ALCANI

 Definiţie
Sunt hidrocarburi aciclice saturate, în care toţi atomii de carbon sunt legaţi prin legături
simple.
 Formula generală CnH2n+2
 Nomenclatura
1.După regulile IUPAC:
 Primii patru termeni au denumiri proprii:
CH4 H3C CH3 C3H8 C4H10
metan etan propan butan

 Termenii superiori se denumesc adăugând terminaţia “an” la numele grecesc al

numărului atomilor de carbon din catenă
C5H12 C6H14
pentan hexan
 Pentru catenele normale se pune litera n (de la normal) în faţa denumirii, iar pentru
catenele ramificate se foloseşte prefixul izo
CH3
H3C CH2 CH2 CH3 H3C CH CH3
n-butan izo-butan

1
 ALCANI
 Denumirile izoalcanilor se realizează astfel:
- se alege catena cea mai lungă şi se numerotează cu cifre arabe din capătul cel
mai ramificat
- catena liniară cea mai lungă dă numele hidrocarburii de bază
- poziţia ramificaţiilor pe catena principală se indică prin cifre arabe, respectând
regula numerelor cele mai mici
- radicalii se citesc în ordine alfabetică
- dacă pe catenă sunt mai mulţi radicali identici, la numele radicalilor se
ataşează prefixele di, tri, tetra, etc.
CH3 CH3
 Exemple 1 2 3 4 1 2
H3C CH CH2 CH3 H3C C CH3
izo-pentan 3 4
2-metil-butan CH2 CH3
Neohexan
2,2-dimetil-butan

2
 ALCANI
 Îndepărtarea reală sau formală a unuia sau mai multor atomi de hidrogen din
hidrocarburi saturate conduce la radicali alchil
- prin pierderea unui atom de hidrogen se obţin radicalii monovalenţi, a căror
denumire se face înlocuind sufixul “an” din numele alcanului cu sufixul “il”
- pierderea a doi atomi de hidrogen conduce la radicali bivalenţi, pentru care
terminaţia caracteristică este “ilen” când cei doi atomi lipsesc de la acelaşi atom de C, sau
“iliden” dacă lipsesc de la atomi de C vecini
- prin îndepărtarea a trei atomi de hidrogen rezultă radicalii trivalenţi, a căror
denumire se termină în “in”

CH3 H3C CH2

metil etil

CH2 H3C CH H2C CH2

metilen etilen etiliden

CH H3C C

metin etin

3
 ALCANI
 Structura alcanilor
 Atomul de carbon din alcani se găseşte în stare de hibridizare sp3 şi formează numai
legături covalente simple C-C, C-H.
 Atomii de C sp3 adoptă o configuraţie tetraedrică, unghiul dintre valenţe fiind de
109o28’ H
H 1,54 Å H
1,1 Å
109 o28' C
C C
H H H
H H H H
metan etan
 Orientarea in zig-zag a catenelor mai mari de 2 atomi şi adoptarea conformaţiilor
intercalate.
C C C
C C

2,54 Å

4
 ALCANI
 Proprietăţi fizice
 Primii termeni ai seriei sunt gazoşi (T.f.CH4=-164°C, T.f. C4H10=-0.5ºC)
 Odată cu creşterea masei moleculare, alcanii devin lichizi (C5-C16) şi apoi solizi (>C17)
 T.f. şi T.t. cresc cu creşterea masei moleculare şi scad cu ramificarea
alcani < apă
 Sunt insolubili în apă, fiind hidrofobi
 Alcanii inferiori se dizolvă în alcooli, cei superiori în eter şi derivaţi halogenaţi
 Uneori sunt solvenţi pentru compuşii organici nepolari lichizi şi solizi
 Alcanii gazoşi sunt inodori, de aceea pentru a detecta scăpările de gaze se folosesc
adaosuri de substanţe urât mirositoare (mercaptani).

