Tigrul

 program de conservare pentru o specie

din lista roşie UICN

Profesor coordonator: Student:

Horea Olosutean Damian Ioan-Viorel

Page | 1
Încadrare sistematică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Felidae
Gen: Panthera
Specie P. tigris

Tigrul (Panthera tigris) este o specie de mamifere răpitoare din familia felinelor, unul dintre
cele patru specii ale genului Panthera, reprezentant al subfamiliei felinelor mari. Cuvântul
"tigru" provine din grecescul "tigris" care, la rândul său, derivă din "tigri", cuvânt din persana
veche, a cărui rădăcină "taig" înseamnă "rapid".

Caracteristici morfologice de identificare

Tigrul este cea mai mare și mai grea felină, însă subspeciile diferă puternic ca
dimensiuni și greutate. Cele continentale sunt mai mari decât cele insulare. Cele mai
impunătoare sunt tigrul bengal (indian) și siberian (altaic). Masculii siberieni pot atinge 3,5 m în
lungime, fără coadă, și până la 300 kg greutate. În mediu, masculii siberieni ating în lungime
190–220 cm fără coadă și 180–275 kg în greutate.

Lungimea corpului variază la diferite subspecii între 1,4 și 3,5 m, iar lungimea cozii —
între 60 și 90 cm (110–115 cm la tigrii siberieni). Înălțimea ajunge până la 1,15 m. Un mascul
adult cântărește, de obicei, de la 180 la 250 kg (masculii bengali în jur de 220 kg; bengalii din
nordul Indiei și Nepal; aprox. 235 kg). Femelele sunt mai mici decât masculii; la tigrii bengali și
siberieni ele cântăresc 100–167 kg. Analizând toate subspeciile tigrului, găsim greutatea medie a
masculilor de 180–200 kg, iar a femelelor — de 120–140 kg.

Un tigru adult are 30 de dinți, ca și majoritatea celorlaltor feline. Ambele maxilare au

câte 6 perechi de incisivi și 2 de colți, maxilarul superior are 3 perechi de premolari și una de
molari, iar cel inferior 2 perechi de premolari și una de molari.

Colții sunt destul de dezvoltați; lungimea lor poate atinge 8 cm. Incisivii servesc la
separarea cărnii de os. Premolarii și molarii „foarfecă” și mestecă hrana. Limba lungă și
flexibilă este dotată pe margini cu papile minuscule destinate separării cărnii de os și
dezinfectării hranei. Aceasta are și funcția de igienă a blănii.

Coloritul variază de la roșcat la roșcat-brun; abdomenul, pieptul și partea ascunsă a labei

sunt de culoare deschisă. La fel, nuanțe deschise are și interiorul urechii. Capul este acoperit de

Page | 2
dungi întunecate — de la cafenii la negre. Forma lor și distanța dintre ele variază de la o specie la
alta, dar majoritatea tigrilor au peste 100 de dungi.

Așezarea dungilor este unică pentru fiecare individ, deci poate servi la identificarea
tigrilor. Funcția de bază a dungilor este de a camufla corpul în timpul vânătorii. Caracteristicile
dungilor (lungimea, culoarea etc.) diferă în funcție de regiunea geografică, ceea ce permite
divizarea speciei în subspecii. „Schema” dungilor poate fi observată și pe piele. Mai mult, după
ce blana este tunsă până la piele părul crește înapoi formând dungi în aceleași locuri în care ele
erau înainte.

Tigrul are un corp masiv, musculos și flexibil. Coada este lungă, lăsată un pic în jos.
Capul este rotund, iar urechile mici și la fel rotunde. Pe fălci are „perciuni”. Blana este densă și
scurtă la subspeciile sudice, iar la cele nordice — lungă și pufoasă. Structura labelor este
adaptată pentru sărituri, amortizând căderea și conferindu-i tigrului un mers silențios. Labele
anterioare sunt mai scurte decât cele inferioare și numără câte 5 degete; labele inferioare au câte
4.

Vederea diurnă a tigrului este apropiată de cea a omului, diferită fiind acuitatea, mai
scăzută la tigri. Vederea nocturnă este de șase ori mai bună decât cea a omului. Structura
coardelor vocale și a laringelui îi permit tigrului să scoată sunete tipice felinelor, cum ar fi
răgetul sau mârâitul. El poate emite și recepta infrasunete.

