RAPORTUL POLITIC .

POLITICA

În limbajul curent sunt deosebite doua categorii de fenomene

referitoare la spatiul politic atunci când se atribuie unei aceleiasi
notiuni douã genuri: masculinul si femininul, politicul si politica fiind
fetele uneia aceeasi realitati. Forma masculina, politicul, desemneaza
o caracteristica de profunzime a societatilor, corespunzand nivelului
structural prin care sunt clasate si ordonate datele materiale ale unei
colectivitati si elemente spirituale ce-i formeaza cultura. Politicul se
asociaza astfel ideii unei ordini indispensabile impusa vointelor
umane si din aceasta perspectiva el se detaseaza de lumea
contingentelor. Cand ne raportam la un spatiu în care credinte,
convingeri sau ideologii se înfrunta, politicul îsi dovedeste
caracteristicile de concept neutru perfect, insensibil la influentele
conjuncturii si fluctuatiile istoriei.
Aceasta neutralitate nu înseamna însa pierderea dimensiunii
concrete cata vreme politicul este parte integranta a socialului. Rolul
politicului este acela de a prelua acele probleme pe care grupul nu le
poate solutiona. Cum o societate fara probleme nu este o decât o
societate stagnanta, politicul imprima prin functiile sale un caracter
dinamic colectivitatii. Aparitia problemelor si constientizarea
acestora de catre comunitate incarca cu autoritate pe cei ce iti asuma
responsabilitatea solutiei. O problema devine politica din momentul
in care este rezolvata prin intermediul unei puteri institutionalizate.
Solutionarea unei probleme si reglementarea ei prin intermediul
puterii prezinta însa diferente cata vreme solutia se gaseste în chiar
datele problemei nefacand necesara, ca în cazul puterii, interventia
unor factori externi care sa reglementeze prin decizie recursul la
autoritatea deontica.
Caracteristica politicului consta în instrumentul folosit în
rezolvarea problemei. Politizarea problemelor le modifica natura
prin includerea puterii în datele problemei. Recursul la autoritate
are cel mai adesea rolul de a obisnui societatea cu problemele
recurgand la o serie de procedee adaptate situatiei concrete precum
compromisul, consensul, contractul sau dictatul.
Astfel, suplu dar permanent, politicul se regaseste în toate
miscarile sociale integrand noile forte într-o formã de ordine mereu
instabila, dar nu mai putin prezenta. Capacitatea sa de adaptare face
ca politicul sa nu fie asimilat unor structuri institutionale chiar daca
se manifest prin intermediul acestora.
Prin politic grupul se încadreaza în spatiul public iar societatea ia
într-un fel act de existenta sa ca realitate autonoma. Spatiu al
contradictiilor si convergentelor reglate prin institutii, politicul
reprezinta fateta stabila a fenomenului guvernarii exprimand
cautarea echilibrului, a ordinii necesare vietii sociale.
Politica este activitatea desfãºuratã fie de guvernanþi, fie de un alt
grup pentru a ocupa posturi de conducere sau a influenþa deciziile
conducãtorilor. Faptul cã partea practicã a acestei activitãþi
presupune o paletã foarte largã de procedee, unele mai puþin sau
deloc compatibile cu morala dominantã, face ca politica sã aibã în
societãþile contemporane un sens peiorativ. Acest aspect rãmâne însã
unul de suprafaþã. Politica, funcþie necesarã a vieþii sociale,
introduce în cadrul grupului sau a societãþii globale coeziunea ce
face posibilã prevalenþa convergenþelor asupra divergenþelor,
pentru aceasta recurgând la coerciþie. Faptul cã forþa coercitivã este
legitimã sau ilegitimã trebuie raportat la finalitatea activitãþii
politice: cucerirea funcþiilor de putere.
Definind puterea ºi prerogativele acesteia politica este atât o
funcþie socialã, câtã vreme se raporteazã la colectivitate, cât ºi o
funcþie necesarã prin care grupul controleazã tendinþele centrifuge
sau anarhice ale membrilor. Exersând aceste funcþii politica devine
creatoare de valori.
Pentru o asemenea abordare pledeazã David Easton pentru care
politica este o modalitate de alocare autoritarã de valori, ordinea
fiind una dintre valorile esenþiale pentru guvernanþi.
Determinând regulile grupului, politica indicã implicit un scop ºi
prin aceasta influenþeazã sau construieºte valorile care justificã
mecanismele de autoritate ºi de supunere. Dacã multe din valorile
politice sunt intrinseci naturii umane, politica le regrupeazã ºi le
schimbã conþinutul iniþial (moral . în cazul binelui, biologic . în
cazul ierarhiei) prin integrarea lor în spaþiul puterii. Astfel cã
principala funcþia a politicii priveºte realizarea binelui social.11
Modul specific uman de clasificare ºi interpretare a faptelor sociale,
politicul se relevã în forma ierarhicã de organizare în raport cu un
scop.
 Orice societate este alcãtuitã dintr-un ansamblu de relaþii între
indivizi sau grupuri sociale. Aceste relaþii sunt se dezvãluie prin
varietatea presiunilor anonime sau individualizate, induse sau
spontane, a cãror acþiune produce un sistem de tensiuni ºi echilibre
ce formeazã mediul social. Scopul pentru a cãrui atingere se stabilesc
aceste relaþii va interacþiona la rândul sau cu mediul influenþând în
mod diferit comportamentele individuale sau colective. Prin
intermediul finalitãþilor, societatea politicã îºi defineºte raþiunea de a
fi, devenind fundamentul valorilor pe care le promoveazã. ªi cum
asigurarea condiþiilor unei existenþe sociale stabile este un bine cu
caracter suficient de general, politica se construieºte astfel încât din
concept instrumental se transformã într-unul existenþial.
Astfel politica constituie acea activitatea socialã care asigurã, prin
forþã fondatã în general pe drept, securitatea exterioarã ºi
convergenþele interne într-o unitate politicã particularã, fiind
garantul ordinii în mijlocul confruntãrilor ce rezultã din diversitatea
ºi divergenþele de opinii ºi interese.
Dacã politicul relevã esenþa, politica pare a indica contingentul,
fiind consideratã ca spaþiul confruntãrilor pentru ocuparea
poziþiilor de putere. Noþiuni corelative, politicul ºi politica se
presupun: politicul nu poate ignora contingentul, fãrã a rãmâne doar
în sfera teoretizãrilor morale sau filosofice, dar pierzând caracterul
practic ce îl particularizeazã, pe câtã vreme politica consideratã doar
lupta pentru ocuparea sau menþinerea poziþiilor de putere eºueazã
într-o perspectivã conflictualã ºi rigidã câtã vreme nu se coordoneazã
cu o viziune strategicã ce nu poate ignora principiile ºi reflecþia
asupra societãþii. De asemenea, sensurile noþiunii pot fi analizate
pornind de la distincþia pe care limba englezã o permite între politics
ºi policy. Aceastã distincþie deosebeºte Policy, politica în calitate de
coordonatoare a unui domeniu determinat printr-un organism
specific (o politicã sectorialã:
industrialã, socialã, culturalã etc.) de sfera luptei pentru putere,
Politics.
Se poate astfel departaja între politicã consideratã drept
competiþie pentru cucerirea sau influenþarea puterii, exerciþiu
general al puterii (ca guvernare), alocare publicã a bunurilor ºi
valorilor, rezolvare a conflictelor sau modul de selectare a celor care
vor conduce ºi a felului în care vor exercita aceastã funcþie . ºi
politicã definitã ca exercitare a puterii intr-un domeniu distinct bine
definit.
Domeniu al cunoaºterii politica presupune un triplu demers:
descriptiv, explicativ ºi prescriptiv.13 Latura descriptivã presupune o
colecþie de informaþii dintre care unele nu tocmai uºor de gãsit, ceea
ce face ca travaliul politic sã aibã particularitãþile sale. Dar o
colecþie de informaþii, chiar exhaustivã, este insuficientã pentru a
înþelege caracteristicile spaþiului politic. Demersul explicativ
decurge deci în mod normal din cel descriptiv. Informaþiile trebuie
clasate, structurate ºi interpretate ceea ce implicã o întreprindere
dificilã câtã vreme variabilele politice sunt foarte numeroase.
Cauzele unei greve, explicarea unui
rezultat electoral, departe de a rezulta din simpla enumerare a
informaþiilor presupun paradigme explicative ºi instrumente de
interpretare.
Acþiune practicã în direcþia realizãrii unor scopuri politica nu
poate rãmâne doar la faza explicãrii, ci pe baza acesteia proiecteazã
strategii ºi aproximeazã viitorul. Latura prospectivã constituie
demersul politic cel mai important, de calitatea acesteia depinzând
dezvoltãrile ulterioare ale guvernãrii.
Tendinþa general-umanã de a modela realitatea prin cunoaºtere
gãseºte în politicã un domeniu propice acþiunii. Cunoaºterea politicã,
ca parte a expertizei specifice pe care cei ce acþioneazã în acest
domeniu ar trebui sã o aibã, implicã, indirect dar indiscutabil, nu
doar o percepþie a valorilor, ci o determinare a acestora. Deºi
aparent profund ancorat în prezent ºi preocupat doar de aspecte
practice, omul politic este depozitarul unor valori pe care prin
acþiune sa le operaþionalizeazã. Departe de a fi obiectiv, omul politic
propune un adevãr, adevãrul sãu ºi al grupului cu care se identificã.
De aceea demersul prescriptiv este riscant datoritã tendinþei de
cunoaºtere imediatã ce corespunde exigenþelor impuse de aspectele
concrete ale problemelor. Domeniu în care limbajul rãmâne
principalul instrument politica împrumutã de la acesta impreciziile
sale, putând aluneca, prizonierã a unui raþionalism cartezian în
exces, spre o perspectivã conspiraþionalã. Ca demers explicativ cu
valenþe prospective ideea conspiraþiei pleacã, dealtfel, de la
presupoziþia existenþei unui adevãr evident ºi absolut.14 Relevând
tendinþa politicii de a exprima prejudecãþi, de a oferi rãspunsuri
parþiale sau soluþii eronate conºtientizarea predispoziþiei spre
explicaþiile de tip conspiraþional dezvãluie locul toleranþei ca
antidot antiautoritar în acelaºi timp politic ºi epistemologic.
Tocmai de aceea cetãþenii oricãrui stat democratic(ca sã nu mai
vorbim de statele autoritare si totalitare) manifestã neîncredere faþã
de puterea politicã cu atât mai mult cu cât între declaraþiile
guvernanþilor sau discursurile pretendenþilor la putere ºi realitate
existã un decalaj uºor decelabil. Interesul pentru analiza raportului
dintre discursul politic ºi realitate a constituit un permanent subiect
de reflecþie.
Politica nu este un domeniu al absolutului, regimurile politice sunt
rezultatele unor multitudini de factori a cãror variaþie în spaþiu ºi
timp le explicã diversitatea. Încã Aristotel se apleca asupra
cercetãriiregimurilor, încercând sã surprindã regulile care conduc
raporturile politice. Cercetarea acestor reguli a dus la dezvoltarea
diferitelor discipline care studiazã fenomenele politice, a cãror
evoluþie a depãºit studiul formal al relaþiilor instituþionale
încercând sã stabileascã factorii care coordoneazã universul politic.
Latura formalã a politicii se dezvãluie sub forma riguroasã a
dreptului.
Considerat fundamentul corpului social dreptul constituie o
expresie concentratã a politicii. Prin drept, ca ºi prin politicã, omul
încearcã sã reducã incertitudinile despre viitor, iar norma juridicã,
expresie a unei politici ce urmãreºte sã introducã în grup un anume
tip de
relaþii corespunzãtoare valorilor care trebuie respectate, corespunde
unui orizont impregnat de valori politice. Politicul ca mod de a
determina valori sociale considerate esenþiale, este corelativ
juridicului, formãde realizare a valorilor prin intermediul activitãþii
umane.

1. 3. POLITICÃ sI PUTERE
Controversele în jurul conceptului de putere ºi implicit
asupra determin
ãri contururilor politicii ca fapt social observabil prin
mijloace
ºtiinþifice au contribuit la o nouã abordare a puterii. În
accepþiunea sa
cea mai generalã, noþiunea de putere nu are un câmp unic
de aplicaþie.
Viziunea cea mai des invocatã referitoare la putere
desemneazã o rela
þie asimetricã de control. Dintr-o asemenea perspectivã
puterea poate
lua forma puterii asupra naturii sau, mai aproape de sfera
ce ne intereseaz
ã aici, a puterii asupra fiinþelor umane. Cea de-a doua
formã
se dezvãluie fie ca putere (stãpânire) asupra sinelui
(libertate în sensul
stoicilor) sau al puterii în raport cu alþii (dominaþie). Dar
puterea
ca dominaþie este o formã universalã sau un aspect
particular al rela
þiilor politice! Tendinþa de a defini noþiunea de putere
drept capacitatea
unui actor de a ajunge la rezultate vizate ºi în particular de
a produce
acþiuni eficiente încearcã sã depãºeascã disputele privind
sfera ºi
conþinutul conceptului.
O definiþie genericã a puterii care a exercitat ºi exercitã
încã o influen
þã considerabilã asupra cercetãtorilor pune accentul pe
mijloacele
apropriate, fãrã nici o referinþã explicitã la intenþiile
actorului. Hobbes
în Leviatan considera cã .puterea unui om constã în
mijloacele prezente
pentru a obþine un bun oarecare.. Acest tip de definiþie
prezintã trei caracteristici
majore:
. puterea ºi acþiunea sunt strâns legate, iar dacã acþiunea
implicã o
intervenþie directã asupra evenimentelor, puterea constã
în facilitatea
de a le modifica cursul . deci puterea este aptitudinea de a
produce rezultatele dorite (puterea de a face cutare lucru).
. puterea se relevã ca putere .asupra. ceea ce presupune
atât puterea
deasupra (superioarã, dominatoare) ºi în funcþie de reacþie
putere
contra (latura coercitivã a puterii).
. puterea este (rãmânând la nivel conceptual, iar nu
acþional) o capacitate
deosebitã ce are consistenþa esenþelor, care deci nu se
situeazã în orizontul evenimentului.
O altã direcþie vizeazã aspectele teleologice. În acest sens,
Bertrand
Russell propunea în 1938 ca producerea efectelor dorite sã
devinã .criteriul
distinctiv al puterii..
Dar fie cã se referã la mijloacele utilizate, fie cã se face apel
la scopuri,
noþiunea de putere, noþiune centralã a oricãrui demers
ºtiinþific despre
politicã, este privitã doar ca o formã de coerciþie.
În expresiile curente puterea este asimilatã cu un soi de
esenþã ca în
formule precum .deþinerea puterii. sau .posedarea puterii.,
formule ce
sugereazã ideea unei .puteri . substanþã., sau a unei
.puteri . capital.
Viziunea puterii ca relaþie aºa cum o definea Robert Dahl
în Who governs?
oferã studierii fenomenului politic o altã perspectivã. Dar ºi
aici
caracterul coercitiv al puterii privitã ca o caracteristicã
universalã a societ
ãþii umane se menþine. Pentru Dahl, A (unde A este un
individ sau un
grup) exercita o putere asupra lui B în mãsura în care el
obþine de la B o
acþiune pe care ultimul n-ar fi efectuat-o altfel. Astfel
puterea, departe de a
desemna un atribut în sine, se prezintã ca o relaþie
asimetricã, dar implicã
ideea de reciprocitate: B este fiinþã liberã, niciodatã
complet dependentã.
În funcþie de accentul pus pe construcþia relaþiei de
putere într-un
mediu competitiv, o altã perspectivã insistã asupra
strategiei ca element
definitoriu al puterii. Într-o analizã strategicã apare
viziunea unui câmp
social unde actorii ºi subiecþii schimbã lovituri ºi se
angreneazã într-un
proces necunoscut. Nimeni nu deþine putere dacã nu pune
în scenã raporturi
de forþã ºi strategii. Puterea se defineºte astfel prin
obiective,
mijloace, viziuni ºi desemneazã ansamblul de acþiuni
coordonate exercitate
asupra altor acþiuni. Analiza puterii ca strategie
evidenþiazã relaþiile
conflictuale ce apar în procesul de influenþare a
comunitãþii ºi relevã
formele contra . puterii ca strategie de înlãturare a
deþinãtorilor puterii.
Într-un sens strict modern ºi politic aceastã strategie
vizeazã limitarea
puterii politice.
Puterea ca inovaþie socialã aºa cum o are în vedere Jean-
William
Lapierre în Viaþã fãrã stat? are un caracter vital; în
aceastã accepþiune
ea desemneazã .formarea raporturilor sociale ºi de grup ce
tind sã distrug
ã cadrele societãþii stabilite, prin transformarea
organizãrii sistemelor
sociale. Ideea puterii ca mecanism vital indicã
caracteristicile perspectivei
strategice conform cãreia puterea tinde sã devinã
permanentã dar se
confruntã cu reacþiile contrare. Pentru a-ºi consolida
poziþia, deþinãtorii
puterii urmãresc obþinerea stabilitãþii în timp, fãcând deci
recurs la legi,
norme sau reglementãri. Acceptarea acestei tendinþe de
cãtre societate
implicã o serie de interogaþii: De ce existã aceastã voinþã
de organizare?
Dacã puterea desemneazã un mecanism vital ce asigurã
gestiunea
ansamblului, cum se explicã diferenþierea pe care o induce
între membrii
societãþii? Conceperea puterii ca mecanism vital permite
înr
ãdãcinarea puterii în libido dominandi (plãcere de a
domina). Formã a
voinþei de putere, dorinþa de a domina înscrie în elanul
vital relaþia asimetric
ã de putere. Prezentând diverse aspecte ºi justificãrii de
compatibile
cu normativitatea comunitãþii în cauzã puterea se prezintã
fie ca
nevoie de status, dorinþã de onoruri, fie se sublimeazã în
voinþa de a stabili
fericirea socialã, de a guverna, de a structura eficient.
Oricum ar fi
justificat, acest tip de concepere a puterii graviteazã în
jurul statutului
de dominus, de stãpân, de suveran.
Dominarea ºi supunerea pun în discuþie douã elemente de
profunzime
ale psihicului individual, libido dominandi (plãcerea de a
domina)
simetricã ºi complementarã nevoii de dependenþã, dar ºi
problema principiului
vieþii ºi al organizãrii acestuia (vitale).16 Pornind de la
aceastã
constatare putem evidenþia, rãmânând la nivelul
conceptului, diferite
forme sau grade ale puterii, de la puterea asupra sinelui
sau a naturii
la puterea asupra morþii (frica de moarte sau de decãdere
fiind unul din
resorturile ascunse ale strategiilor puterii) pânã la forma sa
cea mai
politicã, puterea asupra celorlalþi.
Acesta distincþie relevã mai bine puterea asupra altuia
(celorlalþi),
aceastã relaþie asimetricã, marcatã de o inegalitate
ierarhicã care are
ca bazã, dupã Hegel, conflictul de recunoaºtere. Structurã
dinamicã,
multiformã ºi complexã, puterea apare ca un mecanism de
creaþie, de
echilibru, de viaþã (de afirmare a vieþii), dar ºi ca o
strategie a morþii.
Dominaþia este legatã strâns de putere. Plãcere de a
domina sau
aspiraþie la prestigiu . faþete ale libido dominandi .
furnizeazã resortul
de acþiune al puterii politice. Aceastã viziune cunoaºte cu
Max
Weber forma sa clasicã. .Cine face politicã, aspirã la
putere, fie la putere
ca mijloc în slujba altor þeluri (de naturã idealã sau
egoistã), fie
la putere .de dragul puterii., de dragul plãcerii pe care o dã
prestigiul
social. Dominaþia ºi strategia formeazã axa tuturor
formelor de putere coercitiv
ã. Dominaþia reprezintã situaþia de stãpân în raport cu cei
ce sesupun. Ascendentul exercitat de stãpân se bazeazã pe
un regim al violen
þei fie ea ºi simbolicã.
Dar dacã puterea este coerciþie, toate societãþile umane,
chiar ºi cele
primitive, au cunoscut o astfel de relaþie ºi în esenþã au
cunoscut dimensiunea
politicã? Între maximaliºti care susþin cã toate formele de
organizare umanã au cunoscut puterea ºi minimaliºti ce
contestã
atribuirea unei guvernãri tuturor societãþilor umane existã
o disputã îndelungat
ã.18 Înscriindu-se în cadrul acestei dispute Pierre Clastres
a înf
ãptuit o .revoluþie copernicanã. construind conceptul de
putere necoercitiv
ã degajând elementele etno- ºi europo-centriste ce au
dominat
abordarea puterii în antropologia politicã ºi ºtiinþa politicã
clasice. În
eseul sãu Copernic ºi sãlbaticii a rãsturnat perspectiva
etnocentristã ºi
a demonstrat cã .nu putem împãrþi societãþile în douã
grupe: societãþi
cu putere ºi societãþi fãrã putere. Credem cã puterea este
universalã,
imanentã socialului . realizându-se însã în douã moduri:
putere coercitiv
ã ºi putere necoercitivã..19 Puterea coercitivã nu ar fi decât
un
caz particular al puterii caracteristicã anumitor culturi
între care cea
europeanã este cea mai influentã. Eseul ce dã titlul celebrei
cãrþi a regretatului
antropolog francez Societatea contra statului dezvoltã
aceastã
idee aducând argumente ce vor duce la frumos exprimata
concluzie .istoria
popoarelor fãrã istorie . este istoria luptei împotriva
statului..20
Formele pe care puterea le ia în societãþile ce doar
etnocentric ar putea
fi considerate .primitive. dovedeºte înþelegerea riscurilor
pe care puterea
coercitivã le aduce. Funcþionând la un nivel la care
numãrul membrilor
nu fãcea necesarã delegarea puterii, puterea coercitivã era
rezultatul
mecanismelor de control ale comunitãþii asupra ºefului.
Atribuþiile
acestuia erau invers constituite în raport cu mecanismele
puterii coercitive.
Violenþa era un mijloc la care se fãcea apel doar în cazuri
excep
þionale când ºeful prelua comanda militarã, dar utilizarea
acestei
puteri era limitatã de judecata comunitãþii. Înþelegerea
caracterului violent
ºi abuziv al puterii coercitive consta tocmai în limitarea
puterii militare
a ºefului. Cât priveºte celelalte puteri, ele erau necoercitive
ºi asigurau
ºefului doar o poziþie centralã de reper în raport cu care
comunitatea
se orienta. Ca Povestaºul lui Mario Vargas Llosa, ºeful
asigura coeziunea
ºi oferea suportul mitologic al convieþuirii, asigura
continuitatea
ºi constituia totodatã puterea personalizatã, vizibilã.
Distincþia putere coercitivã/putere necoercitivã este una
din cele mai
importante contribuþii la înþelegerea fenomenului politic.
Ea oferã ºtiinþei politice posibilitatea unei noi abordãri a
fenomenului politic ºi a
democraþiei ca formã negociatã ºi pluralistã de negociere a
poziþiilor de
putere ºi a influenþelor în raport cu aceasta.
Instrumentul folosit . puterea, relevã esenþa politicului
prin modul
în care intervine asupra naturii problemelor abordate. Iar
puterea
politicã nu are valenþe miraculoase; intervenþia ei constã,
de cele mai
multe ori, în a obiºnui societatea sã trãiascã cu problemele,
apelând pentru
aceasta la diferite metode în funcþie de legitimitatea ºi
eficacitatea
politicilor vizate. Compromisul, consensul, contractul sau
forþa sunt tot
atâtea mijloace la care deþinãtorii puterii se simt
îndreptãþiþi sã recurgã
pentru a concilia exigenþele ordini cu dinamica
problemelor.
Supleþea politicului îi permite sã integreze noile forþe ºi sã
se adapteze
la schimbare fãrã a fi destabilizat de criza ºi dispariþia
celor vechi.
ªi aceasta pentru cã politicul nu poate fi asimilat unei
structuri institu
þionale, cãci deºi poate fi observat în instituþii, nu poate fi
redus la vreuna
dintre ele. Prin ordinea pe care o încarneazã, politicul
transcende
instituþiile.
§ 1. 4. POLITICA ªI STATUL
Multã vreme sinonim cu însãºi noþiunea de politicã, statul
a constituit
instituþia politicã cea mai reprezentativã a ultimilor secole.
Domina
þia sa asupra vieþii politice a dus la limitarea politicii la
stat datoritã
avantajelor pe care o asemenea perspectivã le presupune:
precizia ºi
simplitatea. Iar dacã politica nu poate fi redusã la stat,
acesta . formã
instituþionalizatã a puterii . dezvãluie cea mai importantã
expresie a
ordinii politice experimentatã pânã în prezent. Spaþiu al
agregãrilor
parþiale ºi al conflictelor de interese, politica se insereazã
într.un câmp
social reglat de o putere ce prin referinþa la monopolul
coerciþiei legitime
se concretizeazã în stat. Definitã în acest fel politica se
raporteazã la
dominaþie ca la principala sa resursã ºi prin afirmarea
monopolului
asupra coerciþiei . forþã creeazã reflexul fricii.
Trecerea de la guvernare la dominaþie a produs o mutaþie
în ceea ce
priveºte identificarea scopurilor politicii. Întâmplãtor sau
nu, în perioada
în care medievalul regere face loc modernului dominus,
statul, ca noþiune
ºi ca practicã, îºi construia fundamentele. Asocierea fricii
cu statul
nu este atât de arbitrarã pe cât s.ar crede. Ideea cã puterea
ar avea ca
scop doar perpetuarea sa, forjatã de Machiavelli nu are
corespondent în
ideea de guvernare medievalã care indica o pluralitate de
scopuri ale
politicii.21 Schimbând perspectiva asupra calitãþilor
necesare Principelui
ºi abandonând virtutea orientatã spre binele general în
favoarea vicleniei ºi forþei ce asigurã reuºita, gânditorul
florentin a inaugurat o nouã
epocã. Ca o consecinþã, imaginea ordinii tripartite, atât de
dragã medievalilor,
s.a prãbuºit, ºi dacã ea a mai supravieþuit pânã la
revoluþia
francezã de al 1789 în forma Adunãrii celor Trei Stãri,
aceasta nu trebuie
sã inducã în eroare.
Ordonarea era la origine o înscriere. În Roma anticã prin
ordo bãrba
þii erau repartizaþi pe grupe în care sã îºi realizeze mai
bine rolul .
în grupe de luptã ºi în grupe de cetãþeni ce puteau
contribui la administrarea
treburilor publice . conferind individului un statut dincolo
de
diferenþele sociale. Cele trei ordine erau vãzute într.o
relaþie organicã,
astfel cã nici oratores, nici bellatores, nici laboratores, nu
ar putea exista
în absenþa celorlalte douã categorii. În formula cea mai
veche atribuitã
lui Adalberon de Laon la începutul secolului XI .aici jos
unii se roagã,
alþii se luptã ºi alþii lucreazã..22
Între aceste trei ordo complementaritatea era absolutã.
Într.o
asemenea perspectivã, þelurile pe care activitatea politicã
urmãrea sã le
atingã constau în aceea realizarea Binelui Comun, a unei
valori cadru
în funcþie de care întreaga comunitate se orienta.
Reflectând asupra
scopului Thoma d.Aquino ajungea la concluzia
perfecþiunii sale. .De aici
reiese cã ceea ce este perfect pânã la sfârºit este binele
suprem. .
Binele însã, având motivaþia de dezirabil, evocã ideea de
cauzã finalã, a
cãrei cauzã primã este, deoarece un agent nu acþioneazã
dupã un scop, ci
prin agent materia se miºcã spre formã, de aici se zice cã
scopul e cauza
cauzelor..23 Expresia elaboratã de Sfântul Thoma în
Summa theologiae
. Binele Comun . a cunoscut o glorioasã carierã odatã cu
Renaº-
terea trecând printr.un proces de laicizare, astfel încât
noþiunea a fost,
ºi în mãsura în care mai are vreo relevanþã, este utilizatã
independent
de orice referinþã religioasã. Acest proces de laicizare a
schimbat raportul
de la perspectiva filosoficã asupra Binelui Comun pentru
care ordinea,
de exemplu, poate fi consideratã un scop (bine) în sine, la o
perspectiv
ã acþionalã în care binele se converteºte în bunuri concrete.
Antiteza dintre a guverna ºi a domina a modificat viziunea
asupra
finalitãþilor politice. Nu Binele Comun ci binele
Principelui, adicã domina
þia sa asupra unui popor gata sã se revolte se transformã
în scop în
sine al politicii. Definind coordonatele politicii ca
dominaþie Machiavelli
a avertizat în acelaºi timp asupra ei. Neîncrederea în
deþinãtorii puterii
a fost generatã de frica de arbitrariu ºi de exercitarea
neîngrãditã a
violenþei. Prin teamã, teama de politicã, de politicieni, de
omnipotenþa statului . se anticipa pericolul exercitãrii
neîngrãdite a violenþei ºi a
imixtiunii în viaþa privatã. Reflecþii ale unui fel de politicã
ºi de putere,
temerile nu pot fi însã exacerbate dincolo de orice limite.
Existã un
punct de la care nici frica, nici politica, nu mai sunt
tolerabile, de la care
ºi una ºi cealaltã devin patologie. Vorbim atunci de politici
ale fricii ce
vizeazã teroarea ca element de obþinere a consensului.
Teama de
politicã, reflex de apãrare împotriva abuzului de putere, se
converteºte
în frica paralizantã.
Frica a însoþit puterea aproape permanent din momentul
în care oamenii
au acceptat autoritatea ºefului. Nãscuta fie din nevoia de
ordine,
ce produce consensul, de care manipulatorii fricii, mai mult
sau mai
puþin rafinaþi, profitã pentru a-ºi asigura confortabilele
poziþii de putere,
dar ºi din conflictul, inevitabil, dintre interesele
individuale, puterea
nu a produs întotdeauna frica. Cei pe care cu superioritate
îi numim
primitivi au avut intuiþii mult mai profunde asupra naturii
puterii decât
dorim în general sa acceptam. ªeful comunitãþii nu avea o
autoritate real
ã; el doar oferea daruri, pentru care trebuia sa munceascã,
þinea discursuri,
pe care mai nimeni nu le asculta, ºi conducea operaþiunile
militare
doar atâta timp cât membrii comunitãþii acceptau aceasta.
Ei intuiau
cã puterea este prin natura ei opresivã ºi o anihilau.24
Puterea ca dominaþie a devenit regula. Supunerea faþa de
deþinãtorii
puterii a fost acceptatã cu toate consecinþele sale.
Conjuncþia dintre construc
þia statului ºi ideea de naþiune s.a produs pe fundalul
transform
ãrii guvernãrii în dominaþie. Legitimarea puterii a luat
alte forme, iar
Binele Comun s.a transformat în Interes Naþional dând
curs unei alte
ordini. Nãscutã ca formã de uniformizare a unor diferenþe
specifice
Þãrilor de Jos în lupta lor împotriva spaniolilor ideea
naþionalã s.a
dovedit utilã în procesul de construire a unitãþii politice ºi
a culturi comune.
Dovedindu.ºi capacitatea de mobilizare ºi deci devenind
utilã
politic ideea naþionalã s.a impus ca un element central al
construcþiei
statelor moderne în Franþa, Marea Britanie sau Statele
Unite în secolul
al XVIII.lea. Exclusivismul etnic ºi cultural, preambul al
alunecãrii spre
teroare a însoþit construcþia statelor.
Statul ca instrument privilegiat al puterii a dezvoltat,
legitimându-
se prin nevoia de a menþine ordinea, un întreg arsenal al
dominaþiei.
În numele unei raþionalitãþi care doar astfel s-ar fi putut
realiza statul
nu a încetat sã se întãreascã pânã acolo încât individul nu
mai conta în
faþa logicii sale. Supunerea absolutã, pe care a generat-o i-
a fost însã fatalã. Incapabil sã mai reacþioneze la semnalele
din partea societãþii statul omnipotent a intrat în crizã.
Dar politica din care s-a nãscut i-a supravietuit. Politica
ordinii care justificã folosirea forþei împotriva cetãþenilor
ºi care protejeazã dictatorul împotriva revoltei nu a
dispãrut.
Încã definitã ca dominaþie, politica nu mai regãseºte
guvernarea.
Consideratã ca legitimã ordinea este afirmatã ca scop
politic pentru
a camufla puterea ºi privilegiile pe care aceasta le
presupune. Dar dreptatea,
valoare politicã complementarã ordinii, implicã o
relativizare a influen
þelor acesteia. Forme ale Binelui Comun, ordinea ºi
dreptatea modeleaz
ã acþiunea politicã. Dacã ordinea este mai degrabã staticã,
orientat
ã spre conservare ºi restrictivã în raport cu libertãþile,
dreptatea, element
dinamic, exprimã adaptarea legislativã la o realitate în
continuã
transformare. Normele juridice nu sunt nici expresia unei
ordini imuabile,
nici produsul unei generaþii spontanee. Recursul la norma
juridicã
pune în evidenþã încercarea indivizilor de a reduce
incertitudinile despre
viitor fãrã a se abandona ordinii tradiþionale ºi rigide.
Transformarea
viitorului necunoscut în funcþie de prezentul cunoscut
implicã
deja politicã cât timp se opereazã o selecþie a scopurilor ºi
mijloacelor de
realizare a acestora. Cum norma juridicã este expresia
unei politici, ea
tinde sã impunã grupului anumite valori. Din aceastã
perspectivã
politicul ar fi un mod de a determina valori sociale
considerate esenþiale,
pe când juridicul ar reprezenta un mod de a realiza valori
prin intermediul
activitãþii umane.
Dacã în mod curent expresia stat de drept este folositã doar
pentru
a exprima opoziþia dintre regimurile democratice ºi
dictatoriale, teoria
statului de drept evocã un sistem în care statul reprezintã
personificare
unei ordini juridice ce are la bazã principiul ierarhizãrii
normelor. Ordinea de drept se opune politicii ordinii,
puterii omnipotente
ºi abuzive. Pentru teoreticienii statului de drept o normã
juridicã
nu poate fi validã decât în mãsura în care ea satisface, atât
prin modul
de legiferare, cât ºi prin conþinutul sãu determinãrile
normelor de
nivel superior. Singura normã ce nu dezvoltã o altã normã
superioarã
este Constituþia; ea reprezintã modul în care poporul se
constituie în
putere ºi este expresia voinþei generale. De aceea
mecanisme de control
sunt prevãzute pentru a verifica conformitatea normelor
inferioare
cu cele superioare.
Garantând ordinea, dar nu orice fel de ordine, ci pe cea
fondatã pe
drepturile ºi libertãþile individuale, politica, în forma sa
democraticã de
manifestare, asigurã securitatea externã ºi pacea internã a
unei unitãþi
politice, facilitând convergenþele ºi mediind divergenþele,
fãrã a încerca
sã le reducã pe unele la altele. Dar ordinea nu mai poate
avea mãreþia
Cosmosului elen. Rezultat al acþiunii umane, ordinea este
efectul unei
viziuni asupra lumii. Politica nu poate face abstracþie de
mersul ideilor,
nu poate sã se replieze pe vechile redute fãrã a eºua într.o
banalã, dar
atât de tragicã, politicã a ordinii. Iar ordinea de dragul
ordinii nu mai
este nici ordine, nici politicã, ci încremenire. 1. 5.
APOLITISMUL . ILUZIE SAU STRATEGIE
Dacã în orice societate existã persoane sau grupuri ce
afirmã cã nu
fac politicã, aceastã afirmare a apolitismului nu înseamnã
ºi un refuz al
angajãrii politice. Sistem de atitudini în raport cu politica
apolitismul
poate fi analizat în mai multe variante. Toate au însã în
comun sentimentul
unei distanþãri, involuntare sau nu, faþã de mediul politic.
