pentru aprobarea, completarea şi modificarea O.U.G. nr.
102/1999
• O.G. nr. 14 / 2003, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.P.H,.
aprobată prin Legea nr. 239/ 2003
• Legea nr. 343 / 2004 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr.102/1999
• Lege nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap
• Hotărâre de Guvern nr. 1175 / 14.10.2005 privind aprobarea Strategiei nationale
privind protectia integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap din
România în perioada 2006 – 2013
• Ordonanţă de urgenţă nr. 14/2007 din 07/03/2007 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap
• Hotărâre de Guvern 268/ 4.04.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr.448-2006 privind protecţia şi promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap

Procesul legislativ în România - Tipuri de reglementari

In Romania sunt urmatoarele categorii de acte normative, denumite in continuare tipuri

de reglementari: Constitutia, Legi (organice si simple), Ordonante, Ordonante de
urgenta, Hotariri ale Guvernului Romaniei, Ordine ale ministrilor, Decizii ale
organelor de conducere, etc. Insiruirea de mai sus este in ordinea puterii lor juridice de
reglementare, iar traiectoria / traseul si procedura adoptarii este redata in cele ce urmeaza.
Astfel:

Constitutia este legea fundamentala a tarii si este aprobata cu o larga consultare a

cetatenilor, prin organizarea de referendum.

• Legile

Dreptul si puterea de a crea legi revine exclusiv Parlamentului Romaniei. Odata ce o lege
este trecuta, analizata si aprobata de catre Parlament, ea este inanintata Presedintelui
Romaniei spre promulgare. In situatia cind nu sunt obiectii ale Curtii Constitutionale,
presedintele Romaniei prin decret prezidential promulga legea. Odata aprobata de
Parlamentul Romaniei si promulgata de Presedinte, legea devine efectiva la publicarea in
Monitorul Oficial, daca textul de lege nu stipuleaza altfel ( de ex.: dupa adoptarea
normelor metodologice de aplicare de catre Guvern).

Exista doua tipuri de legi: legi organice (precum: Legea sistemului electoral, Legea
partidelor politice, Legea Functionarului Public, Legea Sistemului National de Educatie,
Legea Finantelor Publice, etc) si legi ordinare.

• Ordonantele (O)

Parlamentul poate delega puterea legislativa Guvernului Romaniei (care de obicei se face
printr-o lege ce imputerniceste Guvernul sa emita ordonante), in mod normal in
perioadele cind Parlamentul nu se afla in sesiune. Procedura de adoptare a unei
ordonante este mai rapida decit procedura pentru votarea unei legi. O lista de domenii in
care Guvernul este abilitat se intocmeste in ultima sedinta a Parlamentului. Proiectul de
ordonanta poate fi initiat de un minister interesat in reglementarea respectiva. Dupa
obtinerea avizelor, proiectul de ordonanta este trimis de ministerul initiator la
Secretariatul General al Guvernului pentru a fi introdus pe ordinea de zi, in masura
posibilitatilor si urgentelor, a celei mai apropiate sedinte de Guvern. Dupa ce este
semnata de Primul ministru, ordonanta este publicata in Monitorul Oficial. Ordonantele
emise de Guvern au aceeasi putere legislativa ca si legile adoptate de Parlament. In cazul
ordonantelor emise de Guvern, Parlamentul trebuie sa treaca o lege de adoptare a
ordonantei. Legea de adoptare a ordonantei poate adopta textul ordonantei in
integralitatea sa, poate anula ordonanta sau numai unele prevederi din cuprinsul ei sau
aduce amendamente. In situatii extreme, daca legea adoptata de Parlament anuleaza
ordonanta in integralitate, acea ordonanta inceteaza sa mai produca efecte juridice din
momentul aparitiei legii de anulare a ordonantei. Practica curenta evidentiaza ca legile de
adoptare a ordonantelor emise de Guvern modifica in parte textul ordonantei.

• Ordonantele de urgenta (OUG)

In afara faptului ca Guvernului i se poate delega autoritatea de a emite ordonante, asa

cum aratam mai sus, Guvernul are dreptul in orice moment al activitatii sale sa emita
ordonante de urgenta. Ordonatele de urgenta intra in vigoare si produc efecte juridice
din momentul publicarii in Monitorul Oficial, cu exeptia cazului in care textul
ordonanatei nu stipuleaza alte prevederi. Ca si in cazul ordonantelor „simple",
ordonantele de urgenta produc aceleasi efecte juridice ca si o lege, si Parlamentul trebuie
sa emita ulterior o lege care sa anuleze, amendeze sau confirme ordonanta de urgenta.
Daca Parlamentul adopta o lege care anuleaza ordonanta de urgenta, acea ordonanta
inceteaza sa mai produca efecte juridice de la momentul in care legea adoptata de
Parlament intra in aplicare. In practica, ordonantele de urgenta sunt cea mai uzitata
cale pentru introducerea legislatiei economice considerata mai tehnica, motiv pentru
care ulterior in Parlament nu s-ar ivi controverse, modificari sau completari.
Procedura de adoptare este similara cu cea in cazul ordonantelor simple, numai ca intra
mai repede in aplicare.
 • Hotariri ale Guvernului Romaniei (HGR)