Caracteristici biologice şi ecologice importante pentru măsurile de

conservare
Tigrul este un animal atât diurn, cât și nocturn. Merge cu pas mare și nu se cațără în
copaci (excepție fac tigrișorii și indivizii adolescenți). Reprezentanții subspeciilor sudice înoată
foarte bine (parcurg fără probleme 6–8 km) și, pe vreme secetoasă, fac baie regulat. Năpârlesc de
două ori pe an — în martie și în septembrie.

Comportament social

Tigrii adulți sunt animale teritoriale, solitare și își protejează insistent teritoriul. Ei și-l
marchează prin metode diverse. Urina cu miros specific este unul din mijloacele principale de
marcaj. Ei urinează îndeosebi pe suprafețe verticale: cioturi de copaci, stânci, tufe izolate etc.
Înainte de a marca obiectul, tigrul îl miroase pentru ca să se convingă că nu e deja „rezervat”.
Apoi ridică coada aproape vertical, se întoarce cu spatele la obiect și îl marchează. Astfel de
marcaje se află, de regulă, la înălțimea de 60–125 cm de la sol. De asemenea, tigrii răscolesc
uneori zăpada sau pământul. Mai rar zgârie tulpinile copacilor.

Mărimea teritoriului depinde de relief, existența prăzii și, în cazul masculilor, de prezența
femelelor. Teritoriul unei tigroaice măsoară în jur de 20 km², în timp ce tigrul stăpânește teritorii
cu mult mai mari: 60–100 km². Pe teritoriul unui tigru se pot afla și teritoriile unor tigroaice, de
obicei două sau patru. Rutele de deplasare pe teritoriul lor nu se schimbă cu timpul. Inspectându-
și teritoriul, tigrii și-l marchează regulat, își improvizează deseori culcușuri. Masculii fac în

Page | 3
medie 9,6 km pe zi, maxim 41 km. La femele acești indicatori sunt, respectiv, 7 km și 22 km. Cu
toate că tigroaicele sunt agresive unele față de altele, teritoriile lor pot coincide parțial, caz în
care ele conviețuiesc fără conflicte.În același timp, masculii nu pot permite ca alți masculi să
conviețuiască pe același teritoriu, nici măcar să fie în trecere.

Din cauza agresivității legate de comportamentul teritorial al tigrilor, conflictele dintre ei pot
provoca răni grave, uneori cu consecințe letale. Totuși, majoritatea scenelor agresive se sfârșesc
cu poze și sunete amenințătoare. Masculii se împrietenesc repede cu femelele și sunt gata chiar
să împartă cu ele hrana. La fel și femelele, deosebirea e că acestea își împart hrana și cu indivizi
de același sex.

Alimentație

În sălbăticie tigrii se alimentează îndeosebi cu copitate. Tigrul bengal preferă cerbii,

sambarii, căprioarele axis, porcii sălbatici și nilgaii. Tigrul siberian vânează și el cerbi, mistreți,
dar și cerbi sika, căprioare, moști; tigrul sumatrian — sambari, mistreți și tapiri malaezieni. Tigrii
încearcă să doboare și prăzi mai mari, ca bivolul indian, gaurul, elanul. Din când în când, ei
vânează animale mai „exotice” pentru ei — maimuțe, fazani, iepuri și chiar pește. Rația unui
tigru adult este de 50–70 copitate pe an.

Tigrii pot ucide și alte răpitoare: lupi, leoparzi, șerpi boa și chiar crocodili. Tigrii siberieni și urșii
bruni reprezintă un pericol serios unii pentru alții; primii răpesc urșii mici și chiar atacă urși
adulți. Urșii bruni și cei tibetani alcătuiesc 58% din rația alimentară a tigrului siberian (îi omoară
mai ales masculii). Urșii soare, agresivi din fire, alungă uneori tigrii de lângă prada capturată,
însă cel mai des se întâmplă invers.

Elefanții indieni sunt o pradă imposibilă pentru tigri, de aceea aceștia îi evită pe cât posibil, deși
câteodată le atacă puii. A fost înregistrat un caz în care un tigru a ucis o femelă adultă de rinocer
indian. Uneori tigrii atacă animale domestice (câini, vite, cai, măgari). Obișnuiesc să mănânce
nuci, iarbă, fructe, dar numai în sezonul cald.

Pe teritoriul întregului său areal, tigrul se află în vârful piramidei trofice și aproape că nu are
concurență. Uneori pot avea probleme cu anumite specii de câini (ca de exemplu câinele roșu
indian) care, atacând în haită, pot ucide un tigru adult.