Exist
ã în primul rând un apolitism pasiv, un punct zero al
atenþiei ºi interesului
faþã de scena politicã, de actorii sãi, de dezbateri sau de
reglement
ãri sale. Consecinþa a numeroase cauze (orientarea spre
preocupãri private
sau profesionale, limite culturale, decepþii politice etc.)
aceastã indiferen
þã în raport cu problemele deciziei politice ºi a
decidenþilor oferã
o acestora din urmã posibilitatea unor activitãþi politice
dacã nu sustrase
oricãrui control, în orice caz puþin vizibile.25
Apolitismul activ este, din contrã, o atitudine ce revendicã
protejarea
anumitor probleme sau domenii în faþa luptei politice
dintre partide. Politica
externã, ordinea publicã sau apãrarea naþionalã sunt astfel
de
spaþii în care consensul forþelor politice ºi rolul experþilor
reduce nu doar
tensiunile inerente conflictului politic ci însãºi esenþa lor
politicã.
Aceastã voinþã de a circumscrie spaþiul luptelor politice se
constituie
într-o autenticã ideologie a managementului, în care rolul
expertului
capãtã dimensiunea grandioasã a eroului. Privilegind
problemele
tehnice ºi economice aceastã tendinþa tinde sã considere
politica în termeni
negativi ca o lume a pasiunilor, a incompetenþei ºi
demagogiei.
clare. Tendinþele, discret sau manifest antiparlamentare ºi
antipartidiste
ale apolitismului tehnocratic, au contribuit la discreditarea
procedurilor
democratice. ªi cum indiferent de þarã sau perioadã,
partidele
au fost mai degrabã tolerate decât apreciate, iar teme
precum .divizarea
naþiunii. sau .îmbogãþirea prin politicã. au contribuit la
formarea unei
imagini defavorabile, o asemenea criticã a prins cu
uºurinþã.
O altã perspectivã ce o completeazã pe prima distinge între
cei ce se
dezintereseazã total de politicã ºi cei ce refuzã sã se
angajeze în raport
cu un partid politic. Primii reprezintã o minoritate câtã
vreme în cadrul
democraþiilor interferenþele permanente ºi inevitabile
dintre indivizi ºi
grupuri nu pot sã nu influenþeze comportamentul lor
politic. A doua categorie
este însã mult mai numeroasã. Refuzul acestora de a se
alinia la
politica unui partid are sensul unei delimitãri de clivajele
dominante,
ceea ce nu înseamnã ºi refuzul asumãrii responsabilitãþii.
Iluzie sau tacticã apolitismul se constituie într-o atitudine
cu consecin
þe importante. Ca iluzie apolitismul exprimã credinþa în
posibilitatea evadãrii din sfera politicului, pe când
apolitismul tactic afirmã cã
se situeazã în afara politicii pentru a profita de unitatea
astfel prezervat
ã a grupului, pentru a folosi pe aceastã bazã simbolul
interesului general.
Biserica, sindicatele, grupurile de presiune practicã un
asemenea
apolitism diminuând ºansele grupurilor politice de a-ºi
exercita direct
influenþa.
În atitudinea lor de a se delimita de jocul politic cetãþenii
sau
grupurile sunt încurajaþi de înºiºi deþinãtorii puterii.
Interesul acestora
de a demonstra natura specificã a problemelor politice ºi
ideea cã deciziile
sunt în mod univoc dictate de interesul general urmãreºte
sã conserve
statu quo-ul. Referinþa la interesul general are sensul de a
legitima
acþiunile politicienilor ºi de a deplasa dezbaterea pe un alt
teren,
tehnic. Clasa politicã favorizeazã depolitizarea ca o
manierã de salvgardare
a prerogativelor ºi prestigiului sãu. Dar caracterul politic al
depolitiz
ãrii nu poate fi ascuns. Invitaþia la depolitizare nu conduce
la
apolitism, ci la cedarea spaþiului politic doar unora.
Încercând sã justifice
scoaterea din joc a unor competitori ºi aproape integral a
spectatorilor,
agenþii depolitizãrii insistã asupra caracterului specializat
al demersului
politic.
În democraþiile pluraliste, ce îºi fondeazã legitimitatea pe
participare,
politizarea excesivã a cetãþenilor poate duce la situaþii
instabile.
De aceea indiferenþa politicã nu este periculoasã dacã ea
este dublatã
de un interes ºi o informare politicã realã. Este iluzoriu sã
se creadã cã
cetãþeanul poate participa permanent la decizia politicã26
dar el rãmâne
ancorat în politicã, el este, într-o oarecare mãsurã, politica.
§ 1. 6. CETÃÞENIA, FORMÃ A CONªTIENTIZÃRII
DIMENSIUNII
POLITICE
Formã a integrãrii politice ºi sociale cetãþenia descrie
apartenenþa
la o comunitate politicã, mai puþin din perspectiva
raporturile actorului
cu structurile de putere cât ca relaþie de coapartenenþã.27
Doar ca individ
cetãþeanul nu este decât o abstracþie, ca numãr el îºi relevã
forþa.
Având sens doar în cadrul democraþiei noþiunea de
cetãþenie este expresia
unei relaþii active între individ, societate ºi stat. Simplu
subiect în
cadrul formelor tradiþionale ºi autoritare de organizare
politicã,
cetãþeanul a devenit resursa principalã a unui sistem în
care afirmarea
participãrii la treburile publice urmãrea sã depãºeascã
modelul supunerii
feudale, personalizate ºi clientelare, ºi sã afirme, în
contrapartidã, autonomia politicului în raport cu celelalte
domenii sociale. Conotaþiile
simbolice ale cetãþeniei . egalitate, responsabilitate ºi
independenþa
opiniilor . dau seama despre un set de valori ºi despre
ordinea politicã
ce rezultã din operaþionalizarea acestora. Presupunând
implicarea
politicã activã . nu doar ca exercitare a dreptului la vot ci
ca participare
voluntarã la activitãþi de interes general . respectul legii ºi
solidaritate
între membrii comunitãþii comportamentul cetãþenesc
constituie
un indicator al gradului de interiorizare a valorilor
democratice.
Consensului ipocrit în jurul democraþiei îi poate fi astfel
opusã, ca revelator
al situaþiilor reale, evaluarea obiectivã a participãrii
cetãþeneºti.
Cetãþeanul, deºi revendicat ca bazã a sistemului politic sau
prezent
în discursul politic, lipseºte de multe ori din viaþa politicã.
Democraþia
participativã, ca mod de afirmare a rolului activ
cetãþeanului, pune în
legãturã democraþia reprezentativã . în care participare
este redusã
la simpla ºi ocazionala prezenþã la vot . cu democraþia
directã în care
guvernanþii sunt chiar cetãþenii. Democraþia directã,
formã de autoguvernare
imposibil de aplicat la comunitãþile cât de cât numeroase,
imprimã democraþiei participative un caracter confuz.
Fãcând critica
justificatã a democraþiei reprezentative ºi demonstrând cã
participarea
electoralã nu este ºi activã, democraþia participativã a
încercat
sã mute accentul spre grupuri mici de interese în care
intensitatea
participãrii poate fi menþinutã la un nivel ridicat. Dar
cetãþeanul nu
este recuperat prin aceastã strategie. Redus la activitatea în
grupuri,
acesta nu îºi poate manifesta dimensiunea comunitarã pe
care cetãþenia
o conferã.
Absenþa cetãþeanului, mai mult decât starea instituþiilor
reprezentative
sau a sistemului politice, indicã o crizã a participãrii a cãrei
analiz
ã a început acum mai bine de un secol când problema
sufragiului universal
se situa în centrul dezbaterii politice. Apatia, absenteismul,
apolitismul sunt semne ale unei stãri ce poate fi explicatã
dar, istoria o
demonstreazã, nu poate fi decât tangenþial schimbatã.
Democraþia participativ
ã, sistemul de educaþie sau dinamica ºi obiectivitatea mass-
media
sunt soluþii pentru regãsirea cetãþeniei pierdute. De
capacitatea lor
de a se adapta permanent realitãþii în continuã miºcare
depinde articularea
unei legãturi permanente ºi active între cetãþean ºi
autoritãþi.
Apolitismului, ce se manifestã ca o formã de respingere a
jocului
politic, îi pot corespunde tipuri de participare grupalã, în
asociaþii de
exemplu, care se pot agrega în forme de realizare a
intereselor generale.
De fapt apolitismul nu înseamnã un refuz al angajãrii
politice. Dând form
ã unui sistem de atitudini în raport cu politica apolitismul
exprimã
sentimentul unei distanþãri în raport cu mediul politic
existent. Câtã
vreme însã se limiteazã doar la participarea grupalã
apolitismul oferã
guvernanþilor posibilitatea unor activitãþi politice dacã nu
sustrase oricãrui control cetãþenesc, în orice caz puþin
vizibile. Devenit activ
apolitismul urmãreºte sã asigure anumitor probleme
protecþie în raport
cu conflictul dintre partide. Un asemenea exemplu l-ar
putea reprezenta
politicile publice, mai ales politica externã sau politica de
apãrare,
domenii în care consensul forþelor politice ºi rolul
experþilor reduc tensiunile
inerente conflictului politic. Apolitismul, dacã nu rãmâne o
iluzie
a despãrþirii de politicã ºi de politic, poate oferi participãrii
cetãþeneºti
un spaþiu de manifestare.
Rolul activ al cetãþeanului în luarea deciziilor este limitat
de complexitatea
ºi specializarea problemelor. Problema competenþei ca
resursã
a deciziei politice pune cetãþenia într.o posturã secundarã.
Afirmarea
expertizei, privilegierea problemelor tehnice ºi economice,
dezvãluie o
tendinþã ce pune problema participãrii în dificultate.
Politica se legitimeaz
ã prin eficienþã, dar se delegitimeazã prin restrângerea
particip
ãrii. Distanþa dintre discursul politic ºi politicile efective
oferã prilejul
calificãrii democraþiei ºi stilului politic pe care aceasta îl
presupune
drept demagogie. Popularitatea scãzutã a parlamentelor ºi
lipsa de încredere
în partide exprimã, pe de o parte, distanþa tehnocratã faþã
de
politicã privitã ca spaþiu al confruntãrii, pe de altã parte
decepþia publicului
în faþa lipsei de transparenþã a jocului politic.
Transformarea cetãþeanului în spectator se datoreazã ºi
deþinãtorilor
puterii. Insistând asupra specificitãþii problemelor politice
ºi promovând
ideea interesului general politicienii, ºi guvernanþii în mod
special, urm
ãresc sã conserve poziþiile de dominaþie pe care le deþin.
Legitimându-
ºi astfel acþiunile ºi transferând dezbaterea politicã spre
domeniul
tehnic clasa politicã favorizeazã un anume tip de
depolitizare.
Redefinirea politicii prin asigurarea unor posibilitãþi reale
de participare
activã asigurã nu doar suportul democratic al guvernãrii ci
chiar bazele bunãstãrii. Dacã politizarea cetãþenilor poate
conduce la
situaþii instabile, absenþa ei duce spre oligarhie ºi
autoritarism. Încrederea
în capacitatea cetãþeanului de oferi soluþiile optime,
dublarea
acestuia de cãtre partide politice ºi grupuri de interese
reprezentative
ºi responsabile, asigurã participãrii, prin adaptarea
permanentã a instrumentelor
pe care se bazeazã . informaþie corectã, educaþie ºi
participare
organizaþionalã . un real spaþiu de manifestare. În
regãsirea
cetãþeniei pierdute rezidã capacitatea de a rezista
sfidãrilor globalizãrii
ºi supertehnologizãrii.
§ 1. 7. PUBLIC SAU PRIVAT . O REDIMENSIONARE A
POLITICII
Desemnând douã caracteristici relaþionate, ceea ce se
manifestã în
faþa tuturor cetãþenilor, adresându-li-se ºi antrenând
participarea lor raþionalã, sau lumea însãºi prin ceea ce
este comun pentru toþi ºi este
diferit prin aceasta de locul pe care fiecare îl deþine cu titlu
individual28,
conceptul public implicã o abordare a politicului ca spaþiu
al
raþionalitãþii. Chiar dacã prin forme ale sensibilitãþii
individuale, cum
sunt expresiile artistice, anumite trãiri pot fi transferate
din domeniul
privat în cel public, în general separaþia dintre cele douã
este
strictã.29 Ca spaþiu comun tuturor domeniul public el
reuneºte dar
implicã ºi repoziþionarea indivizilor în acest spaþiu. Un
asemenea demers
politic anticipat de greci ºi romani a avut a se confrunta cu
viziunea
antipoliticã a creºtinismului primitiv pentru care
comunitatea
credincioºilor era o formã de asociere de tip familial.
Niciodatã nu s-a
instaurat între membrii unei familii un domeniu public.
Refuzul lumii
cã un fenomen politic nu este posibil decât dacã admiþi cã
lumea
nu dureazã veºnic. Diferenþa dintre binele comun aºa cum
a fost el
înþeles de cãtre creºtinism (salvarea sufletului) ºi lumea
comunã ceea
care ne primeºte încã de la naºtere este aceea cã lumea
rãmâne dupã
noi în momentul morþii. Ea transcende viaþa noastrã atât
în trecut cât
ºi în viitor, a fost acolo înaintea noastrã ºi va supravieþui ºi
dupã noi.
Dar aceastã lume comunã nu poate rezista miºcãrii de du-
te.vino a
generaþiilor decât în mãsura în care apare în public.
Publicitatea
domeniului public clarificã încetul cu încetul ceea ce
oamenii riscã sã
uite de la o generaþie la alta. De a lungul secolelor oamenii
au intrat
în domeniul public pentru ca anumite lucruri pe care le
aveau în comun
sã devinã perene.
Distincþia public.privat, forjatã de Hannah Arendt în
Condiþia omului
modern, relevã, plecând de la modelul polisului grecesc,
importanþa,
chiar preeminenþa, spaþiului public, în care cetãþenii se
exprimã în raport
cu spaþiul privat, considerat ca loc unde se afirmã
apartenenþele sociale,
de la familie la grup sau clasã. Spaþiul public este un
spaþiu al libert
ãþii în care determinismele sociale caracteristice spaþiului
privat
sunt înlocuite cu un demers raþional care fondeazã
solidaritatea cetãþenilor
orientaþi cãtre realizare binelui comun. Opunându-se
formelor de
intervenþionism ce se legitimeazã prin temeiul
preeminenþei socialului,
conceperea spaþiului public ca scop al construcþiei politice
reduce influen
þele culturale sau religioase la sfera privatã. Insistând pe
separaþia
strictã între public ºi privat se pot pierde din vedere alte
tipuri de rela
þii între cele douã spaþii care depind de caracterul istoric
al comunit
ãþilor politice la care se aplicã.
Puterea politicã nu poate fi un simplu observator al
proceselor sociale
ºi economice. ªi dacã administraþia publicã cucereºte pieþe,
plãteºte salarii, percepe impozite,30 sau chiar când
încearcã sã intervinã cât mai
puþin, prin acþiunile sau nonacþiunile sale afecteazã
domeniul social sau
economic. Intervenþia autoritãþilor în spaþiul public
influenþeazã dinamica
raporturilor între bunurile publice ºi cele private. Oferta
substan
þialã de bunuri publice presupune limitarea accesului la
bunuri private.
Raportul invers proporþional între public ºi privat nu este
doar o
consecinþã a unor decizii ºi reglementãri tehnice, ci este
rezultatul unei
abordãri profund politice. Chiar dacã ideea tehnocraticã a
lipsei de alternativ
ã în privinþa politicilor economice a cucerit din ce în ce
mai
mulþi adepþi, valorilor pe care orice politicã sectorialã le
presupune, implic
ã suportul politicului. Existenþa unui nucleu dur de tehnici
care se
impune decidenþilor lasã acestora un spaþiu suficient de
manevrã.31 Autorit
ãþile publice au la îndemânã mijloace pentru a acþiona
asupra
economiei (bugetul, impozitele, moneda, creditul), dar
alegerea politicilor
nu poate neglija orientãrile valorice dominante. Relaþia
biunivocã dintre
guvernanþi ºi guvernaþi imprimã actului guvernãrii cel
puþin în
parte direcþia pe care grupurile influente din societate o
sprijinã. Dispersat
ã în ministere, departamente, consilii judeþene, consilii
locale, consilii
de administraþie, autoritatea publicã se dezvãluie sub
forma unor
centre de decizie, cu mai multã sau mai puþinã autonomie,
care negociaz
ã permanent cu grupurile de interese ºi de presiune
(asociaþii patronale,
sindicate, organisme internaþionale, sau alte tipuri de
asociere
ce practicã lobby) politicile . seturi de reglementãri ºi
acþiuni . considerate
dezirabile pentru sectorul dat. Reduse, printr-o
simplificare la
un singur actor . statul . aceste centre pot fi, funcþie de
caracteristicile
regimului politic ºi ale dinamicii instituþionale, mai mult
sau mai
puþin coordonate. Aceastã structurã multiformã a
centrelor de putere
limiteazã libertatea de miºcare a statului.
Discursul care acuzã de inconsistenþã, superficialitatea sau
neprofesionalismul
acþiunile politice propunând ca alternativã o abordare
realist
ã (tehnicã) a situaþiei economice ºi sociale este tot un
discurs politic.
Stabilirea prioritãþilor rãmâne resortul politicii, iar tipul
de decizie nu
poate fi extras din mediul la care urmeazã sã se aplice.
Doar spaþiul
politic asigurã aspectul public al deciziilor care sã aibã
autoritatea necesar
ã transformãrii lor în acþiuni reale ºi eficiente. Iar în
spaþiul public
instituþiile politice deþin rolul de reglatoare ale
mecanismelor guvern
ãrii.
CAPITOLUL II
STATUL . CADRUL INSTITUÞIONAL AL POLITICII
§ 2. 1. INSTITUÞIONALIZAREA PUTERII.
Tendinþã constantã a puterii politice de a se
permanentiza . institu
þionalizarea . este un fapt istoric relativ recent, iar
apariþia statului
a constituit apogeul acestui fenomen. Cum statul ca
instituþie politicã
ºi-a conturat dimensiunile în pragul secolului al XX-lea
abia la începutul
acestui secol s.a deschis perspectiva unei analize
instituþionale. Maurice
Hauriou, creatorul ºcolii instituþionaliste considera
instituþiile drept
fundament al societãþii ºi al dreptului. Gândirea
instituþionalistã consider
ã cã la baza anumitor forme de organizare sau moduri de
viaþã se
aflã instituþiile a cãror specificitate . caracterul
permanent . exprimã
o necesitatea socialã. Astfel instituþiile operaþionalizeazã
valori, principii
sau orientãri relevante la nivel comunitar ce iau forme de
organizare
permanentã ºi stabilã. Influenþate de componentele lor
instituþiile
sunt structurate în virtutea unui scop, au deci o naturã
politicã câtã
vreme stabilirea finalitãþilor ºi a strategiilor de atingere a
acestora este
resortul politicii. În accepþiunea sa tradiþionalã, instituþia
desemneazã
un ansamblu de organisme ºi mecanisme existând într-o
societate la un
moment dat.32 Pornind da la aceastã perspectivã
reprezentanþii ºcolii
instituþionaliste (M. Hauriou, G. Renard) au distins între
douã categorii:
instituþiile corp (numite ºi instituþii persoanã prin
referinþã la personalitatea
lor juridicã) ºi instituþiile mecanisme. Primele corespund
unei
colectivitãþi umane coordonate în funcþie de nevoi sau
valori comune
care se supune unei autoritãþi ºi acceptã un sistem de
norme stabile. În
acest sens instituþiile transcend indivizii ce le compun ºi la
care nu pot fi
reduse. Cel de-al doilea tip reprezintã un sistem de reguli
de drept ce
formeazã un ansamblu mecanic ce poate fi combinat cu
alte ansambluri
asemãnãtoare.33 Cele douã tipuri de instituþii se combinã
constituind împreunã regimurile politice ce sunt vizibile în
forma de organizare etatic
ã. Analiza juridicã considerã instituþiile ca structuri
fundamentale
care permit identificarea regimului politic ºi permit
departajarea între
simpla voinþã a actorilor sociali ºi interesele de naturã
politicã. Aceastã
perspectivã a fundamentat curentul instituþionalist din
ºtiinþa politicã
pentru care obiectele analizei sunt politice fiind cercetate în
funcþie de
fundamentul structural ºi modelul organizaþional.
Dacã instituþionalizarea desemneazã ansamblul acþiunilor
ºi practicilor
ce sunt organizate în mod stabil, viziunea juridicã ºi
sociologicã
asupra fenomenului de permanentizare a puterii diferã.
Pentru sociologi
deschiderea realizatã de Max Weber implicã analiza
instituþiilor din
prisma asocierii indivizilor în grupuri în funcþie de
reglementãri structurate
pe baza unor criterii bine determinate de acþiunile
caracteristice
unei zone clar delimitate. Instituþiile sunt privite în acest
caz în primul
rând ca reglatori ai raporturilor sociale ºi abia apoi ca
modele organiza-
þionale. Principiul reglator contribuie la organizarea
activitãþilor membrilor
unei comunitãþi dupã un model organizaþional definit în
funcþie
de problemele sau nevoile fundamentale. Conceptul de
instituþionalizare
presupune astfel procesele ºi acþiunile ce urmãresc sã
organizeze în mod
stabil modelele sociale. Developementismul ce a dominat
politica comparat
ã la mijlocul secolului al XX-lea considera fenomenul
instituþionaliz
ãrii ca un element esenþial în procesul de dezvoltare ºi
modernizare
politicã. Din aceastã perspectivã instituþiile se caracterizau
prin adaptabilitate,
complexitate ºi autonomie, dar ºi prin coerenþã cu valorile
ºi
aºteptãrile guvernaþilor.
Presupunând o schimbare de perspectivã asupra politicii
consideratã
ca o expresie a pluralismului politic ºi social analiza
statului ca rezultat,
într-o oarecare mãsurã, întâmplãtor, al confruntãrii libere
a intereselor
particulare a implicat o transformare a instrumentelor ºi
metodelor
de analizã. În acelaºi sens a evoluat ºi analiza politicilor
publice care
a reprezentat o rupturã cu tradiþia weberianã a statului ca
mecanism
de aplicare a voinþei guvernanþilor. Pentru analiza
politicilor acþiunea
în contextul mediului etatic ºi social face obiectul
cercetãrilor specifice.34
Dar statul exprimã nu doar diversitatea, ci ºi unitatea de
acþiune actorilor
ºi de aceea studierea apariþiei, consolidãrii ºi acþiunilor
statului trebuie
sã exprime aceastã dublã caracteristicã a sa. O asemenea
tendinþã
este reprezentatã de neo-instiuþionalism, curent teoretic ce
se delimiteaz
ã atât de tendinþele behavioriste centrate pe analiza
instituþiilor ca
principal factor de inducere a comportamentului
individual sau public,
dar ºi de instituþionalismul descriptiv al începutului de
secol XX. Viziune
interacþionalistã neo-instituþionalismul relativizeazã ideea
dependenþei sistemelor politice în raport cu societatea
pentru a favoriza perspectiva
interdependenþei dintre instituþii relativ autonome.35
Aceastã
abordare considerã instituþiile drept factori ordonatori
prin intermediul
sistemul de reguli, practici ºi cutume pe care le
influenþeazã ºi care
contribuie la organizarea activitãþii politice dupã criterii
de eficienþã.
Dar regulile nu reprezintã doar un sistem de norme sau
cutume ci ºi un
sistem de valori ºi credinþe, contribuind la conturarea
finalitãþilor. Caracterul
politic al instituþiilor, rolul lor de creatoare de sens,
conduce la
ideea politicii ca o formã de interpretare a lumii. Politica
nu este doar
expresia unor alegeri, ci ºi o formã de educaþie sau un mod
de dezvãluire
a lumii. De aceea noua perspectivã instituþionalistã
schimbã accentul de
la analiza rezultatelor politicii la analiza proceselor de
elaborare a politicilor
publice. Critica pe care noii instituþionaliºtii o fac
paradigmei pluraliste
avertizeazã asupra relaþiilor dintre societatea civilã ºi stat.
Astfel
instituþiile nu sunt rezultatul proceselor derivate din
comportamente ºi
strategii individuale caracteristice societãþii civile ci au
propria lor raþiune
de a fi. Diferitele variante ale neo-instituþionalismului
urmãresc fie
analiza statului din perspectiva lungii durate, fie insistã pe
rolul institu
þiilor de a reduce incertitudinea ºi de a contribui la
degajarea preferin
þei actorilor sociali, fie privilegiazã analiza variabilele
culturale ca elemente
ce contribuie la formarea ºi funcþionarea organizaþiilor.
Cele trei
instituþionalisme au tendinþe diferite (funcþie de metoda
de analizã .
istorie, alegeri publice, sociologia organizaþiilor)36, dar
sunt axate pe
aceeaºi perspectivã a statului în interacþiune cu mediul sãu
mereu în
transformare.
Instituþiile politice desemneazã în mod obiºnuit organele
statului ce
exercitã funcþii legate de exerciþiul suveranitãþii
(elaborarea legilor,
punerea lor în practicã ºi inducerea ordinii publice). Deºi
popularã,
aceastã definiþie prezintã dezavantajul de a perpetua
incertitudinile pe
care conceptul de suveranitate le presupune. Procesele de
globalizare ºi
de integrare în noi forme politice precum Uniunea
Europeanã presupun
o transformare a noþiunii de suveranitate. Construcþie
juridicã medieval
ã care la origine permitea regilor în plin proces de
respingere a
autoritãþii pontificale sã se legitimeze, suveranitatea este
înþeleasã ca o
formã de competenþã ultimã ce nu poate suferi nici un fel
de limitare.
Ori apariþia curþilor constituþionale, fenomen esenþial în
practica statului
de drept, a însemnat supunerea parlamentelor,
reprezentante ale suveranit
ãþii, unor limitãri juridice ºi de competenþã. Faþã de
aceastã evidentã imprecizie s-a încercat definirea
instituþiilor pe baza proceselor
electorale. Instituþiile politice ar fi deci cele ce rezultã
direct din competi
þia electoralã. Cum însã ºi aceastã soluþie prezintã
dificultãþi
(monarhii constituþionali sunt ereditari, unii judecãtori
americani sunt
aleºi) impreciziile termenului obligã la o definire cât mai
clarã. Având
în vedere caracterul lor particular ºi relaþiile pe care le
presupun institu
þiile politice trebuiesc înþelese ca structuri relativ stabile
de interacþiuni
politice, juridice ºi culturale. Între acestea statul ºi
instituþiile legate
direct de funcþionarea sa sunt privilegiate în orice analizã.
Statul reprezintã un mod de organizare al puterii politice.
Reprezentat
ã prin instituþii, puterea de stat descrie modul de
implantare al deciziilor
ºi mecanismele de funcþionare. Între diferitele formele de
organizare
a puterii statul este cea mai complexã ºi mai completã.
Apariþia ºi
consolidarea statului presupune un proces prin care
politica parcurge
drumul de la formele personalizate de putere la cele
instituþionalizate.
Cercetãrile antropologice evidenþiazã existenþa
societãþilor fãrã stat.
În societãþile arhaice . a le numi primitive însemnând a
introduce un
criteriu de ierarhizare valoricã de tip etnocentrist . nu
exista un rege.
La contactul cu acest tip de comunitãþi europenii le-au
descris ca fiind
.fãrã rege ºi fãrã lege.,37 deci lipsite de instituþia care sã
asigure cadrul
de implementare a legilor. Aceastã imagine s-a perpetuat
astfel încât
puterea odatã definitã conceptual a fost multã vreme
redusã la stat.
Spre o astfel de abordare conducea ºi ideea cã ºeful arhaic
nu avea nici
autoritate, nici putere de coerciþie. Dar dacã nu poate
exercita puterea
ca dominaþie ºeful poseda însã calitãþi ce îi asigurau o
formã de autoritate.
Chiar dacã societãþile fãrã stat nu cunosc
instituþionalizarea puterii
politice, ele nu ignorã autoritatea ca formã de exercitare a
influen
þei. Obiecþiile lui Clastres la adresa caracterului universal
al domina
þiei politice nu priveau ºi autoritatea, câtã vreme ºeful are
câteva elemente
ce îl disting de ceilalþi membrii ai comunitãþii (în perioada
de
pace el trebuie sã asigure consensus omnium fiind un bun
moderator, un
excelent orator ºi obligatoriu, o persoanã generoasã pe câtã
vreme în
timpul rãzboiului ºeful dispune de o putere aproape
absolutã asupra
rãzboinicilor)38. Prima perioadã a organizãri politice
arhaice a fost deci
una sincreticã, în care politica se confunda încã cu religia ºi
morala.
Autoritatea, într-un prim stadiu, se introduce anonim în
corpul social:
ea corespunde forþei de presiune a obiceiurilor ºi
superstiþiilor. ªeful de
familie ori preotul profitã de un ansamblu de credinþe
constituind o forþã
dispersatã în colectivitate. Aceastã formã de putere nu este
încã clar individualizat
ã, pentru ca într-un al doilea stadiu societatea primitivã sã
cunoascã puterea concentratã în persoana unui ºef. Aceastã
transformare
se produce pentru cã o societate bazatã doar pe cutume nu
rezistã
unui grad de evoluþie socialã; pentru a rezista grupul este
nevoit sã se
organizeze. Mutaþia în organizarea puterii înseamnã
începutul puterii
individualizate, concentrate în mâinile unui singur om care
posedã ºi
autoritatea ºi mecanismele de conducere. Câtã vreme
rãmâne o formã
simplã de conducere puterea individualizatã se realizeazã
pe baza unor
raporturi de la individ la individ. Devenind mai complexã
ca urmare a
creºterii numerice a comunitãþii ºefia se restructureazã
luând forma
unei ierarhii a deþinãtorilor puterii, a unei organizãri a
ºefilor interpuºi.
În noua sa formã, ºefia dispune de forþã de coerciþie,
presupunând nu
doar încarnarea puterii într-un om ce concentreazã în
propria-i persoanã
atât instrumentele puterii, cât ºi justificãrile autoritãþii.
Individualizarea
apare ca o formã simplã ºi naturalã a puterii, concretã ºi
directã. Chiar
dacã raporturile de putere de acest fel au o multitudine de
modalitãþi, între
un ºef amazonian sau un domn muntean din secolul al XIV-
lea diferen
þele sunt doar de formã, nu ºi de esenþã. În ambele cazuri
puterea
rezidã în faptul cã în persoana celui care comandã se
gãsesc atât exerci
þiul cât ºi proprietatea puterii. De la Mircea cel Bãtrân a
rãmas o formul
ã explicitã a personalizãrii puterii: .Io, Mircea voievod,
unic stãpânitor
ºi domn... Din stãpânire provine autoritatea domniei,
formã de organizare
a puterii încã neinstituþionalizatã. Individualizarea
raporturilor
politice, expresie a nevoii de concret, evidenþiazã un tip de
organizare al
puterii ce se fonda pe credinþa în virtuþile personale ale
ºefului.
Procesul de instituþionalizare a puterii este accelerat de
situaþiile în
care calitãþile personale ale ºefului nu mai pot justifica
autoritatea pe
care o exercitã. Treptat comunitatea nu mai acceptã sã
organizeze întreaga
comunitate conform voinþei unui individ, disociind între
autoritate
ºi individul care o exercitã. Se impune în consecinþã ideea
institu
þionalizãrii, a transferului puterii de la persoana
guvernanþilor, simplii
executanþi, la stat, autenticul proprietar.
§ 2. 2. AUTORITATE ªI POLITICÃ
Operaþionalizarea conceptului de putere, mai ales în
accepþiunea sa
relaþionalã, introduce douã noi concepte corelative:
autoritatea ºi legitimitatea.
Privitã din perspectivã analiticã autoritatea se prezintã ca
o
relaþie diferenþiatã ce presupune un raport între posesorul
autoritãþii,
subiectul autoritãþii ºi domeniul autoritãþii.39 Dacã
posesorul autoritãþii
este specializat într-un domeniu anume deþine o autoritate
epistemicã.
Autoritatea epistemicã nu poate fi delegatã fiind exercitatã
numai de posesor ºi doar în domeniul sãu de competenþã.
Recunoaºterea autorit
ãþii epistemice este conferitã de recunoaºterea competenþei
deþinã-
torului sãu în domeniul sãu de referinþã. În consecinþã,
acest tip de autoritate
se referã la specializare, iar contestarea poziþiei exprimate
de
un expert nu se poate realiza decât prin intermediul
specialiºtilor. Dar
când autoritatea priveºte coordonarea unui domeniu ºi se
exercitã prin
directive aceasta nu se mai referã la propoziþii precum
autoritatea epistemic
ã, ci la ordine; autoritatea este deonticã. Un asemenea tip
de autoritate
constã în recunoaºterea poziþiei ierarhice a celui ce o
reprezintã
de cãtre subiecþii asupra cãrora se exercitã ºi poate fi
delegatã. Orice tip
de autoritate rãmâne însã din perspectivã analiticã
individualã.
Autoritatea politicã este un tip de autoritate deonticã.
Privitã din perspectiv
ã juridicã autoritatea politicã este impersonalã, fiind
exercitatã
prin instituþii. Caracterul impersonal al instituþiilor
asigurã permanenþa
acestora, schimbarea persoanelor ce deþin funcþii de
autoritate politicã
neafectând continuitatea statului. Existenþa mai multor
forme de putere
ºi autoritate nu minimizeazã rolul puterii de stat . formã
instituþionalizat
ã a puterii politice . care prin suveranitate deþine locul
central.
Rolul puterii ºi al autoritãþii politice în organizarea
formalã a relaþiilor
de conducere ºi supunere implicã analiza formelor de
acþiune colectiv
ã ºi a modurilor de coordonare a activitãþilor particulare.
Felul în care
aceste structuri se relaþioneazã cu procesele de control
social, cu reþelele
de influenþã sau de presiune ºi relaþiile ca ºi cu situaþiile
conflictuale ce
pot rezulta din acþiunea lor relevã specificul politicii ca
domeniu al autorit
ãþii. Definind capacitatea unor persoane sau instituþii de a
obþine
din partea membrilor unei comunitãþi sociale, în virtutea
unor calitãþi
sau împuterniciri, respectul, supunerea sau ascultarea faþã
de acþiunile,
mãsurile sau directivele lor autoritatea politicã depinde de
forma de organizare
socialã. Reflectând un anume statut pe baza cãruia se
exercitã
autoritatea presupune recursul la normelor sau regulilor
stabile.
Aparþinând fie instituþiilor, fie fiind reflectatã în texte de
legi, reguli
sau cutume cu care persoanele individuale se identificã
temporar autoritatea
politicã nu poate fi separatã de purtãtorii sãi individuali.
Pentru
a se concretiza aceasta ia forme personalizate. Dacã
avantajul autorit
ãþii impersonale este tocmai faptul cã este abstractã,
prezentând
însã în compensaþie caracteristicile duratei, stabilitãþii ºi
permanenþei,
criza autoritãþii politice ºi a instituþiilor induce aportul
persoanelor la
menþinerea statutului autoritãþii. Criza instituþiilor este
reversul faþadei
abstracte a autoritãþii, confirmând rolul actorilor politici ºi
administrativi
în definirea autoritãþii.
Autoritatea este un fenomen de putere; ea implicã dreptul
de a comanda,
dar rãmâne dependentã de recunoaºterea sa. Consensul
unei
pãrþi a membrilor grupului care recunosc legitimitatea
hotãrârilor ºi de-ciziilor deþinãtorilor autoritãþii este
determinant pentru ca directivele
sã se transforme în acþiuni concrete. Chiar prin regulile de
atribuire a
puterii autoritatea desemneazã în acelaºi timp instituþia
(persoana) ºi
puterea formalã pe care aceasta o posedã. Distincþia dintre
autoritate ºi
putere constã în atributele acestora; dacã puterea
presupune atât relaþii
de conducere-supunere, cât ºi de dominare-subordonare,
autoritatea se
rezumã la a reprezenta doar relaþiile de conducere-
supunere.
