1

Verificarea la oboseală a arborilor

Fiecare modificare a formei secţiunii arborelui unde ( M i ) j este momentul încovoietor în dreptul
constituie un concentrator de tensiune. Se recomandă
verificarea coeficientului de siguranţă la oboseală pentru concentratorului, W este modulul de rezistenţă la
fiecare concentrator, la solicitare compusă, încovoiere + încovoiere, al secţiunii minime a concentratorului.
torsiune. Pentru o secţiune circulară plină de diamtru d,
Se va face verificarea a doi concentratori, notaţi cu A
(canal de pană) şi B (rază de racordare) pentru arborele modulul de rezistenţă este: W =
π ⋅d3
32
[ ]
mm 3 (4)
II al unui reductor cu roti dintate cu 2 trepte (fig. 1).
Pentru o secţiune cu un canal de pană în arbore se
obţine:
π ⋅d4 ⎡b3 ⋅ t 2 ⎤
−⎢ 1 − ⎛ d − t1 ⎞ b ⋅ t ⎥
⎜ ⎟
[ ]
1
64 ⎢ 12 ⎝ 2 ⎠ ⎥
W = ⎣ ⎦ mm 3 (5)
d
2
Pentru un arbore cu două canale de pană se obţine:
π ⋅d4 ⎡b3 ⋅ t 2 ⎤
− 2⋅⎢ 1 − ⎛ d − t1 ⎞ b ⋅ t ⎥
⎜ ⎟
[ ]
1
64 ⎢ 12 ⎝ 2 ⎠ ⎥
W = ⎣ ⎦ mm 3 (6)
d
2
• σ − 1Kd este limita de oboseală a piesei reale la
solicitarea de încovoiere în ciclu alternant simetric
σ −1
( R = −1 ): σ − 1Kd = ε σ ⋅ γ σ δ m ⋅δt (7)
Kσ
• σ − 1 este rezistenţa la oboseală a materialului
arborelui (tabelul 1, 2 sau 3, se alege şi funcţie de
tratamentul aplicat materialului);
• K σ este factorul concentratorului de tensiune pentru
solicitarea de încovoiere (se alege, funcţie de forma
concentratorului, din figurile 6 sau 7).
• ε σ este un coeficient ce ţine seama de dimensiunea
piesei reale (fig. 3)
• γ σ este un coeficient ce ţine seama de rugozitatea
Fig. 1
piesei reale (fig. 4).
Momentul încovoietor rezultant se determină din • δ t este un coeficient ce ţine seama de tratamentul
diagrame, chiar în dreptul concentratorului j: aplicat piesei sau numai unei zone (ca în cazul fusurilor
2 +M2 călite) (fig. 2).
M j = MH j V j (1)
• δ m un coeficient indicând influenţa mediului de lucru
unde j = A, B . (fig. 5).
Dacă nu există torsiune, se calculează doar Coeficient de siguranţă la oboseală la torsiune
coeficientul de siguranţă la oboseală la încovoiere sσ . 1
(în ciclu poulsatoriu), este: sτ = ≥ 1,5 (8),
Încovoierea are caracter alternant-simetric. τ m τv
+
Coeficientul de siguranţă la încovoiere rezultă: τ c τ −1kd
σ
sσ = − 1kd ≥ 1,5 (2) unde τ m = τ v = τ max / 2 sunt tensiunea medie,
σ max respectiv amplitudinea ciclului pulsator;
( Mi )j τ max = M tj / W p în care M tj este momentul de
unde σ max = (3)
W torsiune în dreptul concentratorului j iar W p este modulul
2

de rezistenţă polar al secţiunii minime a concentratorului.
Se recomandă: W p ≅ 2 ⋅ W (9) în care:
• W este modulul de rezistenţă la solicitarea de
încovoiere.
• τ − 1Kd este limita de oboseală a piesei reale
solicitată la torsiune în ciclu alternant-simetric ( R = −1 ):
τ Se recomandă valori peste 1,3 pentru aceşti coeficienţi de
τ − 1Kd = ε τ ⋅ γ τ − 1 δ m ⋅ δ t (10)
Kτ
• Kτ este factorul concentratorului de tensiune pentru
solicitarea de torsiune (se alege din diagramele din figurile
6 sau 7).
• ε τ este un coeficient ce ţine seama de dimensiunea
piesei reale (fig. 3).
• γ τ este un coeficient ce ţine seama de rugozitatea
piesei reale γ τ = 0 ,6 + 0 ,4 ⋅ γ σ (12)
• în care γ σ se alege din figura 4.
• δ t este acelaşi ca la solicitarea de încovoiere (fig. 2).
• δ m se alege la fel ca la solicit. de încovoiere (fig. 5).
Coeficientul de siguranţă la solicitare compusă
sσ sτ
este: s = ≥ 1,5 (13)
2
sσ + sτ 2
Dacă se obţine un coeficient de siguranţă mai mare
decât 1,5 pentru toţi concentratorii arborelui, se consideră
încheiată verificarea la oboseală.
Coeficientul de sig. mult mai mare decât 1,5 nu
intotdeauna este o solutie eficienta deoarece poate sa
insemne supradimensionare, sau utilizarea nenecesara a
unui material superior, a tratamentului termic si alte cauze.
Se calculează şi un coeficient de siguranţă faţă de
limita de curgere:
σc τc
sσc = şi sτc = (14a şi b)
σv +σm τv +τm
siguranţă.
Pentru zone puţin solicitate se obţin valori mari ale
coeficienţilor de siguranţă la oboseală: din motive
tehnologice sau de montaj (de exemplu: rulmenţi cu
anumite alezaje interioare), forma arborelui nu se va
schimba.
Dacă intr-o sectiune periculoasa din p.d.v. al
rezistentei la oboseala, coeficientul de siguranţă este
mai mic decat 1,5, inseamna ca sectiunea nu se
considera verificata si există mai multe soluţii:
- schimbarea formei concentratorului: de exemplu,
creşterea razei de racordare care determină micşorarea
factorilor concentratorului K σ şi Kτ ;
- creşterea diametrului arborelui în zona respectivă;
rezultă module de rezistenţă mai mari şi valori mai mici
pentru σ max ,τ v , τ m ;
- schimbarea materialului, pentru a avea rezistenta
la oboseală mai mare; această soluţie trebuie analizată din
punct de vedere financiar; oţelurile carbon de calitate sunt
recomandate pentru arbori pentru că rezistenţa lor la
oboseală este apropiată de cea a oţelurilor slab-aliate
pentru construcţii de maşini.

a) b) c)
Fig. 2 Coeficientul tratamentului δ t
Observaţie la fig. 2. Dacă Kσ 〉 2 sau Kτ 〉 2 se alege valoarea lui δ t corespunzătoare Kσ = 2 sau Kτ = 2
 3

Fig. 3a Coeficientul dimensional, ε σ

1 – oţel carbon fără concentratori, 2 – oţel slab aliat fără concentratori şi oţel carbon cu concentratori
moderaţi, 3 – oţel slab aliat cu concentratori moderaţi, 4 – oţel slab aliat cu concentratori foarte puternici.

Fig. 4 Coeficientul calităţii suprafeţei γ σ

Fig. 3b Coeficientul dimensional, ε τ Fig. 5 Coeficientul δ m indicând influenţa mediului de lucru

 4

Fig. 6b Factorul concentratorului de tensiune Kτ pentru solicitarea de torsiune

Fig. 6a Factorul concentratorului de tensiune K σ pentru solicitarea de încovoiere

Fig. 7. Factorul concentratorului de tensiune
2