Sunteți pe pagina 1din 27

Bibliografie selectivă

Principii fundamentale de Biologie moleculară.


F. Mixich, Ardelean. Craiova Ed. Medicală Universitară, 2002;

Molecular Biology of the Cell


Alberts, Bruce; Johnson, Alexander; Lewis, Julian; Raff, Martin;
Roberts, Keith; Walter, Peter. New York and London: Garland Science; c2002

Molecular Cell Biology


Lodish, Harvey; Berk, Arnold; Zipursky, S. Lawrence; Matsudaira,
Paul; Baltimore, David; Darnell, James E. New York: W. H. Freeman & Co; c1999
C01-A

OBIECTUL BIOLOGIEI
CELULARE ŞI MOLECULARE
INTRODUCERE ÎN STUDIUL BIOLOGIEI
CELULARE ŞI MOLECULARE
Celula:
unitatea structurală şi funcţională a materiei vii. Cea mai mică
unitate biologică delimitată de o membrană capabilă de replicare.
Celulele pot acţiona împreună, ca părţi componente ale unui ţesut
sau organ, sau pot funcţiona independent: microorganisme.

Histologia: are drept preocupare organizarea celulară a ţesuturilor şi


organelor.

Citologia: este integrată în histologie şi abordează studiul, cu


preponderenţă structural, al diferitelor tipuri particulare de celule
caracteristice unui anumit ţesut sau organ.
INTRODUCERE ÎN STUDIUL BIOLOGIEI
CELULARE ŞI MOLECULARE
Biologia Celulară:
are drept obiect de studiu celula şi componentele sale (organite
şi alte structuri) precum şi procesele celulare (creşterea,
funcţiile celulare, comportamentul celular, reproducerea, etc).
Biologia Celulară se ocupă cu studiul fenomenului vieţii la
nivel celular.

Biologia Moleculară:
este focalizată în principal pe descifrarea mecanismelor de
transmitere şi exprimare a informatiei genetice care
guvernează structura si funcţia celulară.
BIOLOGIA CELULARĂ ŞI MOLECULARĂ

„ Oferă posibilitatea studierii şi înţelegerii diverselor aspecte ale


comportamentului celular;
„ Investighează modul în care celulele se dezvoltă, funcţionează,
comunică şi îşi controlează propriile activităţi;
„ Studiază cauzele ce duc la o funcţionare celulară anormală;
„ Graţie dezvoltării tehnicilor de “Recombinare ADN” este
posibilă izolarea şi analizarea în detaliu chiar şi a unei singure
gene.
„ Nivelul tehnologic şi informational la care s-a ajuns a permis
determinarea secvenţei complete a genomului uman;
C01-B

ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA
CELULEI EUCARIOTE
ORIGINEA CELULELOR
Obiectivul capitolului - prezentarea evoluţiei:
Atomi => Molecule => Celule => Organisme;

„ Teorii asupra originii vieţii Ù celulei:


- teoria evoluţionistă => materialistă;
...Charles Darwin (12 Feb 1809 – 19 Apr 1882)
...150 ani On the Origin of Species (24 Nov 1859)
- teoria creaţionistă => vitalistă;

Selecţia naturală - teoria evoluţionistă:


- variaţii întâmplătoare în informaţia genetică;
- selecţia informaţiei genetice;
Selecţia naturală - teoria evoluţionistă
Selecţia naturală - teoria evoluţionistă
Selecţia naturală - teoria evoluţionistă
Selecţia naturală - teoria evoluţionistă
Selecţia naturală - teoria evoluţionistă
Selecţia naturală - teoria evoluţionistă
ETAPELE PREBIOTICE DE EVOLUŢIE ALE
MATERIEI ORGANICE
De la agregarea spontană a moleculelor organice
formarea celulei - etape:
1. Formarea polimerilor ARN
autoreplicanţi;

2. Apariţia mecanismului prin


care ARN direcţionează
sinteza proteică specifică;

3. Formarea membranei lipidice


care izolează mixtura
autoreplicantă:
ARN-proteine;
CONDIŢIILE PREBIOTICE DE PRODUCERE A
MOLECULELOR BIOLOGICE

Metodele stiinţei actuale


(Ipoteza-Teorie-Experiment):

Într-un mediu similar celui primordial


molecule organice mici:
HCN acid cianhidric
HCHO formaldehida, etc

Acestea sunt printre componentele de bază ale


reprezentanţilor unor clase majore de
molecule organice:
- aminoacizi;
- glucide;
- purinele;
- pirimidinele;
Dezvoltarea sistemelor chimice complexe
într-un mediu aflat în dezechilibru chimic
„Moleculele organice simple cum sunt aminoacizii şi
nucleotidele se pot asocia pentru a forma polimeri:
legături
Aminoacizii Polieptide Proteine
Un set de 20 peptidice

Nucleotide
legături
Polinucleotide
Acizi
4 tipuri de baze fosfodiesterice nucleici
Sinteza polinucleotidelor