Hotaririle de Guvern sunt acte administrative emise pentru a se asigura corecta aplicare a
legilor, ordonantelor si ordonantelor de urgenta. Cu alte cuvinte, HGR-urile nu au aceeasi
putere de reglementare juridica ca legile, deci niciodata nu se va putea modifica o lege,
ordonanta sau ordonanta de urgenta printr-o HGR. Hotaririle Guvernului devin efective
de indata ce sunt publicate in Monitorul Oficial si nu trebuie trimise la Parlament pentru
aprobare. Procedura de adoptare a HGR-urilor este aceeasi ca la ordonanta sau ordonanta
de urgenta. Ministerele de resort joaca rolul principal in pregatirea proiectului de hotarire
de guvern.

De altfel, organizarea si functionarea ministerelor si a celorlalte institutii publice este

reglementata prin HGR-uri.

• Ordine ale ministrului

Ordinele sunt acte administrative adoptate de ministri pentru a asigura implementarea

unor reglementari specifice intr-un domeniu anume si bine delimitat. Ordinele nu sunt de
cele mai multe ori publicate in MOR , intrind in vigoare de la data la care este comunicat
partilor interesate.

Articolul 50 din Constituţia României, prevede:

“Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei
politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în
vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând
drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.”
Sistemul de protecţie specială a persoanelor cu handicap este reglementat prin acte
normative de bază - legi, ordonanţe, hotărâri de guvern - şi acte normative din domeniul
secundar, care conţin prevederi de natură metodologică.
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap este organul de specialitate al
administraţiei publice centrale care coordonează, la nivel central, activităţile de protecţie
specială şi promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, elaborează politicile,
strategiile şi standardele în domeniul promovării drepturilor persoanelor cu handicap,
asigură urmărirea aplicării reglementărilor din domeniul propriu şi controlul activităţilor
de protecţie specială a persoanelor cu handicap.
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap are în structură Comisia superioară
de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, cu activitate decizională în
soluţionarea contestaţiilor la certificatele de încadrare într-o categorie de persoane cu
handicap, emise de comisiile judeţene sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
În subordinea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap funcţionează Institutul
Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu
Handicap.

Lege privind protectia si promovarea persoanelor cu handicap”(Legea 448 /2006).

La inceputul acestui an a intrat in vigoare noua „Lege privind protectia si promovarea
persoanelor cu handicap”(Legea 448 /2006). Legea reglementeaza drepturile si obligatiile
persoanelor cu handicap acordate in scopul integrarii si incluziunii sociale a acestora.

Potrivit art. 2, „Persoanele cu handicap, in intelesul prezentei legi, sunt acele persoane
carora, datorita unor afectiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitatile de a
desfasura in mod normal activitati cotidiene, necesitand masuri de protectie in sprijinul
recuperarii, integrarii si incluziunii sociale.”

Protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au la baza urmatoarele

principii:
a) respectarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale omului;
b) prevenirea si combaterea discriminarii;
c) egalizarea sanselor;
d) egalitatea de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de
munca;
e) solidaritatea sociala;
f) responsabilizarea comunitatii;
g) subsidiaritatea;
h) adaptarea societatii la persoana cu handicap;
i) interesul persoanei cu handicap;
j) abordarea integrata;
k) parteneriatul;
l) libertatea optiunii si controlul sau decizia asupra propriei vieti, a serviciilor si
formelor de suport de care beneficiaza;
m) abordarea centrata pe persoana in furnizarea de servicii;
n) protectie impotriva neglijarii si abuzului;
o) alegerea alternativei celei mai putin restrictive in determinarea sprijinului si
asistentei necesare;
p) integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap, cu drepturi si obligatii
egale ca toti ceilalti membri ai societatii.

Drepturile persoanelor cu handicap

Persoanele cu handicap beneficiaza de drepturi la:

• ocrotirea sanatatii - prevenire, tratament si recuperare

• educatie si formare profesionala;
• ocuparea si adaptarea locului de munca, orientare si reconversie profesionala;
• asistenta sociala, respectiv servicii sociale si prestatii sociale;
• locuinta, amenajarea mediului de viata personal ambiant, transport, acces la
mediul fizic, informational si comunicational;
• petrecerea timpului liber, acces la cultura, sport, turism;
• asistenta juridica;
• facilitati fiscale;
 • evaluare si reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de
catre membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.