5
 ALCANI
 Proprietăţi chimice
 Legăturile C-C şi C-H din alcani sunt practic nepolare, ruperea lor fiind extrem de dificilă,
realizându-se doar în condiţii radicalice (temperatură ridicată sau condiţii fotochimice)
 Alcanii prezintă o foarte mare stabilitate chimică şi sunt foarte puţin reactivi
 Reactivitatea scăzută a alcanilor se reflectă în denumirea lor de “parafine” (parrum affinis =
afinitate chimică mică)
1. Descompunerea termică
 La încălzirea alcanilor la temperaturi de peste 450°C au loc ruperi ale legăturilor covalente C-H
(dehidrogenare) şi C-C (cracare), cu formare de molecule mai mici de hidrocarburi saturate şi
nesaturate
 După temperatura la care are loc, descompunerea termică a alcanilor poate fi:
a. Proces de cracare – decurge la 450-650°C
b. Proces de piroliză – decurge la 700-1500°C.

Ex.: descompunerea termică a butanului

C1-C 2
CH4 + CH2 CH CH3
metan propena
450-600o C C 2-C3
C4H10 H3C CH3+ H2C CH2
p=0.1-1.6 at etan etena
butan Al2O 3 sau
SiO2 -Al2O 3
H2C CH CH2 CH3+ H3C CH CH CH3
-H2
1-butena 2-butena

6
 ALCANI
2. Reacţii de substituţie – decurg după un mecanism radicalic înlănţuit
a. Halogenarea alcanilor:
 sau h
R H + X2 R X + HX

b. Sulfoclorurarea alcanilor – decurge fotochimic şi conduce la un amestec de izomeri

clorsulfonici cu importanţă practică
h
R CH2 H + SO2Cl2 R CH2 SO2Cl + HCl
40-80 oC
ROOR

+ H2 O
R CH2 SO3H detergenți
acizi sulfonici
R CH2 SO2Cl
+ NH3
R CH2 SO2NH2 medicamente
sulfamide

7
 ALCANI
3. Oxidarea alcanilor
a. Arderea completă. Stă la baza utilizării alcanilor lichizi şi gazoşi drept combustibili
3n+1
CnH2n+2 + O2 n CO 2 + (n+1)H2O +Q
2

b. Oxidarea catalitică a metanului

400-600 oC 400oC
CH4 + O2 CH2O + H2O CH4 + 1/2 O2 CH3OH
oxizi de azot 150 atm
aldehida metanol
formica
c. Oxidarea parţială a metanului
o
1000-1200 C 850oC, Ni
CH4 + O2 C + 2H2O CH4 + 1/2 O2 CO + 3H2
oxizi de azot gaz de sinteza
negru de fum
d. Amonoxidarea metanului
1000oC, Pt
CH4 + NH3 + 1/2 O2 HCN + 3H2O

e. Oxidarea alcanilor superiori, C20-C30, prin suflarea aerului în parafină topită, la

temperatura de 80-120°C, în prezenţa sărurilor de mangan, conduce la acizi graşi
O2
R R' R COOH + R' COOH
f. Oxidarea enzimatică
enzime
R H R OH
C1-C8
8
 ALCANI
4. Izomerizarea alcanilor – conduce la amestecuri de alcani ramificaţi, care au rol în
creşterea cifrei octanice- CO (valoare convenţională care caracterizează rezistenţa la detonaţie
a unui combustibil pentru motoare cu aprindere prin scânteie). 2,2,4-trimetilpentanul are
CO=100 iar n-heptanul CO=0.
H3C CH2 CH2 CH3 H3C CH CH3
n-butan CH3
izo-butan

9
 ALCANI
 Reprezentanţi
 Metanul se găseşte în scoarţa terestră ca zăcământ curat sau în amestec. Se formează prin
fermentarea cu bacterii a unor resturi animale şi vegetale, în condiţii anaerobe. Este un gaz
combustibil cu putere calorică mare.
 Parafina este un amestec de n-alcani C20-C28.
 Gazolina este un amestec de n-alcani C6-C12.
 Kerosenul este un amestec de n-alcani C12-C15.
 Există numeroşi alcani în lumea vegetală şi animală (de exemplu suprafaţa frunzelor de varză
conţine nanocosan C29H60).