„ Polinucleotidele determină formarea de copii exacte ale propriei


lor secvenţe;
„ Copierea complementară constituie principiul esenţial al
proceselor de transfer informaţional în sistemele biologice;
„ Mecanismele de copiere necesită catalizatori adiţionali care să
promoveze polimerizarea;
„ ARN a avut iniţial rol de catalizator al sintezei polinucleotidice;
Selecţia naturală a moleculelor autoreplicative

„ Nucleotidele se pot împerechea atât cu alte nucleotide


complementare aflate în stare liberă în mediu cât şi cu
nucleotidele complementare aflate deja în polimerul însuşi.
Asemenea asocieri produc împachetări tridimensionale
complexe ce determină calităţile moleculei:
- stabilitatea;
- acţiunea sa asupra altor molecule;
- capacitatea de autoreplicare;
Ù Molecula ARN are două caracteristici
speciale:
- informaţională;
Conformaţia posibilă a
- structurală;
unei molecule de ARN
Informaţia "curge" dinspre polinucleotide
spre polipeptide
Procesul evoluţiei a început pe pământ acum 3,5-4 miliarde de ani, în anumite
locuri unde sistemele autoreplicative de molecule de ARN s-au amestecat
cu alte molecule organice printre care şi polipeptidele simple.
"Maşinăria" biochimică pentru sinteza proteinelor conţine:
- o categorie de molecule de ARN purtătoare de informaţie genetică pentru
un tip particular de polipeptid sub forma unui cod;
- molecule de ARN cu funcţii de adaptori, fiecare legându-se de un
aminoacid specific ;

Astăzi, aceste procese de asamblare a unei proteine noi se desfăşoară pe


suprafaţa ribozomilor – particule complexe formate din mai multe molecule
mari de ARN şi mai mult de 50 de tipuri diferite de proteine.

Codul prin care o secvenţă de nucleotide specifică secvenţa de aminoacizi care


formează proteina– codul genetic – este reprezentat printr-un "dicţionar"
format din cuvinte de trei litere: diferite triplete de nucleotide codifică
aminoacizi specifici.
Membranele lipidice

Apariţia membranelor delimitante externe = eveniment crucial care a dus la


formarea primei celule;
Compartimentarea realizată de o clasă de molecule, care au o proprietate fizico-
chimică particulară: sunt amfipatice şi generează bistraturi.

Moleculele de ARN au putut să evolueze în sensul de purtători de informaţie


genetică fiind selectate atât pe baza structurii lor însăşi, cât şi pe baza
efectului lor asupra celorlalte molecule prezente în acelaşi compartiment.
ADN - materialul ereditar din celulele actuale

- dublucatenar;
- depozitarul permanent al informaţiei
genetice;
- mult mai rezistent şi mai stabil decât
ARN;
- replicarea sa se face mult mai uşor;
- erorile apărute în replicare pot fi
reparate eficient, pe baza celeilalte
catene rămasă eventual intactă;
- ghidează sinteza moleculelor de ARN
specifice;
ARN – primul “stocator” de informaţie ereditară

- monocatenar;

- direcţionează sinteza proteinelor:


- prin moleculele de ARN
codificant (ARN mesager);
- ARN catalitic (ARN ribozomal
şi ARN de transport)
PROCARIOTE ŞI EUCARIOTE

CARACTERISTICI PROCARIOTE EUCARIOTE


Nucleul Absent Prezent

Diametrul celular 1 μm 10-100 μm


cel mai frecvent
Citoschelet Absent Prezent

Organite Absent Prezent


citoplasmatice
Conţinutul în 1 × 106 - 5 × 106 1.5 × 107 - 5 × 109
ADN(baze perechi)
Cromozomii O singură moleculă Multiple molecule
circulară de ADN liniare de ADN
Sistemul membranar al celulei

Celula eucariotă, pentru a-şi asigura o suprafaţă corespunzătoare volumului său, şi-a
suplimentat aria suprafeţei prin invaginaţii şi prelungiri, precum şi prin elemente
membranare intracitoplasmatice:
„ membranele învelesc nucleul şi mitocondriile;
„ formează un sistem labirintic numit reticul endoplasmic la nivelul căruia se
sintetizează lipidele şi proteinele membranare precum şi materialul destinat
exportului celular;
„ formează de asemenea saci turtiţi care intră în constituţia aparatului Golgi care
este implicat în sinteza şi transportul variatelor molecule organice;
„ mărginesc lizozomii în care sunt depozitate enzime necesare pentru digestia
intracelulară;
„ mărginesc peroxizomii în care are loc degradarea peroxizilor toxici;

Restul citoplasmei, care include întotdeauna alte organite neînvelite de


membrane, este denumit în mod uzual cu termenul de citosol;.
Sistemul membranar al celulei
Celula eucariotă - organite celulare

„ Mitocondriile:

¾ învelite de o membrană dublă;


¾ presupusă origine bacteriană;

În celulele eucariote respiraţia oxidativă se desfăşoară doar în


mitocondriile acestora;
Nucleul

ADN cromozomial este depozitat în nucleu sub formă de fibre de cromatină


rezultate prin asocierea cu histone. Comunicarea nucleului cu exteriorul
se realizează prin intermediul porilor nucleari.