La o masă tigrul consumă de la 30 la 40 kg de carne, sau 50 kg dacă e flămând. Tigrul poate

rămâne lângă cadavrul unui cerb sau mistreț câteva zile, pentru a-l termina de mâncat. Foametea
o suportă ușor datorită stratului de grăsime de sub piele, a cărui grosime poate atinge 5 cm la
tigrul siberian.

Vânătoarea

Tigrii vânează singuri, utilizând două tehnici de vânătoare: furișarea către pradă și statul
la pângă. Prima o folosesc mai mult iarna, iar a doua — vara. De obicei urmăresc prada sau o
așteaptă pe cărări sau la adăpătoare. Urmărindu-și prada, au grijă să nu stea în calea vântului. Se

Page | 4
deplasează atent, cu pași mici, uneori de-a bușilea. Ajungând la o distanță destul de mică, ei se
reped la victimă și o prind din urmă executând sărituri foarte lungi. Atunci când stau la pândă, ei
așteaptă răbdători ca prada să se apropie și atunci sar din ascunziș luând-o prin surprindere.

Dacă dă greș, tigrul își urmărește prada nu mai mult de 100–150 m. Deși e un animal masiv,
poate dezvolta 60 km/h pe aproape orice suprafață.

Pe copitatele mari le apucă de gât, după care le asfixiază sau le rupe gâtul, lăsându-le să
sângereze din carotidă și/sau venele jugulare. Îi ajută foarte mult colții lungi de 8 cm. Pentru
animalele mici tigrii depun mai puțin efort. Pe ele le ucid fracturându-le coloana vertebrală sau
una din extremități.

În timpul vânătorii, tigrul poate sări până la 5 m în înălțime și până la 9–10 m în lungime.

Prada și-o duce în dinți sau în spate. Poate alerga cu 100 kg pe spate, iar cu 50 kg în dinți poate
sări până la 2 metri înălțime. Prada mai mare o târăște pe pământ; uneori aceasta poate fi de 6-7
ori mai grea decât însuși tigrul.

Un tigru poate ucide un om cu o singură lovitură de labă.

Tigrii nu au din instinct abilitatea de a vâna, ci și-o formează luând lecții de la mama lor.

Reproducere

Masculii sunt poligami. Împerecherea are loc în lunile decembrie–ianuarie. În regiunile

slab populate, o femelă este urmărită de un singur mascul. Dacă masculi sunt mai mulți, între
aceștia uneori apar conflicte pentru dreptul de a se împerechea cu o femelă. Atunci când un
mascul simte, după marcajele femelei, că aceasta e în călduri, el începe să se comporte diferit
(comportamentul Flehmen), schimbându-și grimasa feței.

Tigroaica este capabilă de fecundare numai câteva zile pe an, timp în care împerecherea are loc
de mai multe ori pe zi, însoțită de sunete puternice. Majoritatea femelelor nasc pentru prima oară
la vârsta de 3–4 ani, iar perioada dintre două nașteri este de 2–3 ani. Gestația durează 97–112
zile, în medie 103 zile.

Tigroaica își aranjează culcușul în locuri greu accesibile: în peșteri, între pietre, în desișurile de
trestii. Poate folosi una și aceeași ascunzătoare mai mulți ani la rând.

Tigrișorii se nasc în martie–aprilie, câte doi–patru, mai rar unul singur și încă mai rar câte cinci–
șase. În primele zile sunt absolut neajutorați, au greutatea de 1,3–1,5 kg, și încep să vadă în jurul
celei de-a șaptea zi. Primele 6 săptămâni se hrănesc doar cu laptele mamei. Aceasta nu-i permite
tatălui să se apropie, de frică că acesta nu-i va recunoaște și-i va mânca. La 8 săptămâni tigrișorii
sunt capabili să iasă din culcuș și să-și urmărească mama. Devin independenți la 18 luni, dar
rămân cu mama până la vârsta de 2–3 ani, uneori până la 5 ani.

Page | 5
O dată deveniți independenți, femelele rămân aproape de teritoriul mamei, în timp ce masculii
străbat distanțe lungi în căutarea unui teritoriu; dacă sunt puțini tigri în regiune, ei ocupă un
teritoriu liber, iar dacă nu, sunt nevoiți să cucerească teritoriul altor masculi. Femelele ating
maturitatea sexuală la 3–4 ani, iar masculii la 4–5 ani. O femelă poate aduce pe lume 10–20
tigrișori pe tot parcursul vieții, din care circa jumătate mor de mici. Tigrul trăiește până la 26 de
ani.