Caracterul politic al autoritãþii se prezintã în modul de
manifestare
ºi referinþele acesteia. Deºi este detectabilã ca voinþã a
autoritãþilor, justificarea
poziþiilor de autoritate este extinsã la nivelul întregii
societãþi
ºi prezentatã ca voinþã naþionalã sau expresie a interesului
general.
Legitimarea autoritãþii urmãreºte concilierea intereselor
grupului
minoritar aflat la guvernare cu interesele generale. Prin
legitimitate,
principiul ce întemeiazã sau justificã un sistem de
guvernãmânt, se realizeaz
ã acomodarea guvernanþilor cu guvernaþii. De fapt nici un
regim
politic nu poate funcþiona ºi nu se poate menþine în lipsa
unui minim de
legitimitate. Calitate a puterii de a fi acceptatã pe baza
consimþãmântului
ºi nu a forþei legitimitatea presupune atât caracteristici de
naturã
simbolicã cât ºi practici ce variazã în funcþie de context.
Weber, prin ideal-tipurile sale, a impus o influentã
clasificare a
formelor de legitimitate. Legitimitatea tradiþionalã are un
caracter interpersonal,
deþinãtorii puterii fiind determinaþi în virtutea unor reguli
transmise ºi consfinþite de tradiþie. Cei ce recunosc un
astfel de tip de
legitimitate se aflã de obicei în raporturi de dependenþã de
tip patrimonial.
Legitimitatea carismaticã se fondeazã pe calitãþile
excepþionale ale
celui ce o deþine ºi în jurul cãruia se constituie o
comunitate de tip
emoþional. Personalizatã, aceastã legitimitate nu se poate
permanentiza,
neputând fi extinsã asupra comunitãþii de discipoli.
Legitimitatea
raþionalã sau legalã presupune cã relaþia de supunere este
reglatã prin
reguli abstracte acceptate de cetãþeni responsabili.
Deþinerea puterii
presupune competenþa celui ce o exercitã, fiind de naturã
impersonalã.
Dar aceste tipuri nu sunt decât în mod excepþional
detectabile în realitate.
Ele se prezintã în formã combinatã una din componente
având o
mai mare importanþã.
Legitimitatea raþionalã este un tip de legitimitate
democraticã. În acest
sens legitimitatea presupune cã autoritatea acordatã
instituþiilor puterii
sã reprezinte interesele majore ale comunitãþii este
rezultatul aplicãrii
unor proceduri electorale corecte. Pentru aceasta, poporul,
unul din vectorii
relaþiei de legitimitate, se prezintã într-o dublã calitate: ca
forþã propulsoare
a puterii (îi conferã legitimare ºi autoritare) ºi ca
fundament social
al acestei puteri. În funcþie de sursa legitimãrii autoritãþile
pot fi reprezentative
(direct reprezentative) sau derivate (indirect
reprezentative), din prima
categorie fãcând parte Parlamentul, iar din cea de-a doua
Guvernul. 2. 3. FORMAREA STATELOR MODERNE
Constituirea statelor ca forme de organizare permanentã ºi
stabilã
a puterii politice a fost influenþatã de emergenþa unor
factori al cãror rol
nu poate fi neglijat. Fenomenul se manifestã începând cu
secolul al XVIlea
când încep sã se întruneascã condiþiile favorizante.
Constituindu-se
mai întâi ca un experiment, dovedindu-ºi calitãþile, statul
devine un
model de organizare al puterii astfel încât în secolul al
XIX-lea toate
formele de organizare a puterii erau reduse la acesta.
Produs de export
european, statul a cunoscut în secolul al XIX-lea
expansiunea în întregul
spaþiu euro-asiatic, pentru a fi în secolul al XX-lea
transformat ºi adaptat
ca formã politicã la nivel planetar.
Procesul a demarat prin modificarea câtorva elemente ale
organiz
ãrii puterii preexistente statului, între acestea teritoriul
determinat
în funcþie de frontierã. Element necesar existenþei statului,
teritoriul a
rãspuns interesului guvernanþilor de a consolida
patrimoniul teritorial
ºi de a unifica ºi consolida dominaþia asupra populaþiilor
ce îl locuiau.
Dacã teritoriul este relevant ºi pentru alte forme de
organizare a puterii
politice în cazul statului apariþia conceptului de frontierã,
ca limita unui
teritoriu supus unei autoritãþi politice recunoscute, a
marcat o schimbare
fundamentalã. Pânã în secolul al XVI-lea teritoriul,
expresie a unei
stãpâniri cu titlu personal, nu era clar delimitat. Formele
de organizare
a puterii caracteristice evului mediu aveau o viziune mai
puþin precisã
asupra teritoriului, expresie a impreciziilor, dar ºi a
sistemului feudal.
Hãrþile medievale nu precizeazã frontierele. Odatã cu
sistemul de pace
din Westfalia, în 1648, sistemul frontierei se impune
constituind un
atribut al noii forme de organizare politicã. Dar politica de
concentrare a
pãmânturilor nu este în sine un factor determinant al
formãrii statului
câtã vreme unitatea spaþiului delimitat de frontiere nu
corespunde unei
unitãþi spirituale.
În paralel cu delimitarea din ce în ce mai precisã a
frontierelor,
conºtientizarea apartenenþei la un grup de tip special, se
realizeazã prin
ideea comunitãþii de aspiraþii ºi de reacþii care
solidarizeazã durabil
membrii unei comunitãþi. Cum ºefii sunt trecãtori dar
puterea rãmâne
trebuie sã existe ceva ce precedã individualitatea, ceva ce se
transmite
de la ºef la ºef . interesul naþional. Naþiunea, alt factor al
apariþiei
statelor moderne, presupune statul ca formã de organizare
politicã pentru
cã tipul de putere pe care îl vizeazã poate impune o situaþie
durabil
ã. În Europa modernã naþiunea a creat statul care s-a
format lent în
spiritul instituþiilor unificate de sentimentul naþional.40
Statele .noi.,
cele ce au apãrut în secolul al XX-lea ca urmare a
proceselor de decolonizare, au presupus o situaþie inversã
ºi în acest caz existã un cerc vicios,
pentru cã statul nu are baza spiritualã care sã-i asigure
durata, iar
aceasta nu se poate forma pe baza constrângerii, ceea ce
explicã crizele
continui pe care le cunosc statele postcoloniale.
Teritoriul ºi naþiunea, elemente ce faciliteazã operaþiunea
intelectual
ã ce se va desãvârºi prin instituþionalizarea puterii, nu sunt
însã suficiente
pentru a da contribui singure la emergenþa ideii de stat. Pe
de o
parte, supunerea tradiþionalã s-a transformat în relaþia de
autoritate,
pe de altã parte în constituirea conceptului de stat, au
intervenit o serie
de alte elemente legate de nevoia de securitate ºi aspiraþia
cãtre duratã.
Transformare supunerii în legitimitate exprimã aceastã
preocupare a
conducãtorilor de a da un fundament sigur dominaþiei lor.
Necesarã pentru
a fonda legitimitatea ºi continuitatea puterii, existenþa
statului este
în mod egal o condiþie prin care se verificã competenþa
guvernanþilor.
În încercarea de a-ºi asigura monopolul asupra deciziei
guvernanþii
cautã o sursã care sã le justifice acþiunile. Ideea de stat a
venit sã faciliteze
acest lucru prin relaþia de solidaritate dintre deþinãtorii
puterii
ºi reprezentãrile dominante din comunitate. Apare astfel
ideea de suveranitate
indivizibilã ce se afirmã puternic în urma unui efort
doctrinar
. oare, o simplã coincidenþã? . tot în secolul al XVI-lea.
Considerat
ã ca o competenþã de ultimã instanþã ce nu poate fi
limitatã în nici
un mod suveranitatea nu corespunde realitãþii
raporturilor de putere ci
nevoii de a justifica reprezentarea politicii. Caracterul
simbolic al suveranit
ãþii este mai clar când sunt relevate contextele în care este
afirmat
ã. Pe scena internaþionalã suveranitatea evocã egalitatea
juridicã
între state constituind pentru unitãþile etatice mai puþin
favorizate un
mijloc de a rezista intervenþiei în trebuirile lor interne.
Dar o întreprindere
de acest tip, apãrarea unei politici economice naþionale sã
zicem, presupune mijloace adaptate de influenþã sau de
suplinire. Cu cât
procesele economice sau politice sunt mai
intercondiþionate, cu atât mijloacele
exclusive ºi suficient de importante la dispoziþia statului se
diminueazã.
În accepþiunea sa internã suveranitatea este un atribut al
poporului,
sursã a oricãrei legitimitãþi instituþionale. Impusã în
procesul de
transformare a cadrului politic din timpul revoluþiilor
burgheze noþiunea
de suveranitate cunoaºte douã forme: suveranitatea
popularã ºi suveranitatea
naþionalã.41 Noþiunea de popor este suficient de abstractã
pentru a nu corespunde nici unei realitãþi. Ceea ce existã
concret este
populaþia, dar populaþia nu este poporul în sens politic al
termenului.
Pe de altã parte, noþiunea juridicã de popor exclude o serie
de categorii pe care realitatea populaþiei le conþine: copii,
condamnaþi, alienaþi, imigran
þi etc. De aceea, fiecare practicã politicã implicã o
construcþie specific
ã a noþiunii de suveranitate. Iniþial suveranitatea popularã
a fost teoretizat
ã de Rousseau pentru care toþi indivizii au dreptul la
sufragiu ºi
îl exerseazã pentru a vota fiecare lege42. Caracterul prea
abstract al
acestei teorii a fãcut ca revoluþionarii francezi de la 1789,
sub influenþa
lui Sieyès, sã prefere conceptul de suveranitate naþionalã.
Deºi tot o entitate
abstractã, naþiunea prezenta avantajul de a putea fi
consideratã
ca o persoanã moralã diferitã de indivizii ce o compun ºi
care dispune de
o voinþã proprie. Ca persoanã moralã naþiunea nu se
poate exprima
decât în funcþie de un statut juridic ce defineºte organele
abilitate sã o
reprezinte. Democraþia directã rousseau-nianã face astfel
loc democra
þiei reprezentative prin intermediul constituþiei, statut
comun în
acelaºi timp naþiunii ºi statului, care nu este decât un
instrument prin
care se exprimã voinþa naþionalã.
În consecinþã statul a fost analizat ca un mod de
organizare al puterii
politice pe un anumit teritoriu ºi în cadrul unei anumite
comunitãþi
umane (popor, naþiune) ce poate recurge legitim la
constrângere pentru
a asigura coordonarea societãþii. Structurã politicã
complexã statul presupune,
din perspectivã teoreticã, recursul la o serie de elemente de
analizã. Între acestea, forma statului are în vedere modul
de organizare
a puterii de stat ºi, în special, structura ºi funcþionarea
organelor sale
de conducere. Aceasta se poate manifesta fie ca formã de
guvernãmânt
(republicã sau monarhie), fie ca regim politic (ansamblul
instituþiilor,
practicilor ºi valorilor caracteristice unei comunitãþi
politice date), fie ca
structurã de stat (stat unitar, stat federal, stat confederal).
Mecanismele pe care statul le utilizeazã în funcþionarea sa
sunt alc
ãtuite din totalitatea organelor de stat (autoritãþi publice),
constituite
într-un sistem unitar (parlament, guvern, justiþie etc.)
precum ºi din
forþele de constrângere (armatã, poliþie, închisori etc.)
Spaþiu al raporturilor dintre guvernaþi ºi guvernaþi statul
a fost ºi
este încã subiectul unor controverse puternice. Pentru unii
statul .este o
realitate atât de vie ºi de puternicã, încât absoarbe
individualitatea
noastrã a tuturor, care se pierde într-însa. E o realitate atât
de adâncã,
încât ea se întinde în timp ºi în spaþiu mult peste forþele ºi
existenþele
persoanelor individuale. Este o realitate absolutã, întrucât
nu recunoa
ºte nici o autoritate superioarã, cum recunoaºte persoana
privatã autoritatea
statului. Statul nu recunoaºte nimic superior sieºi..43
Pentru
alþii statul este Leviathanul modern care limiteazã orice
formã de libertate
individualã. Contestat sau elogiat statul s-a impus ca o
realitate politicã incontestabilã evoluând continuu în
funcþie de interesele ºi valorile
la care aderau actorii sociali ºi politici.
Cuvântul stat provine din latinescul status ce indica poziþia
în picioare,
inducând deci ideea de stabilitate, permanenþã,
continuitate. În
sensul sãu modern, de suport ºi cadru al puterii politice,
noþiunea de stat
era deja folositã de Machiavelli. În prima frazã din
Principele Machiavelli
se referea la stat. .Toate statele, toate stãpânirile care au
avut ºi
au autoritate asupra oamenilor au fost ºi sunt republici sau
principate
.44. Împreunã cu Hobbes ºi Spinoza Machiavelli a
contribuit la fundamentarea
unei teorii laice a statului. Orientat spre analiza
fenomenelor
concrete Machiavelli nu reuºise însã sã detaºeze ideea de
stat de
personalitatea celor ce îl conduceau. Personalizarea
machiavellianã a
statului prin principe demonstreazã cã fenomenul
instituþionalizãrii
puterii nu se încheiase încã.
Abordat cu instrumente sociologice statul se prezintã ca o
dimensiune
a societãþii politice, societate guvernatã de o putere
instituþionalizat
ã, având capacitatea ºi mijloacele de a exprima ºi de a
realiza voinþa
unei pãrþi din colectivitate ca voinþã generalã. Aceastã
voinþã poate fi
revendicatã, funcþie de condiþiile concrete, de un grup
restrâns sau de
un grup majoritar sau cu o asemenea imagine.
Reprezentând ansamblul organelor politice de guvernare
statul desemneaz
ã aparatul de conducere al societãþii politice. Aceastã
caracteristic
ã a puterii statale a fost analizatã din douã perspective: cea
care
considerã statul ca instrument de constrângere sau cea care
insistã
asupra statului ca rezultat al voinþei cetãþenilor.
Prima perspectivã are în Max Weber poate pe cel mai
important
reprezentant al sãu.Weber asociazã ideii de forþã, de
dominare a statului,
ideea de legitimitate, considerând statul .o întreprindere
politicã cu
caracter instituþional a cãrei direcþie administrativã
revendicã cu succes
în aplicarea reglementãrilor, monopolul constrângerii
fizice legitime
.45. Tot ca instrument de constrângere, dar care poate fi
raþionalizat
prin intermediul dreptului, vede ºi Hans Kelsen statul.
Acesta devine în
teoria kelsianã o persoana moralã ce se ghideazã dupã un
ansamblu de
norme ierarhizate, a cãror realizare este asiguratã prin
forþa de constr
ângere. Tot ca formã de constrângere, dar realizatã în
interesul unei
clase, vãd statul ºi marxiºtii. Pentru Karl Marx, statul
reprezenta puterea
organizatã a unei clase pentru asuprirea celorlalte.
A doua variantã este reprezentatã de contractualism.
Reprezentnþii
acestui curent (Th. Hobbes, J. Locke, J. J. Rousseau)
definesc statul
pornind de la .pactul social. pe care indivizii l-au încheiat
pentru a beneficia de binefacerile sociale renunþând în
schimb la unele din libert
ãþile lor. Statul astfel apãrut este un organ suprem din
partea cãruia
cetãþenii aºteaptã respect, protecþie ºi asigurarea
drepturilor lor civile.
Acest contract iniþial a fost realizat pe baza voinþei liber
exprimate a indivizilor
care înþelegeau astfel sã se supunã unei voinþe comune
încarnat
ã în stat. Potrivit acestei concepþii, statul se caracterizeazã
prin trei
dimensiuni fundamentale: naþiunea, teritoriul, autoritatea
politicã suveran
ã (autoritatea publicã sau puterea organizatã statal).
§2. 4. FUNCÞIILE ªI ORGANIZAREA STATULUI
Statul modern unificã o societate care, în absenþa puterilor
conferite
acestuia, ar cunoaºte atomizarea ºi conflictele fondând
unitatea politicã,
dar ºi viaþa de grup, pe baza Constituþiei. Ansamblu de
norme ce determin
ã forma de guvernãmânt, aplicã principiile pe care se
structureazã
societatea ºi pe care aceasta le recunoaºte constituþia dã
sens organiz
ãrii etatice. Dar unitatea corpului social nu este doar o
rezultantã a
Constituþiei, ci ºi a altor simboluri sau valori ce permit
adoptarea progresiv
ã a puterii de stat la evoluþiile societãþii civile.
Ca organizare raþionalã statul construieºte strategii de
permanentizare
a ordinii sau pur ºi simplu de supravieþuire în faþa
tendinþelor continue
de dezorganizare. Conform principiului entropiei realitatea
tinde
continuu cãtre o stare simplã de organizare, stare de
indiferenþiere pentru
a cãrei contracarare este necesarã organizarea raþionalã.
De aceea
statul este justificat ca o creaþie continuã destinatã stopãrii
tendinþei de
disoluþie a comunitãþii, ameninþatã, din exterior
(rãzboaie), ca ºi în interior
(crize economice, sociale sau politice). Statul este
organizarea
raþionalã ºi rezonabilã a comunitãþii putând asigura ºi alte
scopuri decât
durata. Statul ca formã de organizare raþionalã nu mai
este însã la
Hegel un simplu instrument, ci condiþia perfecþionãrii
omului.46 Reduc
ând violenþa ºi contribuind la permanentizarea
comunitãþii statul
pune în lucru funcþiile sale cele mai importante. Dar
gândit în raport cu
raþionalitatea funcþionãrii sale statul poate fi implicat în
noi sfere de activitate
pentru a contribui la transformarea omului în raport cu
criteriile
raþiunii.
Pentru a asigura supravieþuirea comunitãþii trebuiesc
puse în lucru
strategii de echilibru ºi reglarea conflictelor. În calitate de
arbitru, puterea
de stat, menþine un echilibru fãrã de care interesele
divergente ar
putea distruge întregul. De aceea puterea de stat intervine
pentru a rezolva
diferendele ºi a concilia interesele opuse, permiþând
intervenþia
arbitrajului politic ºi economic în vederea realizãrii
interesului general.
Dintr-o perspectivã tradiþionalã, funcþiile statului nu sunt
prezentate
doar într-o manierã descriptivã ci ºi normativã pentru a
realiza
obiectivul liberal al limitãrii puterii prin putere printr-un
sistem de de
puteri ºi contra-puteri. O clasificare a organizãrii ºi
instituþiilor statului
permite sesizarea funcþiilor, componentelor ºi multiplelor
sale puteri.
Raporturile de putere ce se stabilesc în interiorul statului
permit analiza
sa ca organizaþie.
Astfel statul ca organizaþie corespunde unui ansamblu de
puteri ce
contribuie la formularea unor decizii legitime. Plecând de
la Montesquieu
putem, din motive de simplificare, sã clasificãm puterea de
stat
dupã criterii legislative, executive ºi juridice desemnând
astfel funcþiile
statului.
Tabel 1. Funcþiile ºi organele statului (dupã Philippe
Braud, Sociologie
politique)
FUNCÞII ORGANE DE STAT
Legislative
Executive
Juridice
Parlament (legi în sens strict)
Guvern (reglementãri autonome)
Curþi supreme (hotãrâri de principiu)
Guvernul (metodologii de aplicare, mãsuri
individuale)
Administraþie (metodologii de aplicare,
mãsuri
individuale, operaþii efective)
 Parlament (mãsuri individuale
excepþionale)
Parlament (legi de amnistie)
Guvern ºi administraþie (recurs
extraordinar)
Autoritãþi judiciare (recurs în contencios
Spre deosebire de abordãrile clasice ale teoriei politice sau
juridice
sociologia politicã contemporanã, fãcând abstracþie de
diversitatea modurilor
concrete de guvernare, a privilegiat analiza sistemicã a
statului
privit ca un ansamblu deschis ce întreþine intense
schimburi cu mediul
sãu. Activitatea statului ar fi prezentã într-o dublã
miºcare . dinspre
societatea civilã spre instituþii cu funcþia de a extrage ºi
mobiliza
resurse, dinspre instituþii spre societate ca distribuþie de
bunuri Dacã statul asigurã echilibrul forþelor divergente ºi
regleazã schimburile
dintre instituþii ºi mediu atunci el asigurã un spaþiu al
libertãþii.
Reglând conflictele prin drept ºi asigurând arbitrajul între
interesele
concurente statul conferã siguranþã ºi garanþia unui
sistem juridic egal
pentru toþi. Pentru a impune un astfel de sistem, statul
instituie reguli
constituþionale, care sã fondeze putere ca o formã politicã
legitimã. ªi
dacã organizarea se dezvãluie în diversitatea .puterilor.
statul desemneaz
ã puterea politicã prin excelenþã. Ca principalã sursã ºi
resursã de
putere statul dispune controlul administraþiei, armatei ºi
de multiple
alte mecanisme de coerciþie prin care îþi impune
autoritatea ºi realizeaz
ã executarea deciziilor sale. Puterea sa materialã lasã sã se
întrevad
ã puterea sa realã.
Probabil cel mai important ºi influent produs de export
european
statul s-a dovedit o instituþie cu un potenþial adaptabil
important. Dacã
în urmã cu un secol numãrul statelor era scãzut astãzi ele
s-au extins
pe toatã suprafaþa globului ajungându-se la aproape douã
sute de state.
Între acestea câteva zeci se prezintã drept comunitãþi de
state, statele
federale. Modul de funcþionare al acestor state se relevã cel
mai bine din
compararea lor cu statele unitare. Statul unitar presupune
existenþa
unei unice voinþe politice ce este impusã ansamblului
cetãþenilor prin
intermediul unui aparat administrativ controlat de centru.
Principiul
sãu distinctiv îl reprezintã ideea indivizibilitãþii statului
introdusã de
Revoluþia francezã în 1792, ca rãspuns la tendinþele
federaliste ce se
manifestau în epocã.48 Principiul statului unitar este
susceptibil de
diferite interpretãri dependente de contextul ºi referinþele
momentului
istoric analizat. Începutul a fost reprezentat de statul
unitar centralizat
în care deciziile în materie administrativã erau luate de
puterea central
ã. Dar pentru a nu fi paralizate de mulþimea problemelor
statele centralizate
recunosc o serie de competenþe organelor locale luând
mãsuri
de deconcentrare. Deconcentrarea constã în numirea unor
agenþi ai puterii
centrale la nivel local, care rãmân însã responsabili faþã de
autorit
ãþile centrale. Cererile de creºtere a democraþiei locale au
antrenat
tendinþa de descentralizare a statelor unitare, proces ce
presupune cã
deciziile sunt luate sub controlul cetãþenilor de cãtre
autoritãþi locale
alese. Descentralizare poate fi de naturã funcþionalã atunci
când se recunoa
ºte serviciilor publice un grad de autonomie ce permite
celor interesa
þi sã participe la gestiunea treburilor publice, sau de
naturã teritorial
ã când se recunoaºte autonomia entitãþi administrative ce
se pot
administra singure.
Statul federal implicã existenþa unor unitãþi teritoriale
multiple ce
sunt dotate constituþional, legislativ ºi juridic cu
autonomie. Numite state, aceste unitãþi federate nu au însã
competenþe internaþionale. De
la un federalism la altul organizarea de acest tip a statelor
presupune o
mare diversitate de abordare. Ca origine statele federale
pot fi rezultatul
unui proces de integrare, dar ºi de dezagregare. Statele
Unite ale
Americii sau Elveþia sunt rezultatul federalizãrii mai
multor state suverane.
Funcþie de specificul perioadei analizate pericolul militar
sau cooperarea
economicã sunt cele mai importante motive pentru care o
serie
de entitãþi statale au renunþat la suveranitatea lor. Alte
state federale
au rezultat din dezagregarea unui alt stat, cum este cazul
Federa
þiei ruse care a succedat Uniunii Sovietice.
Un caz aparte de asociere a statelor îl reprezintã
confederaþia. Caracteristica
acesteia este cã respectã suveranitatea internaþionalã a
membrilor sãi, dar pune în funcþiune o serie de organisme
ce coordoneaz
ã politica lor în anumite domenii. Din perspectiva dreptului
interna
þional federaþia nu constituie un stat, relaþiile dintre
membrii fiind
realizate pe baza unui tratat internaþional.
Spre deosebire de confederaþii statele federale sunt
organizate pe
baza unei constituþii. Autorii constituþiei sunt
reprezentanþii statelor
federate ce conservã drepturile componentelor federaþiei.
O federaþie recunoa
ºte principiile autonomiei ºi participãrii. Conform
autonomiei
fiecare stat deþine competenþe proprii pe care le exercitã
fãrã ingerinþa
guvernului federal, pe când principiul participãrii implicã
controlul ºi
intervenþia statelor federate asupra politicii federale prin
intermediul
reprezentanþilor lor. De aceea federaþiile practicã un
bicameralism federal
în care una din camere reprezintã naþiunea pe baze
demografice,
iar cealaltã reprezintã fiecare componentã a federaþiei
(Senatul în SUA,
Bundesrat-ul în RFG, Consiliul federaþiei în Rusia).
§ 2. 5. SEPARAÞIA ªI ECHILIBRUL PUTERILOR
Din punct de vedere al structurii statele pot fi unitare sau
federale.
Statele unitare au un singur centru de putere, un ansamblu
unic de institu
þii cu atribuþii de decizie politicã, ºi în consecinþã
presupun un singur
organ legiuitor, un singur executiv ºi o singurã autoritate
judecã-
toreascã. Statul unitar este indivizibil ºi dispune de o
singurã lege fundamental
ã. Constituþia (din latinescul constituere .a stabili, a decide,
a
hotãrî.) reprezintã legea fundamentalã a statului ºi este
formatã dintr-
un ansamblu de norme juridice care definesc ºi fixeazã
principiile statului
ºi ale organizãrii sociale, sistemul instituþiilor statului,
bazele juridice
ale statutului cetãþenilor.
Reprezentând forma în care poporul se constituie în putere
Constitu
þia se impune faþã de toate celelalte actele legislative sau
norme juridice.
Prin Constituþia sunt stabilite organizarea, structura,
competenþa ºi funcþiile instituþiilor supreme ale statului,
exprimând în formã juridic
ã cele mai importante raporturi din societate.
Forme istorice, datate, Constituþiile nu sunt imuabile; ele
se modific
ã în funcþie de schimbarea organizãrii de stat, de
modificarea relaþiilor
de producþie, a relaþiilor politice ori sociale. Apãrute ca
modalitãþi
de limitare a puterii regale în favoarea parlamentelor
constituþiile pot
fi scrise sau nescrise, flexibile sau rigide. Cele scrise
reprezintã un act
juridic unitar pe când cele nescrise cuprind diferite acte
normative ºi
obiceiuri eterogene care, împreunã, constituie legea
fundamentalã a
statului. Constituþiile flexibile pot fi modificate prin
proceduri simple,
uneori asimilabile legislaþiei curente pe când modificarea
cele rigide
urmeazã o procedurã specialã ºi complexã prin care
transformãrile constitu
þionale sunt limitate.
Orice constituþie presupune o abordare a raporturilor
dintre executiv,
legislativ ºi judecãtoresc. Executivul (puterea executivã)
reprezintã acea
parte a puterii de stat care realizeazã, prin mãsuri
concrete, conducerea
nemijlocitã a statului. Deºi principiul suveranitãþii
poporului stabileºte
supremaþia Parlamentului faþã de celelalte puteri în stat,
prin prisma
teoriei echilibrului puterilor, puterea executivã are, în
cadrul mecanismului
de stat, un rol egal cu puterea legislativã ºi cu cea
judecãtoreascã.
Funcþia executivã poate fi îndeplinitã de un organ unic
(Guvernul) sau
de unul dual (ºeful statului . Preºedintele, monarhul ºi
Guvernul).
Tendinþa de concentrare a puterii în zona executivului
reprezintã un
proces de limitare a influenþei parlamentare ºi implicit a
democraþiei
reprezentative. Transferul puterii de la Parlament .
instituþie
reprezentativã, formatã potrivit unei proceduri
democratice ºi a cãrei
activitate se desfãºoarã, pe baza unor principii democratice
., la institu
þiile executivului, a cãror activitate este în mai micã
mãsurã ºi numai
indirect sub controlul opiniei publice, corespunde
tendinþelor de eficientizare
a actului guvernãrii ºi exprimã tensiunea dintre abordãrile
tehnocratice
ºi cele democratice. De multe ori creºterea rolului
executivului
are ca actori principali partidele ce controleazã atât
majoritatea parlamentar
ã, cât ºi guvernul.
Legislativul (puterea legislativã), potrivit teoriei separaþiei
puterilor,
este acea parte a puterii de stat care, înainte de toate, prin
Parlament,
asigurã conducerea statului. Parlamentul a avut un rol
deosebit în perioada
revoluþiilor din Anglia, Þãrile de Jos, Franþa, în limitarea
absolutismului,
în lãrgirea participãrii populaþiei la viaþa politicã.
Apariþia
parlamentului ca instituþie reprezentativã a însemnat un
progres considerabil,
pentru cã fãrã instituþii reprezentative nu poate exista
democraþie (cu excepþia democraþiei directe).
Semnificaþia deosebitã a
parlamentului constã în legitimarea democraticã a puterii
de stat. Parlamentul
este singura instituþie reprezentativã aleasã care, prin com
ponenþa sa, reprezintã, interesele întregii populaþii,
autoritatea lui
bazându-se pe liberul consimþãmânt al electoratului,
exprimat prin
alegeri parlamentare. Parlamentul are una sau douã
camere, purtând
diferite denumiri (în S. U. A. : Camera Reprezentanþilor ºi
Senat, în
Marea Britanie: Camera Comunelor ºi Camera Lorzilor
etc.). În Româ-
nia, principalele funcþii ale legislativului sunt legiferarea,
investirea ºi
controlul Guvernului.
Teoria separaþiei ºi echilibrului puterilor transpune în
gândirea
politicã modelul influent în epocã al fizicii newtoniene.
Încercare de a
aduce teoria politicã la acurateþea fizicii a presupus
copioase ºi uneori
necritice împrumuturi din ºtiinþele exacte. Viziunea
societãþii ca un sistem
în echilibru implica ideea cã orice perturbare provoacã o
adaptare
corespunzãtoare a diferitelor subsisteme, astfel încât
echilibrul global
sã poatã fi restaurat. Sistemul politic se aflã într-un
echilibru dinamic,
iar adaptarea acestuia la schimbãri se produce între
anumite limite ºi
numai atâta timp cât raportul de forþe interior rãmâne
relativ stabil. În
momentul în care apare o rãsturnare a acestui raport (o
revoluþie, de
exemplu), soluþia nu se mai gãseºte decât printr-o depãºire
a sistemului
ºi o refacere a echilibrului la un nivel nou, superior.
Montesquieu, preluând o sugestie a lui Locke, a dezvoltat
în Spiritul
legilor principiul separaþiei puterilor în stat prin
delimitarea funcþiilor
legislativã, executivã ºi judecãtoreascã, pânã atunci
exercitate de o singur
ã autoritate statalã. Atribuind aceste funcþii unor structuri
statale
distincte, apte sã se controleze în mod reciproc, pentru a
împiedica preeminen
þa uneia în favoarea alteia, Montesquieu urmãrea
limitarea puterii
prin putere. Acest principiu filozofic transpus în termeni
juridici ºi
aplicat în planul practicii politice poate fi regãsit în diferite
forme în majoritatea
statelor democratice.
Un efect pervers al aplicãrii rigide a separaþiei puterilor în
stat const
ã în minimizarea principiului suveranitãþii naþionale,
deoarece puterea
aparþine naþiunii iar nu puterilor publice care doar o
exercitã în numele
acesteia. Separarea completã a puterilor în stat poate
produce un blocaj
instituþional care poate perturba eficienta funcþionare a
puterilor în stat.
Montesquieu credea cã tendinþele excesive ale uneia dintre
puteri pot fi
stopate prin acþiunile conjugate ale celorlalte vizând
echilibrarea puterilor
în stat prin mijloace de control reciproc care asigurã
informaþiile
necesare funcþionãrii instituþiilor ºi a raporturilor dintre
ele.
Teoria echilibrului puterilor este o mãsurã de siguranþã
care
împiedicã deriva autoritaristã a uneia dintre puteri. Dacã
la început s-a
insistat mai ales pe ideea separãrii puterilor în stat ca o
compensaþie la
absolutismul monarhic, mai târziu, ca o contrapondere la
tendinþa de
separare rigidã a acestora s-a impus practica colaborãrii ºi
a echilibrului
puterilor, ceea ce a presupus constituirea unor autoritãþi
publice dis tincte, fiecare cu rol bine determinat (de
exemplu, puterea legislativã,
pentru exercitarea funcþiei legislative ºi puterea executivã,
asociatã
funcþiei executive în stat). Separaþia puterilor nu a fost
niciodatã în
practicã perfectã cãci ar fi condus la blocarea funcþionãrii
sistemului
politic. Dacã regimurile prezidenþiale recunosc un rol
important controlului
reciproc al puterilor în stat, regimurile parlamentare ºi
semipreziden
þiale practicã o colaborare a puterilor chiar mai evidentã,
gener
ând o puternicã interferenþã a funcþiilor ºi o multiplicare a
relaþiilor
dintre executiv ºi legislativ.
§ 2. 6. STATUL DE DREPT
Expresia stat de drept nu reprezintã doar o formulã
juridicã abstract
ã, ci desemneazã o realitate concretã, acea formã de
organizare a
puterii de stat raþionalizatã prin raportarea ei constantã ºi
efectivã la
sistemul de legi ºi la principiul respectãrii libertãþilor
individuale.
Dacã în mod curent expresia stat de drept este folositã doar
pentru a
exprima opoziþia dintre regimurile democratice ºi
dictatoriale, teoria
statului de drept evocã un sistem în care statul reprezintã
personificarea
unei ordini juridice ce are la bazã principiul ierarhizãrii
normelor.
Pentru teoreticienii statului de drept o normã juridicã nu
poate fi validã
decât în mãsura în care ea satisface atât prin modul de
legiferare cât ºi
prin conþinutul sãu determinãrile conþinute în norme de
nivel superior.
Singura normã ce nu depinde de o altã normã este
Constituþia; ea
reprezintã modul în care poporul se constituie în putere ºi
este expresia
voinþei generale (de unde ºi exigenþa aprobãrii
constituþiilor prin referendum).
De aceea, mecanismele de control sunt prevãzute pentru a
verifica
conformitatea normelor inferioare cu cele superioare.
Dacã statul liberal insistã pe figura reprezentantului ca
reprezentant
al voinþei generale, statul social pe cea a tehnicianului ca
unic posesor
al expertizei, statul de drept insistã asupra judecãtorului ca
exponent
al prevalenþei unei ordini etico.juridice. Rolul de
apãrãtoare a valorilor
face din justiþie o redutã împotriva capriciilor
majoritãþilor parlamentare,
dar ºi a raþionalitãþii interesatã doar de eficacitate.
Existenþa
judecãtorului constituþional descrie nu doar un mecanism
preventiv ce
protejeazã exprimarea voinþei generale contrabalansând
principiul majorit
ãþii prin exigenþa respectãrii drepturilor fundamentale, ci
se înscrie
în miºcarea de reevaluare a formelor democraþiei
contribuind la legitimarea
acesteia.
Cultul legii implicã o nouã viziune asupra democraþiei,
care nu mai
este doar un instrument între altele, ci devine în societãþile
contemporane
o formã de participare a cetãþenilor la luarea deciziilor ºi
de
garantare a drepturilor ºi libertãþilor. Statul de drept
devine astfel un element esenþial al unei democraþii
lãrgite, în care noi actori îºi fac
simþitã prezenþa. Însã orice ordine juridicã este lipsitã de
suport în mã-
sura în care nu îºi gãseºte fundamentul în societate. Eºecul
modelului
în cazurile Germaniei sau Austriei în perioada interbelicã
este ilustrativ.
Construcþia statului de drept variazã în funcþie de gradul
de democratizare
al societãþii; crizele economice, sociale sau politice pot
antrena
prãbuºirea celor douã.
