RETELELE DE CALCULATOARE

1. Componentele hardware
2. Componentele software
3. Tipuri de reţele

O reţea de calculatoare este formată dintr-un grup de calculatoare (de orice tip) şi periferice care
partajează resursele (BANCIU & 1999, 116-120; MARINESCU & 1999, 254-264). Tendinţa actuală a
utilizatorilor o reprezintă folosirea calculatoarelor, nu izolat, ci cuplate intr-o reţea. Opţiunea din ce in ce
mai frecventă pentru o reţea de calculatoare şi nu pentru posturi de lucru (calculatoare) izolate este pe deplin
justificată de multiplele avantaje oferite de această soluţie:
• • programele pot fi păstrate intr-o singură copie (pe server) şi sunt folosite de oricare dintre utilizatorii
reţelei;
• • bazele de date pot fi exploatate concurent (de mai mulţi utilizatori simultan);
• • resursele hardware (imprimantele in special) pot fi exploatate simultan de mai mulţi utilizatori;
• • posibilităţi de comunicare şi schimb de informaţii intre utilizatori.

1. Componentele hardware
O reţea de calculatoare este in general compusă din mai multe calculatoare conectate intre ele. Unul
dintre aceste calculatoare este de obicei mai puternic şi gestionează activitatea intregului sistem; el este
numit server, iar celelalte calculatoare din reţea sunt numite workstation. Comunicarea оntre calculatore se
poate face in serie sau in paralel. Cablul de comunicaţie poate să fie de tip thin (subţire) sau thick (gros). El
trece pe la fiecare calculator in parte asigurвndu-i conectarea in reţea, iar la ultimul nod al reţelei,
conexiunea este оncheiată cu un conector de tip terminator.
Pe lingă aceste componente, există disponibile diverse alte produse ce asigură comunicaţii de tip
special:
• • Bridge (pod) – se foloseşte pentru a conecta două reţele intre ele;
• • Gateway (poartă) – se foloseşte pentru a conecta intre ele calculatoare de tipuri diferite;
• • Repeater (repetor) – se foloseşte pentru a amplifica semnalul pentru o conexiune la
distanţă.

2. Componentele software
Principala componentă software a unei reţele de calculatoare o reprezintă sistemul de operare
(netware). Prin intermediul său sunt gestionate resursele intregului sistem. De asemenea, sunt asigurate
servicii de protecţie intre utilizatori, comunicaţii intre diverse posturi de lucru, acces protejat la resursele
comune din sistem.

Pe staţiile de lucru rezidă fişiere şi programe sub sistemul de operare local. Intre acest sistem şi
sistemul de operare in reţea se interpune un modul de comunicare format din:
• • programul de interfaţă cu reţeaua (IPX);
• • programul de interfaţă cu utilizatorul (NETx).

Dintre cele mai utilizate sisteme de operare de tip netware amintim: Windows NT Server şi Novell
NetWare.
 3. Tipuri de reţele
Reţelele de calculatoare se impart, după răspвndirea lor geografică, in următoarele categorii:
a. a. LAN (Local Area Networks) – reţele locale;
b. b. WAN (Wide Area Networks) – reţele cu largă răspindire;
c. c. PDN (Public Data Networks) – reţele publice de date.