Interacțiunea prada-prădător
Tigrii pot ucide prădători formidabili cum ar fi: leoparzi, pitoni si chiar crocodili când au
ocazia, deşi prădătorii evita de obicei unul pe altul. Când se afla in apropierea unui crocodil, un
tigru, va lovi ochii reptilei cu labele sale. Oliver Goldsmith medic din secolul al XVIII-lea a
descris frecvente conflicte între tigri şi crocodili bufon care au avut loc în acea perioadă. Aceste
conflicte erau înregistrate in momentul in care tigri se apropiau de apă pentru a se adăpa.
Leoparzii evita competiția cu tigrii alegând momente diferite de vânătoare ale zilei sau
atacând prăzi diferite. Cu pradă relativ abundentă, tigri şi leoparzi coexistă cu succes fără
excludere competitive fiind frecvent întâlniți in savana. Tigrii sunt cunoscuți prin calitățile lor
de a suprima populațiile de lupi in arealele unde cele 2 populații coexistă. Clanuri de Dholes
(Cuon alpinus, o specie de canine din S-E Asiei și ea pe cale de dispariție) au fost observate
atacând și omorând tigrii in dispute pentru mâncare, dar nu fără pierderi grele. Șacalii aurii
singuratici, excluși din turma lor sunt cunoscuți ca și comensali in relatia lor cu tigrii.

Tigrii siberieni şi ursul brun pot fi concurenţi şi de obicei, evită confruntarea, cu toate
acestea, tigrul va ucide puii ursului si chiar adulti ori de cate ori va avea ocazia. urșii asiatici
negru si urșii bruni reprezinta 5-8% din dieta unui tigru din Orientul îndepărtat rus. Există de
asemenea cateva inregistrari in care ursii bruni ucid tigrii in legitima aparare sau in disputele
pentru prada. Unii urșii iesiti din hibernare vor incerca sa fure prada tigrului deși va fi aparata
uneori.

Statutul de conservare al speciei

În legătură cu urmărirea permanentă a tigrului de către om și cu schimbarea mediului de
trai, numărul de indivizi al speciei tigru scade încontinuu, iar arealul se micșorează. Se
presupune că populația de tigri a scăzut față de secolul trecut cu 95%. În total, în prezent se crede
că au mai rămas 4500–600 exemplare, cele mai mari populații aflându-se în India; ceva mai
puțin de 1500 de indivizi viețuiesc în Vietnam, Laos, Thailanda, China și Myanmar. Numărul de
tigri chinezi de sud este de cel mult 30, iar cel de tigri siberieni — de circa 450 indivizi. Au
dispărut complet trei subspecii: cele de pe insulele Bali și Java și tigrul caspic.

Page | 6
 Subspecie Nr. minim Nr. maxim

Siberian 450 530

Bengal 1300 2000

Indochinez 600 1200

Malaezian 600 650

Chinez de sud 20 30

Sumatrian 400 500

Balinez — — (dispărută)

Javaian — — (dispărută)

Caspic — — (dispărută

Ameninţări
Braconajului pentru blană şi distrugerea habitatelor au redus în mod semnificativ
populaţiile de tigru in salbaticie. La începutul secolului 20, se estimează că au fost peste 100.000
de tigri din lume, dar populaţia a scăzut la între 1500 şi 3500 în sălbăticie
Unele estimări sugerează că există mai mult de 2.500 de indivizi maturi capabili de reproducţie,
cu nicio subpopulaţie care sa conţină mai mult de 250 de indivizi maturi capabili de reproducere.

India
India este acasa, la cea mai mare populaţie din lume de tigri în sălbăticie. Potrivit World
Wildlife Fund, din 3500 tigri din întreaga lume, 1.400 se găsesc în India. Doar 11% din habitatul

Page | 7
original al tigrului indian rămâne, şi este din ce în ce mai fragmentat şi adesea degradat. Un efort
major de conservare concentrat, cunoscut sub numele de Proiectul Tiger, a fost în curs de
desfăşurare din 1973, iniţial condus de Indira Gandhi. Realizarea fundamentala a fost stabilirea
de peste 25 de rezervatii tigru bine monitorizate în teren recuperat unde dezvoltarea umană este
categoric interzisă. Programul a fost creditat cu triplarea numărului de tigri Bengal sălbatice de la
aproximativ 1200 în 1973 la peste 3.500 în anii 1990. Cu toate acestea, un recensământ efectuat
în 2007, al cărui raport a fost publicat pe 12 februarie 2008, a declarat că populaţia tigrul sălbatic
în India a scăzut cu 60%, la aproximativ 1411. Este de notat în raport că scăderea populaţiei tigru
pot fi atribuite direct braconajului.

