Management – curs 1

LIPSESTE INCEPUTUL

In sclavagism dimensiunile colective umane cresc, se dezvolta, functii de

productie si managementul se bucura de ceva mai multe informatii decat in comuna
primitiva, apare transmiterea ereditara a condicerii dar si necesitatea existentei unui
minim de cunostinte de conducere.
Feudalismul aduce progrese in diversificarea sistemelor de conducere,
multiplicarea numarului de niveluri ierarhice, dezvoltarea sistemului informational,
aparand si germenii abordarii teoretice, prin lucrari ca “cartea administratiei” si “tratatul
despre ceremonii” scrise de imparatul Constantin al VII-lea al Bizantului, sau “cetatea
virtutii” de Parali, “Utopia” de Thomas Marus.
In capitalism creste complexitatea si dinamismul in toate domeniile, inclusiv in
cel economic, apar contributii importante la conturarea managementului ca stiinta, astfel
ca la inceputul secolului al XX-lea, ia nastere prima scoala de management, numita
“Scoala Clasica” prin conceptele pui Henry Fayol in cartea “Administratia Industriala si
generala” si lucrarea lui Frederich Taylor intitulata “Principiile Managementului
stiintific”.

Scolile de Marketing

1. Scoala clasica – este cea intemeiata de Fayol si Taylor prin lucrarile mentionate
la care au aderat si alti teoreticieni. Specific acestei scoli este utilizarea
conceptelor si intrumentelor economice. Taylor recurge la o analiza stiintifica
pentru formularea unor metode mai bune de management. Faylor precizeaza
pentru prima data functiunile unei intreprinderi, care in opinia lui sunt: tehnica,
comerciala, financiara, contabila, de securitatea si manageriala. Tot el enumera
functiile managementului: a predea, a organiza, a comanda, a coordona si a
controla.
2. Scoala behaviorista (comportista) – a aparut ca urmare a criticilor aduse scolii
clasice in sensul ca motorul uman nu poate fi comparat cu motorul cu ardere
interna. Ei considera ca trebuie avuta in vedere atitudinea omului in raport cu
propria munca. Stiinta nu trebuie sa apeleze la metode psihologice, sociologice,
pentru a intelege comportamentul oamenilor, atitudinile, motivatiile lor, (Maslow,
Treidman).
3. Scoala cantitativa – reprezentata de rusul Kaufman si ungurul Kornay, foloseste
prioritar concepte si metode din matematica si statistica.
4. Scoala sistemica – se bazeaza pe conceptul de sistem care cuprinde o serie de
elemente organizate pe baza legaturilor de interconditionare a caror functionare
permite atingerea unor obiective. Sistemul are elemente de intrare, in interior se
realizeaza o procesare, si are si elemente de iesire, toate acestea actionand in
cadrul unui mediu.
Definitoriu pentru aceasta metoda in afara de conceptul de sistem este ca
foloseste un evantai de metode si concepte interdisciplinare beneficiind de aportul
 a numeroase stiinte (matematica, economie, statistica, sociologie, psihologie,
informatica, demografie).
Ea abordeaza organizatia intr-o maniera sintetica si analitica avand in
vedere multiplele interdependente dintre componentele sale.
Reprezentanti: Drucker, Mizberg, Porter, Lobstein.
5. Scoala contextuala – a aparut ca urmare a practicii manageriale, multi manageri
au ajuns la concluzia ca principiile managementului nu se pot aplica in mod rigid.
Aplicarea principiilor de Management trebuie facuta in functie de contextul in
care evolueaza organizatia, managerii trebuind sa identifice situatia particulara
care o diferentiaza, si care impune un anumit mod de aplicare a principiilor
managementului.

Si in tara noastra au existat preocupari in privinta Managementului, a aplicarii si a

imbunatatirii conceptuale.
Dupa unii autori prima incercare de aplicare a sistemului lui Taylor a avut loc in
Romania in anul 1907 la tesatoria romaneasca din bumbac la Pitesti. In 1927 ia nastere
IROM (Institutul Roman pentru Organizarea Stiintifica a Muncii); cei care si-au adus
contributia au fost: Virgil Madgearu, Dumitru Gustin, Gh. Ionescu Scibesti, Gh
Marinescu, etc.
Dupa al doilea razboi modial, vreo doua decenii in Romania nu au mai existat
preocupari pentru management, apoi la inceputurile domniei lui Ceausescu, a avut o
deschidere mai mare spre vest, astfel incat multi conducatori romani s-au perfectionat in
domeniul managementului in tari straine (conducatori, teoreticieni, etc). Apoi ia nastere
centrul de pregatire a cadrelor de conducere din economie si administratia de stat
(CEPECA), scoala la care se initiaza si se perfectioneazsa in domeniul managementului
multe cadre de conducere din economia romaneasca. Iau nastere de semenea la nivelul
judetelor, centre de organizare si perfectionare a muncii sub tutela institutului de
conducere si organizare a productiei si a muncii.
Multe principii nu s-au putut aplica din cauza sistemului economic
supercentralizat.
Dupa 1990 in Romania, stiinta managementului ia amploare deosebita, azi
neexistand nici o facultate in care sa nu se predea managementul.

Procesul de Management – conceptul si continutul

Realizarea activitatilor dintr-o organizatie presupune existenta a doua tipuri de

procese: procese de executie si procese de management.