Chiar dacã tematica statului de drept este relativ recentã în
gândirea
politicã au existat abordãri ce au premers analiza juridicã
a raportului
stat-drept. În secolele XVI-XVIII Bodin, Hobbes ºi
Montesquieu au
trasat fundamentele ºi principiile statului de drept. Jean
Bodin în ale
sale ªase cãrþi despre Republicã a avut în centrul
preocupãrilor sale
modul în care comunitatea se organizeazã în funcþii de
drept ºi moralã.
Republica, putere suveranã, are dreptul de a guverna ºi
este deci o form
ã legitimã de organizare politicã. Hobbes în De cive ºi în
Leviatan pune
accentul pe garantarea libertãþilor individuale, iar Lock,
în Al doilea
tratat de guvernare, pune ideea de asociere la baza
corpului politic deschis
spre statul de drept. Montesquieu prin teoria separaþiei
puterilor
în stat afirmã practic supremaþia regulilor în organizarea
statului. În
fine, Contractul social al lui Rousseau, cu referinþele la
lege ºi la suveranitate
nu este strãin genezei statului de drept.
Termenul stat de drept este o traducere literarã a
cuvântului german
Rechtsstaat care intrã în vocabularul curent odatã cu
doctrina juridica
germanã din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea.
Obiectivul pentru
care a fost construitã este acela de a încadra ºi de a limita
puterea statului
prin drept. Teoria statului de drept exprimã dorinþa de a
întãri
rolul juridicului într-un stat în întregime acomodat
dreptului. Acest
obiectiv a fost operaþionalizat în câteva viziuni distincte
asupra raporturilor
dintre stat ºi drept: viziunea formalã conform cãreia statul
de
drept este acea formã de stat care se foloseºte de mijloacele
dreptului ºi
de forma juridicã, viziunea ierarhicã care implicã
superioritatea dreptului
în raport cu statul ºi viziunea materialã pentru care
dreptul comport
ã anumite atribuþii intrinseci în interiorul statului.49
Spre deosebire de britanica Rule of law (domnia legii)
teoria statului
de drept a reprezentat o abordare formalã fãrã nici o
referinþã
proceduralã sau substanþialã. În viziunea iniþiatorilor sãi
teoria statului
de drept urmãrea sã permitã sesizarea legãturilor strânse
dintre
stat ºi drept, analiza evoluþiei formelor de stat de tip
european dupã
evul mediu ºi construcþia unei concepþii capabile sã ofere o
imagine
teoreticã a raporturilor dintre ordinea politicã ºi cea
juridicã. În esenþã
statul de drept este expresia unei tendinþe normativiste
care viza lãr girea continuã a spaþiului juridic. Schimbarea
intuitã de teoreticienii
statului de drept a urmat cursul transformãrilor de naturã
moralã:
tranziþia de la etica datoriei la etica postdatoriei, de la
emanciparea
parþialã de spiritul religie (reminiscenþa ideii de obligaþie)
la abandonarea
datoriei în favoarea dinamicii drepturilor subiective.50
Aceastã
lentã transformare a universului etic a contribuit la
revigorarea teoriei
statului de drept.
În funcþie de contextul intelectual al dezbaterii teoria
statului de
drept s-a centrat fie pe putere ca în Germania, fie pe
legitimitate ca în
Franþa. În doctrina secolului al XIX-lea statul de drept era
un stat care
în raporturile sale cu subiecþii sãi accepta existenþa unui
regim de drept.
Ca urmare deþinãtorii puterii nu puteau utiliza în
acþiunile lor decât
mijloace autorizate de ordinea juridicã în vigoare.
Prim demers semnificativ, doctrina germanã a Rechtsstaat-
ului s-a
constituit printr-un ºir de aporturi teoretice convergente.
Douã concepþii
s-au evidenþiat: cea liberalã reacþiona împotriva
omnipotenþei statului
.jandarm ºi urmãrea sã limiteze sfera de acþiune a statului
ºi sã protejeze
libertãþile individuale prin dictarea de legi precise, pe când
cea
conservatoare considera dreptul un mijloc de organizare
raþionalã a statului
ºi de normalizare a raporturilor cu cei administraþi.
Dincolo de
diferenþele de abordare, ideea centralã a teoriei germane a
constat în
conceptul de auto-limitarea. Dacã statul este la originea
dreptului, acesta
din urmã nu poate constitui o constrângere externã, o
limitã obiectiv
ã a organizãrii politice. Teoreticienii auto-limitãrii
considerã dreptul
ca pe o veritabilã constrângere pentru stat. Statul nu poate
suprima ordinea
juridicã fãrã sã îºi distrugã propriile fundamente.
Presiunile de
naturã politicã ºi socialã obligã statul sã acþioneze doar ca
urmare a
unei abilitãri juridice. Recursul la forþã trebuie sã se
fondeze pe norme
juridice ºi astfel exerciþiul puterii se transformã în
competenþã, instituit
ã ºi încadratã de drept.
Organele de stat sunt obligate sã respecte sub aspect
formal o ierarhie
de norme. Administraþia trebuie sã se supunã dreptului,
legea
Constituþiei, instituþiile îºi exercitã autoritatea în funcþie
de atribuþiile
ce le sunt acordate de Constituþie. De aceea intervenþia
judecãtorului .
constituþional devine indispensabilã pentru a face
respectatã primordialitatea
legii ºi a Constituþiei.
Deci dreptul nu e o limitã extrinsecã, el este o limitare
intrinsecã,
exprimatã printr-un proces de obiectivare a voinþei sale
într-o ordine juridic
ã stabilã, coerentã ºi ierarhizatã. Astfel statul de drept nu
ar depinde
de puterea dreptului, ci de reþeaua de credinþe care
influenþeazã
organizarea politicã. Teoria auto-limitãrii a fost criticatã în
cadrul doctrinei franceze a
statului de drept. Plecând de la ideea statului . naþiune
consfinþitã de
Revoluþia de la 1789, juriºtii francezi au acþionat pentru a
fonda teoria
statului de drept pe baze sociale, fãcând din drept o
realitate distinctã
de stat. Norma juridicã nu este rezultatul existenþei
statului, ci reflexia
unui principiu anterior ºi superior: Dumnezeu, Natura,
Omul sau Societatea.
Astfel statul nu ar fi decât un interpret al acestei ordini
preexistente
câtã vreme faptul ce genereazã legea se aflã în afara
statului.
Cel mai reprezentativ teoretician al statului de drept a fost
Hans
Kelsen. Aparþinând ºcolii normativiste de la Viena de la
începutul secolului
al XX-lea Kelsen a reevaluat consecinþele ce rezultau din
ideea
raþionalitãþii formale care a stat la baza teoriei statului de
drept constat
ând cã dincolo de ideea de limitare a statului prin drept
poate fi descoperit
conþinutul intrinsec al ordinii statale existente. Concepþia
formal
ã a statului de drept impune principiul ierarhiei normelor
ce presupune
cã dreptul se prezintã ca un edificiu format din niveluri
supraordonate
ºi subordonate. O normã nu este valabilã decât dacã ea
satisface
dimensiunile unei norme superioare. Astfel toate normele
îºi gãsesc
fundamentul în alte norme superioare. Norma juridicã
subordonatã ar
fi o extindere a normei juridice superioare. Dacã se face
abstracþie de
procesele ce creeazã drept de tipul aprobãrii unei noi
Constituþii toate
celelalte actele juridice sunt rezultatul aplicãrii unei norme
superioare.
Procesul de consolidare a statului de drept în societãþile
moderne a constat
în constituirea progresivã a unei noi ordini juridice ce a
substituit
ordinea juridicã preexistentã, devenind singurul cadru de
referinþã pentru
întreaga comunitate. În spaþiul teritorial pe care îl descrie
statul nu
existã decât un singur cadru juridic legitim ºi suveran, cel
al statului.
Kelsen afirmã absoluta identitate dintre stat ºi drept, care
constituie o
singurã ordine a constrângerii.
Dacã juridic teoriei statului de drept instituie un autentic
cult al
dreptului ºi o formã de legitimare a puterii politice ca
abordare valoricã
aceastã viziune accentueazã pe rolul libertãþilor
individuale integrate
unei concepþii democratice asupra rolului statului.
§ 2. 7. STAT ªI SOCIETATE CIVILÃ
Apãrutã într.un context de crizã a parlamentarismului, la
sfârºitul
secolului al XIX.lea, teoria statului de drept reorganiza
raporturile
dintre legislativ ºi juridic în favoarea celui din urmã. Ea
exprima astfel
reacþia dreptului împotriva ordinii politice. Reprezentând
o altã
viziune asupra democraþiei decât cea specificã statului
liberal, teoria
statului de drept nu rãmâne însã doar la nivelul
dezideratelor, ci
capãtã, odatã cu apariþia curþilor constituþionale, o
dimensiune realã ce presupune în practicã o reducere a
suveranitãþii de care dispuneau
parlamentele. Dacã legea este rezultatul voinþei generale ºi
este deasupra
intereselor circumstanþiale ale aleºilor, atunci posibilitatea
acestora
de a schimba continuu regulile trebuie sã fie condiþionatã
de respectarea
legii.
Cultul legii, prin rolul proeminent pe care îl acordã
valorilor de dreptate
ºi egalitate, este o componentã esenþialã a democraþiei,
înþeleasã nu
doar ca simplu mecanism instituþional, ci ca o stare de
spirit a societãþii.
Teoria statului de drept dã seama despre un compromis
între ideologia
democraticã ºi valorile liberale. Plecând de la constatarea
cã democratizarea
sufragiului transformã natura legislativului care devine
victima
presiunii opiniei transformând aleºii în reprezentanþi ai
unor interese
particulare, statul de drept asigurã în egalã mãsurã cu
limitarea omnipoten
þei parlamentelor ºi o formã eficientã de protecþie în faþa
tiraniei
majoritãþii.
Libertatea de decizie a statului este limitatã în cazul
statului de
drept de existenþa unor norme juridice superioare a cãror
respect este
asigurat de existenþa unei puteri judecãtoreºti imparþiale.
Judecãtorul
devine deci cheia de boltã a realizãrii statului de drept, cãci
ierarhia
normelor nu devine efectivã decât dacã acestea sunt juridic
sancþionate.
Drepturile fundamentale nu sunt în mod real asigurate
decât dacã
justiþia le asigurã protecþia. Cultul dreptului s.a tradus
prin sacralizarea
judecãtorului. Dacã statul liberal insistã pe figura
reprezentantului
ca exponent al voinþei generale, statul social pe cea a
tehnicianului
ca unic posesor al expertizei, statul de drept se centreazã pe
figura
judecãtorului ca reprezentant al unei ordini etico.juridice.
Rolul de
apãrãtoare a valorilor face din justiþie o redutã împotriva
capriciilor majorit
ãþilor parlamentare, dar ºi a raþionalitãþii interesatã doar
de eficacitate.
În acest context, existenþa judecãtorului constituþional
descrie
nu doar un mecanism preventiv ce protejeazã exprimarea
voinþei generale
contrabalansând principiul majoritãþii prin exigenþa
respectãrii
drepturilor fundamentale, ci se înscrie în miºcarea de
reevaluare a
formelor democraþiei contribuind la legitimarea acesteia.
Societatea civilã ca asociere a indivizilor ce dispun de
drepturi civice
are ca fundament drepturile ce rezultã din asumarea
conºtientã ºi activ
ã a calitãþii de cetãþeni. Libera asociere ºi drepturile
omului, alãturi
de principiul ierarhizãrii normelor ºi al independenþei
justiþiei, creeazã
un binom între statul de drept ºi societatea civilã. Într-un
stat de drept
cetãþenia reprezintã limita dincolo de care deþinãtorii
poziþiilor de putere
nu pot sã atenteze la drepturile cetãþenilor fãrã a justifica
astfel nesupunerea
sau revolta acestora. Dreptul de a combate încãlcarea
drepturilor
cetãþeneºti, chiar prin violenþã în unele abordãri, este una
din
ideile ce fac ca statul de drept sã existe. Reacþionând
împotriva comandamentelor politicii centratã pe ordine
care tinde sã reducã totul la simpla raþiune de stat,
societatea se protejeaz
ã, ºi apãrã indivizii împotriva arbitrariului, instituind o
nouã ordine,
a drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti. Redus la simplul
monopol al coerci
þiei, statul nu mai poate fi protectorul libertãþilor, ci
apãrãtorul propriilor
interese. Ideea monopolului asupra coerciþiei exprimã
viziunea
conservatoare asupra statului de drept aºa cum a fost ea
prezentatã în
cadrul ºcolii germane de cãtre F..J. Sthal pentru care
dreptul nu ar
reprezenta o limitare, ci un mijloc de organizare raþionalã
a statului ºi
de normalizare a raporturilor sale cu cei administraþi.
Cunoscându-ºi
prerogativele, statul ar interveni fãrã complexe împotriva
cetãþenilor
câtã vreme dreptul nu este o limitã exterioarã statului, ci
consecinþã a
autolimitãrii acestuia.
§ 2. 8. REGIM POLITIC ªI TIP DE ADMINISTRAÞIE
Forma în care se instituþionalizeazã relaþia între cetãþeni
ºi guvernan
þi este în general definitã ca desemnând un regim politic.
Deºi exist
ã interpretãri ce variazã în funcþie de autor sau de spaþiul
cultural,
toate definiþiile au în vedere ca element central un
ansamblu de institu
þii. Maurice Duverger considera cã, în sens larg, regimul
politic este
.forma în care se face distincþie, într-un grup social dat,
între guvernanþi
ºi guvernaþi.51. În sens restrâns, acelaºi autor considerã cã
regimul este
o anume combinare a sistemului de partide, a modului de
scrutin, a uneia
sau mai multor tipuri de decizie, ca ºi a uneia sau mai
multor structuri
de grupuri de presiune. O asemenea definiþie nu poate sã
eviden
þieze însã diferenþa conceptualã care existã între regim ºi
sistem
politic.
Conceptul de regim politic nu cunoaºte o abordare unitarã
în ºtiinþa
politicã. În funcþie de context ºi de referinþe (juridice sau
sociologice),
conceptul de regim politic are dimensiuni variabile. Alãturi
de aceste
abordãri teoretice, viziunea jurnalisticã asupra regimului
adaugã, prin
simplificare, dificultãþi suplimentare. La nivel teoretic
confuzia cea mai
des întâlnitã este cea între regim ºi sistem politic. Sistemul
politic, model
teoretic introdus sub influenþa teoriei sistemelor ºi folosit
în special
în anii .70-.80, exprimã la nivel conceptual interacþiunile
politice ºi institu
þionale ce determinã deciziile cãrora li se supun
colectivitãþile ºi indivizi.
Pentru unii, de exemplu, sistemul reprezintã exerciþiul
puterii ce
rezultã din practica instituþionalã dominantã52, pentru
alþii (ºcoala de
politicã comparatã americanã) el este rezultanta tuturor
structurilor sub aspectul lor politic. Prima variantã, care se
încadreazã în abordarea institu
þionalistã, dar depãºeºte analiza strict constituþionalã,
pune în eviden
þã diferenþa dintre prevederile constituþionale, care ar
caracteriza
regimul politic, ºi practica politicã ce se face pe baza
acestuia, dar cãreia
i se adaugã dinamismul vieþii politice ºi rolul esenþial al
structurãrii
partidelor politice în raport cu instituþiile.
Clasificarea tradiþionalã a regimurilor politice a cunoscut
începând
Aristotel numeroase variante care nu au adus însã
modificãri importante,
astfel cã numãrul de titulari ai puterii rãmâne încã, pentru
mulþi
autori, un criteriu valabil53. Pe de altã parte tendinþa de a
aborda problema
regimului doar din perspectivã juridicã lasã numeroase ºi
importante
aspecte neclarificate. Chiar în interiorul perspectivei
juridice exist
ã diferenþe de la autor la autor, astfel cã regimul politic
este fie forma
pe care o ia într-o societate raportul între guvernanþi ºi
guvernaþi, fie
ansamblul regulilor constituþionale54, fie un ansamblu de
mecanisme ce
repartizeazã puterea între diferitele organe ºi fixeazã
modul lor de rela
þionare55. Pentru a depãºi cantonarea într-o definiþie
strict institu
þionalã, fãrã însã a lãrgi prea mult unghiul de abordare,
Jean-Louis
Quermonne propune o definiþie intermediarã a regimului
politic ca
.ansamblu de elemente de ordin ideologic, instituþional ºi
sociologic care
concurã la formarea guvernãmântului într-o þarã datã ºi
într-o perioadã
determinatã..
În primul rând legitimitatea, pentru cã un regim politic
este rezultatul
unei anume legãturi între setul de valori acceptate de
majoritatea
cetãþenilor ºi acþiunile guvernanþilor. Cultura politicã îºi
pune amprenta
asupra regimului politic de o manierã profundã ºi, de
aceea, neluarea ei
în consideraþie poate duce la blocarea relaþiei dintre
politicã ºi societate.
Cât de mult se poate îndepãrta acþiunea guvernanþilor de
aºteptãrile
opiniei publice este o problemã controversatã. Un rãspuns
posibil poate
veni din cercetarea tipului de culturã politicã ºi a
subculturilor ce coexist
ã. Ele dau mãsura gradului de toleranþã al activitãþilor
guvernamentale.
Tipul de administraþie este dependent atât de latura
instituþio nalã, de regimul politic ºi de forma statului, cât ºi
cultura politicã, de
tradiþiile fiecãrei societãþi.
ªcoala comparativã americanã face, de exemplu, în optica
lui Almond
ºi Powel, diferenþa între ansamblul instituþiilor, care este
regimul, ºi sistemul
politic care, pe lângã instituþii include ºi structurile
economice ºi
sociale, tradiþiile istorice, contextul cultural sau valorile
definitorii pentru
o societate. Unii aduc acestui tip de definiþie obiecþia cã
este prea
vastã, producând o confuzie între sistem ºi societatea
politicã ºi neglij
ând distincþia dintre societate civilã ºi stat56.
Regimul politic al României actuale are ca fundament
revoluþia din
1989. Ca element fondator revoluþia dã naºtere unui nou
regim a cãrui
osaturã instituþionalã a fost schiþatã încã la 22 decembrie
1989. Acest
moment poate fi considerat ca momentul de început al celei
de a doua
republici. În prima etapã a noului regim vor domina
elemente juridice
ºi instituþionale ale perioadei anterioare. Distincþia între
prima republic
ã ºi cea de-a doua devine clarã dacã luãm în considerare
principiul legitimit
ãþii. Instaurarea Republicii Populare pe 30 decembrie 1947
nu a
fost nici legitimã ºi nici legalã. Nu a fost legitimã pentru cã
nu a fost
rezultatul unui consens popular ºi nu a fost legalã pentru cã
nu a respectat
procedurile constituþionale.
Prima republicã a fost creatã de regimul comunist cu
acordul ºi la
cererea URSS. Instaurarea Republicii Populare pe 30
decembrie 1947
nu a fost nici legitimã ºi nici legalã. Nu discutãm aici de
regimul de ocupa
þie militarã care reducea independenþa României la o
figurã de stil.
Clarificarea statutului republicii cere deci examinarea
legitimitãþii ºi
legalitãþii acþiunii de proclamare a Republicii Populare
Române.
Legitimitatea presupune cã acceptarea dominaþiei
guvernanþilor se
bazeazã nu atât pe coerciþie, cât pe consimþãmântul liber
al populaþiei.
Este vorba de o liberã acceptare a supunerii, ceea ce
presupune o dublã
condiþionare: cei supuºi se regãsesc în cei ce conduc
(regãsesc regulile
. scrise ºi nescrise . acceptate, dar mai ales simbolistica
imaginarului
politic), iar cei ce guverneazã nu se tem de guvernaþi. Ori,
ce
s-a întâmplat pe 30 decembrie 1947 nu s-a bucurat de
consensul popula
þiei. Abdicarea forþatã a regelui Mihai a avut caracterul
unei lovituri
de stat. Liderii comuniºti s-au ferit sã recurgã, dupã model
italian, la
referendum. Dacã legalitatea caracterizeazã conformitatea
unui act cu
norma de drept ierarhic superioarã, atunci proclamarea
Republicii Populare
Române a fost ilegalã. Regula superioarã la care trebuia sã
se
raporteze orice acþiune de schimbare a regimului era
Constituþia din
1923, care, la articolele 129 ºi 130 prevedea condiþiile de
revizuire a legii fundamentale. Nerespectarea acestor
proceduri ºi lipsa consensului
popular ºi a confirmãrii democratice a acestuia fac din
prima republic
ã o formã de guvernãmânt ilegitimã ºi ilegalã. Existenþa sa
de
facto a fost consecinþa directã a totalitarismului comunist a
cãrui soartã
a împãrtãºit-o.
Distincþia între prima republicã ºi cea de-a doua devine
clarã dacã
luãm în considerare principiile legitimitãþii ºi legalitãþii.
Republica a
doua poate fi consideratã legitimã ºi legalã. Legitimitatea ei
îºi are
originea în legitimitatea revoluþiei române din 1989, în
consensul general
al românilor asupra rãsturnãrii dictaturii lui Ceauºescu ºi,
implicit,
asupra cãderii comunismului. Noua forma republicanã de
guvern
ãmânt a fost afirmatã (prin schimbarea denumirii statului)
în Declara
þia din 22 decembrie 1989. Prin aceasta, implicit, noua
republica
a cãpãtat un caracter legal ce va fi confirmat prin
Constituþia din
1991. Referendumul pentru aprobarea Constituþiei a avut,
din acest
punct de vedere, un caracter formal. Totuºi aprobarea
Constituþiei nu
înseamnã ºi consolidarea regimului. Rezultatã dintr-o
anume configura
þie politicã Constituþia nu poate trasa decât de o maniera
generalã
cadrul regimului politic. Alte variabile intervin în
definitivarea fizionomiei
unui regim politic.
Slãbiciunile unei definiþii de tip duvergerian aplicatã la
cazul româ-
nesc devin evidente atunci când se pune problema
caracterizãrii regimului.
Au fost folosite, luându-se ca bazã textul constituþional,
toate
definiþiile posibile de la regim parlamentar la regim
prezidenþial,
trecând prin regimul semiprezidenþial. O abordare
specificã ºtiinþei
politice depãºeºte referinþa strictã la instituþii. Prin faptul
alternanþei,
alegerile parlamentare ºi prezidenþiale din 1996 au un rol
esenþial în
consolidarea regimului politic românesc. Credibilitatea
instituþiilor
politice, mai ales în etapa consolidãrii regimului politic,
poate fi afectatã
de continuitatea la guvernare. Criza de încredere în
deþinãtori puterii
nu înseamnã însã lipsa de încredere în instituþii. Este
important deci a
se identifica caracteristicile regimului politic românesc.
Acesta trebuie analizat în raporturile sale cu viaþa politicã,
cu gradul
de structurare al partidelor ºi activitatea societãþii civile.
Rolul formei
de guvernãmânt ºi al ºefului statului nu poate fi exclus
dintr-o asemenea
abordare. Prima perioadã a celei de a doua republici este
legatã de
preºedinþia Iliescu. Rolul determinant a fost în realitate
rezervat preºedintelui
de la nominalizarea primului ministru, la viaþa internã a
partidului
de guvernãmânt . care a funcþionat ca o majoritate
preziden
þialã . conduce la definirea regimului ca prezidenþialist.
Preziden
þialismul nu se încadreazã într-o definiþie riguroasã, ci
þine cont de
varietatea practicilor. Ceea ce îi dã specificitatea este însã
rolul central
al preºedintelui, formal sau informal, în luarea deciziilor ºi
tendinþa de a subordona alte puteri publice57. Dar tipul de
regim politic nu apare ca
o construcþie independentã de aºteptãrile sociale, mai mult
sau mai
puþin manifeste.
Problema formei de guvernãmânt în România a devenit
dupã 1989
temã de dezbatere publicã. Evaluarea perioadei totalitare
în condiþiile
(re)construcþiei sistemului de partide ºi al competiþiei
politice a fãcut ca
discuþia asupra formei de guvernãmânt sã se punã în
termenii dihotomiei
monarhie constituþionalã-republicã. Aceastã temã a fost
speculat
ã, cu rezultate diferite, în campaniile electorale din 1990,
1992 ºi
1996. Lucru cu atât mai uºor cu cît loialitatea faþã de
regele Mihai a
unor lideri ai partidelor istorice era de notorietate publicã.
Forma republicanã de guvernãmânt apãrea ca
indestructibil legatã
de totalitarismul comunist ºi, deci, compromisã. Dar
republica ca formã
de guvernare trebuie disjunsã de încãrcãtura perioadei
comuniste. Aici
poate interveni distincþia aristotelicã între forme .pure. ºi
forme
.corupte. de guvernãmânt. Republica comunistã a fost o
formã coruptã.
Natura republicii se schimbã însã odatã cu revoluþia din
decembrie
1989. Schimbarea de regim politic este realã doar atunci
când noul
regim se aflã într-o totalã contradicþie cu cel precedent. O
asemenea
situaþie este posibilã ca urmare a unei revoluþii, a unei
lovituri de stat,
a restauraþiei sau a revizuirii integrale a constituþiei58.
Ori, dacã în
1989 a avut loc o schimbare de regim, modul în care
aceasta s-a produs
a fost receptat diferenþiat. Continuitatea la guvernare a
unor persoane
cu influenþã ºi în vechiul regim la care s-a adãugat
rezultatul electoral
al partidelor istorice în alegerile din 1990 ºi 1992 a
provocat, fie rezerve,
fie chiar reacþii de respingere a revoluþiei. Treptat
referinþa la revoluþie
a dispãrut sau în cel mai bun caz s-a diminuat în discursul
politic româ-
nesc. Oricum revoluþia nu mai constituie un izvor de
legitimitate. Suspiciunea
în raport cu deþinãtorii puterii a fost treptat transferatã
asupra
evenimentelor din decembrie 1989 care capãtã pentru unii
contururile
unei lovituri de stat. Pentru ca o schimbare de regim sã fie
clasificatã ca
revoluþie ruptura faþã de vechiul regim trebuie sã fie
radicalã. Câtã
vreme se manifesta doar continuitatea la guvernare
(continuitate la
nivelul forþelor politice guvernante dar ºi continuitate la
nivelul unor
persoane ce au avut poziþii importante în vechiul regim),
schimbarea de
regim apãrea ca parþialã. În paralel se manifesta tendinþa
de a individualizare
a puterii, tendinþã ce va afecta imaginea procesului de
institu
þionalizare a puterii, de separare, deci, între persoanã, care
este doar
deþinãtor temporar al puterii, ºi stat, ce devine
proprietarul acesteia. Aparent între regim politic ºi
administraþie relaþiile par mai degrabã
slabe. Cum ar putea regimul politic sã influenþeze tipul de
administra
þie? Gradul participãrii politice a cetãþenilor, o variabilã
importantã
în realizarea unui tip de administraþie, este influenþatã în
mod direct de
specificul regimul politic. Cadrul legal al administraþiei,
dar mai ales
sistemul electoral practicat în România reduc participarea
la viaþa
politicã a cetãþenilor la simpla participare la alegeri.
Absenþa sau slãbiciunea
vieþii asociative, activitatea formalã sau deferenþa
organizaþiilor
civice pot conduce la tipuri de administraþie localã
neparticipative. De
fapt, tendinþa de a copia la nivel local comportamente
tipice pentru un
regim nu poate fi neglijatã. Tentaþia de a clasifica alegerile
locale ca simple
alegeri administrative pune în evidenþã încercarea de a
considera
actul administrãrii locale ca fiind unul strict tehnic, deci
ieºit de sub controlul
direct ºi nemijlocit al cetãþenilor. În realitate însã în cazul
alegerilor locale se manifestã o competiþie de programe
politice, opþiunile
ºi soluþiile au o clarã orientare politicã, responsabilitatea
aleºilor
locali este de asemenea politicã. Rolul de .parlament local.
al consiliilor
locale este asumat mai degrabã parþial, iar întrunirea
periodicã a acestuia
face ca primarul sã iasã într-o oarecare mãsurã de sub
controlul
consilierilor. Sistemul alegerii directe a primarului care
este în funcþie
în România conform Legii 70/1991 este o copie a alegerii
Preºedintelui
statului. Se reproduce astfel la nivel local modelul
prezidenþial al conducerii
statului. Dar acest tip de scrutin (majoritar uninominal în
douã
tururi) poate avea, în cazul administraþiei locale, drept
consecinþã o situa
þie de blocaj în relaþiile dintre primar ºi consiliul local,
dacã între afilierea
politicã a majoritãþii consilierilor ºi culoarea politicã a
primarului
nu existã corespondenþã.
Juridic regimul semiprezidenþial poate fi cercetat în
funcþie de o serie
de variabile care par sã îl particularizeze în raport cu alte
forme de
regim. Regim intermediar între cel prezidenþial ºi cel
parlamentar acest
tip de regim nu este inaugurat odatã cu republica a V-a
francezã în 1958.
Republica de la Weimar a cunoscut ºi ea un asemenea
regim, iar aceastã
experienþã îi evidenþiazã limitele. Relaþia dintre
ansamblul regulilor
constituþionale vãzute ca regim politic ºi exerciþiul puterii
ce rezultã
practica instituþionalã dominantã consideratã ca sistem
politic59, fãrã a
rezolva problema definiri celor douã concepte, pune în
evidenþã interac
þiunile dintre juridic ºi politic. Raporturile dintre regim ºi
administra
þie se realizeazã într-un cadru juridic determinat.
Raportul dintre
politic ºi juridic pus în termenii anterioritãþii ºi ai
preeminenþei implicã
recursul la teoria statului de drept. Norma juridicã este
rezultatul unei
dezbateri politice, dar ea nu se poate intra în contradicþie
cu ansamblul legislaþiei existente la data aprobãrii ei. Dacã
teoria statului de drept
pune problema ierarhizãrii normelor juridice ºi a
respectãrii drepturilor
omului, ea nu pune politicul într-o stare de dependenþã
faþã de juridic ºi
nu duce la limitarea sau autolimitarea statului. Controlul
constituþionalit
ãþii legilor dã coerenþã cadrului legislativ, înlãturã
posibilitatea contradic
þiilor, voluntare sau involuntare, între norme juridice ºi
asigurã
continuitatea statului în condiþiile alternanþei la guvernare
specifice
democraþiei. Caracterul politic al guvernãrilor locale nu
poate fi negat;
acesta se desfãºoarã însã în cadrul statului ºi pe baza
normelor juridice
existente.
Exerciþiul puterilor în stat variazã în funcþie de forma
unitarã sau
federalã a statului. Centralizarea, fenomen specific statului
unitar, a
apãrut ºi s-a dezvoltat în acord cu voinþa cetãþenilor de a
depãºi tiraniile
locale sau dezordinea de tip feudal. Departe de a fi privitã
întotdeauna
ca o constrângere în dezvoltarea liberã a societãþii,
centralizarea
a constituit pentru unii expresia progresului. Emile
Durkheim sublinia,
de exemplu, paralelismul între progresele centralizãrii ºi
civilizaþie60.
Evoluþia istoricã a diferitelor state europene dezvãluie
cauzele istorice
diferite ale existenþei diferitelor tipuri de administraþie.
Prin natura sa,
statul unitar este centralizat concentrând ansamblul
puterilor la nivel
central. Statul unitar este centralizat, iar organele de
conducere exercitã
toate competenþele legate de suveranitate. Statul unitar
poate delega la
nivel local o parte din puterile sale. Este vorba de o
deconcentrare prin
intermediul cãreia statul prin mijlocirea agenþilor care au
fiecare competen
þe de decizie asupra unei teritoriu, dar care se aflã într-o
relaþie de
subordonare61. Cum o centralizare perfectã este
impracticabilã, fenomenul
deconcentrãrii acordã puteri unor autoritãþi locale aflate
sub coordonarea
puterii centrale pe baza principiului subordonãrii
ierarhice. Descentralizarea
descrie o miºcare contrarã centralizãrii, ea urmeazã unei
centralizãri anterioare. De aceea descentralizarea se
situeazã în general
în cadrul statului unitar62. Formã de redescoperire a
identitãþilor locale,
descentralizarea nu pune în pericol identitatea naþionalã ºi
expresiile
politico-instituþionale ale statului unitar. Paralel cu
descentralizarea
apare ºi un mecanism de control al autonomiei locale,
control
care poate fi de oportunitate sau de legalitate în funcþie de
gradul de
descentralizare pus în practicã.
Tradiþia istoricã contribuie de asemenea la constituirea
unui tip de
administraþie. Modul de constituire al statului, statutul
istoric al
diferitelor provincii sau minoritãþi a influenþat decisiv
tipul de admi nistraþie. Statul federal nu cunoaºte
fenomenul descentralizãrii propriuzise
deoarece el nu este centralizat. Ceea ce poate varia în acest
caz este
gradul de autonomie acordat la nivelul entitãþilor
componente federaþiei
nivelului administrativ inferior.
În Europa pot fi luate în considerare trei mari tradiþii
administrative63.
Ele pun în evidenþã raportul dintre regimul politic ºi
administra
þie. Corespunzând clivajului centru-periferie ºi depinzând
de o serie
de factorii precum tradiþiile, forma statului sau
circumstanþele politice
aceste tipuri de administraþie acordã roluri diferite
eºalonului local.
Tradiþia francezã, care s-a impus ºi în România, este
rezultatul unei
evoluþii care are ca fundament revoluþia francezã de la
1789 ºi încheierea
procesului de centralizare a statului francez. Elementele
distinctive
ale acestui model sunt uniformitatea (teritoriul este
împãrþit în circumscrip
þii administrative dotate cu competenþe identice),
echilibrul (între
descentralizarea colectivitãþilor locale ºi deconcentrarea
serviciilor
statului) ºi tutela statului asupra colectivitãþilor locale
(prin prefect).
Acest model are ca rezultat centralizarea ºi atomizarea
colectivitãþilor
locale.
Tradiþia germanã este rezultatul mozaicului etatic specific
spaþiului
german care a dus la forma federalã de organizare a
statului. Landul,
preexistent statului, are în consecinþã competenþe
legislative. Puterea
landurilor face ca acestea sã îºi exercite tutela asupra
comunitãþilor locale.
Subsidiaritatea este un mecanism care permite evitarea
unei centraliz
ãri la nivelul landurilor.
Marea Britanie este un stat unitar în care coexistã patru
naþiuni.
Tradiþia administrativã britanicã are ca element distinctiv
eterogenitatea.
Anglia, Scoþia, Þara Galilor au fiecare organizãri locale
specifice.
Autoritãþile locale repartizate pe douã niveluri, comitatul
ºi districtul,
dispun de puteri importante punând în practicã politicile
guvernamentale.
Autonomia acestor autoritãþi este însã delegatã de
legislator, put
ând fi deci oricând retrasã64.
Nu doar instituþiile influenþeazã tipul de administraþie, ci
ºi cultura
politicã dominantã sau subculturile regionale. Unitãþile
administrative
constituie cadrul instituþional al participãrii cetãþenilor la
viaþa localã.
Participarea la viaþa comunitãþii locale contribuie
structurarea unor
moduri distincte de a face administraþie. Activismul
asociativ, parteneriatul
societate civilã . administraþie, induc modalitãþi de
colaborare ºi
rezolvare a problemelor concrete ale comunitãþii. Ca
rãspuns la tendinþa
statului de a controla societatea, aceasta la rândul sãu s-a
organizat, ur mãrind sã limiteze tendinþele expansioniste
ale statului reliefate centralizare,
birocratizare ºi limitare a libertãþilor ºi drepturilor
cetãþenilor.
Societatea civilã reprezintã tocmai forma de apãrare a
cetãþenilor faþã
de abuzurile statului. Ea este o formã de limitare a puterii
arbitrare în
favoarea cetãþenilor. Societatea civilã poate fi definitã ca
ansamblul
formelor de organizare ce nu sunt controlate de instituþii
ale statului.