10
 CICLOALCANI
 Definiţie
Sunt hidrocarburi ciclice saturate, în care toţi atomii de carbon sunt legaţi prin legături
simple.
 Formula generală CnH2n
 Nomenclatura
1.După regulile IUPAC:
 Cicloalcanii se denumesc adăugând prefixul ciclo la numele alcanului corespunzător
CH3 CH3
CH CH CH3

ciclopropan ciclobutan ciclopentan ciclohexan 1,2-dimetil-propil-ciclohexan

 Proprietăţi
 Sunt compuşi nepolari, relativ inerţi
 Au puncte de fierbere şi de topire dependente de masa moleculară
 Cei mai mulţi au proprietăţi asemănătoare cu omologii lor aciclici

11
 CICLOALCANI
 Conformaţia cicloalcanilor
 Conformaţia şi stabilitatea ciclurilor este influenţată de următoarele tensiuni: tensiunea angulară,
tensiunea de torsiune, tensiuni sterice
 Pentru a reduce aceste tensiuni, cicloalcanii adoptă în general structuri neplanare, cu apariţia unor
conformeri.
 Cicloalcanii cu cicluri normale sunt cei mai stabili
1.Ciclopentanul – adoptă o conformaţie tip “plic”, neplană, care reduce tensiunile din
ciclu H
H
H
H
H
H H
H H
H
plic

2.Ciclohexanul – nu are structură plană şi poate prezenta două conformaţii mai stabile –
H
“scaun” şi baie”. H
H
H H
a
H a
H H H H e
H H
H H H a
H H e e
H H
H e e
H H H H a
conformatia "scaun" conformatia "baie" e
a
a
 Conformaţia scaun este mai stabilă
 Dacă am putea îngheţa ciclohexanul în conformaţia scaun, am putea vedea că există două tipuri diferite
de legături C-H:
- 6 legături paralele cu axa ce mediază ciclul, orientate în sus şi în jos – legături axiale (a)
- 6 legături paralele cu planul ciclului, orientate de-a lungul ecuatorului ciclului- legături
ecuatoriale (e) 12
 ALCHENE
 Definiţie
Sunt hidrocarburi nesaturate care conţin ca grupare funcţională o legătură dublă C=C.
Se mai numesc şi olefine.
 Formula generală
 Alchene aciclice CnH2n  Alchene ciclice CnH2n-2
 Nomenclatura
1. Denumiri IUPAC:
 Se formează înlocuind terminaţia an din alcani cu enă sau ilenă
 În catene, se notează cu cifra cea mai mică poziţia dublei legături pe catena cea mai lungă.
CH2 CH2 CH3 CH CH CH CH CH3
etena
CH3 CH3
4,5-dimetil-2-hexena ciclopentena
 Izomeria
 Alchenele prezintă izomerie de catenă, de poziţie, de funcţiune (cu cicloalcanii) şi izomerie geometrică
 Structura
 Atomii de carbon ai dublei legături a alchenelor se găsesc în stare de hibridizare sp2 şi formează
legături covalente simple C-C, C-H şi o legătură .
 geometria moleculei este plană cu unghiuri de valenţă de 120o
1.33 Å
H H 1.09 Å
C C
13
H H
 ALCHENE
 Proprietăţi fizice
 Primii termeni ai seriei sunt gazoşi, termenii mijlocii sunt lichide iar cei superiori solide
 T.f. ale izomerilor cis sunt puţin mai mici decât cele ale izomerilor trans
  alchene apă (0.6-0.7 g/cm3)

 Proprietăţi chimice
 Alchenele sunt mult mai reactive decât alcanii corespunzători

1. Adiţia electrofilă la alchene

  +
C C + X Y C C C C
X Y X Y
ion de carboniu

 După această reacţie generală au loc următoarele reacţii de adiţie:

14
 ALCHENE
 
H X X=Cl, Br, I aditia hidracizilor
C C
H X
derivati halogenati

X X aditia halogenilor
C C X=Cl, Br
CCl4
X X
derivati dihalogenati

H H C C aditia hidrogenului
C C
alchena H H
alcani
 
H OH
C C aditia apei
H OH
alcooli

 
H OSO3H
C C aditia acidului sulfuric
H OSO3H
sulfati acizi de alchil
  
HO X aditia acizilor hipohalogenati
C C X=Cl, Br
X OH
halohidrine

15
 ALCHENE
2. Reacţii de oxidare ale alchenelor
 În funcţie de natura agentului oxidant, se poate rupe numai legătura  sau şi legătura  si legătura 
a. Epoxidarea alchenelor –se realizează cu peracizi, obţinuţi in situ, din acizi organici şi
conduce la trans-dioli OH
H +, HOH
C C + RCOOH C C C C
alchena O OH
epoxid trans-diol
b. Reacţia de hidroxilare – decurge sub acţiunea permanganatului de potasiu conducând la
cis-dioli şi serveşte la recunoaşterea dublei legături (are loc cu decolorarea soluţiei de
permanganat).
3 C C + 2 KMnO4 + 4 H2O C C + MnO2 + 2 KOH
OH OH
cis-diol
c. Oxidarea energică – se realizează cu agenţi oxidanţi (K2Cr2O7, KMnO4/H2SO4 sau
CrO3/CH3COOH la cald) şi decurge cu scindarea legăturii duble, conducând la compuşi carbonilici
sau acizi carboxilici. Reacţia este folosită la determinarea structurii compuşilor organici
K2Cr2O7/H+
R CH CH R' RCOOH + R'COOH
+
K2Cr2O 7/H
R2C CH R' R2C O + R'COOH
K2Cr2O7/H +
R CH CH2 RCOOH + CO2 + H2O
d. Scindarea oxidativă cu ozon – conduce la formarea de compuşi carbonilici, cu formarea
intermediară a unei ozonide. Reacţia este folosită la determinarea poziţiei dublei legături.
O O
C C + O3 C C C O+ O C
O 16
ozonida
 ALCHENE
3. Reacţii de substituţie în poziţie alilică
a. Halogenarea în poziţie alilică – se realizează cu halogeni, la temperatură ridicată şi
întuneric, după un mecanism radicalic
500oC
CH2 CH CH3 + Cl2 CH2 CH CH2 Cl
propena clorura de alil
b. Autooxidarea în poziţie alilică – se realizează cu oxigen din aer sau cu peroxizi şi conduce
la hidroperoxizi.
R CH CH CH2 + O2 R CH CH CH2
H O OH
hidroperoxid
4. Reacţia de polimerizare
 În condiţii radicalice sau ionice, alchenele (numite monomeri) dau reacţii de poliadiţie, formând
polimeri (compuşi macromoleculari cu aceeaşi compoziţie elementară) prin desfacerea legăturilor .
nA An
grad
polimerizare
monomer polimer
Cunoscând masa moleculară M a macromoleculei şi masa moleculară m a monomerului se poate afla
gradul de polimerizare
M=nm

17
 ALCHENE
 Reprezentanţi. Utilizări
 Etena se obţine prin piroliza alcanilor inferiori şi este utilizată în sinteza organică pentru obţinerea
polietilenei, etilenoxidului, alcoolilor superiori, etc. De asemenea este folosită ca substanţă de coacere
pentru fructe si legume
 Propena este utilizată pe scară largă la fabricarea polipropilenei şi a acrilonitrilului.
 Butenele sunt comonomeri pentru cauciucuri.
 Stirenul şi -metil-stirenul sunt monomeri pentru fabricarea polistirenului şi a cauciucurilor sintetice.
 Legătura dublă o regăsim şi în compuşi naturali de tipul hormonilor şi vitaminelor

18