Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
în etiologia nevrozelor
(1905)
Freud începe lucrarea cu o
introducere a tezelor sustinute în
lucrările anterioare, în ultimii 10 ani.
Freud sustine că teoria sa despre
importanta etiologică a factorilor sexuali
pentru nevroză se referea initial doar la
neurastenie si nevroză de angoasa si ca a
fost surprins de frecventa tulburărilor
grave din viata sexuală a nevroticilor.
Pe parcursul cercetărilor s-a dovedit că forma bolii,
fie neurastenie, fie nevroză de angoasă prezintă o relatie
constantă cu tipul problemei sexuale. În cazurile de
neurastenie puteau fi demonstrate cu regularitate
masturbarea sau polutiile frecvente, iar în cazul
nevrozei de angoasă factori cum ar fi coitus
interruptus, exitatie frustrantă si altii care păreau a
avea în comun factorul insuficientei descărcări a
libidoului produs.
Astfel, doar după ce această constatare s-a
confirmat foarte des, a avut curajul să acorde influentelor
sexuale o pozitie privilegiată în etiologia nevrozelor.
Cazul Anei O.
Charcot – isteria traumatică
Freud, Breuer – isterie nontraumatică.
Simptomele isterice sint efecte de durată ale
traumelor psihice, a căror dimensiune afectivă
nu a putut deveni constientă și și-a croit o cale
anormală în inervatia corporală. Termenii afect
legat, conversie, și abreacție rezumă tot ceea
ce este specific aceste concepții.
Afect – termen care conotează orice
stare afectivă, neplăcută sau plăcută,
difuză sau precizată, care apare fie ca o
descărcare masivă sau ca o tonalitate
generală. După Freud, orice pulsiune se
exprimă în cele două registre, al afectului
și al reprezentării. Afectul este expresia
calitativă a cantității de energie pulsională
și a variațiilor acesteia. (Pontalis,
Laplanche).
Rolul factorului sexual în etiologia nevrozelor