REŢEAUA INTERNET

Internet este o super-reţea globală (formată din peste 30.000 de reţele interconectate) la care sunt
conectate peste 20 milioane de calculatoare (numărul lor se dublează in fiecare an), ce permite comunicarea
şi transferul de informaţii intre acestea (PĂTRUŢ 1999; KRAYNAK – HABRAKEN 1999).
Internetul este o galaxie formată din mii şi mii de calculatoare, din toate colţurile lumii, vorbind
aceeaşi limbă (cunoscută ca Protocol Internet – IP), toate conectate la o infrastructură comună, care este оn
special menţinută de companiile de telefoane.
Pe al doilea nivel se află distribuitorii (furnizorii) de servicii Internet, care plătesc companiilor de
telefoane dreptul de a le folosii liniile telefonice. Aceştia pot folosi şi reţeaua de comunicaţii prin satelit
SIPEX (Satellite Internet Packet Exchange).
Urmează utilizatorii propriu-zişi, care plătesc furnizorilor de Internet pentru accesul la reţea.
Furnizorul de servicii Internet oferă programele necesare conectării la Internet, suport tehnic, posibilitatea de
plasare оn Internet a informaţiei utilizatorului.
Termeni tehnici folosiţi:
• • nod Internet – este un calculator permanent conectat la Internet, care reprezintă punctul
de intrare оn Internet pentru alte calculatoare;
• • Server Proxy – este calculatorul furnizorului pe care sunt memorate temporar diferite
informaţii apelate de utilizatori, astfel оncвt acestea nu mai trebuie apelate de fiecare dată din
Internet;
• • Mirror Server – calculator care dublează 1:1 datele de pe serverul principal, fiind folosit
pentru decongestionarea traficului către acesta;
• • Motoare de căutare – programe specializate оn căutarea informaţiilor оn Internet:
Yahoo, Lycos, Alta Vista, Excite, Archie;
• • domeniu – este o zonă din Internet ce are un nume propriu;
• • firewall – este un sistem de protecţie care limitează accesul din Internet оn reţeaua locală
a unei firme, оmpiedicвnd astfel scurgerile de informaţii.

World Wide Web (WWW)

Este cel mai folosit serviciu oferit de Internet, după poşta electronică. WWW a adus grafica şi
interactivitatea оn Internet, pe lвngă posibilitatea de a apela foarte uşor aproape toate celelalte servicii
Internet (FTP, poşta electronică, etc.).
Informaţiile stocate оn reţeaua Internet se găsesc ca documente hipertext. Cuvintele şi frazele
оntвlnite оn documentele hipertext pe care se poate efectua clic pentru deplasarea la alt document din
Internet se numesc hiperlegături.
Structura documentelor hipertext (numite şi pagini WEB) a fost definită cu ajutorul unui limbaj
numit HTML (Hypertext Markup Language). Deci, o pagină Web este un document accesibil prin WWW,
care conţine informaţii grafice, texte, sunete, animaţii, toate aranjate sub formă de hipertext. Fizic, pagina
Web este un fişier text (ASCII), stocat pe un calculator conectat permanent la Internet numit server WEB.
Pentru transferarea documentelor HTML (pagini Web) la distanţă a fost creat un protocol de transfer,
numit HTTP (Hypertext Transfer Protocol). Orice pagină Web are o adresă Internet. Pentru a naviga prin
WWW, este necesar un program de explorare Web, care permite vizualizarea paginilor Web şi deplasarea
оntre pagini. Acesta se numeşte browser. Cele mai utilizate browsere sunt Netscape Navigator şi Internet
Explorer.
 FTP (File Transfer Protocol) – face posibil transferul de fişiere de la un calculator la altul, indiferent
de locul unde sunt situate cele două calculatoare şi de sistemul de operare folosit de ele.

Poşta electronică (E-mail)

Oferă un schimb direct de informaţii оntre doi sau mai mulţi utilizatori de calculatoare aflaţi la
distanţă. Ea este mult mai rapidă decвt poşta obişnuită (un e-mail face оnconjurul lumii оn 8 minute) şi mult
mai ieftină decвt telefonul sau faxul, fiind considerat cel mai popular mijloc de comunicare.
Pentru a putea primi sau transmite scrisori electronice, este necesar să dispuneţi de o căsuţă poştală
electronică, numită adresă de e-mail . Aceasta este formată dintr-un nume, caracterul ASCII @ şi numele
calculatorului care se ocupă de primirea şi trimiterea poştei electronice (server Mail).
ele mai cunoscute programe de poştă electronică sunt: Exchange, Netscape Messenger, Outlook
 Referat
Tema:Retele de calculatoare