Asociaþiile, fundaþiile, sindicatele, organizaþiile patronale
sunt moduri
de existenþã ale societãþii civile. Ele nu sunt îndreptate
împotriva institu
þiilor statului, colaborând cu acestea sub forma
parteneriatului societate
civilã-stat. Doar în mãsura în care activitãþile statului pun
în pericol,
sau par a pune în pericol, drepturi ale cetãþenilor,
organizaþii ale societ
ãþii civile avertizeazã asupra pericolului ºi încearcã a-l
corecta. Societatea
civilã este deci un element important al oricãrui proces de
democratizare, altfel democraþia rãmâne fãrã realul sãu
fundament ºi
motiv, participarea nestingheritã de opreliºti administrativ-
birocratice
a cetãþenilor la viaþa comunitãþii.

CAPITOLUL III
INSTITUÞII POLITICE ªI GUVERNARE
§ 3. 1. SISTEMUL INSTITUÞIONAL ROMÂNESC
Sistemului instituþional reprezintã ansamblul relaþiilor
dintre
diferitele puteri ºi autoritãþi ale statului. În funcþie de
atribuþiile ce
revin fiecãrei autoritãþi publice pot fi distinse autoritatea
deliberativã,
îndeplinind în principal funcþia legislativã, autoritatea
prezidenþialã, îndeplinind
funcþia de mediere între puterile statului, precum ºi între
stat
ºi societate, de reprezentare a statului român ºi de garant al
independen
þei naþionale ºi al integritãþii teritoriale a þãrii ºi
autoritatea guvernamental
ã, având ca funcþie principalã asigurarea înfãptuirii
politicii
interne ºi externe a þãrii ºi exercitarea conducerii generale
a administra
þiei publice. În raport cu specificul ºi nivelul de
competenþã unele autorit
ãþi sunt centrale (Parlamentul, Guvernul) sau locale
(Consiliul local,
Primãria).
Sub aspect funcþional-relaþional autoritãþile publice sunt
rezultatul
unui proces în mai multe etape. Într-o primã etapã corpul
electoral alege
prin sufragiu universal, egal, direct, secret ºi liber exprimat
membrii
celor douã camere ale parlamentului.
Ca urmare a constituirii unei noi majoritãþi parlamentare
ºi în conformitate
cu procedurile constituþionale Preºedintele intervine într-o
a
doua etapã prin desemnarea unui candidat pentru funcþia
de Prim-ministru.
A treia etapã constã în investirea Guvernului de cãtre
Parlament în
ºedinþã comunã a celor douã Camere prin acordarea
votului de încredere.
Dacã votul de învestiturã a fost acordat Preºedintele
procedeazã
la numirea Guvernului.
Alte relaþii privesc revocare din funcþie. Parlamentul, în
ºedinþa comun
ã a celor douã Camere, poate suspenda din funcþie
Preºedintele
României în cazul sãvârºirii unor fapte grave prin care
încalcã prevederile
Constituþiei. Parlamentul poate, de asemenea, sã cearã
trimiterea
în judecatã a Preºedintelui pentru înaltã trãdare. În ce
priveºte guvernul
Parlamentul poate face uz de o procedurã opusã votului de
încredere,
moþiunea de cenzurã, prin care, în condiþiile acceptãrii ei
prin vot, se retrage încrederea acordatã Guvernului. Atât
votul de încredere,
cât ºi moþiunea de cenzurã, pot fi rezultatul deliberat al
acþiunii guvernamentale
exprimate prin angajarea rãspunderii în faþa Camerei
Deputa
þilor ºi a Senatului, asupra unui program, a unei declaraþii
de politicã
generalã sau a unui proiect de lege.
Un alt aspect important ºi controversat al relaþiilor
instituþionale îl
reprezintã delegarea legislativã. Parlamentul poate decide,
printr-o lege
specialã de abilitare, delegarea legislativã în favoarea
Guvernului.
La rândul sãu Guvernul interacþioneazã cu Parlamentul
prin câteva
mijloace specifice: exercitã dreptul la iniþiativã legislativã;
poate solicita
delegarea legislativã pentru emiterea de ordonanþe ºi
trebuie sã
solicite aprobarea Parlamentului pentru ordonanþele de
urgenþã emise;
poate .provoca. un vot de încredere implicit sau o moþiune
de cenzurã,
angajându-ºi rãspunderea în faþa Parlamentului; poate
solicita Parlamentului
adoptarea unor proiecte de legi în procedurã de urgenþã;
membrii
Guvernului au acces la lucrãrile Parlamentului
Între cele douã Camere existã relaþii caracteristice
reglementate prin
regulamente speciale: organizarea unor ºedinþe comune;
transmiterea
proiectelor de legi ºi a propunerilor legislative de la o
Camerã la cealaltã
în vederea dezbaterii ºi eventualei lor adoptãri;
constituirea comisiei
paritare pentru declanºarea proceduri de mediere, atunci
când una din
Camere adoptã un proiect de lege sau o propunere
legislativã într-o
redactare diferitã de cea aprobatã de cealaltã Camerã.
De asemenea, între Preºedintele Republicii ºi Guvern sunt
stabilite
forme specifice de interacþiune: Preºedintele poate
consulta Guvernul cu
privire la probleme urgente ºi de importanþã deosebitã; el
poate participa
la ºedinþele Guvernului, caz în care prezideazã acele
ºedinþe; Primulministru
contrasemneazã unele dintre decretele emise de
Preºedintele
României, angajându-ºi astfel propria rãspundere politicã.
§ 3. 2. GUVERNUL ÎNTRE PARLAMENT ªI
PREªEDINÞIE
Deºi problema separaþiei puterilor în stat are o istorie
lungã nu se
poate afirma cã s-a cristalizat o concepþie unitarã în
aceastã privinþã, cu
toate cã în practica statelor democratice principiul
funcþioneazã sub
diferite forme. Cele mai întâlnite critici acuzã
artificialitatea ºi datarea
teoriei în perioada luptelor împotriva absolutismului
monarhic al secolelor
XVII-lea ºi al XVIII-lea. Pentru aceºti .puriºti. nu se poate
susþine
existenþa în realitatea politicã a statelor a diferenþierii
între puteri.
Unitatea de esenþã a puterii, definitã a fi de naturã politicã,
în virtutea
teoriei cã politicul îºi manifestã preeminenþa în raport cu
celelalte
aspecte ale guvernãrii statelor, fiind la baza actului
legiferãrii ºi putând
controla acþiunile justiþiei, este consideratã a fi
reprezentatã de posibi litatea de a obþine de la o persoanã
sau un grup de persoane o reacþie
scontatã, fie cã aceasta este acceptatã sau impusã. Ca
urmare, separaþia
puterilor nu ar porni de la un fapt real, ci ar urmãri
limitarea abuzurilor
ºi controlul relativ al acþiunii guvernelor.
În fapt, noþiunea de putere politicã este o abstracþie, o
construcþie
lingvisticã care denumeºte o serie de acþiuni
individualizate de influen
þare a diferitelor persoane, grupuri sau a colectivitãþii.
Avem de a face
nu cu o putere, ci cu puteri de tipuri de intensitãþi diferite:
puterea de a
emite legi, puterea de a executa legi, puterea de a iniþia
proiecte de legi,
de a numi, de a elabora ordonanþe ºi hotãrâri etc.
În mãsura în care aceste puteri sunt precis definite, astfel
încât sã
nu conþinã ambiguitãþi sau concepte vagi, ºi sunt
repartizate la institu
þii ºi autoritãþi diferite, astfel încât fiecare sã deþinã puteri
de o intensitate
egalã, se poate stabili un echilibru între puteri, evident
instabil
ºi legat de persoanele care îl deþin. Posesorii acestor puteri
devin
purtãtorii unor interese specifice care au drept consecinþã
comportamente
distincte ºi duc la exercitarea unui anumit control asupra
posesorilor
altor tipuri de puteri cu care intrã în concurenþã.
Atunci când persoanele investite cu putere dovedesc
slãbiciuni sau
pot fi supuse presiunilor sau ºantajelor, interesul specific
este înlocuit
cu dorinþa de conservare ºi, evident, puterea în cauzã se
diminueazã,
apãrând astfel un dezechilibru. Însã atâta vreme cît asupra
limitelor impuse
prin convenþie juridicã nu se intervine, pericolul de
cronicizare a
abuzului de putere este remediabil. În centrul
preocupãrilor privind controlul
puterilor s-a aflat de la început guvernul, care prin
pârghiile sale
coercitive, se dovedeºte a fi cel mai predispus spre exces.
Adepþii acord
ãrii unor puteri sporite guvernelor incrimineazã în special
riscul crizei
de autoritate ºi al apariþiei dezordinilor, pe când adversarii
acestora au
în vedere excesul ºi abuzul ce pot apare, datoritã naturii
corupãtoare a
puterii, în acþiunea de guvernare. În subsidiar,
divergenþele în aceastã
privinþã pornesc de la o evaluare eticã a naturii umane de
o manierã bivalent
ã, considerându-se fiinþa umanã fie cu precãdere bunã, fie
în mod
irevocabil înclinatã spre rãu.
În teoria clasicã a separaþiilor puterilor în stat, puterile
guvernamentale
sunt reunite în noþiunea de Executiv, care ar defini puterea
de
a pune în aplicare, de a .executa. legislaþia. Termenul de
Executiv nu
este pe deplin satisfãcãtor deoarece organele politice,
denumite astfel,
altele decât Parlamentul sau organele judecãtoreºti nu se
mãrginesc
doar la a executa legile, ci asigurã direcþia generalã a
politicii statutului,
potrivindu-li-se termenul de guvernanþi, pe când
parlamentul asigur
ã mai degrabã o funcþie de control ºi delimitare. Practic,
pentru cazul concret al României, existã douã categorii de
guvernanþi: Preºedintele ºi Guvernul, între aceste douã
autoritãþi exist
ând o anumitã dualitate care face ca regimul politic
românesc sã fie
definit ca unul semiprezidenþial, deoarece ºeful statului nu
are doar
un rol pur onorific, ci puteri reale pe care le poate exercita
în raport cu
Parlamentul prin intermediul mesajelor, prin posibilitatea
dizolvãrii
camerelor legislative, în raport cu Curtea Constituþionalã
prin numirea
unui numãr de judecãtori ai acesteia, în raport cu
Guvernul sau
împreunã cu acesta, precum ºi prin dreptul de a recurge la
referendum.
Pe de altã parte, în mãsura în care precedentul constituit
de simultaneitatea
alegerilor legislative ºi prezidenþiale din septembrie 1992
devine cutumã, iar repetarea experienþei în 1996 ºi 2000
întãreºte
aceastã ipotezã, posibilitatea ca între Preºedinte ºi grupul
majoritar din
cele douã Camere sã existe afinitãþi politice ºi interese
comune este crescut
ã. Pot apare deci influenþe fie dintr-o direcþie, fie din alta,
în funcþie
de conjunctura politicã ºi de raportul de forþe. Guvernul
devine astfel
rezultatul voinþei comune a Preºedintelui ºi Parlamentului
ºi este de
presupus cã doar cu greu ºi-ar putea exercita mandatul
fãrã încrederea
ªefului Statului.
§ 3. 3. ALCÃTUIREA ªI MODUL DE FUNCÞIONARE A
GUVERNULUI
Conform Constituþiei României din 1991 Guvernul
reprezintã, împreun
ã cu Parlamentul, Preºedinþia, administraþia publicã ºi
autorit
ãþile judecãtoreºti o autoritate publicã. Activitatea ºi
alcãtuirea Guvernului
României se bazeazã pe reglementãrile constituþionale ºi
pe
Legea 37/1990 la care se adaugã Hotãrârile de Guvern ce
completeazã
structura acestuia.
Guvernul este alcãtuit din Primul-Ministru, miniºtri de
stat,
miniºtrii ºi secretari de stat, membri ai Guvernului. Este
vorba de un
organ colectiv, deoarece puterea de decizie a Guvernului se
exercitã sub
formã colectivã în cadrul ªedinþelor de Guvern. Legea
37/1990 defineºte
Guvernul ca .organ central al puterii executive, care
exercitã, în conformitate
cu legea, administraþia publicã pe tot teritoriul þãrii..
ªedinþa de
Guvern este funcþia guvernamentalã cea mai importantã
juridic,
deoarece reprezintã cadrul în care se dezbat ºi se decid
ordonanþe ºi
hotãrâri guvernamentale. O serie de puteri ale Guvernului
nu pot fi
exercitate decât în ºedinþele de Guvern sau ca urmare a
deliberãrilor
din acestea: aprobarea proiectelor de legi, ordonanþe sau
hotãrâri, autorizarea
Primului Ministru de a angaja responsabilitatea
Guvernului
în faþa Parlamentului. În sens larg, prin ºedinþa
Guvernului se exercitã puterile atribuite
acestuia prin Constituþie, exceptând cazurile în care existã
alte dispozi
þii. Articolul 6 al Legii 37/1990 stipuleazã ca obligatorie
prezenþa a cel
puþin jumãtate plus unu din membrii Guvernului pentru a
se putea
exercita funcþia de decizie colectivã.
Miniºtrii au putere de decizie personalã asupra
departamentului
ministerial pe care îl conduc. Dar, politic vorbind, ei aplicã
în sectorul lor
deciziile luate de ansamblul Guvernului. Dealtfel, o
influenþã politicã real
ã au mai ales miniºtrii membri ai Biroului Executiv. Biroul
Executiv al
Guvernului are ca obiectiv rezolvarea operativã a unor
probleme curente
ale guvernãrii ºi urmãrirea punerii în aplicare a
dispoziþiilor guvernamentale,
fiind compus din Primul Ministru, miniºtrii de stat,
miniºtrii
de finanþe, de interne, al apãrãrii ºi de justiþie
Primul Ministru este ºeful real al Guvernului, în acest
punct prevederile
Constituþiei fiind foarte clare, afirmând cã acesta .conduce
Guvernul
ºi coordoneazã activitatea acestuia.. ªeful Guvernului
convoacã
ºi prezideazã ºedinþele Cabinetului66 ºi ale Biroului
Executiv, semneazã
ordonanþele ºi hotãrârile aprobate în timpul dezbaterilor,
contrasemneaz
ã decretele prezidenþiale când este cazul. Dacã Preºedintele
þãrii
asistã la ºedinþele de Guvern (nu ºi la cele ale biroului
executiv), atunci
acesta prezideazã automat deliberãrile.
Din perspectiva importanþei funcþiilor în stat, Primul
Ministru
urmeazã imediat dupã Preºedintele republicii, preºedintele
Senatului ºi
preºedintele Camerei Deputaþilor. Ca influenþã, urmeazã
în ierarhia guvernamental
ã miniºtrii de stat, care sunt însãrcinaþi cu coordonarea
activit
ãþii anumitor domenii, fãrã a ocupa în mod obligatoriu un
portofoliu
ministerial. În cazul în care un ministru de stat dirijeazã
un departament
ministerial, acesta are un rang ºi o autoritate superioare
ministerului
pe care îl conduce.
Titulatura funcþiilor în cadrul Guvernului variazã ºi
exprimã priorit
ãþile politice ale fiecãrui prim ministru ºi sprijinul pe care
acesta îl
poate revendica. Este grãitoare în aceastã privinþã
dublarea funcþiei de
Ministru de Stat cu un portofoliu.
Independenþei totale a Preºedintelui faþã de Parlament ºi
faþã de Guvern
i se opune dependenþa relativã a Guvernului în raport cu
aceste
douã autoritãþi publice, care împreunã au roluri specifice
în numirea sau
în revocarea cabinetului. Preºedintele desemneazã
candidatul la funcþia de Prim Ministru, iar acesta
alcãtuieºte Guvernul, de presupus nu fãrã
o prealabilã consultare a ªefului statului. Dar atât
Preºedintele, cît ºi
Primul Ministru au o libertate de alegere limitatã de
acordarea încrederii
de cãtre Camerele legislative, astfel cã atât nominalizarea
Premierului,
cît ºi alcãtuirea Guvernului trebuie sã fie susceptibile de a
primi
acordul majoritãþii deputaþilor ºi senatorilor.
Revocarea Guvernului este consecinþa unui vot de
neîncredere al
parlamentului, rezultat al unei moþiuni de cenzurã depusã
de cel puþin
o pãtrime din senatori ºi deputaþi (art. 112 al Constituþiei),
sau ca urmare
a angajãrii rãspunderii de cãtre Guvern asupra
programului sãu,
a unei declaraþii de politicã generalã sau a unui proiect de
lege
(art. 113).
În cazul în care moþiunea de cenzurã este votatã ori dacã
Guvernul
nu a mobilizat votul majoritatãþii asupra textului pentru
care ºi-a angajat
responsabilitatea, Primul Ministru va prezenta demisia sa
preºedintelui,
care va angaja consultãri în vederea alcãtuirii unei noi
echipe
guvernamentale.
Preºedintele poate cere Parlamentului un nou vot de
încredere
asupra Guvernului ºi dacã cele douã camere resping de cel
puþin douã
ori cererea de investire, se poate recurge la dizolvarea
acestora (art. 89).
Prin ameninþarea cu dizolvarea, ªeful Statului ar putea
obþine sprijinul
majoritãþii parlamentarilor, dar în condiþiile în care
aceºtia sperã în
alegeri legislative favorabile ºansele de menþinere a
Guvernului dincolo
de data validãrii scrutinului sunt nule.
Cât priveºte incompatibilitãþile, poziþia de membru al
Guvernului nu
poate fi deþinutã în cumul cu o altã funcþie publicã de
autoritate (except
ând pe cea de membru al Parlamentului) ºi, de asemenea,
cu o funcþie
de reprezentare profesionalã salarizatã în cadrul
organizaþiilor cu scop
comercial.
§ 3. 4. RAPORTURILE DINTRE GUVERN ªI
PREªEDINTE
În afara acestor puteri, care sunt exercitate în comun de
Preºedinte
ºi de Parlament în raport cu Guvernul, între ªeful statului ºi
echipa guvernamental
ã existã o serie de legãturi care fac ca dualitatea dintre
aceste douã categorii de guvernanþi sã se estompeze în
anumite privinþe,
iar în altele sã genereze ambiguitãþi. Aceste legãturi iau
forma, în general
a relaþiilor dintre Preºedinte ºi Primul Ministru, ultimul
având drept
de contrasemnãturã asupra unora din decrete
prezidenþiale, ceea ce implic
ã o serie de puteri comune în domeniul politicii externe,
apãrãrii na-
þionale, în acordarea graþierii sau conferirea decoraþiilor
ºi a titlurilor
de onoare. Conform articolului 87 din Constituþie
Preºedintele are prioritate
în ceea ce s-ar putea defini ca domeniul sãu rezervat
politica ex ternã, apãrarea naþionalã ºi ordinea publicã.
Practicarea efectivã a acestor
puteri se loveºte însã de tipul de sprijin pe care Preºedintele
îl poate
revendica. Existenþa majoritãþii prezidenþiale asigurã
preºedintelui o
largã marjã de manevrã, pe câtã vreme coabitarea
absolutã sau relativã
îi limiteazã sfera de influenþã. Deºi nu este prevãzutã în
textul constitu
þional majoritatea prezidenþialã pe care ªeful statului se
poate baza
în Parlament permite exercitarea unei largi influenþe
politice. Coabitarea
absolutã presupune cã majoritatea guvernamentalã este
compus
ã din reprezentanþii curentelor adverse Preºedintelui care
astfel nu
beneficiazã de nici un suport parlamentar, pe când
coabitarea relativã
este rezultatul unei coaliþii guvernamentale din care fac
parte ºi concuren
þi sau adversari politici ai ªefului statului.
Preºedintele reprezintã statul în relaþiile externe ºi, în
aceastã calitate,
el încheie tratate internaþionale care au fost negociate
anterior de
Guvern prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe
sau a altor departamente
interesate, ºi sub rezerva ratificãrii lor de cãtre Parlament.
La propunerea Primului Ministru Preºedintele acrediteazã
sau recheam
ã reprezentanþii diplomatici ai României sau înfiinþeazã,
desfiinþeazã
ºi stabileºte statutul misiunilor diplomatice din strãinãtate.
În calitatea
sa de comandant al forþelor armate ºi de preºedinte al
Consiliului
Suprem de Apãrare a Þãrii, ªeful statului are o serie de
atribuþii militare
pentru realizarea cãrora colaboreazã cu Premierul, care
este totodat
ã ºi vicepreºedintele acestui organism.
Primul Ministru are drept de contrasemnãturã în
problema mobiliz
ãrii parþiale sau generale a armatei, care în cazuri
excepþionale va fi
supusã ulterior aprobãrii Parlamentului, dar nu la mai
mult de 5 zile de
la luarea deciziei. Sunt de asemenea supuse contrasemnãrii
mãsurile
luate în caz de agresiune armatã pentru respingerea
agresorului. ªi tot
în domeniul militar, Premierul contrasemneazã decretele
privind acordarea
gradelor de mareºal, general sau amiral.
În afara procedurii de numire a Guvernului, în urma
votului de încredere
al Parlamentului, preºedintele este investit ºi cu dreptul de
a
numi, în caz de remaniere guvernamentalã sau de vacanþã
a postului,
la propunerea Primului Ministru, pe unii membrii ai
Cabinetului (art.
85 al Constituþiei). Dupã cum au dovedit remanierile
guvernamentale
de dupã august 1993 ale guvernului Vãcãroiu, ca ºi cele din
decembrie
1997 sau ianuarie 1999 asupra acestui punct existã
divergenþe de opinie
alimentate de prevederile ambigue privind interimatul
funcþiei de ministru
ale art. 106, alin 3, cumulat cu art. 105 din Constituþie,
care dupã
unii, ar putea fi interpretat în sensul cã, în urma revocãrii,
la propunerea
ªefului Guvernului, ar urma sã se exercite un interimat de
45
de zile. Disputa a fost în general soluþionatã în sensul art.
85, care
prevede cã Premierul poate propune ºi Preºedintele poate
numi mi niºtrii în caz de remaniere, fãrã a mai consulta
Parlamentul, urmând ca
în alte cazuri sã se stabilesc interimatul funcþiei (demisie,
incompatibilitate,
pierderea drepturilor electorale, deces etc.). În decembrie
1997
tendinþa paralmentaristã a fost mai puternicã remanierea
guvernului
Ciorbea implicând ºi o etapã de consultare a legislativului.
Dar acest
interludiu ce pãrea sã indice o scãdere a influenþei
prezidenþialiste s-a
încheiat în ianuarie 1999, când numirea ca Ministru de
Interne a lui
Constantin Dudu Ionescu s-a fãcut, în condiþii de urgenþã,
fãrã consultarea
Parlamentului. Implicit s-a întãrit tendinþa de
prezidenþializare
a regimului politic românesc.
Preºedintele poate consulta Guvernul în probleme de
urgenþã sau de
importanþã deosebitã, însã nu rezultã cã pot fi impuse prin
aceasta
soluþii cu caracter obligatoriu echipei guvernamentale.
Atât prin dreptul
de consultare, cît ºi prin prezidarea ºedinþelor de Guvern
la care este
prezent, ori prin sprijinul oferit în cazul unui vot de
neîncredere, se exprim
ã posibilitatea ªefului statului de a influenþa indirect
acþiunile sau
deciziile guvernamentale.
§ 3. 5. RAPORTURILE GUVERNULUI CU
PARLAMENTUL
Parlamentul îºi manifestã în raport cu activitatea
guvernamental
ã atribuþiile sale de control ºi de delimitare, deºi între cele
douã
autoritãþi publice partenariatul este mai degrabã regula,
acordul între
actul de decizie guvernamental ºi sprijinul majoritãþii
parlamentare
fiind destul de des.
Membrii Guvernului pot asista la ºedinþele celor douã
Camere,
prezenþa devenind obligatorie atunci când existã o
solicitare în acest
sens legatã de interpelãrile parlamentarilor sau de
informaþiile ºi documentele
cerute de plenul adunãrilor ori de comisiile parlamentare.
Cererile de informare sau interpelãrile sunt trimise celor
interesaþi prin
intermediul aparatului de lucru al ministerului sau
secretariatului de
stat pentru relaþia cu parlamentul. În ceea ce priveºte
interpelãrile
privind direcþia generalã a politicii Guvernului, rãspunsul
este de competen
þa Premierului.
În teorie, un Guvern îºi poate exercita atribuþiile pe
parcursul unei
legislaturi parlamentare, dar în practicã puþine guverne
reuºesc acest
lucru. Una din modalitãþile cele mai utilizate pentru
înlãturarea guvernelor,
ori pentru uzarea lor este moþiunea de cenzurã, care poate
fi ini
þiatã în legãturã cu anumite aspecte ale politicii
guvernamentale sau
ca urmare a angajãrii rãspunderii . procedurã prin
intermediul cãreia
Primul Ministru cheamã la ordine parlamentarii
majoritãþii în cazul
unor diferende în probleme considerate vitale pentru linia
politicã a cabinetului. Formã a luptei parlamentare dintre
majoritate ºi opoziþie, moþiunea
de cenzurã reuºeºte foarte rar sã determine cãderea
guvernelor,
dar slãbeºte poziþia acestora în faþa partenerilor de
coaliþie, a sindicatelor
sau a opiniei publice. În cazul regimurilor multipartidiste,
cum
este situaþia în România, majoritãþile sunt rezultatul
coalizãrii pe
bazã principalã sau de oportunitate a mai multor grupãri
politice, iar
moþiunile de cenzurã sunt modalitãþi tactice de evaluare a
solidarit
ãþii ºi gradului de cooperare dintre partidele parlamentare
majoritare.
Pentru a se limita numãrul de ºocuri ce pot fi resimþite de
echipele guvernamentale eterogene ale coaliþiilor,
moþiunile de cenzur
ã nu pot fi iniþiate decât o singurã datã pe parcursul unei
sesiuni
parlamentare de cãtre aceiaºi semnatari (art. 112 al
Constituþiei). În
practica parlamentarã româneascã s-a manifestat ca
modalitate auxiliar
ã cenzurii utilizarea moþiunii simple sau a moþiunii de
cenzurã
iniþiatã în cadrul sesiunilor extraordinare.
Puterea de iniþiativã legislativã este împãrþitã între
Guvern, cele
douã Camere sau cel puþin 250000 de cetãþeni, dar în
realitate, ea
este exercitatã în cvasitotalitate de cãtre Cabinet. Pentru
introducerea
proiectelor de lege pe ordinea de zi a Camerelor, în funcþie
de
prioritãþile Guvernului, este abilitat responsabilul pentru
relaþia cu
Parlamentul (în funcþie de conjuncturã ministru sau
secretar de stat,
ceea ce demonstreazã diferita abordare a relaþiei cu
Parlamentul în
funcþie de contextul politic). Cel mai curent reproº care se
adreseazã
Parlamentului este legat tocmai de ritmul redus de
adoptare a proiectelor
de lege, dar Parlamentul este un organ deliberativ ºi dacã
atunci când este ales între alternative limitate majoritãþile
pot fi
frecvente, .când numãrul de opþiuni este mare nu existã
nici un motiv
sã se formeze o majoritate în favoarea fiecãreia dintre
ele.67. Deciziile
de tip majoritar nu sunt cele mai potrivite pentru astfel de
situaþii,
deoarece consensul este, dacã nu imposibil, în orice caz
greu de realizat.
Slaba productivitate legislativã este argumentul invocat
pentru
abilitarea Guvernului de a emite ordonanþe. În fond este
vorba de o
manierã prin care Parlamentul încearcã sã eludeze o parte
din responsabilitatea
sa în probleme în care costul politic este mare ºi
repercusiunile
asupra proximelor alegeri pot fi nefavorabile. Constituþia
României, la art. 114, stabileºte posibilitatea emiterii de
ordonanþe ca
urmare a votãrii unor legi speciale de abilitare, sau a
ordonanþelor de
urgenþã emise în cazuri excepþionale, care intrã în vigoare
dupã
depunerea lor spre aprobare la Parlament. Delegarea
legislativã prin abilitarea Guvernului de a emite ordonanþe
are o valabilitate restr
ânsã la o perioadã strict delimitatã, ordonanþele având
putere pânã
la împlinirea termenului de abilitare, dacã la aceea datã nu
au fost
aprobate de Parlament. Procedura ordonanþelor a fost
folositã încep
ând cu guvernul Stolojan, continuând cu guvernele
Vãcãroiu, Ciorbea,
Vasile ºi Isãrescu din motive de eficienþã a activitãþii
guvernamentale.
Împotriva acestor practici a fost invocat art. 85 alin 1 al
Constitu
þiei în Parlamentul este desemnat drept unica autoritate
legiuitoare
a þãrii. Conform acestui punct de vedere, legiferarea prin
parlament trebuie sã constituie regula, iar cea prin
ordonanþe excep
þia. Obiecþia are ca temei temerea cã Guvernul s-ar putea
transforma
într-un organ de planificare economicã ºi legislativã.
Pericolului
scãpãrii de sub control a echipelor guvernamentale din
motive de
optimizare a activitãþii lor i se poate contrapune .delegarea
doar a
atribuþiilor legate de detalii.68, problemele de principiu
fiind rezervate
dezbaterilor parlamentare.
Practica guvernãrii dupã 1997 a transformat ordonanþa de
urgen
þã într-o situaþie curentã. Aceastã procedurã a limitat în
mod categoric
influenþa Parlamentului, subliniind în fapt rolul
determinant al
partidelor politice, reprezentate atât în cele douã Camere
cât ºi în Guvern,
în definirea practicilor politice. În fapt locul ºi rolul
partidelor
politice a crescut permanent în cadrul regimului politic
românesc, voluntarismul
liderilor reprezentaþi în Guvern imprimând un caracter
guvernamentalist actului guvernãrii ºi inducând o situaþie
conflictual
ã între instituþia guvernamentalã ºi cea prezidenþialã.
În regimul politic ºi constituþional inaugurat de
Constituþia din
1991 Guvernul are puteri însemnate, deºi limitate prin
controlul parlamentar
ºi influenþa prezidenþialã, care fac ca responsabilitatea
acestuia
în conturarea liniei generale a politicii statului sã fie de
primã
importanþã.
Raportul de forþe la nivelul coaliþiei majoritare ºi
conjuncturile
politice, economice sau sociale fluide pot influenþa
echilibrul puterilor
prin stabilirea unui grad de dependenþã crescutã sau
favorizând unele
dezechilibre între diverºi posesori ai puterilor ºi între
instituþiile pe
care aceºtia le reprezintã, cu accent pe relaþia
Parlament.Guvern.
Rolul Preºedintelui, important în impunerea unei linii
politice
generale datoritã alegerii sale prin vot universal dar ºi
puterile acordate
acestuia prin Constituþie, conferã posibilitatea implicãrii,
în situa
þii delicate, în susþinerea uneia sau alteia din pãrþi. Dar
arbitrul absolut
în ultimã instanþã ar trebui sã fie cetãþeanul, conºtient de
interesul
sãu ºi de forþa implicitã a votului liber exprimat.

3. 6. TIPOLOGII ALE REGIMURILOR POLITICE ÎN

EUROPA
CENTRALÃ DUPÃ 1989.
Revoluþiile europene din 1989 au fost, în primul rând, un
fenomen
central european, atât datoritã ariei de pornire, cât ºi
datoritã consecin
þelor, a cadrului de referinþã pe care îl vor reprezenta
pentru evaluarea
procesului revoluþionar. Dealtfel cele trei state care vor fi
primele
laboratoare ale tranziþiei spre regimurile democratice,
Polonia, Cehoslovacia
ºi Ungaria, au avut o serie de experienþe antitotalitare care
vor converge
spre afirmarea unei specificitãþi a tranziþiei spre
democraþie ºi
economia de piaþã. Revoluþia ungarã din 1956, .primãvara
praghezã. din
1968 ºi .Carta 77., miºcãrile studenþeºti ºi muncitoreºti din
Polonia în
1968-1969, KOR-ul ºi apoi Solidaritatea stau mãrturie
despre respingerea
modelului comunist în cele trei state. Am putea, deci, vorbi
despre
un model central european al tranziþiei? Trilaterala de la
Viºegrad pãrea
sã ducã spre o asemenea concluzie. Procesele de integrare
în NATO ºi în
Uniunea Europeanã indicã o vizibilã preferinþã pentru
aceste state. Integrarea
în douã viteze este o realitate care pune o linie de
separaþie, mai
mult sau mai puþin precisã, între cele trei state ºi restul.
Democraþia, regim a cãrui stabilitate ºi beneficii sunt
evidente în occidentul
european ºi în SUA, a constituit referinþa revoluþiilor din
1989.
Între diferitele modele de urmat selecþia putea sã se facã în
funcþie de
proximitatea geograficã, de istoria comunã, dar ºi de
tradiþiile institu
þionale de la care Polonia, Cehia, Ungaria ºi România se
puteau revendica.
Primul criteriu, proximitatea geograficã ºi istoria comunã
ar eviden
þia existenþa unui model de regim politic central european.
Existã
însã un model de regim politic central european? ªi mai
ales existã o Europ
ã Centralã definibilã politic?
Europa Centralã este un concept ce revine periodic, mai ale
în ceea
ce am putea considera momentele de crizã ale regiunii69.
Revoluþia de
la 1848 ar fi un astfel de moment de crizã în care, incipient,
ideea de Europa
Centralã s-a manifestat într-un context impropriu, în care
emergen
þa naþiunii ca entitate culturalã ºi politicã s-a dovedit un
obstacol
real. Anul 1989 ar fi un alt moment important în evoluþia
ideii de Europ
ã Centralã.
Conceptul de Europã Centralã se poate revendica de la
douã tradiþii
diferite, cea mai recentã ducând cu gândul al
pangermanismul începutului
de secol al XX-lea, cea de a doua la tradiþiile
multiculturalismului
Imperiului Habsburgic70. Oricare ar fi tradiþia
revendicatã, rolul
elementului german este esenþial. Construcþia unei noi
Europe Centrale nu s-a fãcut însã, din punct de vedere
politic, urmând modelul central
european care ar fi trebuit sã fie, în mãsura în care
considerãm Austria
ºi Germania ca pãrþi esenþiale ale acestuia, federalist. Dar
federalismul
a suferit în aceastã parte a Europei eºecuri importante;
Iugoslavia, cu
rãzboiul de secesiune este exemplul tragic, Cehoslovacia, cu
divorþul de
catifea din 1993, cel paºnic. Statul unitar este prevãzut în
constituþiile
Poloniei (art. 3 al Constituþiei poloneze din aprilie 1997:
.Republica
polonã este un stat unitar..) ºi Cehiei (art. 1 al Constituþiei
din 1992:
.Republica Cehã este un stat de drept suveran, unitar ºi
democratic fondat
pe respectul drepturilor ºi libertãþilor omului ºi
cetãþeanului..), iar
în Constituþia Ungariei (Constituþia din august 1949 a fost
modificatã
în octombrie 1989) nu existã nici o referire la forma
statului, fiind prev
ãzut doar cã .Republica Ungaria salvgardeazã libertatea ºi
puterea
poporului, suveranitatea ºi integritatea teritorialã a þãrii, ºi
frontierele
înregistrate în tratatele internaþionale.(art. 5). Ungaria
este de fapt un
stat unitar. Din acest punct de vedere România se
încadreazã în viziune
despre stat ce a fost consacratã prin noile constituþii
central europene
fiind tot un stat unitar (.România este stat naþional,
suveran ºi independent,
unitar ºi indivizibil., art. 1 al Constituþiei din decembrie
1991).
Schimbarea sau apariþia unui nou regim implicã
explicarea
fenomenelor constitutive ºi a evoluþiei unui proces.
Instituirea unui
regim politic presupune o perioadã de consolidare a cãrui
duratã variaz
ã în funcþie de particularitãþi. Prima etapã, cea a
construcþiei institu
þionale, este de altfel ºi cea mai dificilã, cea în care pot
apare, datoritã
flexibilitãþii regulilor ºi a neprecizãrii rolurilor, crize de
regim.