Procesul de executie – reprezinta ansamblul activitatii prin care forta de munca

(executantii: muncitori sau personal tehnico-administrativ) actioneaza asupra capitolului
tehnic in scopul obtinerii unor produse sau servicii sau in actiuni cu caracter functional.
Procesul de management – este exercitat de manageri si reprezinta ansamblul
integrat al actiunilor de a prevedea, a organiza, a coordona, a antrena si a controla si
evolua activitatea in vederea stabilirii si realizarii obiectivelor organizatiei. In exercitarea
activitatilor, managerii utilizeaza un evantai de metode si tehnici eficiente specifice
pentru fiecare functie a managementului. Momentul esential al procesului de
management il constituie decizia manageriala care se regaseste in toate functiunile
managementului.
Decizia manageriala se exercita in toate functiunile organizatiei: productie,
comerciala, financiar-contabila, de personal, cercetare-dezvoltare.
La baza deciziilor sta o buna informare si comunicare. Intre functiile
managementului si functiile intreprinderii exista legaturi, relatii, toate functiile
managementului exercitandu-se in toate functiunile organizatiei.
Procesul de management prezinta urmatoarele caracteristici:
a) este unitar – in sensul ca toate functiile managementului sunt corelate, formand
un tot unitar. Intre functiile managementului exista multiple relatii de
interdependenta.
b) Este general – in sensul ca se aplica oricarui tip de organizatie. Anumite
conceptii ale managementului, principii, sunt generale la toate nivelurile
managementului in orice domeniu de activitate.
c) Este contextual – principiile, regulile, metodele, intrumentele generale ale
managementului trebuind sa fie adaptate contextului.
d) Este orientat pe conducerea oamenilor – oamenii au personalitati diferite,
trasaturi care ii diferentiaza, astfel influentand comportamentul lor.
Managementul trebuie sa ofere prin instrumente proprii sau adoptate de la alte
stiinte, suportul pentru a cerceta toate aceste elemente care depind de oameni,
astfel incat acestia sa poata fi motivati eficient in activitatea lor.
e) Este continuu – nu se poate intrerupe pentru ca nici activitate organizatiilor nu
se intrerupe. Obiectivele organizatiei se stabilesc pe etape, pe anumite perioade,
iar managementul trebuie sa asigure continuitatea si progresivitatea rezultatelor
indiferent de situatia specifica de mediu in care evolueaza organizatia.
f) Se deruleaza pe faze:
a. Faza previzionala – care se exercita prin functia de previziune;
b. Faza operativa – care se exercita prin functia de organizare, de
antrenare si de coordonare;
c. Faza postoperativa, care se exercita prin functia de control-evaluare.

Functiile Managementului

Procesul de Marketing are un caracter ciclic si se desfasoara pe etape: el incepe cu

stabilirea obiectivelor pentru o anumita etapa si se incheie cu evaluarea rezultatelor
finale. Pe baza rezultatelor se trag concluziile, se aduc imbunatatirile necesare iar
procesul de marketing se reia.
Functiile marketingului sunt: previziunea, organizarea, antrenarea, coordonarea si
control-evaluarea.
Exista totusi si alte abordari ale functiilor marketingului dar toate activitatile care
sunt cuprinse in aceasta clasificare se regasesc in celelate abordari.
1. Previziunea – cuprinde ansamblul actiunilor prin care se stabilesc obiectivele
firmei pe termen lung, mediu si scurt, se formuleaza modalitatile de actiune in
vederea realizarii acestora si se fundamenteaza necesarul de resurse. La nivelul
 organizatiei, aceasta functie se concretizeaza in politica, strategie, tactica, plan si
program. Prin politica, firma formuleaza liniile generale de actiune pe termen
lung, mediu si scurt si principiile unitare de actiune la nivelul tuturor verigilor
organizatorice. Prin strategie se formuleaza obiectivele firmei la nivel general pe
un orizont de timp lung sau mediu (3-5 ani).
2. Tactica – priveste un orizont de timp mai scurt de regula, respectiv 1 an, dar cu
un grad de detaliere mai mare. Planul si programul merg cu detalierea mai adanc,
obiectivele organizatiei imbracand sub forma cantitativa la nivel de an, trimestru,
luna, decada, zi pe intreprindere, pe sectii, pe ateliere, linii de fabricatie, loc de
munca.
3. Functia de organizare – cuprinde un ansamblu de activitati prin care se
rationalizeaza activitatea organizatiei, cuprinzant 3 domenii: origanizarea
productiei, a muncii si a managementului.
4. Functia de conducere – consta in actiunile intreprinse in procesul de
management pentru realizarea si pastrarea unei armonii intre activitati si oamenii
condusi, intr-un mediu care se afla intr-o continua schimbare. Aceasta functie are
menirea de a pune in miscare cadrul organizatoric proiectat prin exercitarea
functiilor de organizare si aduce eventualele corectii.
5. Functia de antrenare – cuprinde un ansamblu de actiuni prin care in cadrul
procesului de management sunt influentate activitatile salariatilor in vederea
atungerii obiectivelor stabilite prin motivarea acestora. Daca in marketingul clasic
comanda era fundamentul declansarii actiunilor salariatilor, in marketingul
modern se considera ca motivatia este fundamentul determinarii in munca a
salariatilor.
6. Functia de control – evaluare – consta in toalitatea actiunilor prin care se
realizeaza evaluarea operativa si postoperativa a rezultatelor organizatiei si
verigilor sale organizatorice precum si a fiecarui salariat, identificand abaterile,
cauzele acestora si creand premisele adoptarii masurilor de corectie necesare.