Persoanele cu handicap au acces liber si egal la orice forma de educatie, indiferent de

varsta, in conformitate cu tipul, gradul de handicap si nevoile educationale ale acestora.
Persoanelor cu handicap li se asigura educatia permanenta si formarea profesionala de-a
lungul intregii vieti. Persoana cu handicap sau, dupa caz, familia ori reprezentantul legal
constituie principalul factor de decizie in alegerea formei si tipului de scolarizare, precum
si a unitatii de invatamant. Educatia persoanelor cu handicap este parte integranta a
sistemului national de educatie, coordonat de Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice

in vederea asigurarii transportului in comun al persoanelor cu handicap:
a) sa achizitioneze mijloace de transport in comun adaptate;
b) sa adapteze mijloacele de transport in comun aflate in circulatie in limitele tehnice
posibile, conform reglementarilor in vigoare;

Persoanele cu handicap grav si accentuat beneficiaza de gratuitate pe toate liniile la

transportul urban cu mijloace de transport in comun de suprafata si cu metroul.
Persoanele cu handicap grav beneficiaza de gratuitatea transportului interurban in limita a
12 calatorii dus intors pe an calendaristic, precum si asistentii acestora, in noua lege
nemaispecificandu-se faptul ca acestia din urma beneficiaza de gratuitate numai in
prezenta persoanei cu handicap adulte. Persoanele cu handicap accentuat beneficiaza doar
de 6 calatorii, acestea neavand dreptul la asistent personal.

Persoanele cu handicap beneficiaza de protectie impotriva neglijarii si abuzului,

indiferent de locul unde acestea se afla. In cazul in care persoana cu handicap, indiferent
de varsta, este in imposibilitate totala sau partiala de a-si administra bunurile personale,
aceasta beneficiaza de protectie juridica sub forma curatelei sau tutelei si de asistenta
juridica. In cazul in care persoana cu handicap nu are rude ori persoane care sa accepte
tutela, instanta judecatoreasca va putea numi ca tutore autoritatea administratiei publice
locale sau, dupa caz, persoana juridica privata care asigura protectia si ingrijirea
persoanei cu handicap.

Persoana cu handicap grav are dreptul la un asistent personal.

Persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiaza de urmatoarele facilitati fiscale:

scutire de impozit pe veniturile din salarii, scutire de la plata impozitului pe cladire si
teren, scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor cu atas si
mototriciclurilor, adaptate handicapului, scutire de la plata taxei pentru eliberarea
autorizatiei de functionare pentru activitati economice si viza anuala a acestora, scutire de
la plata taxei hoteliere.

Ca noutati absolute, noua lege introduce titulatura de asistent personal profesionist

pentru adultii cu handicap grav si accentuat, asistent care va fi angajat si platit de catre
DGASPC, si bugetul complementar care se acorda indiferent de venitul persoanei cu
handicap si va fi acordat in scopul acoperirii cheltuielilor cu telefonul, abonamentului la
energia electrica pentru nevazatori si abonamentul TV.

Persoanele adulte cu handicap grav si accentuat precum si familiile care au in ingrijire cel
putin un copil cu handicap grav sau accentuat, pot beneficia de credit a carui dobanda se
suporta de bugetul de stat prin Bugetul Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu
Handicap pentru achizitionarea unui singur mijloc de transport si pentru adaptarea unei
locuinte conform nevoilor individuale de acces, cu conditia platii la scadenta a ratelor
creditului.

Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap

Persoanele cu handicap beneficiaza de servicii sociale acordate:
a) la domiciliu;
b) in comunitate;
c) in centre de zi si centre rezidentiale, publice sau private.
Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt proiectate si adaptate conform
nevoilor individuale ale persoanei. Serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu
handicap se afla in coordonarea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.
Persoana cu handicap poate beneficia de servicii sociale acordate in centre de zi si centre
rezidentiale de diferite tipuri, publice, public-private sau private. Centrele de zi si centrele
rezidentiale reprezinta locatii in care serviciile sociale sunt acordate de personal calificat
si care dispun de infrastructura adecvata furnizarii acestora; centrele rezidentiale sunt
locatii in care persoana cu handicap este gazduita cel putin 24 de ore. Tipurile de centre
rezidentiale pentru persoane cu handicap sunt:
a) centre de ingrijire si asistenta;
b) centre de recuperare si reabilitare;
c) centre de integrare prin terapie ocupationala;
d) centre de pregatire pentru o viata independenta;
e) centre respiro/centre de criza;
f) centre de servicii comunitare si formare;
g) locuinte protejate;
h) altele.

Prestatii sociale pentru persoanele cu handicap

Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip HIV/SIDA, beneficiaza de alocatie

de stat in conditiile si in cuantumul prevazut de lege, majorat cu 100%. Adultul cu
handicap beneficiaza de urmatoarele prestatii sociale:
a) indemnizatie lunara, indiferent de venituri:
1. in cuantum de 187 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. in cuantum de 154 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:
1. in cuantum de 84 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. in cuantum de 63 lei, pentru adultul cu handicap accentuat
3. in cuantum de 31 lei, pentru adultul cu handicap mediu