Un nou regim politic este rezultatul unei conjuncturi
(revoluþie, lovitur
ã de stat, restauraþie sau revizuire integralã a constituþiei)
ce va determina
transformarea instituþiilor ºi schimbãri sociale ce vor
evolua
spre forme stabile. În cazul statelor central europene
originea noilor
regimuri politice apare diversã, relevând experienþe ºi
soluþii particulare.
O ipotezã de lucru ar fi cea conform cãreia fondarea noilor
regimuri
s-ar datora revoluþiilor. Schimbarea regimului prin
revoluþie pune în discu
þie câteva caracteristici importante: acþiunea de înlocuire
a regimului
în funcþie în numele unei legitimitãþi noi, încarnate de
revoluþie; participarea
mulþimilor ce aspirã la a se identifica cu poporul ºi apelul
la violen
þã; minoritatea ce îºi asumã conducerea se legitimeazã în
consensul
majoritãþii privind înlocuirea regimului. Urmând în
continuare aceastã
ipotezã identificãm douã forme ce s-au manifestat în 1989
în statele ce
constituie obiectul comparaþiei: .revoluþiile de catifea. ºi
.revoluþia violent
ã.. Primul caz, cel al .revoluþiilor de catifea. s-ar aplica
Poloniei, Cehiei
ºi Ungariei, cel de-al doilea României. Ar fi totuºi exagerat
sã încadr
ãm schimbãrile politice din Ungaria în schema revoluþiei.
Evident revoluþia este un proces de lungã duratã ºi în acest
sens semnificaþiile
anului 1956 sunt importante pentru a explica
transformãrile din 1989,
dar în cazul Ungariei este vorba de fondarea noului regim
politic prin
revizuirea Constituþiei, ceea ce exclude aceastã þarã de la
modelul origin
ãrii noilor regimuri prin revoluþie. A vorbi despre
revoluþie prin lege ar
fi în acest caz un abuz de limbaj.
În Polonia ºi Cehoslovacia schimbarea regimului a
cunoscut fie formula
.mesei rotunde. care aduce mai degrabã cu o revizuire a
Constitu
þiei decât cu o revoluþie, fie .revoluþia de catifea.. Am
putea avea în
vedere sensul originar al termenului constituþie, respectiv
constituirea
poporului în putere. Delegitimarea comunismului a fost
atât de profund
ã încât elitele comuniste au urmãrit doar modalitãþi de
conservare
a influenþei ºi de a limita consecinþele directe care le-ar fi
putut afecta
interesele ºi poziþiile, ale schimbãrii de regim. Doar Cehia
cunoaºte din
aceastã perspectivã experienþa unei revoluþii.
ªi din punct de vedere al schimbãrii constituþionale
diferenþele între
cele douã state sunt evidente. Ungaria doar a modificat
Constituþia,
Polonia a recurs la modelul interimar al .Micii Constituþii.
din 1993 ce a
fost înlocuitã cu o constituþie aprobatã prin referendum
abia în aprilie
1997, pe câtã vreme Cehia a adoptat noua Constituþia în
1992, presatã ºi
de .divorþul. iminent de Slovacia.
În privinþa definirii instituþiilor ºi a puterilor atribuite
acestora
diferenþele sunt importante. Preºedintele Cehiei are
puterea de a dizolva
Camera Deputaþilor (art. 62, lit. c) ca ºi preºedintele
Poloniei care are
dreptul de a dizolva Seimul ceea ce atrage automat ºi
dizolvarea Senatului
(art. 98, al. 4). În cazul Ungariei preºedintele nu dispune de
puterea
realã de a dizolva parlamentul, aceasta fiind condiþionatã
de neacordarea
votului de încredere în Guvern (art. 28, al 3, lit. a ºi b).
Durata
mandatului prezidenþial în cele trei state este de 5 ani.
Modelul parlamentar variazã între monocameralism în
Ungaria ºi
bicameralism în Cehia ºi Polonia. Mandatul camerei
inferioare este
acelaºi în cele trei state, diferenþe apãrând în ce priveºte
durata mandatului
camerei superioare. În Polonia Seimul ºi Senatul au un
mandat
de 4 ani (art. 98, al 1), în Cehia Camera Deputaþilor are un
mandat de 4
ani (art. 16. al. 1), iar Senatul de 6 ani, o treime din
senatori reînnoindu-
se la fiecare 2 ani . dupã modelul Senatului Statelor Unite .
(art.
16. al 2), în Ungaria Parlamentul având un mandat de 4 ani
(art. 20. al.
1).
În România revoluþia, ca element fondator, a dat naºtere
unui regim
a cãrui osaturã instituþionalã a fost schiþatã pe 22
decembrie 1989. Problema
României se diferenþiazã în acest punct de a celor trei state
central
europene. Revoluþia violentã, ce a constituit specificitatea
cazului
românesc, îºi are originea în baza diferitã de la care
regimul comunist românesc s-a revendicat. Naþional-
comunismul a dus, încã din anii .60,
la o rãcealã a relaþiilor româno-sovietice. Cum procesele
din 1989 au fost
ºi consecinþe ale perestroikã-i ºi glastnost-ului
gorbacioviste, iar influen
þa sovieticã era scãzutã, tendinþele caracteristice perioadei
au lipsit
în România. Rigiditatea dictaturii lui Ceauºescu, ca ºi
naþionalismul
sãu, nu cunosc echivalent în celelalte state central
europene. Inexistenþa
dezbaterilor în interiorul partidul comunist, incapacitatea
acestuia de a
genera o cât de micã tendinþã reformatoare a dus la forma
violentã a
revoluþiei româneºti. Problema legitimitãþii guvernãrii în
România dupã
1989 a fost strâns legatã de interpretarea revoluþiei.
Juridic vorbind, România cunoaºte un regim intermediar,
caracterizat
prin alegerea directã a preºedintelui (art. 81 din
Constituþie) ce dispune
de câteva puteri importante (dizolvarea Parlamentului,
chiar dacã
limitatã la perioada desemnãrii Primului Ministru . art.
89 . ºi convocarea
referendumului prin care poate contracara hotãrârile
legislativului
. art. 90), dar ºi prin existenþa unui guvern responsabil în
faþa
Parlamentului (art. 108). Regimul intermediar, situat între
cel preziden
þial ºi cel parlamentar, numit de Duverger, caracterizare
însã valabil
ã mai ales pentru Franþa Republicii a V-a, semi-
prezidenþial, este însã
un hibrid care depinde de relaþiile de putere ce se stabilesc
între preºedinte,
guvern ºi partidul(partidele) majoritãþii parlamentare.
Acest tip
de regim poate glisa în funcþie de forþa partidelor spre un
regim parlamentar
de fapt, ca în Austria, sau spre un regim prezidenþialist,
cum a
fost cazul Franþei între 1958-1986 (pânã la prima
coabitare), 1988-1993,
sau între 1995-1997. Corespondenþa dintre preºedinte ºi
majoritatea
parlamentarã, pe fondul gradului de structurare a
partidelor, duce la
prezidenþialism, evident, în mãsura în care influenþa
preºedintelui
asupra partidului\lor majoritãþii este determinantã (cum
ar fi în Româ-
nia în perioada preºedinþiei Iliescu). Pe câtã vreme,
coabitarea implicã
parlamentarismul. Puterile pe care Constituþia le oferã
preºedintelui
României îi permit acestuia sã-ºi impunã, în anumite
condiþii, un candidat
la funcþia de prim-ministru ºi, în eventualitatea unui
conflict cu
Parlamentul sã recurgã la referendum. Raporturile
juridice dintre
Preºedinte, Parlament ºi Guvern sunt deci dependente de
relaþia
Preºedinte-partid(e) politic(e). Alegerile din 1996 au
conturat caracteristicile
sistemului de partide românesc. Cum nici un partid nu a
reuºit
un scor electoral de peste 30% sistemul de partide poate fi
considerat ca
un sistem de coaliþii de partide minoritare (inegale ca
pondere . cu o
dominantã PNÞCD, PDSR) ce îºi desfãºoarã activitatea pe
fundalul unui
pluralism polarizat.
Evaluarea criticã a guvernãrii poate induce însã schimbãri
mai ales
în sensul apariþiei unui partid dominant. Dar stabilitatea
sistemului de
partide românesc rãmâne încã incertã.
Eficienþa guvernãrii îºi gãseºte suportul în caracteristicile
regimului
politic. Sistemul de relaþii ce completeazã cadrul
constituþional
evolueazã direct proporþional cu structurarea actorilor
politici. Raportul
dintre partide ºi ºeful statului, stabilitatea instituþionalã ºi
influenþa
acestuia din urmã asupra vieþii politice sunt factori
importanþi în consolidarea
regimului politic.
Regimul politic explicã specificul organizãrii puterilor,
respectiv modul
de desemnare, competenþele, regulile juridice ºi politice
care constituie
cadrul raporturilor dintre ele.
Nu se poate vorbi despre un model al statului central
european care
sã fie comun ºi României. Dacã existã o similitudine în ce
priveºte ideea
statului unitar între statele central europene, o diferenþã
importantã nu
trebuie neglijatã; în cazul României este prevãzut ºi
caracterul naþional
al statului. Statul unitar este un model administrativ, pe
câtã vreme caracterul
naþional al statului trimite la alte dimensiuni decât cea
administrativ
ã (culturale, etnice, politice). Caracterul naþional al
statului
român nu poate fi supus modificãrilor constituþionale.
Constituþia din
1991 prevãzând la art. 148, al 1, .Dispoziþiile prezentei
constituþii
privind caracterul naþional, independent, unitar ºi
indivizibil al statului
român, forma republicanã de guvernãmânt, integritatea
teritoriului,
independenþa justiþiei, pluralismul politic ºi limba oficialã
nu pot face
obiectul revizuirii..
Fondarea noilor regimuri politice evidenþiazã diferenþe
importante
între cele patru cazuri examinate. Revoluþia, .violentã.
sau .de catifea.,
dar ºi revizuire constituþionalã, formele de emergenþã a
noilor regimuri,
fac dificilã susþinerea ideii unui model unic al schimbãrii
politice central
europene. Dacã în esenþã transformãrile ce s-au propagat
în lanþ,
conform teoriei dominoului, au condus spre un
deznodãmânt unic,
prãbuºirea comunismului, modurile concrete de realizare
au variat în
funcþie de specific. Iar modul în care se fondeazã un nou
regim are consecin
þe importante asupra legitimitãþii noilor instituþii ºi
asupra funcþion
ãrii acestora.
Nu existã un model central european nici în ceea ce priveºte
rolul ºi
forþa preºedintelui. Diferenþa nu constã doar în faptul cã
Polonia ºi
România cunosc alegerea directã a preºedintelui . ceea ce
conferã acestuia
o legitimitate crescutã . iar Cehia ºi Ungaria alegerea
acestuia de
cãtre parlament. În fond rolul preºedintelui nu este încã
clar delimitat
în nici unul din cazuri. Criza de guvern datoratã
scandalului de presã
privind finanþarea campaniei electorale a partidului
fostului premier Vaclav
Klaus, Forumul Democratic, a dezvãluit o nouã dimensiune
a
preºedinþiei lui Vaclav Havel. Dar preºedintele Cehiei nu
dispune de
sprijinul unui partid ºi, constituþional, o persoanã nu poate
fi aleasã în funcþia de preºedinte mai mult de douã ori
consecutiv. În Polonia, Lech Walesa a fost tentat sã
interpreteze de o manierã prezidenþialistã textul
.Micii constituþii. din 1993, ceea ce i-a atras critici din
partea foºtilor
aliaþi, iar eºecul sãu la alegerile prezidenþiale s-a datorat ºi
absenþei
unui partid care sã-i asigure un sprijin politic real.
Preºedintele României nu are o posibilitate realã de
dizolvare a parlamentului,
prevederile art. 89, al. 1 prevãzând condiþionarea
dizolvãrii
parlamentului de respingerea de cãtre acesta de douã ori în
60 de zile a
votului de încredere pentru formarea Guvernului, ceea ce
face posibilã
comparaþia cu Ungaria. Durata mandatului prezidenþial
este diferitã în
România (4 ani) faþã de celelalte trei state(5 ani). Puterea
preºedintelui
României nu constã în prerogativele sale. Din cele trei
elemente considerate
esenþiale pentru definirea sistemului politic
prezidenþialist,
alegerea directã a preºedintelui, alegerea prin scrutin
majoritar a parlamentarilor
ºi puterea realã de a dizolva Parlamentul71, în cazul
României doar prima condiþie este întrunitã. Influenþa
preºedintelui
României vine din poziþia sa în raport cu principalii actori
politici, cu
partidele.
Dacã din punct de vedere strict constituþional putem vorbi
despre
douã modele de regim politic specifice statelor analizate .
semipreziden
þial ºi parlamentar ., din perspectiva sistemului politic se
evidenþiaz
ã guvernamentalismul ºi prezidenþialismul. Rolul
partidelor politice
este determinant pentru construcþia instituþionalã. Modul
în care sunt
organizate, rolul liderilor în viaþa de partid, capacitatea
lor de a guverna
sunt elemente fãrã de care nu se poate analiza viaþa
politicã. În fond
parlamentarismul presupune supremaþia partidelor în
influenþarea
vieþii politice, iar disciplina de partid asigurã liderilor
posibilitatea de a
controla parlamentul. Orientarea liderilor de partid spre
funcþia de
preºedinte sau spre cea de prim ministru are consecinþe
asupra rolului
instituþiilor. Funcþionarea de exemplu, a regimului
semiprezidenþial
austriac ca un sistem guvernamentalist se datoreazã
orientãrii liderilor
de partide spre funcþia de cancelar, ceea ce face ca funcþia
de preºedinte
sã fie ocupatã de personaje secundare, ce nu dispun de
resurse reale
pentru influenþarea vieþii politice.
Guvernamentalismul dominã în acest moment statele
Europei Centrale
luate in discutie. Nu doar Cehia ºi Ungaria, dar ºi Polonia
dupã
alegerile parlamentare din 1997 corespund acestui model.
Puterile
preºedintelui Poloniei sunt mult diminuate de coabitarea cu
un guvern
de altã culoare politicã. Dar evoluþiile în interiorul unui
regim politic
sunt permanente. Rezultatã dintr-o anume configuraþie
politicã Constitu
þia nu poate trasa decât de o maniera generalã cadrul
regimului politic.
Alte variabile intervin în definitivarea fizionomiei unui
regim politic. Cultura politicã este o astfel de variabilã. Ea
îºi pune amprenta, de o
manierã indirectã, dar profundã, asupra regimului politic.
Neluarea ei
în consideraþie poate duce la separare între acþiunea
politicã ºi tendinþa
generalã a societãþii. Ori forþele politice care influenþeazã
funcþionarea
regimului sînt dependente de sistemul de atitudini ºi
comportamente
politice general acceptate. Dacã nu putem vorbi de o
Europã Centralã
din punct de vedere politic, dacã nu se poate identifica un
model de
regim politic, elementele de legãturã între aceste state
trebuiesc cãutate
în stratul profund, ºi de aceea stabil, al culturii politice, ca
ºi al culturii
în general.

CAPITOLUL IV
CADRUL SOCIO-POLITIC AL VIEÞII
INSTITUÞIONALE
§ 4. 1. SISTEME DE SELECÞIE ªI RECRUTARE A
PERSONALULUI
POLITIC. SISTEME ELECTORALE
Dezbaterea privind sistemul de vot este strâns legatã de
lãrgirea
democraþiei: problema sufragiului trimite la gradul de
democratizare,
dar chiar în cadrul sufragiului universal, sunt de
evidenþiat ratele
scãzute ale participãrii electorale. De altfel, tipul de sistem
electoral
adoptat poate influenþa atât sistemul de partide cât ºi
participarea
politicã.
Funcþionarea unui regim democratic nu depinde doar de
instituþiile
prin care se realizeazã diviziunea muncii între executiv ºi
legislativ, ci
ºi de un numãr de reguli formale ºi, deasemenea, de
proceduri informale
prin care actorii politici influenþeazã funcþionarea
regimului.
Depãºirea viziunii centrate exclusiv pe confruntarea pentru
cucerirea
ºi menþinerea poziþiilor de decizie presupune trecerea spre
o abordare
strategicã, profesionalizarea clasei politice, reforma
instituþiilor ºi
transformarea comportamentelor instituþionale,
consecinþe ale politicilor
de partid, câtã vreme acestora le revine sarcina de a
exercita puterea ºi
de a indica direcþia de dezvoltare.
Reprezentarea politicã depinde de aspecte tehnice precum
sistemul
electoral, sistemul de partide ºi de modul de formare a
guvernului. Crucial
pentru transformarea votului popular în reprezentare la
nivelul parlamentelor,
sistemul electoral influenþeazã constituirea sistemului de
partide, care, la rândul sãu determinã caracteristicile ºi
stabilitatea guvernelor.
Dilema majoritar . proporþional dominã disputa
referitoare la
transformarea sistemului electoral. Ambiguitatea
termenului uninominal,
preferat în discuþia publicã despre cel mai bun sistem
electoral, desemneaz
ã în fapt o procedurã majoritarã ce funcþioneazã dupã
formula
.câºtigãtorul ia totul.. Sistemul majoritar nu este însã doar
uninominal,
ci ºi plurinominal (de listã), putându-se aplica într-un tur
(ca în Marea
Britanie sau Statele Unite), sau în mai multe tururi, de
regulã douã (ca
în Franþa sau în România la alegerile prezidenþiale).
Permiþând apariþia unor majoritãþi stabile ºi deci a unor
guverne puternice acest sistem
duce însã la nereprezentarea acelui segment din electorat
care a votat
contra candidatului sau listei învingãtoare.
Mai democraticã decât sistemul majoritar reprezentarea
proporþional
ã permite o mai bunã reprezentare a stãrii de opinie a
electoratului
însã prezintã serioase inconveniente în ceea ce priveºte
stabilitatea ºi
autoritatea guvernelor. Apãrutã ca o reacþie la sistemul
majoritar la
sfârºitul secolului XIX-lea reprezentarea proporþionalã se
regãseºte
într-o formã sau în alta în mai toate statele europene, doar
Marea Britanie
ºi Franþa practicând formule majoritare. Efecte precum
multiplicarea
partidelor, ca ºi conservarea forþelor politice în paralele cu
apariþia
altora noi ce corespund altor diviziuni sociale sau culturale,
au dus la
apariþia sistemului coaliþiilor de guvernare ºi la
instabilitate guvernamental
ã (ca în cazul Italiei pânã în 1994). De aceea au fost
introduse o
serie de proceduri majoritare ce au moderat efectul
reprezentãrii propor
þionale absolute, de tipul pragului electoral sau al selectãrii
de cãtre
alegãtor a preferatului în interiorul listelor de partid.
Combinarea între cele douã sisteme electorale, majoritar ºi
propor
þional, a dus la apariþia sistemului mixt care poate rezolva,
într-o
manierã acceptabilã, atât problema reprezentãrii
minoritãþii în organele
legislative, cât ºi formarea majoritãþilor necesare
guvernãrilor stabile.
Dispunând de douã voturi, unul proporþional ºi unul
majoritar uninominal,
alegãtorul îºi poate manifesta sprijinul pentru interese
specifice, dar
poate cu ajutorul votului majoritar sã susþinã ºi curentele
majoritare.
Gradul în care diferã raportul dintre votul proporþional ºi
majoritar în
cadrul sistemului mixt diferenþiazã un sistem mixt
echilibrat în care 50%
din aleºi sunt desemnaþi prin reprezentare proporþionalã,
iar 50% prin
vot majoritar (cazul Germaniei), respectiv sistem mixt cu
preponderenþã
majoritarã sau cu preponderenþã proporþionalã.
Considerat ca o tehnicã de realizare a reprezentãrii
politice, sistemul
electoral este un factor important în reforma politicã,
influenþând modul
de recrutare a clasei politice ºi prin aceasta sistemul de
partide, ºi implicit,
stabilitatea ºi eficienþa guvernamentalã. Primã etapã
într.un proces
laborios, reforma recrutãrii politice nu se poate reduce
doar la modificarea
sistemului electoral, dar nici nu poate face abstracþie de
acesta. Un caz
exemplar îl constituie Italia unde, confruntatã, la începutul
deceniului X
al secolului al XX-lea, cu o crizã ce prezenta unele
similitudini cu situaþia
româneascã actualã, societatea italianã a impus, în
procesul de transformare
a vieþii politice, ca primã reformã, modificare sistemului
electoral.
Instaurarea celei de a doua Republici în Italia a fost
consecinþa unei cereri
sociale de asanare a politicii, afectatã de instabilitate
guvernamentalã,
clientelism ºi scandaluri de corupþie. Dupã 1994 alegerile
legislative italiene,
desfãºurate pe baza unui scrutin mixt, majoritar într-un
tur pentru 75% din locuri ºi proporþional pentru celelalte
25%, au ilustrat, pe de o
parte, mobilitatea sistemului de partide în faþa
constrângerilor la care
sunt supuse în procesul de trecere de la un sistemul
proporþional integral
la un sistem mixt cu preponderenþã majoritarã, pe de altã
parte, relativitatea
reformei electorale câtã vreme celelalte reforme nu au fost
îndeplinite.
Dacã stabilitatea guvernamentalã nu a urmat reformei
electorale,
media guvernãrii nedepãºind, dupã 1994, 1, 3 ani, trecerea
la practica alternan
þei la guvernare, într.o þarã în care 48 de ani (1946.1994)
permanen
þa la guvernare a fost regula, a deschis o nouã etapã în
democratizare
societãþii italiene ºi în reformarea sistemului politic ºi de
reprezentare.
Cheia succesului procesului de reformare a sistemelor de
recrutare
a clasei politice stã în capacitatea partidelor de a se
transforma, de a.ºi
reorganiza structura, ºi implicit de a înþelege corect ºi
responsabil rolul
dominant pe care îl au. Funcþionalitatea unui sistem de
partide depinde
de modul în care constrângerile electorale creeazã un
anumit spaþiu
politic, atât pentru organizarea sistemului concurenþial,
cât ºi din perspectiva
strategicã.
Departe de a fi un doar o simplã tehnicã, sistemul electoral
se raporteaz
ã la cultura sau culturile politice existente, cu care interac
þioneazã. Multipartidismul specific Europei continentale
nu este reflectarea
directã a sistemelor electorale (chiar dacã în Uniunea
european
ã sistemul proporþional este dominant, 11 din cele 15 state
aplicând
variante ale acestui model), ci dezvãluie tradiþii istorice,
specificitãþi sociale
ºi aspecte culturale care împreunã contribuie la
constituirea unui
sistem de partide.
Eficientizarea politicii ºi stabilitatea guvernãrii, efecte
vizate de partide,
nu sunt scopuri în sine, ci mijloace pentru ce se cer dublate
de democratizarea
raporturilor dintre guvernaþi ºi guvernanþi. Crizele
guvernamentale
din perioada 1997-2000 au ilustrat disfuncþionalitãþile
sistemului politic românesc ºi a dat o nouã dimensiune
dezbaterii, pânã
atunci mai degrabã teoreticã, asupra reajustãrii acestuia.
Unele din
soluþiile propuse pentru responsabilizarea clasei politice ºi
pentru consolidarea
majoritãþii necesare guvernãrii au vizat schimbarea
sistemului
electoral. Modificarea tipului de scrutin deºi necesarã, cel
puþin în ce
priveºte alegerea membrilor senatului, nu este ºi suficientã
pentru a realiza
o autenticã reformare a politicii româneºti. Apariþia
majoritãþii guvernamentale
stabile ºi raporturilor între instituþiile politice sunt
elemente
ale unei reforme ce trebuie sã urmãreascã eficientizarea
dar ºi
democratizarea reprezentãrii politice în România. Rolul
cetãþeanului,
influenþa sa, participarea politicã, nu creºte automat odatã
cu transformarea
sistemului electoral.
Aflatã în faþa examenului reformãrii sale, clasa politicã
româneasc
ã trebuie sã depãºeascã o serie de provocãri. Audienþa
scãzutã a par tidelor politice, lipsa de popularitate a
instituþiilor politice, dinamica
ºi aderenþa miºcãrilor antisistem, efectele ale crizei politice,
economice
ºi sociale indicã urgenþa unei reforme care trebuie sã fie în
primul
rând una a recrutãrii cadrelor ºi a reprezentãrii politice.
De capacitatea
de a da substanþã procesului de reformare a selecþiei
reprezentan
þilor ºi decidenþilor depinde structura viitoare a sistemului
de partide
românesc a cãrui importanþã în definirea practicilor
guvernamentale
ºi instituþionale este esenþialã. Trecerea spre un alt tip de
politicã este o prioritate nu doar a partidelor politice, ci a
societãþii
româneºti.
Dezbaterea privind modificarea legii electorale, dovedeºte
starea de
spirit a clasei politice. Dar o reformã nu afecteazã în acelaºi
fel diferitele
partide. Partidele mari, al cãror vot conteazã în ultimã
instanþã, vizeazã
modificãri minimale, mai ales în privinþa pragului
electoral. Astfel ar
putea fi limitat accesul în parlament al unor partide mai
mici, cu efecte
asupra reprezentãrii unor curente minoritare, dar nu mai
puþin legitime,
dar reforma partidelor ºi a relaþiei acestora cu societatea
nu s-ar
realiza, decât dacã, ipotezã puþin probabilã, ele însele ar fi
interesate.
Birocratizarea partidelor româneºti, fenomen normal, dar
cu consecinþe
asupra reprezentãrii democratice a intereselor se cere
contracaratã prin
forme de control cetãþenesc. O trecere bruscã la un sistem
electoral opus
celui actual, de facturã majoritar.uninominalã, nu
presupune ºi schimbarea
comportamentului electoral al alegãtorilor, iar
parlamentarul
poate eºua într.un localism lipsit de perspective. Formula
scrutinului
mixt . care întruneºte calitãþile celui majoritar ºi
proporþional, dar le
minimizeazã defectele . este adecvatã spaþiului politic
românesc, dar
ºi în acest caz rãmâne problema stabilirii circumscripþiilor
uninominale
este dificilã câtã vreme nu existã un consens al
principalelor partide.
Dar reforma sistemului electoral deºi necesarã, nu este ºi
suficientã pentru
a revigora viaþa politicã româneascã. Rãmâne de realizat
redefinirea
rolului cetãþeanului, marele absent al politicii româneºti.
Rolul tipului de sufragiu a fost considerat de Maurice
Duverger ca
putând defini .aproape o lege sociologicã.. El considera
cã .scrutinul majoritar
într-un tur tinde spre dualismul partidelor.72 iar .scrutinul
majoritar
în douã tururi sau reprezentarea proporþionalã tinde spre
multipartdism
..73 Aceastã clasificare a suferit mai ales în ultimele douã
decenii, din perspectiva studiilor empirice dar ºi dintr-o
perspectivã
metodologicã, criticile unei pãrþi a specialiºtilor74, dar, cu
amendamentele
de rigoare, ea rãmâne încã de actualitate. Unul din efectele
ce se sperã a fi produse de transformarea sistemului
electoral este, dacã nu bipartidismul, cel puþin
bipolarizarea vieþii
politice. Sistemul bipolar este regula în toate statele unde
funcþioneazã
sistemul majoritar uninominal într-un tur sau cu douã
tururi: în Marea
Britanie mai toate alegerile au permis degajarea unei
majoritãþi în
favoarea unui partid, fie ºi de trei locuri cum a fost cazul în
1974 cu
laburiºtii. În Franþa, dupã 1962, sub presiunea
bipolarizãrii provocate
de alegerile prezidenþiale, alegerile legislative au luat
forma unei înfrunt
ãri între stânga ºi dreapta, eliminând partidele
intermediare sau
obligându-le sã se alinieze. Dar bipolarizarea se manifestã
ºi în multe
state cu scrutin proporþional sau mixt. În Germania
competiþia este
limitatã la douã mari partide ºi câteva forþe minore
(liberalii, verzii, iar
dupã 1990 ex-comuniºtii din fosta RDG). Social democraþii
ºi creºtin
democraþii alterneazã la guvernare fie singuri, fie . de cele
mai multe
ori . în coaliþie cu liberalii. Dupã 1994 alegerile legislative
italiene au
ilustrat constrângerile la care sunt supuse partidele în
trecerea de la sistemul
proporþional integral la un sistem mixt cu preponderenþã
majoritar
ã. Alt efect cumulat þine de respingerea vechilor partide
percepute ca
legate de corupþie rezultatele fiind devastatoare: dispariþia
micilor partide,
redimensionarea drasticã a partidelor de centru,
construcþia dificil
ã a coaliþiilor de dreapta ºi de stânga, cu candidat unic
pentru fiecare
circumscripþie.
Una din consecinþele mai puþin discutate ale transformãrii
sistemului
electoral este desenarea circumscripþiilor uninominale.
Structura
parlamentului face ca aceastã problemã sã fie reglatã între
marile partide
în funcþie de baza lor electoralã. Gerrymanderingul,
tehnica prin
care delimitarea circumscripþiilor se face pentru a
maximiza ºansele
partidelor la guvernare ºi/sau a celor fãrã de care decizia
schimbãrii sistemului
electoral nu poate fi luatã, dezvãluie o altã dimensiune a
interesului
pentru modificarea tipului de scrutin.
Simple instrumente, sistemele electorale sunt doar unul din
elementele
unei transformãrii reale ºi eficiente a sistemului politic,
buna
lor funcþionare depinzând de numeroase alte variabile
cum ar fi:
tradiþia, structura socialã, clivajele specifice dar ºi
capacitatea clasei
politice de a-ºi asuma rolul de agent al schimbãrii.
§ 4. 2. LOCUL ªI ROLUL PARTIDELOR POLITICE ÎN
DEMOCRAÞIE. CAZUL ROMÂNESC
Relaþia dintre partide politice ºi democraþie nu a pãrut
întotdeauna
nici directã, nici sigurã. Viziunea despre democraþie, locul
ºi rolul libert
ãþii ºi egalitãþii ºi ierarhia acestor valori în cadrul teoriilor
politice, dar
ºi pentru opina publicã a evoluat. Imaginea publicã a
partidelor a fost reprezentatã, nu de puþine ori în istorie,
prin reacþii de ostilitate, dar cu
toate acestea fenomenul partidist nu a fost, în general,
respins, ci mai degrab
ã tolerat. Teme precum, .divizarea naþiunii. sau
.îmbogãþirea prin
politicã. au contribuit din la neîncrederea publicã în
partide. Dacã la
nivelul corpului social existenþa partidelor, asociatã celei
de politicã (în
accepþiunea comunã, de luptã pentru putere, ºi prin
aceasta coruptã) a
fost privitã cu rezervã, acelaºi lucru s.a întâmplat ºi la nivel
teoretic.
Poziþia diferiþilor autori faþã de raportul între partide ºi
democraþie
este legatã de accepþiunea pe care aceºtia o dãdeau
democraþiei.
Democraþia a fost numele dat regimului politic pe care în
anul 508 î. ch.
Clistene l-a stabilit în Atena75. Dar aceastã accepþiune a
regimului
politic a fost mai puþin agreatã în secolul al XVIII-lea,
atunci când se
forjau marile teorii ce vor sta la baza evoluþiei viitoare a
societãþii europene.
Cuvântul democraþie, în secolul al XVIII-lea, desemna o
formã
politicã desuetã76. Pentru Jean-Jacques Rousseau care va
realiza, în
paralel cu Montesquieu, o abordare mai atentã a
democraþiei, acesta desemneaz
ã un tip-ideal care ar putea fi analizat în cadrul unei
tipologii,
dar care nu poate fi aplicat lumii moderne, ºi care dealtfel
nici nu a existat,
cãci doar .dacã ar exista, un popor de zei s-ar guverna
democratic.
Oamenilor nu li se potriveºte un guvernãmânt atât de
perfect..77
Rousseau accentueazã mult mai intens pe noþiunea de
suveranitate
a poporului decât pe cea de democraþie ºi aceasta pentru
cã suveranitatea
este calitatea care defineºte regimul pe care îl viza. Astfel cã
democraþia devine la Rousseau mai degrabã o manierã de
luare a deciziei
decât baza organizãrii societãþii.
Democraþia pe care o aveau în vedere teoreticienii sec. al
XVIII-lea
era o democraþie directã. Rousseau respingea cu
vehemenþã ideea
prezenþei intereselor particulare în actul de guvernare.
.Nimic nu e mai
primejdios decât amestecul intereselor private în treburile
publice ºi
folosirea abuzivã a legilor de cãtre guvernãmânt este un
rãu mai mic
decât coruperea legislatorului, consecinþã de neînlãturat a
scopurilor
particulare..78 Ori dacã nu se pot coagula diferitele
interese particulare,
partidele nu pot sã aparã.
Dealtfel partidele ar trebui sã-ºi asume sarcina
reprezentãrii intereselor.
Dar în acest punct Rousseau, în numele suveranitãþii
poporului
respinge ideea legiferãrii prin reprezentanþi. .Deputaþii
poporului nu sunt deci ºi nu pot fi reprezentanþii lui; ei nu
sunt decât mandatarii lui
ºi nu pot sã hotãrascã nimic definitiv. Orice lege pe care n-a
ratificat-o
poporul în persoanã este nulã; nici nu e lege..79
ªi pentru Montesquieu democraþia nu putea fi decât
directã. .O altã
lege fundamentalã a democraþiei este ca poporul sã-ºi facã
singur
legile..80 Dar nici problema sufragiului nu poate fi
neglijatã, cãci ºi acesta
este în egalã mãsurã .o lege fundamentalã a democraþiei..
Însã, pentru
a-ºi realiza esenþa, democraþia trebuie sã ofere
suveranitãþii poporului
posibilitatea de a se manifesta nemijlocit, astfel încât
sufragiul
devine secundar în raport cu dreptul poporului de a
legifera. Pentru a fi
democratic, sufragiul, trebuie sã se efectueze prin tragere
la sorþi ca în
Atena anticã; .sufragiul prin alegere þine de
aristocraþie.81. De altfel,
referinþa în epocã, este numai la democraþia anticã.
În cartea a XIX-a, capitolul XXVII.lea din Despre spiritul
legilor Montesquieu
elaboreazã o teorie, e adevãrat încã embrionarã, a
partidelor
politice, pe care majoritatea a comentatorilor au neglijat-o.
Fãcând legã-
tura cu cele prezentate în cartea a XI-a referitor la
constituþia englezã,
filosoful introduce în discuþie modul de funcþionare al
democraþiei
reprezentative ºi se opreºte asupra locului ºi rolului
partidelor politice.
Observând caracteristicile asocierii în grupuri politice
Montesquieu analizeaz
ã mecanismul prin care cetãþenii se organizeazã în raport
cu
deþinerea puterii pentru a-ºi maximiza ºansele de a-ºi
impune interesele.
Întãrirea puterii executive îl face pe Montesquieu sã
observe riscurile
fenomenului partidist în cazul în care el nu se încadreazã
într.un sistem
în care echilibrul puterilor sã fie protejat. ..Puterea
executivã, dispun
ând de toate slujbele, ar putea sã trezeascã mari speranþe
ºi niciodat
ã temeri, toþi cei care vor obþine ceva de la ea ar fi
înclinaþi sã se dea
de partea ei ºi ea ar fi atacatã de cãtre toþi cei care nu ar
avea nimic de
aºteptat de la ea. Acolo toate pasiunile fiind libere, ura,
pizma, invidia,
dorinþa de îmbogãþire ºi de evidenþiere s-ar arãta în toatã
tãria lor; iar
dacã lucrurile ar sta astfel, statul ar fi ca un om sleit de
boalã, care nu
mai are pasiuni pentru cã nu mai are puteri. Ura dintre
cele douã partide
ar dãinui pentru cã ar fi mereu neputincioasã. Fiind
alcãtuite din oameni
liberi, dacã unul din aceste partide ar deveni prea puternic,
el ar fi
dat jos datoritã libertãþii, iar cetãþenii asemenea mâinilor
ce ajutã corpul,
ar veni sã se ridice pe celãlalt. .Monarhul ar fi în aceeaºi
situaþie
ca ºi cetãþenii; ºi împotriva regulilor obiºnuite ale
prudenþei el ar fi adesea
nevoit sã acorde încrederea sa celor care l.ar fi supãrat mai
mult ºi
sã retragã favoarea sa celor ce l.au slujit mai bine, fãcând
de nevoie ceea ce alþi principi fac din propria voinþã.82.
Cum voinþa individualã nu este
suficientã pentru a impune un interes particular, asocierea
în partide
devine forma de a participa la guvernare a oamenilor liberi
ºi, ca efectul
libertãþii ºi în directã legãturã cu obiectivul urmãrit, de a
legifera sub
rezerva aplicãrii principiului majoritãþii parlamentare.
Urmãrind sã-ºi
asigure o poziþie puternicã în raport cu guvernarea ºi
oricând susceptibile
de a ceda puterea dacã nu satisfac cerinþele alegãtorilor,
partidele
politice asigurã sistemului constituþional capacitatea de a
se adapta la
cererile în continuã schimbare ale societãþii. Garante ale
libertãþii, partidele
politice devin componente sine qua non ale
parlamentarismului.
Într-un astfel de regim diviziunea ºi limitarea puterii
permite cetãþenilor,
limitaþi la rândul lor la propriile forþe, sã intervinã în
jocul complicat al
luãrii deciziei. Condiþionându-se reciproc, guvernaþi ºi
guvernanþi devin
un tot complex ce constituie temelia oricãrei libertãþi
autentice.
Profesionalizarea crescutã a rolurilor politice, expresie a
diviziunii
din ce în ce mai mari a muncii sociale, antreneazã
organizarea oligarhic
ã a partidelor politice. Aceasta ar fi, pe scurt, esenþa
analizei fundamentate
pe investigarea cazului Partidului Social Democrat
German,
pe care Robert Michels o face partidelor politice.
La începutul secolului al XX-lea când prin cercetarea sa
Robert
Michels a încercat sã demonteze iluzia tezelor socialiste
privind guvernarea
directã de cãtre mase, opera sa, precedatã cu puþin de altã
lucrare
clasicã asupra partidelor, Democraþia ºi partidele politice a
lui
Moisei Ostrogorski (1901), deschideea drumul abordãrii
sociologice a
fenomenului partidist. La începuturile sale, ºtiinþa politicã
s-a dovedit
extrem de criticã la adresa partidelor. Dacã Moisei
Ostrogorski ºi Robert
Michels, pionieri ai analizei sociologice a partidelor, vor
judeca sever
aceste organizaþii, considerându-le un obstacol în bunul
mers al democra
þiei, aceasta se va datora climatului cultural al epocii
dominat încã
de credinþa clasicilor în virtuþile democraþiei directe, ca ºi
a tendinþelor
antidemocratice ºi oligarhice ce dominau aceste
organizaþii. Afirmându-
ºi simpatia faþã de democraþia directã, Rousseau acuza în
fapt acelaºi
fenomen când considera cã delegarea reprezentanþilor
exprimã lipsã de
spirit civic ºi democraþie cãci .mulþumitã lenei ºi banilor,
ei (cetãþenii)
sfârºesc prin a avea soldaþi pentru a înrobi patria ºi
reprezentanþi pentru
a o vinde.83. Cu aproape aceleaºi cuvinte Michels afirmã cã
.orice
reprezentare permanentã echivaleazã cu o hegemonie a
reprezentanþilor
asupra reprezentaþilor. Distincþia între Ostrogorski ºi
Michels constã mai ales în modificarea
modului de abordare, ultimul atrãgând atenþia cã
funcþionarea partidelor,
iar nu partidele ca atare, este nedemocraticã, ducând la
oligarhie ºi
personalizând liderii.
La originea lor partide democratice (altfel spus socialiste)
imprimau
funcþiei de lider un caracter tranzitoriu, ºeful fiind în fapt
dependent de
masã, iar organizaþia de partid, fondatã pe egalitatea
absolutã a tuturor
membrilor sãi nu cunoºtea ierarhiile osificate. Toate
funcþiile de conducere
erau elective ºi masa aderenþilor deþinea, în raport cu
conducã-
torii, o putere importantã. De exemplu, la originea miºcãrii
muncitoreºti
ºeful trebuia ales cu o mare majoritate de voturi (uneori de
3/4), iar negocierile
cu patronatul nu puteau fi începute decât dupã obþinerea
unui
mandat expres din partea organizaþiei. Asemenea metode
deveniserã cu
timpul, considera Michels, imposibile. În cadrul miºcãrii
socialiste adep-
þii acþiunii politice se organizaserã în partide urmãrind
cucerirea puterii
politice. În 1875, la Congresul de la Gotha, social-
democraþii germani
s-au unificat într-un singur partid, care va deveni un
exemplu de organizare,
cãpãtând astfel un important sprijin electoral. Aceastã
direcþie
de acþiune va milita pentru afirmarea primatului
partidului în raport
cu organizaþiile muncitoreºti ºi sindicale. Rezultatul va fi
birocratizarea
partidelor social-democrate fenomen ce îl va duce pe
Michels la enun-
þarea celebrei .legi de fier a oligarhiei.. Treptat, dezbaterea
de idei ºi
doctrine va lãsa locul disputelor personale dintre lideri,
partidele transform
ându-se din promotoare ale unor principii ºi þeluri politice
în
grupãri oligarhice de propulsare a ºefilor. .În partidele
politice conflicte
de opinie se desfãºoarã din ce în ce mai puþin pe terenul
ideilor ºi cu
armele pure ale teoriei, degenerând în diatribe ºi atacuri
personale.85.
Fãcând o analizã a activitãþii partidelor din Marea
Britanie ºi
S.U.A., Moisei Ostrogorski, va ajunge la rândul sãu la
concluzia cã, organizarea
acestora este nedemocraticã. Evoluþia spre scrutinul
universal
a obligat partidele sã-ºi construiascã secþiunea electoralã
(caucus-
ul), însã acesta, .nu a reuºit sã organizeze democraþia ºi
nici sã
doteze partidele cu o conducere cu adevãrat democraticã;
s-a realizat
forma, dar nu esenþa..86
Organizarea partidelor în scopul câºtigãrii alegerilor la
care particip
ã din ce în ce mai mulþi cetãþeni, creeazã stereotipii,
niveleazã în
egalã mãsurã opinia publicã, dar ºi partidul în interiorul
sãu, pânã la
nivelul conducerii. Dar în schimb, nu se realizeazã nici un
progres; .caucus-
ul nu a înlãturat elementul plutocratic nici din consiliile
partidelor, nici dintre deputaþi.87. În acelaºi sens Michels
observa cã .alegerea candidatului
depinde mai întotdeauna de o micã coterie formatã din ºefi
ºi
mici ºefi locali. În multe cazuri colegiul electoral este
considerat ca o proprietate
de familie.88
Ori, dacã sistemul de partide analizat de Ostrogorski s-a
dorit a fi
expresia democraþiei, propunându-ºi sã menþinã, pe de o
parte, la o cotã
cât mai înaltã, puterea cetãþeanului ºi sã permitã, pe de
altã parte,
funcþionarea mecanismelor guvernãrii, rezultatele s-au
dovedit decep
þionante. Puterea cetãþeanului s-a volatilizat, iar în ceea ce
priveºte
guvernarea, succesul a fost relativ.
Pentru a restitui partidului caracterul sãu esenþial de
grupare a
cetãþenilor, Ostrogorski crede cã acesta trebuie sã se
transforme din partid-
omnibus, rigid, incapabil sã se adapteze la fluxul vieþii
politice, în
partid ad-hoc, .care se va baza pe adeziunea inteligenþelor
ºi conºtiin
þelor la ceva bine determinat, la o cauzã specificã.89.
Ideea cã democraþia directã este, cel puþin teoretic,
dezirabilã, se înt
âlneºte ºi la Michels. .Idealul practic al democraþiei constã
în propria
guvernare a maselor în conformitate cu deciziile
ansamblului popula
þiei..90 Dar el constatã imposibilitatea mecanicã ºi tehnicã
a guvern
ãmântului direct al maselor. Cãci dacã deciziile adunãrilor
populare
limiteazã extinderea principiului delegãrii nu oferã, însã,
.nici o garanþie
contra formãrii unui stat-major oligarhic.91. Guvernarea
directã permite,
de fapt, apariþia unor indivizi care, mizând pe
sugestibilitatea ºi
intoleranþa masei îºi asumã conducerea. De fapt
democraþia este nefunc
þionalã în absenþa organizãrii, ºi sesizând aceasta liderii
consolideaz
ã organizaþiile politice pentru a putea exercita controlul
asupra partidului,
ºi odatã cu accederea la funcþii de conducere, asupra
aparatului
de stat cu consimþãmântul aderenþilor ce cred cã astfel se
realizeazã
valorile la care iniþial toþi îºi manifestaserã aderenþa.
Faptul cã popula
þia se aflã sub influenþa sugestiei de masã datoratã
elocvenþei puterii
oratorilor ca ºi realitatea cã guvernarea directã a poporului
nu permite
nici o discuþie serioasã, nici reflecþii deliberative,
faciliteazã apariþia
unor oameni îndrãzneþi, energici ºi îndemânatici. Pentru
Michels este
evident cã democraþia nu se poate consolida fãrã
organizare, însã principiul
organizãrii care face posibilã concentrarea forþelor pentru
realizarea
unor interese comune aduce cu sine alte pericole. .O
organizaþie
puternicã are, din raþiuni tehnic-administrative ºi tactice o
conducere puternicã..92 Procesul de oligarhizare al
partidelor politice, ca de altfel
al tuturor organizaþiilor, se datoreazã diferenþierii
funcþionale. Apariþia
liderului profesionist, cu atribuþii accesorii ºi prestând
activitatea gratuit
va deschide calea ºefului stabil ºi inamovibil. Astfel începe
procesul
ascensiunii conducerii profesionalizate în cadrul partidelor
socialiste
(aceste fanatice ale organizãrii, ca sã-l parafrazãm pe
Michels), al înlocuirii.
Vertramensmann-ului (care continua sã-ºi exercite profesia
ºi
nu se putea întreþine de pe urma funcþiei din partid) cu
Bezirksleiter-ul
(politicianul profesionist care trãieºte de pe urma
partidului). Însã .conducerea
profesionistã înseamnã pentru democraþie începutul
sfârºitului
.. Aceastã conducere delegatã a partidului are tendinþa sã
considere,
dupã un timp, delegarea ca pe o . proprietate a sa., cu atât
mai mult cu
cât cetãþenii ce dispun de drepturi politice sunt în marea
lor majoritate
dezinteresaþi de treburile publice. Dacã existenþa ºefilor
este inerentã
tuturor formelor de viaþã socialã, apariþia oligarhiei are
ca fundament
tendinþa acestora de a se organiza ºi coaliza, dublatã de
imobilismul
maselor ce îi recunosc ca lideri ca ºi de calitãþile lor
profesionale ce îi fac
treptat indispensabili. Organizaþiile devin oligarhice ºi
blocheazã procesele
democratice. Doar prin intermediul organizaþiei masele
pot sã
creeze premise pentru viaþa comunã, principiul organizãrii
fiind o
condiþie absolutã a luptei politice duse de mase. Cum
masele nu se pot
guverna direct, organizaþia s-a impus ca o necesitate
mecanicã ºi tehnic
ã. Psihologice (nevoia de ºefi a masei), tehnico-
administrative (consecin
þã a neputinþei masei de a se guverna direct) ºi
profesionale (superioritatea
intelectualã a ºefilor) cauzele ce au contribuit la
consolidarea
organizaþiei au influenþat ºi deriva sa antidemocraticã.
Desfãºurându-ºi activitatea în interiorul statului a cãrui
amprentã
centralizatoare îi va imprima caracteristicile, organizaþia
se va adapta
dezvoltând o structurã solida pe baza autoritãþii ºi
disciplinei. Chiar în
confruntarea pentru cucerirea puterii un partid îºi poate
pierde caracterul
specific, care pentru Michels implica acordul tuturor
pãrþilor componente
în privinþa direcþiei de urmat în vederea atingerii unor
scopuri
comune, revenind la forma sa primordialã de organizaþie.
Consolidarea
organizaþiei ca principiu de funcþionare a partidelor
politice imprima
acestora caracteristici precum conservatorismul sau
specializarea ce
duce la îngustarea bazei de luare a deciziilor. Dreptul la
control pe care
iniþial masele îl deþineau face loc, pe mãsurã ce organizaþi
se mãreºte,
dominaþiei aleºilor.
Specializarea tehnicã este o consecinþã inevitabilã a
tuturor organiza
þiilor, astfel cã puterea de decizie este concentratã treptat
în mâinile ºefilor. Organele executive devin independente,
sustrãgându-se controlului
masei. Conducere superioarã, caracteristicã tuturor
partidelor
politice devine promotoarea unui conservatorism ce se
datoreazã atât
consolidãrii propriei poziþii cât ºi sentimentului tradiþiei
pe care stabilitatea
funcþiilor o dezvoltã. Aceastã tendinþã se menþine
nedefinit nu
pentru cã este expresia raporturilor de forþe existente într-
un partid, ci
pur ºi simplu pentru cã este deja constituitã. Cum doar
prin intermediul
organizaþiile politice se pot ocupa poziþiile de putere, iar
puterea
este întotdeauna conservatoare, partidele politice devin la
rândul lor
conservatoare. Natura oligarhicã a partidelor politice face
ca influenþa
exercitatã de acestea asupra maºinii de stat sã fie limitatã.
Astfel interesele
masei organizate care o constituie baza de aderenþi ai
partidelor
sunt departe de a coincide cu interesele birocraþiei care o
personificã. Cu
cât organizaþiile se birocratizeazã, ºi în mãsura în care
urmãresc ocuparea
funcþiilor de decizie în stat acest fenomen devine inevitabil,
cu
atât ele vor deveni mai oligarhice.
La Michels existã un fatalism referitor la organizaþii care
înlocuieºte
dispoziþiile egalitare ale originilor cu divizarea ineluctabilã
a tuturor
partidelor într-o minoritate ruptã de majoritatea condusã.
Fãrã sã fie
nevoie ºi fãrã ca ea sã realizeze schimbarea de statut
intervenitã controlul
masei se reduce al un minim insignifiant. Domnia
birocraþiei succede
elementelor democratice ale începuturilor. Aceasta este o
lege sociologic
ã ºi a o nega este pe cât de iluzoriu pe atât de mistificator.
Analizarea democraþiei ca metodã de selectare a elitelor ce
permite
filiaþii între democraþie ºi totalitarism incitã la examinarea
stereotipurilor
pe care perspectiva mitologicã asupra democraþiei le-a
favorizat.
O asemenea abordare permite constatarea cauzelor ce au
dus,
plecând de la credinþa în superioritatea democraþiei, la
succesul concep
þiilor antidemocratice, de la fascism la modelul marxist.
Michels
însuºi considera cã aplicarea perseverentã ºi logicã a
democraþiei trebuie
sã facã abstracþie de toate consideraþiile personale ºi de
ataºamentul
pentru tradiþie.
Încã de la apariþia lor pe scena politicã, partidele au fost
discreditate,
aceasta fiind opinia dominantã a observatorilor care le
considerau ca un
obstacol ce se interpune între guvernanþi ºi guvernaþi, ca o
frânã în exercitarea
democraþiei. .Atunci când ºtiinþa politicã se debaraseazã
de
considerentele ideologice sau normative, analiza
fenomenului partizan
va privilegia judecãþile factuale.93. Cartea lui Michels
trebuie interpretat
ã în lumina tradiþiei cercetãrii critice ºi a libertãþii de
expresie. În absen
þa acestei libertãþi dezvoltarea unei discipline devine în cel
mai bun
caz dificilã, dacã nu imposibilã. Chiar dacã nu se desparte
de presupo ziþiile filosofice ce dominau epoca Partidele
politice: eseu asupra tendin
þelor oligarhice ale democraþiilor rãmâne mãrturia unei
abordãri teoretice
încãrcate de consecinþe. Caracterul practic ºi valenþele
explicative
pe care ºtiinþa politicã ºi le revendicã sunt prezente în
aceastã lucrare.
Fiind unul din fondatorii ºtiinþei politice, ºtiinþã a secolului
XX apãrutã
dintr-o nevoie socialã de integrare conceptualã a unei
realitãþi tot mai
complexe, Robert Michels constituie nu doar o referinþã
bibliograficã
obligatorie oricui se intereseazã de problematica
democraþiei ºi a locului
ºi rolului partidelor politice în cadrul practicilor
democratice, ci ºi o
mãrturie lucidã a dificultãþilor pe care democraþia le
implicã. ªi astãzi
nevoia unei analize critice a partidelor politice rãmâne de
actualitate,
iar fãrã aportul lui Michels este probabil cã democraþia
internã a partidelor
nu ar fi progresat.
Încã de la apariþia lor pe scena politicã, partidele au fost
discreditate,
aceasta fiind opinia dominantã a observatorilor care le
considerau ca un
obstacol ce se interpune între guvernanþi ºi guvernaþi, ca o
frânã în exercitarea
democraþiei. .Atunci când ºtiinþa politicã se debaraseazã
de considerentele
ideologice sau normative, analiza fenomenului partizan va
privilegia judecãþile factuale..94
Optica se schimbã, iar partidele sunt acum privite ca
instituþii ale
democraþiei. Între partide ºi democraþie pot exista douã
tipuri de relaþii.
Relaþia pozitivã evidenþiazã legãtura indisolubilã dintre
democraþie ºi
partide; nicãieri în lume nu existã o democraþie care sã nu
se fondeze pe
competiþia dintre partide. Chiar într-o democraþie directã,
cum este cea
elveþianã, rolul partidelor se manifestã cu ocazia
procedurilor referendare
când, pentru a coagula opiniile, se formeazã grupuri
politice (cum
este cazul ecologiºtilor sau Partidul automobiliºtilor).
Într-un regim reprezentativ rolul partidelor este cu atât
mai evident.
Necesitatea alegerii reprezentanþilor, a ocupãrii . deci . a
locurilor din
Parlament este posibilã doar prin existenþa partidelor
politice, care,
punându-ºi resursele în joc (atât simbolice cât ºi materiale),
fac posibilã
alegerea între candidaþi, asumându-ºi responsabilitatea
pentru evoluþia
acestora.95 Sigur, reducând la absurd, se poate imagina un
sistem de
alegeri care sã funcþioneze în absenþa partidelor, dar
organele reprezentative
astfel desemnate nu ar mai putea lucra, diversitatea
opiniilor
împiedicând procesul de legiferare.
Relaþia negativã dintre democraþie ºi partide este ilustratã
atunci
când democraþiile se prãbuºesc ca urmare a acþiunii unor
partide cu voca
þie monopolistã care, ajunse la putere abolesc
pluripartidismul (ca în Germania hitleristã) sau reduc
partidele la o obedienþã mimeticã (cum a
fost cazul Partidului Þãrãnesc în Polonia comunistã).
John Dunn considerã cã trei ar fi beneficiile pe care
democraþia
reprezentativã le poate aduce: faptul cã asigurã
guvernãmânt moderat,
cã oferã o dozã de responsabilitate guvernaþilor ºi cã
asigurã o protecþie
eficientã economiei de piaþã.96
Daniel Louis Seiler considera cã între partide ºi
democraþie existã o
legãturã ce implicã douã componente semnificative.
.Aceasta (relaþia .
n. n.) este una pozitivã, pentru cã nici o democraþie nu
funcþioneazã fãrã
partide, ºi una negativã pentru cã (democraþia) permite
ajungerea la
puterea a unor partide cu vocaþie monopolistã..97 Relaþia
pozitivã este
în mãsurã sã stabileascã legãtura evidentã care existã între
partide ºi
democraþie pentru cã aceasta se bazeazã pe competiþia
liberã între partide.
Partidele politice asigurã reprezentarea cetãþenilor ºi
conferã
aleºilor legitimitatea necesarã îndeplinirii funcþiei
reprezentative. Rolul
partidelor este precis ilustrat într-un regim bazat pe
reprezentativitate
unde partidele asigurã ocuparea locurilor în instituþia
parlamentarã.
Aspectul negativ al relaþiei despre care pomenea Seiler se
referã la
faptul cã existã situaþii în care partide cu fizionomie
totalitarã pot uzurpa
regimul democratic odatã ajunse la putere. Pentru cã
.democraþia
reprezentativã este regimul exclusiv al partidelor. orice
crizã a partidelor
traduce o crizã a medierii ºi, implicit, una a democraþiei.
Modelul
democraþiei consociative98 care induce un rol esenþial
partidelor este
criticat ca facilitator al partitocraþiei. În studiul sãu despre
democraþia
consociaþionalã, Lijphart aratã cã în realitate modelul pe
care l-a descoperit
nu creeazã riscul ca puterea sã fie folositã discreþionar de
marea
coaliþie deoarece ea nu poate funcþiona fãrã opoziþie99.
Rolul esenþial al partidelor se relevã ºi din perspectiva
analizei
democraþiei ca regim. Raymond Aron foloseºte numãrul
partidelor
existente într-un stat la un moment dat, drept criteriu
pentru construc
þia celor douã tipuri ideale de regimuri politice, regimul
constitu
þional-pluralist ºi regimul monopolist. Din momentul în
care mai multe partide au legal dreptul sã existe, ele sunt
inevitabil în competi
þie pentru exercitarea puterii. .Un partid are într-adevãr în
definiþie drept obiectiv nu doar exercitarea puterii, ci
participarea la
exercitarea puterii. Când sunt mai multe partide în
concurenþã, sunt
necesare reguli dupã care aceasta se desfãºoarã. Deci, un
regim de
partide multiple în concurenþã e constituþional; diferiþii
candidaþi la
exerciþiul legitim al autoritãþii, cunosc mijloace pe care au
dreptul sã
le foloseascã, ºi altele care le sunt interzise. Se poate deduce
din pluralitatea
partidelor legalitatea opoziþiei. Dacã mai multe partide au
dreptul sã existe ºi dacã nu sunt toate la guvernare în
acelaºi timp,
inevitabil unele se aflã în opoziþie..100
Regimurile specifice þãrilor occidentale prezintã din
aceastã perspectiv
ã o organizare constituþionalã a concurenþei paºnice
pentru cucerirea
ºi exercitarea puterii, sau mãcar pentru influenþarea ei.
Regimurile
monopoliste se caracterizeazã prin monopolul acordat unui
partid
asupra activitãþii politice legitime, monopol justificat, în
funcþie de
cazurile concrete, fie de necesitatea pãstrãrii unitãþii
naþiunii, fie pentru
a realiza obiectivele unei clase. În afara acestor douã tipuri
de regimuri,
Aron ia în considerare ºi un al treilea tip, regimul
tradiþional,
care caracterizeazã acele state care au instituþii ce nu s-au
transformat
sub impactul modernizãrii, cum ar fi Arabia Sauditã.
Definirea partidului politic cunoaºte o evoluþie continuã
încã din
primele decenii ale secolului XIX. Benjamin Constant
considera cã un
partid .este o reuniune de oameni care profeseazã aceeaºi
doctrinã
politicã.101. Un asemenea tip de definiþie are un caracter
vag, corespunz
ând, în general, primelor decenii ale secolului XIX, în
special pe
continent.
Perioada contemporanã privilegiazã o definiþie .realistã. a
partidelor,
pornind de la preocuparea esenþialã a acestora, ºi anume
inten
þia de a cuceri puterea. Din aceastã perspectivã este
secundar elementul
doctrinar sau cel de reprezentare. Acest tip de definiþie
este
mult mai satisfãcãtor, caracterizând partidul atât ca grup
organizat
pentru participarea la viaþa politicã, dar ºi în funcþie de
finalitatea
sa-cucerirea totalã sau parþialã a puterii, astfel ca
interesele membrilor
sãi sã se poatã realiza. Partidele sunt rezultatul unei lungi
evoluþii ºi riscul prezenteismului în analiza activitãþii lor
poate duce
la concluzii eronate În definiþia pe care o dã partidului,
Dimitrie Gusti dupã ce insistã
asupra asocierii libere a cetãþenilor în funcþie de interese
ºi idei comune
ºi accentueazã pe obiectivul cuceririi puterii, deosebeºte
partidul de camaril
ã, clicã ºi facþiune.103
O importantã distincþie trebuie operatã între conceptele de
facþiune
ºi partid, concepte care uneori au pãrut sã semnifice acelaºi
lucru. Hume
scria în eseul sãu asupra partidelor cã facþiunile pot fi de
douã feluri:
personale ºi reale. Cele personale sunt fondate pe prietenie
sau pe urã
(sentimente ce nu pot fi neglijate în analiza coeziunii
grupurilor politice)
ºi se nasc cu mare uºurinþã în statele mici. Facþiunile reale
se bazeazã
pe o contradicþie între sentimente sau interese ºi pot fi de
trei feluri: de
interes, de principii ºi de acþiune. Cele care reprezintã
acþiunile par a fi
cele mai rezonabile ºi acceptabile pentru cã iau în
considerare diferen
þele de clasã sau de statut.104
Distincþia esenþialã dintre facþiune ºi partid þine seama cã
prima
reprezintã un fenomen disfuncþional, pe când cel de-al
doilea este un element
necesar al unui sistem funcþional, fiind strâns asociat
parlamentarismului
ca structurã indispensabilã a democraþiei ce face posibilã
selec
þia candidaþilor. În Federalist 10, Madison, considerã
facþiunea .un
numãr de cetãþeni, reprezentând o majoritate sau o
minoritate, care sunt
uniþi ºi mânaþi de un impuls comun, de pasiune sau de
interes (s. n.)
potrivnic drepturilor altor cetãþeni sau intereselor
permanente ºi generale
ale comunitãþii..105 Partidul poate redeveni facþiune când
nu-ºi mai
îndeplineºte rolul ºi când, în mod obiectiv predominã
caracterul sãu de
.parte. în defavoarea exprimãrii unui interes mai suplu ºi
mai larg.
Pentru o mai bunã caracterizare a partidului politic se pot
desprinde
douã criterii de definire ce privesc aspectele sale juridice ºi
sociologice.
Din perspectivã juridicã partidul apare ca un tip de
asociere particular,
a cãrui activitate se exerseazã în cadrul statului. În
calitatea sa
de asociaþie ce grupeazã un anumit numãr de persoane cu
opinii
asemãnãtoare asupra modului de realizare a Interesului
General, partidul
are ca principal element concepþia comunã care reuneºte
indivizii
pentru a face posibilã victoria punctului lor comun de
vedere. Aceastã
concepþie comunã nu este obligatoriu o doctrinã, ea se
poate rezuma la
dorinþa de a face sã parvinã o anumitã persoanã la putere,
în calitatea
sa de ºef recunoscut106. Partidele se opun în ceea ce
priveºte susþinerea unui tip sau altul de perspectivã asupra
Interesului General. Unele se
dovedesc pluraliste, adicã, dorind sã convingã electoratul,
acceptã înfr
ângerea ºi trag consecinþe din aceasta, altele sunt
monopoliste, neaccept
ând nici un fel de altã perspectivã . în afara celei proprii .
asupra
modului de realizare a Interesului General.
Din perspectiva sociologicã, partidul este privit ca
organizaþie cu
roluri ºi funcþii specifice, între care cucerirea ºi
influenþarea puterii
rãmâne esenþialã. În teoria politicii existã mai multe
ipoteze cu privire
la definirea, din punct de vedere sociologic, a partidelor.
Una din cele mai
influente are în vedere patru criterii, în acelaºi timp
necesare ºi suficiente,
pentru a stabili dacã avem a face cu un partid sau cu un alt
fel
de organizaþie politicã107.
Fenomenul partizan are rãdãcini adânci în istorie însã
naºterea partidelor
politice moderne este rezultatul unui proces relativ recent,
care
s-a maturizat în cea de-a doua jumãtate a secolului XIX.
Apariþia partidelor
politice în forma modernã a fost posibilã atunci când au
existat
anumite condiþii cu valenþe constitutive. În funcþie de
premisele form
ãrii partidelor ºtiinþa politicã a propus trei tipuri de
perspective pentru
abordarea genezei formaþiunilor partizane. Abordarea
instituþional
ã leagã procesul de formare a partidelor de extinderea
sufragiului
ºi a rolului adunãrilor parlamentare; abordarea istoricã
atribuie
apariþia partidelor unor situaþii de crizã; cea de-a treia
perspectivã
pune în evidenþã naºterea partidelor ca expresie a unui
proces general
de modernizare (LaPalombara, Weiner, 1966).
Preocuparea pentru
geneza formaþiunilor politice este esenþialã pentru
construirea întregului
demers de cercetare a partidelor ºi sistemelor de partide.
Traiectoria
pe care au evoluat partidele stã sub semnul momentului
constitutiv.
Într-o frazã sugestivã, Maurice Duverger exprima astfel
acest lucru:
.Dupã cum oamenii poartã mereu amprenta propriei lor
copilãrii,
tot aºa partidele sunt profund influenþate de originea
lor..108 Fãrã o
deplinã înþelegere a mecanismului care a generat
emergenþa partidelor
politice este imposibilã analiza diferenþelor structurale ºi a
cauzelor
care au determinat proliferarea lor în anumite spaþii. În
pofida deosebirilor
de abordare a fenomenului partidist, existã un consens al
autorilor
care s-au ocupat de studiul sistematic al fenomenului
partizan de
a plasa geneza acestuia spre sfârºitul sec. XVII ºi începutul
celui urm
ãtor. Suplinitorul partidului în sens modern, protopartidul,
reprezin tã forma neinstituþionalizatã a cadrului de
reglare a conflictelor ºi divergen
þelor exprimate la nivelul societãþii. .Se poate afirma cã
naºterea
lor (partidelor) este legatã de sensul modern de partid
politic (înainte
de apariþia lor). De fiecare datã când opinia publicã este
pusã în faþa
marilor probleme de bazã, ea tinde sã se cristalizeze în
jurul a doi poli
opuºi..109 Însã structurarea partidelor în forma actualã se
stabileºte
abia în a doua jumãtate a secolului trecut.
Literatura de specialitate a consacrat numeroase definiþii
ale partidului
politic. Acestea cunosc o evoluþie de la viziunea lui
Benjamin
Constant pentru care partidul politic era o asociaþie de
oameni ce profesau
aceeaºi doctrinã la Kelsen care în zorii secolului al XX-lea
considera
partidul o grupare de oameni de aceeaºi poziþie politicã
care luptã pentru
a-ºi asigura o influenþã veritabilã asupra gestionãrii
afacerilor publice
sau Max Weber ce se apropie de ceea ce va fi perspectiva
realistã
când definea partidul ca o organizaþie structuratã politic
care participã
la lupta pentru putere. Mai aproape de zilele noastre
Georges Burdeau
propunea ca prin partid sã definim grupul de indivizi care
promoveazã
aceeaºi orientare politicã ºi pentru aceasta fac efortul de a o
impune cât
mai multor cetãþeni urmãrind sã cucereascã sau cel puþin
sã influenþeze
puterea politicã.
Un alt tip de definiþie, una minimalã a partidului politic
oferã Giovanni
Sartori care considerã cã .un partid este orice grup politic
care se
prezintã la alegeri ºi este capabil ca prin intermediul
acestora sã-ºi
plaseze candidaþii în funcþii publice..110
Rolul partidelor a variat în scurta istorie de douã sute de
ani a acestor
organizaþii. În secolul trecut, rolul lor era redus deoarece
participarea
cetãþenilor la viaþa publicã era minimã iar funcþiile
statului puþin
numeroase. În epoca actualã, situaþia este inversã,
activitatea partidelor
fiind esenþialã pentru întreaga societate. Este necesar, însã,
de observat,
cã funcþiile partidelor politice depind de natura acestora ºi
de regimul
politic. Deºi în privinþa funcþiilor partidelor nu existã
unitate de gândire
(David Apter propune trei funcþii: control asupra
executivului, reprezentarea
intereselor, recrutarea candidaþilor; iar Neil McDonald
cinci
funcþii: asigurarea periodicã a guvernãrii, intermedierea
între guvernan
þi ºi guvernaþi, reprezentarea opiniei publice, selecþia
candidaþilor,
instrument de cucerire a puterii111), se acceptã, în general,
douã funcþii
primordiale: exprimarea clarã a voinþei populare prin vot
ºi educaþia
politicã. Organizarea periodicã a alegerilor permite
exprimarea voinþei colective
ºi încadrarea politicã a opiniilor prin structurarea acestora
spre
temele de dezbatere politicã ºi doctrinarã, prin ajustarea
decalajului
inevitabil dintre opinia publicã ºi opinia de partid, cât ºi
încadrarea
aleºilor astfel încât ei sã se gãseascã într-o relativã
independenþã de
alegãtori ºi sã respecte, cu ajustãrile de rigoare, interesele
care i-au
propulsat. Influenþa asupra aleºilor la nivel central,
regional sau local
este legatã de tipul de scrutin. Se poate spune cã, în
general, sistemul
majoritar uninominal permite un control mai mare decât
cel propor-
þional pe liste.
Funcþia de educare politicã are drept scop pregãtirea
alegãtorilor
pentru a-ºi exercita responsabilitãþile. Ea presupune
acþiunea de informare,
formarea arhetipurilor în cadrul opiniei publice ºi
integrarea social
ã a individului printr-un anumit tip de socializare politicã.
Instituþionalizarea partidelor politice, fenomen prin care
organizaþii
mai mult sau mai puþin structurate se transformã în
veritabile partide,
pregãtite pentru cucerirea ºi exercitarea puterii, presupune
conjugarea
unor elemente .obiective. (structurarea instituþionalã) ºi
.subiective.
(acceptarea ºi legitimarea partidelor)112. Prin
instituþionalizare, mai
ales din perspectivã juridicã, se desemneazã recunoaºterea
ºi integrarea
constituþionalã a partidelor în sistemul politic.
Existã (apud Janda, Political Parties across National
Survey, 1980)
trei parametri ai gradului de instituþionalizare: vechimea,
depersonalizarea
organizaþiei ºi diferenþierea organizaþionalã.
Vechimea este o formã de legitimare a partidelor prin
experienþa ºi
rezultatele acþiunii lor. Acest parametru are relevanþã în
cazul sistemelor
stabile în care instituþionalizarea s-a produs relativ
devreme iar
partidele au o continuitate de existenþã. Astfel, revenirea
partidelor în
centrul atenþiei se va face printr-o relegitimare, aºa cum
este cazul Partidului
Liberal britanic sau, în România, cazul celor trei partide
istorice.
Vechimea se repercuteazã negativ asupra
instituþionalizãrii noilor
partide, cãrora le este dificil sã-ºi dezvolte organizaþia în
absenþa accept
ãrilor în cadrul spectrului politic. Aceastã caracteristicã
priveºte, însã,
perioadele de stabilitate, cãci emergenþa partidului lui
Silvio Berlusconi,
Fortza Italia, ajuns la guvernare în doar câteva luni de la
crearea sa,
evident pe baza unui sistem politic delegitimat ºi relativ
recent (doar
cincizeci de ani de funcþionare), dovedeºte cã marketingul
politic poate
propulsa, în anumite condiþii, partidele noi. Esenþialã este
însã stabilitatea
lor, care depinde inevitabil de modul de organizare.
Depersonalizarea partidului este un element important de
continuitate
a unei organizaþii, în mãsura în care ea permite depãºirea
speranþei de viaþã a fondatorului sãu. Dacã un partid nu
poate surmonta criza de
succesiune, dacã nu este dotat cu reguli de succesiune
legitime, institu
þionalizarea sa este precarã.113
Diferenþierea organizaþionalã pe criteriile distincþiei între
central/local
ºi pe tipurile de aderenþi permite realizarea obiectivelor
prin care se
urmãreºte cucerirea puterii.
Ca organizaþii, partidele se afirmã drept câmpuri de luptã
ºi de forþã,
drept sisteme mai mult sau mai puþin închise de relaþii
concurenþiale
între agenþi interesaþi de posibilitatea de a folosi resursele
colective acumulate
în organizaþie ca sub-câmpuri relativ autonome ale
câmpului
politic. Între militanþii activi, (personalul auxiliar) ºi
profesioniºti, între
profesioniºtii permanenþi ºi cei aleºi, se desfãºoarã o
competiþie care,
fãrã sã fie criticã ori visceralã, presupune o continuã
ofensivã pentru
ocuparea poziþiilor de decizie din partid114.
Accesul la aceste poziþii presupune controlul resurselor
colective ºi
individuale ale organizaþiei. Michel Offerle considerã cã
prima resursã a
unui partid este chiar sigla sa, care garanteazã, prin
simplitate, prin
vechime ºi notorietate, un tip de identitate.
A discuta, însã, despre resurse înseamnã a avea în vedere
mai întâi
banii, cu ajutorul cãrora se poate organiza acþiunea
politicã a partidelor115.
Problema finanþãrii partidelor, a corupþiei ºi a
influenþelor oculte
(interne sau externe) este una larg dezbãtutã în viaþa
politicã. Multe din
crizele politice ale deceniului actual au la bazã dispute
privind finan
þarea ilegalã a partidelor, în special a celor de
guvernãmânt (Italia,
Japonia, Spania, recent Belgia).
Banii, atât de indispensabili competiþiei politice, nu
constituie însã
factorul capabil sã explice în totalitate reuºitele politice.
Mediile de afaceri
însoþesc reuºitele politice, dar acþiunea lor nu le genereazã
în întregime;
dependenþa de alegãtori, autonomizeazã partidul în raport
cu
finanþatorii sãi.
Celelalte resurse al grupurilor politice, ºi implicit ale
partidelor, sunt:
numãrul aderenþilor, etalat de o manierã mult mai
categoricã decât mijloacele
financiare pentru a evidenþia caracterul reprezentativ ºi
legitim
al partidului; competenþa, respectiv asocierea esenþialã în
epoca informa
þionalã a unor grupuri de experþi; informaþiile, resurse
legate de competen
þã, cãci pe aceastã bazã experþii îºi pot elabora studiile;
relaþiile, prin intermediul cãrora se realizeazã accesul la
informaþie, dar ºi influen
þarea factorului de decizie; combativitatea, datã de linia
moralã, mai
ales când celelalte resurse sunt limitate116.
Diferenþierile dintre partidele politice, menite sã permitã
realizarea
competiþiei, a schimbãrii paºnice a majoritãþilor
parlamentare ºi a guvernelor,
sunt multiple. Se pot deosebi douã tipuri de distincþii:
ideologice
ºi organizaþionale. Ideologia desemneazã aici o gamã foarte
mare
de referinþe ºi valori de la care se reclamã partidele
politice. Este, de
aceea, poate mai indicat sã vorbim de familii politice care
caracterizeazã
lumea contemporanã117.
Într-un regim mixt, care combinã democraþia
parlamentarã cu un rol
important, formal sau informal, atribuit preºedintelui,
partidele au ca
obiectiv nu doar câºtigarea alegerilor legislative, ci ºi a
celor preziden
þiale, pentru a asigura atât sprijin parlamentar pentru
guvern, cât
ºi controlul unor instituþii ºi pârghii de influenþã esenþiale
pentru guvernare.
Cum pentru a avea acces la poziþiile de decizie gruparea
indivizilor
în partide este esenþialã, iar fragmentarea vieþii politice .
efect
al reprezentãrii tendinþelor economice, sociale ºi politice
noi, dar ºi al
conservãrii celor vechi . impune asocierea în coaliþii pentru
a forma guvernul,
disponibilitatea spre colaborare interpartinicã devine
obigatorie.
În asemenea situaþii victoria în alegeri este o condiþie
necesarã, dar nu
suficientã pentru realizarea obiectivului: guvernarea. Încã
în faza electoral
ã, strategiile partidelor nu pot neglija armonizarea relativã
a intereselor
în vederea formãrii guvernului în paralel cu abordarea
competi
þionalã a campaniei pentru o poziþie cât mai avantajoasã
la negocieri.
Calculul coaliþiilor posibile presupune în primul rând
privilegierea
unei soluþii care sã minimizeze ºansele instabilitãþii
guvernamentale.
Normele constituþionale constituie cadrul oricãrei
proiecþii sau negocieri
de coaliþii. De aceea interesul liderilor de partide pentru
ocuparea
poziþiei de preºedinte al statului dã cadrului constituþional
o dimensiune
politicã aparte ce face ca tendinþa de multiplicare a
partidelor
sã fie moderatã de bipolarizarea indusã de cel de-al doilea
tur de
scrutin al alegerilor prezidenþiale. Al doilea tur indicã
opþiunea electoratului
nu doar pentru preºedinte ci ºi preferinþa sa pentru o
anumitã
coaliþie. Simultaneitatea alegerilor prezidenþiale cu cele
parlamentare
de dupã 1990 a facilitat formarea guvernelor tocmai
datoritã efectului
majoritar pe care prezidenþiale l-au asigurat. Dacã
partidele nu obþineau
majoritatea, preºedintele era capabil sã mobilizeze
sprijinul parlamentar
necesar guvernãrii.
Dupã 1996 situaþia de coabitarea dintre preºedintele Emil
Constantinescu
ºi PD nu a mai permis supravieþuirea majoritãþii
prezidenþiale.
Accentul guvernãrii s-a mutat pe partide ºi pe raporturile
dintre acestea.
Condamnate sã guverneze împreunã de votul din
noiembrie 1996
partidele coaliþiei CDR, PD, UDMR nu au reflectat la
constrângerile
unei asemenea situaþii. O coaliþie stabilã presupune o
prealabilã analiz
ã a comportamentelor, structurii ºi a obiectivelor
partidelor politice
care sã indice gradul de stabilitate al unei coaliþii, în
funcþie de tacticile
optime pe care partidele le pot utiliza în campania
electoralã ºi în rela
þiile postelectorale cu partenerii ºi adversarii, puterea realã
a membrilor
unui grup politic, tipul de legãturã dintre lideri ºi
organizaþie,
specificul programului pe care un partid îl alege pentru a-ºi
maximiza
ºansele de a participa la guvernare ºi dinamica relaþiilor
dintre executiv
(preºedinte ºi guvern) ºi parlament.
Bazele coaliþiei guvernamentale de dupã 1996 au fost
repede erodate
de interesele ºi reperele opuse ale participanþilor. Analizate
din perspectiva
tipului de legitimare partidele parlamentare ale ultimelor
douã
legislaturi permit identificarea posibilelor surse de
tensiune. Între partidele
ce îºi afirmã legitimitatea istoricã, revendicându-se de la
perioada
democraþiei parlamentare interbelice (PNÞCD, PNL,
PSDR), partidele
cu legitimitate revoluþionarã ºi/sau republicanã, ce se
considerã continuatoare
ale revoluþiei din decembrie 1989 (PD ºi PDSR), partidele
succesoare
ale fostului partidului comunist . fie în ordinea afinitãþilor
socio-
economice (PSM, PS, PDAR), fie în ordinea
naþionalismului (PUNR
ºi PRM) . sau partidele cu legitimitate comunitarã sau
etnicã (UDMR)
existã diferenþe ce evidenþiazã limitele oricãrei asocieri.
Existenþa protocoaliþiei, expresie a colaborãrii pe bãncile
opoziþiei,
element de naturã sã uºureze formarea guvernului a creat
iluzia transform
ãrii automate a colaborãrii parlamentare în coaliþie
guvernamental
ã. Specificul activitãþii guvernamentale a demonstrat
insuficienþa
acestei abordãri. Lipsa unei strategii de duratã în raport
caracteristica
patritocraticã a coaliþiilor, stabilirea sferelor de influenþã
instituþionalã,
a permis privilegierea tacticilor partidiste concurenþiale ce
vizeazã maximizarea
electoratului ºi formarea unei clientele de duratã în raport
cu
perspectivã unei colaborãri de duratã la guvernare.
Multipartidismul românesc, consecinþã a unui cumul de
factori precum
tradiþia, lipsa unei opoziþii structurate la comunism,
contextul imediat
postdecembrist ºi sistemul reprezentãrii proporþionale,
reprezintã
o imagine destul de fidelã a fragmentãrii societãþii
româneºti. El nu este
disfuncþional prin natura lui. Criza sistemului coaliþiei de
guvernare nu
este rezultatul numãrului mare de partide ci a bazei lor
electorale instabile.
Concurenþa politicã implicã o continuã reaºezare a
actorilor
politici care îºi disputã poziþiile de influenþã ºi decizie.
Crizele guverna mentale, consistenþã a crizei sistemului
politic, au scos la luminã o realitate
pânã atunci difuzã, ocultatã de existenþa majoritãþii
prezidenþiale
pânã în 1996, partitocraþia. În absenþa unor alte
modalitãþi de participare
politicã, partidele au devenit, în condiþiile guvernãrilor de
coaliþie,
forme de participare directã la luarea deciziei la nivel local
sau central.
Dar în mãsura în care dinamica schimbãrilor sociale ºi
economice le
afecteazã electoratul, partidele româneºti nu pot privi
pasive erodarea
popularitãþi lor, câtã vreme cucerirea ºi influenþarea
poziþiilor de decizie
rãmâne principalul scop al acestor organizaþii.
Guvernul de coaliþie a cunoscut în România trei perioade
de la nostalgia
guvernului de coaliþie ca expresie a legitimitãþii, în
perioada 1991-
1992, la permanentizarea guvernãrii de coaliþie ca expresie
a majoritãþii
prezidenþiale dupã 1992, la coaliþia parlamentarã direct
partidistã dupã
1996. Inexistenþa majoritãþii prezidenþiale dupã 1996 a
devenit un impediment
în relaþiile dintre partidele guvernamentale, mai important
decât afilierile doctrinare, cu atât mai mult cu cât unele
partide au
suferit o depreciere importantã a sprijinului lor.
Caracterul partitocratic al regimului românesc poate fi
evidenþiat
prin rolul pe care, dincolo de prevederile constituþiei,
conducerile partidelor
ºi le-au asumat prin instituirea unor organizaþii
parapolitice de
tipul comitetelor de coordonare a coaliþiei.
Dinamica la care consolidarea partitocraþiei româneºti
obligã partidele
politice nu este un impediment nici în ceea priveºte
democratizarea,
nici în ceea ce priveºte reforma. Ea exprimã starea actualã
a sistemului
de partide românesc iar depãºirea ei prin proceduri tehnice
de
tipul schimbãrii sistemului electoral este iluzorie. Departe
de a constitui
o excepþie partitocraþia româneascã se înscrie într-o
tendinþã la nivel
european ºi poate deveni, în condiþiile unei minime, dar
necesare reforme
o organizãrii ºi democratizãrii partidelor, o modalitate
coerentã
de guvernare a unei societãþi pluraliste.
§ 4. 3. CULTURA POLITICÃ . UN INSTRUMENT
TEORETIC
PENTRU ESTIMAREA ADAPTÃRII LA SCHIMBARE A
SOCIET
ÃÞII ROMÂNEªTI
Afirmaþia conform cãreia pentru România nu existã
alternativã la
schimbare trebuie examinatã cu atenþie. Adaptarea la
ambientul politic
este cheia stabilitãþii oricãrei guvernãri, ceea ce presupune
capacitatea
de a opera modificãri tactice ale diferitelor politici
sectoriale. Politica, în
accepþiunea sa de relaþie între grupuri ce concureazã
pentru exercitarea
ºi influenþarea puterii, este legatã de contingent ºi deci,
aparent, ar delimita
o arie a superficialului. Însã nici o politicã nu se
construieºte pe
un vid, ci porneºte de la o serie de caracteristici ale
comunitãþii umane la care se aplicã. Dorinþa de
modernizare a societãþii româneºti în
funcþie de modelul de referinþã occidental a constituit
aspiraþia obsesivã
a ultimelor douã secole. Chiar comunismul se considera, cel
puþin ca
proiect, o formã de accelerare a acestui proces. Eºecul
experimentului
democratic interbelic, anterior ocupaþiei sovietice ºi
instalãrii regimului
comunist, în faþa autotarismului monarhic al lui Carol al
II-lea, exprimã
inadaptarea sistemului politic la sistemul de valori
(fenomen pe care
Mattei Dogan îl numea .democraþie mimatã.). Tensiunea
dintre modelul
.societãþii închise., rigidã ºi bazatã pe credinþa în tabu-uri,
întoarsã spre
trecutul .vârstei de aur. ºi .societatea deschisã., mobilã ºi
criticã118,
este actualã, dând seamã despre valori ºi comportamente
specifice.
Schimbarea deci, nu este nici pe departe inevitabilã. Ea
este doar alternativa
rezonabilã, dar care inadecvat aplicatã, poate duce la efecte
perverse.
Una din posibilitãþile de a preîntâmpina o asemenea
evoluþie
rezidã în examinarea culturii politice româneºti în
manifestãrile sale de
datã mai mult sau mai puþin recentã.
Departe de a fi o excepþie, schimbarea este o caracteristicã
permanent
ã a sistemelor politice funcþionale. Schimbare de echilibru
sau
schimbare de structurã, transformarea spaþiului politic nu
este posibilã
fãrã intermedierea, subtilã, dar necesarã a culturii. Nu
vom folosi aici
noþiunea de culturã în sens restrâns, ca sferã de
preocupãri specifice
gândirii ºi sensibilitãþii estetice, ci, voltaire-ian cultivându-
ne grãdina,
ne vom referi la cultura politicã, adicã la ansamblul de
atitudini, credin
þe ºi sentimente care pun ordine ºi dau sens proceselor
politice. Cultura
politicã prin modul în care acþioneazã asupra tipului de
participare
politica, prin amprenta pe care ºi-o pune asupra
atitudinilor, este o component
ã fãrã de care nu pot fi explicate relaþiile politice specifice
unei
societãþi. Fiecare comunitate politicã cunoaºte o formã de
culturã
politicã, interpreteazã ºi se raporteazã la faptul politic în
funcþie de valorile
dominante. Supunerea sau nesupunerea, toleranþa sau
intoleranþe
sunt atitudini politice condiþionate cultural.
Cum un sistem politic vizeazã sã se perpetueze ºi sã se
adapteze la
exigenþele mediului sãu este posibil ca repetând un numãr
de procese,
ca tendinþã cel puþin, aceste obiective sã fie atinse.
Tensiunea ce existã
între tradiþie ºi modernitate ºi care, în general, este
sintetizatã în ideea
de schimbare pune în conversii ºi adaptãri. La presiunea pe
care revendic
ãrile de diferite feluri o exercitã asupra sistemului politic
adaptarea
rãspunde în douã moduri: prin recrutarea unui personal
politic capabil
sã adapteze aceste presiuni la caracteristicile sistemului ºi
socializarea,
respectiv difuziunea unei culturi civice compatibile cu
exigenþele de adaptare ale acestuia la mediu.
Funcþionând ca o memorie colectivã care vine dintr-o
sensibilitate la
istorie cultura politicã poate furniza explicaþii asupra
diferenþelor ce exist
ã între partide ce se revendicã de la aceleiaºi familie
politicã sau de
ce Parlamentul nu funcþioneazã la fel în Marea Britanie
sau în Româ-
nia. Tendinþa de a folosi doar perspectivele universaliste,
ignorând cultura,
istoria ºi viaþa politicã specificã fiecãrei comunitãþi riscã
sã transforme
orice întreprindere politicã într-un eºec.
Aºa cum vom mai aminti pe parcurs, trecerea târzie de la
medieval
la modern, religia ortodoxã ºi slaba dezvoltare economicã
sunt cauzele
dar ºi efectele unui proces de transformare a societãþii
româneºti. Preponderen
þa elementului rural la rândul sãu nu putea sã nu
influenþeze
procesele de modernizare pe care plin de entuziasm
liberalii secolului al
XIX-lea au încercat sã le punã în practicã. Eºecul dureros
al democraþiei
româneºti interbelice odatã cu instaurarea monarhiei
autoritare în
1938, simpatia de care se bucura miºcarea legionarã,
antisemitismul ºi
influenþa de care se bucurau unii ofiþeri superiori aratã
caracterul ambiguu
al proceselor de modernizare ºi supravieþuirea modelelor
culturale
tradiþionale. Supuse asaltului modernitãþii, valorile
tradiþionale au mobilizat
întreagã lor încãrcãtura sentimentalã.
Dacã tranziþia româneascã nu se înscrie perfect în
tipologia tranzi
þiilor de la comunism la democraþie din alte þãri
postcomuniste se datoreaz
ã faptului cã modelele precomuniste ale dezvoltãrii au
rezistat perioadei
comuniste ºi s-au grefat pe majoritatea obstacolelor care, în
mod
diferit, au influenþat emergenþa societãþii civile ºi a
liberalismului în
þãrile central ºi est europene. Particularitãþile societãþii
româneºti pun
în evidenþã tipuri sociale ale tranziþiei postcomuniste
elaborate în
funcþie de atitudinea faþã de reformã. Aceste atitudini
sunt caracteristice
majoritãþii þãrilor postcomuniste, dar ele au intensitãþi
diferite ºi
înrãdãcinãri diferite.
Un sistem politic nu poate supravieþui dacã nu existã o
legãturã consensual
ã între practicile politice ºi aºteptãrile populaþiei. Acest
raport
nu este unul mecanic, ci presupune influenþe reciproce.
Conservatorismul
ºi absenþa culturii civice, cultura politicã a democraþiei ce
se
fondeazã pe participarea la guvernarea localã ca ºi
centralã, nu sunt obstacole
fatale.
Relativ recent intrat în limbajul ºtiinþelor politice,
conceptul de cultur
ã politicã este pe cât de fecund teoretic, pe atât de puþin
înþeles de
marele public. Accesibil opiniei publice într-o variantã
jurnalisticã conform
cãreia termenul ar indica gradul de cunoºtinþe politice,
mai ales
cele referitoare la funcþionarea democraþiilor occidentale,
conceptul se
cere precizat. Preluat din antropologie, conceptul de
culturã, aplicat spaþiului
politic, desemneazã setul de convingeri ºi sentimente ce
determinã atitudini
ºi comportamente caracteristice unei comunitãþi umane, în
raport
cu care se poate evalua eficacitatea unor iniþiative politice
ºi gradul de
.loialitate partizanã. a cetãþenilor119.
Gabriel Almond ºi Sidney Verba, care în 1963 au lansat
noþiunea
prin lucrarea lor Cultura civicã au orientat cercetarea spre
studiul atitudinii
în raport cu regimul politic, analizând încrederea în
sistemul
politic, cunoaºterea modului de funcþionare ºi satisfacþia
faþã de procedurile
de guvernare, pe aceastã bazã comparând þãri presupuse a
fi democratice.
Pornind de la caracteristicile unei comunitãþi, noþiunea
faciliteazã
înþelegerea dezvoltãrilor divergente în cazuri în care s-au
aplicat acelea
ºi norme constituþionale.
Chiar dacã, în general, cultura politicã este privitã ca o
componentã
unitarã a unei comunitãþi statale, se pot face diferenþieri
între diferite
tipuri de subculturi, ca acelea ale elitei ºi ale maselor, sau
ale grupurilor
etnice, religioase120, care pot evalua, în funcþie de
contexte, fie spre contra-
culturi politice, fie la intersecþia cu orizontul doctrinar se
pot transforma
în familii politice, fie la intersecþia cu orizontul doctrinar
se pot
transforma în familii politice. Distincþia între cele douã ar
fi mai degrab
ã una de organizare instituþionalã, decât una de conþinut.
Contraculturile
însã, pot genera fenomene marginale cu un pronunþat
caracter
antisistemic.
Diferenþele de culturã politicã între grupuri ºi inadecvarea
modelului
propus de clasa politicã cu credinþele ºi comportamentele
politice ale societ
ãþii globale creeazã dereglãri în funcþionarea sistemului
politic. Pentru
o acomodare a diferitelor subculturi politice cu scopurile
politicii reformatoare
este nevoie de o schimbare gradualã, mediatã prin acultura
þie ºi socializare. Cum însã gradul de adeziune la modele
tradiþionale
este foarte crescut pe mãsurã ce se coboarã scara socialã, ºi
cum modernitatea
pentru România a rãmas un pariu de câºtigat, o .schimbare
a
imaginarului.121, este doar una din alternativele posibile.
Dacã politicul, chiar fãrã a fi agreat, nu poate fi ignorat de
nici un
membru al comunitãþii, iar acceptarea exerciþiului
autoritãþii presupune raportarea, fie ºi inconºtientã, la
.ordine. sau .justiþie.122, relaþia între
conservarea ºi modificarea sistemului depinde de centrarea
comunitãþii
pe una din cele douã valori politice fundamentale.
Ordinea, atât de des evocatã de politicieni, indicã tendinþa
spre
menþinerea statu quo-ului. În calitatea sa de valoare.cadru,
ordinea induce
un tip de culturã politicã pasivã ºi tolerantã în raport cu
puterea.
Justiþia, cu accentul pus pe drepturi ºi/sau pe
redistribuþie, presupune
mobilitate ºi implicit instabilitate. Considerând societatea
ca perfectibil
ã, adepþii justiþiei urmãresc limitarea puterii. Apar astfel
douã
modele de societate: cea a consensului ºi cea a conflictului.
Evident, cele
douã existã în orice societate, însã este o orientare
predilectã spre una
sau alta dintre ele.
Rolul religiilor în formarea culturii politice este
indiscutabil. Cum la
origine puterea a avut un caracter sacru, care treptat a fost
desacralizat,
este indiscutabil cã orice act politic rãmâne, în esenþa sa,
un act cu tentã
religioasã. Chiar dacã între politic ºi religios a apãrut o
separare, sacrul
fiind transferat în domeniul cultului, principiul ordinii face
posibile împrumuturile.
Cadru de referinþã între lumea realã ºi cea idealã,
autoritatea
politicã este învãluitã de mister. Respectul faþã de norma
politicã nu
este dictat doar de interes sau constrângere, ci ºi de o
aureolã magicã.
Religia, de exemplu, a jucat întotdeauna un rol important
în viaþa
politicã americanã. Convingerile religioase au influenþat,
în anumite
domenii, spaþiul deciziei politice. Bisericile ºi alte
organizaþii religioase
sunt încã active, chiar dacã rolul lor este probabil mai
puþin important
ca altãdatã. Condiþionarea dintre .ethos.-ul economic
modern ºi credin
þã a fost analizatã, în cazul protestantismului de
Weber123, care considera
capitalismul ca pe o expresie a practicilor ºi tradiþiilor
religioase.
Chiar proiectul moral al .pãrinþilor fondatori. ai
Constituþiei americane
nu face abstracþie de fenomenul religios, astfel cã primul
amendament
aprobat în 1971 stabileºte libertatea de manifestare a
religiilor.
Legãtura dintre religie ºi cultura politicã este facilitatã de
existenþa
setului de credinþe ºi de scopuri prin care cea dintâi
influenþeazã politicul.
Credinþa religioasã dã conþinut sentimentului cã raþiunea
nu rezolv
ã satisfãcãtor raportarea individului la umanitate ºi la
univers. Politica,
înþeleasã ca luptã pentru influenþarea ºi cucerirea puterii,
spaþiu
controlat de norme ºi tradiþii raþionaliste, apare unora
dintre contemporanii
noºtri ca nesatisfãcãtoare. Întrepãtrunderea dintre viaþa
religioas
ã ºi cea politicã în cazul american, legatã de puritanismul
secolului al XVII-lea, a ajuns pânã acolo încât .Crezul
American. pastiºeazã pe
cel al Apostolilor124.
Dincolo de acest aspect, pentru Statele Unite, pot fi
reþinute ºi valori
derivate, precum libertatea, egalitatea, realizarea de sine,
norma legalã,
precedentul (ca act anterior pe care se legitimeazã o
decizie), proprietatea
privatã, localismul ºi democraþia125.
O simplã analizã instituþionalã nu poate explica
stabilitatea unor
sisteme politice în raport cu altele. Nici un sistem politic nu
ar putea
rezista timp îndelungat în absenþa recunoaºterii
legitimitãþii sale ºi a
mecanismelor care îl compun. Cultura politicã are
influenþã asupra sistemului,
dar, în egalã mãsurã, se poate accepta ºi ideea cã sistemul
determin
ã, în unele condiþii, schimbãri în mentalul colectiv.
Reflecþia despre impactul credinþelor ºi valorilor asupra
activitãþilor
sociale este anterioarã apariþiei conceptului de culturã
politicã. Existau
deja o serie de instrumente teoretice aparþinând unor
discipline precum
sociologia, istoria, psihologia sau antropologia: ideologie,
sistem de imagini,
mentalitãþi colective, reprezentãri colective, inconºtient
colectiv, mit
politic etc., care acopereau mai mult sau mai puþin
fenomenul.
Produs al ºcolii politice americane, conceptul de culturã
politicã s-a
constituit ca un cadru de referinþã pentru mãsurarea
gradului de democratizare.
Cultura politicã americanã s-a clãdit prin acomodarea
mediului politic britanic rezultat din victoria .revoluþiei
glorioase., care
accepta ca legitimã opoziþia ºi existenþa a douã partide ce
îºi disputau
dreptul de a reprezenta naþiunea, la societatea americanã
multietnicã
ºi multiculturalã.
O explicaþie posibilã a acestui fapt ar fi cã viaþa politicã ºi,
implicit
ºtiinþa politicã americanã au ocolit o gamã de probleme,
cum este cazul
luptei de clasã.
Pentru lumea anglo-saxonã, democraþia a avut o
importanþã mult
mai mare decât în cazul Franþei126, de exemplu.
Avantajul conceptului de culturã politicã constã în baza
empiricã
(constituitã din anchete sociologice riguroase) pe care se
dezvoltã apoi o
teorie explicativã cu caracter neutru.
Ideologia, de pildã, cu accentul pe contradicþiile sociale,
opereazã o
fracturã în interiorul societãþii, pe câtã vreme mitul are un
caracter unificator
(mai ales mitul fondator), dar mai puþin relevant pentru
cercetarea
pozitivã a schimbãrilor din societatea contemporanã, iar
reprezent
ãrile colective, concept elaborat de Levi-Bruhl, este legat de
studiul
societãþilor primitive. În psihologie, teorie inconºtientului
colectiv a lui Carl Jung defineºte
arhetipul ca pe o formã preexistentã, a cãrei transmitere
este legatã de
ereditate127.
Mentalitãþile, concept aprofundat de istoricii de la
Annales, se
apropie oarecum de modul de înþelegere al culturii
politice, dar este
folosit mai ales pentru interpretarea epocilor trecute, în
special a medievalit
ãþii ºi a tranziþiei la modern, fiind mai puþin adecvat
analizei societ
ãþilor contemporan.
În accepþiunea clasicã, analiza de tip Annales,
desconsidera nivelul
politic, evenimenþial, considerat epidermic, superficial.
Interesaþi de
analiza în profunzime a istoriei, cercetãtori ca Lucien
Fevre, Marc Bloch,
dar mai ales Fernand Braudel, au studiat din perspectiva
lungii durate
fenomene ce aveau implicaþii asupra întregii vieþi sociale.
Ei au repudiat
istoria politicã în favoarea celei economice, sociale ºi, nu în
ultimul
rând, mentale, aplicând metoda structuralistã domeniului
lor de cercetare.
Aceastã percepþie s-a modificat odatã cu luarea în
considerare a factorului
putere ºi a modului de raportare a societãþii la acesta.
Modelul societãþii tripartite, specific spaþiului indo-
european, constituie
un exemplu pentru aceastã situaþie128. Împãrþirea
societãþii în
oratores, bellatores ºi laboratores, exprimã o formã de
raportare a mediului
la putere. Funcþionarea acestei scheme pânã în societãþile
contemporane
(vezi teoria clasei de mijloc), dovedeºte existenþa unor
paradigme
mentale înrãdãcinate ºi greu de modificat. Chiar ideea de
conflict, specific
ã Occidentului, are o evoluþie îndelungatã, revoluþiile
politice ale
epocii moderne fiind doar partea vizibilã a unui aisberg.
Instituþionalizarea
opoziþiei nu a fost o fracturã, ci rezultatul unor lungi
acumulãri.
Pentru ca o societate democraticã sã funcþioneze, dincolo
de aspecte
precum existenþa economiei de piaþã, a unei clase de
mijloc importantã
numericeºte, a profesionalizãrii elitei politice, este nevoie ºi
de o component
ã culturalã, numitã de unii cercetãtori .competenþã
civilizatoare
.129, care devine o condiþie necesarã a integrãrii în lumea
contemporan
ã. În aceastã perspectivã, perioada comunistã a fost o
formã de .incompeten
þã civilizatoare., blocând o tendinþã naturalã de adaptare
a societ
ãþii la normele pe care globalizarea vieþii politice ºi sociale
din secolul
al XX.lea le-a impus.
Tranziþia târzie de la medieval la modern, religia
ortodoxã, cu obedien
þa sa faþã de fenomenul puterii (o tradiþie istoricã
preluatã din lumea bizantinã, unde basileul era ºi ºeful
Bisericii), înapoierea economic
ã au contribuit la crearea unei anumite raportãri a
societãþii
româneºti la fenomenul politic.
Inexistenþa conflictului dintre puterea temporarã ºi
puterea spiritual
ã, specific creºtinismului occidental, ºi care a avut atât de
mare importan
þã în iniþierea procesului democratic, a fãcut ca, în cazul
româ-
nesc, religia sã nu contribuie la formarea unor opþiuni
democratice130.
Într-un asemenea spaþiu, rolul liderului politic de tip
charismatic este
important, dezvãluind un model mitic de raportare la
putere. Cum în
Eden, lume idealã ºi eternã, existã un singur Dumnezeu, tot
astfel, în
lumea terestrã, nu poate exista decât un singur conducãtor.
O zicalã precum
.Schimbarea, domnilor, bucuria nebunilor. ilustreazã
elocvent o
predispoziþie spre acceptarea pasivã a puterii, indiferent
de persoanele
care o exercitã.
Elementul naþional a avut o importanþã mult mai mare
decât Biserica
în manifestarea ostilitãþii faþã de putere. Revoluþia lui
Tudor
Vladimirescu s-a folosit, pentru a realiza consensul, de
sentimentele
antigreceºti acumulate în timpul domniilor fanariote.
Preponderenþa populaþiei rurale a constituit, de asemenea,
un element
care trebuie luat în considerare. În Occident, oraºele au
fost spaþiile
în care democraþia s-a manifestat cu întâietate. Absenþa
unei vieþi
urbane foarte importante, ca ºi economia bazatã pe
agriculturã au
reprezentat fapte cu implicaþii asupra tipului de culturã
politicã româ-
nesc. Urbanizarea forþatã, practicatã de regimul comunist,
legatã de industrializare
ºi de justificarea rolului partidului ca un .far cãlãuzitor al
clasei muncitoare. nu a schimbat situaþia. Au fost practic
mutate în
oraºe importante segmente ale populaþiei rurale, fãrã însã
a se fi modificat
mentalitatea. Importând în mediul urban modelul
tradiþional,
oraºele au suferit practic un proces de ruralizare.
S-a consacrat opinia cã jumãtate de secol de dominaþie
comunistã
a modificat în profunzime mentalitatea. Realitatea este cã
regimul comunist
a folosit baza mentalã preexistentã, ale cãrei elemente
precum
ideea egalitãþii în obºte, refuzul economiei de piaþã,
respingerea
capitalismului ca imoral au fost locuri comune.
Aranjamente economice
de tip feudal, care exprimau obiºnuinþe mentale, rezistau
încã
prin anii 30 ai secolului nostru în mediul rural.
Capitalismul abia începuse
sã-ºi facã simþitã prezenþa la sate. Dezbaterea democraticã
si ideea de conflict implicatã de aceasta nu fãceau parte din
orizontul
civilizaþiei rurale.
Faptul cã 50 de ani de regim totalitar au creat anumite
obiºnuinþe
politice este indiscutabil. Dar acestea s-au integrat unui
sistem de valori
ºi tradiþii anterior. Societatea româneascã era, ºi în bunã
mãsurã mai
este, mai degrabã una a consensului decât una a
conflictului.
Procesul democratic început în secolul al XIX-lea ºi a cãrei
expresie
instituþionalã a fost monarhia constituþionalã de dupã
1866 nu a reuºit
sã realizeze conexiunea cu baza societãþii. Clasa
þãrãneascã (aproape
80% din populaþie) a fost practic exclusã de la luarea
deciziilor politice
prin limitarea jocului politic la câteva categorii sociale
iniþiate. Caracterul
exclusivist al democraþiei româneºti interbelice a afectat
rãspândirea
modelului democratic la toate nivele vieþii sociale.
Existenþa curentului
þãrãnist în perioada interbelicã, cu modelul conflictual pe
care îl
conþinea, nu a modificat situaþia. Ataºarea
naþionalismului ardelenesc
(naþionalismul aici având sensul de privilegiere a valorilor
naþionale în
raport cu cele sociale) a implicat abandonarea parþialã a
conflictului în
favoarea consensului, opþiunea cu valenþe în cucerirea
puterii, dar fãrã
importanþã în rãspândirea democraþiei.
O altã caracteristicã a cazului românesc este
supravieþuirea familiei
tradiþionale, cu implicaþia sa asupra spaþiului politic,
dominaþia clanurilor,
organizate în funcþie de rudenie ºi nu pe considerente
politice.
Este adevãrat cã modernizarea se poate realiza ºi fãrã a
implica dispari
þia familiei extinse în favoarea familiei nucleare, cum aratã
cazul
japonez. Dar Japonia este moºtenitoarea unei tradiþii
culturale proprii,
iar problema democratizãrii de profunzime a acestei
societãþi rãmâne
încã actualã. Rezistenþa modelului familiei extinse este
legatã nu doar
de preponderenþa elementului rural în ansamblul
societãþii, ci ºi de aspecte
economice ºi culturale.
Tendinþa de transformare a culturii politice româneºti sub
impactul
contactului cu Occidentul (atât spiritual, dar mai ales
material) a fost
relativ .adormitã. în perioada dictaturilor succesive care
din, 1940, au
exercitat puterea. Dupã 1989, societatea s-a .dezmorþit.,
dar de aici nu
rezultã cã schimbarea culturii politice se va produce
imediat. Rezultatele
unor sondaje de opinie realizate între 1990 ºi 1999 dovedesc
cã modelul
tradiþional de percepere a instituþiilor politice este
predominant.
Pe de altã parte, instituþii ale consensului, precum Armata
ºi Biserica,
întrunesc constant în sondaje scoruri de aproximativ 66 ºi
83 %, ºi
tot Barometrul de opinie publicã, aratã cã Parlamentul
întrunea, în octombrie
1999 în jur de 10 % din aprecierile pozitive, spre deosebire
de
86 % aprecieri negative. Oricât de discutabilã ar fi fost
prestaþia Parlamentului,
acest scor nu se poate justifica dacã nu luãm în calcul ºi
cultura
politicã, care privilegiazã instituþiile consensului în raport
cu cele ale conflictului. Un sistem politic nu poate
supravieþui dacã nu existã o
legãturã consensualã între practicile politice ºi aºteptãrile
populaþiei.
Acest raport nu este unul mecanic, ci presupune influenþe
reciproce. În
ce priveºte România, analiza culturii politice, modul de
formare al culturii
civice, sunt elemente care pot contribui la adaptarea
deciziei
politice la specificul comportamentului ºi atitudinilor
politice româneºti
în dinamica lor. Orice decizie politicã reformistã ce se
doreºte, pe termen
lung, eficientã, trebuie corelatã cu tipul dominant de
culturã politicã nu
în sensul subordonãrii, ci pentru depãºirea în cunoºtinþã de
cauzã a
crizelor de adaptare la noile forme de organizare. Rolul
elitei politice ca
agent al schimbãrii este acela de a adapta exigenþele
transformãrii economice
ºi sociale la sistemul de valori.