Rusia

Tigru siberian a fost la un pas de dispariţie, cu doar aproximativ 40 de animale în

sălbăticie, în anii 1940. În cadrul Uniunii Sovietice, anti-braconaj au fost controale stricte şi o
reţea de zone protejate (zapovedniks) au fost instituite, care să conducă la o creştere a populaţiei
la câteva sute. Braconajul din nou a devenit o problemă în anii 1990, cand economia Rusiei sa
prăbuşit, vânători locale au avut acces la o piata profitabila anterior sigilat chineză, şi exploatare
forestieră în regiune a crescut. În timp ce o îmbunătăţire a economiei locale a condus la o mai
mare de resurse fiind investite în eforturile de conservare, o creştere a activităţii economice a dus
la o rată crescută a dezvoltării şi a defrişărilor. Obstacolul major în conservarea speciilor este
teritoriul enorm. Tigrul necesită 450 km2 pt nevoie o femeie singură şi mai mult pentru un
singur mascul.

Tigrii siberieni de astazi sunt separati in doua populatii, marea majoritate traind cantonati
in Rezervatia Muntilor Sikhote-Alin, cealalta populatie traind in perimetrul de sud-vest al
regiunii Primorie. Cercetatorii lucreaza in prezent la crearea unui coridor intre cele doua regiuni,
care le-ar permite astfel tigrior sa interactioneze mai mult, crescand astfel sansele aparitiei unor
pui cat mai sanatosi. Un alt ajutor in privinta largirii bazinului genetic poate veni din partea celor
421 tigri siberieni detinuti in captivitate in lumea intreaga.

Tibet
Această subspecie, cunoscută şi sub numele de tigrul Amoy, trăieşte în China Centrală şi
de Est. Este considerat a fi strămoşul tuturor celorlalte subspecii de tigru. Tigrul din China de
Sud este una dintre cele mai puţin numeroase subspecii de tigru. Din cauza vânatului ilegal,
tigrul de China de Sud este în pericol să dispară complet ca subspecie. Se estimează că în prezent
mai trăiesc în libertate cel mult 20-30 de tigri din această subspecie, care ocupă astfel primul loc
în topul subspeciilor de tigru aflate în pericol de dispariţie, si face parte din grupul celor 10
animale din lume considerate pe cale de dispariţie. Specialiştii spun că în zece ani, dacă nu se vor
lua măsuri severe tigrii Amoz, cum mai sunt numiţi, vor dispărea.

Page | 8
 Se spune chiar că în ultimii 20 de ani nici un astfel de tigru nu a mai fost zărit în habitatul
sau natural. 

În 1977 Guvernul Chinez a dat o lege privind interzicerea uciderii tigrilor, dar a fost prea
târziu pentru salvarea acestei subspecii. În prezent se află în captivitate 59 de exemplare de acest
fel, în China de Sud, acestia fiind descendentii a numai 6 alte exemplare. S-ar putea ca
diversitatea genetica să nu mai ţină mult, făcând ca rasa să dispară în totalitate. Totusi se fac
eforturi pentru a salva rasa.

Relaţia cu oamenii

Tigrul ca prada
Tigrul este unul dintre cele cinci animale greu de vanat. Vânătoare de tigru a avut loc pe
scară largă în primele secole XIX şi XX, fiind un sport recunoscut si admirat de coloniile
britanice în India. Vânătoarea a fost efectuată pe jos, alţii stăteau in căruțe cu o capră sau bivoliţă
legat afară ca momeală; iar altele de pe spatele elefanților.

Medicină tradiţională din Asia

Mulţi oameni din China, au o credinţă conform careia diferite părţi ale tigrului are
proprietăţi medicinale analgezice si afrodisiace. Nu există dovezi ştiinţifice care să susţină
aceste convingeri. Braconajul este interzis la fel ca si folosirea unor parti ale tigrilor in
fabricarea de produse farmaceutice. Se estimează că între 5.000 si 10.000 exemplare crescute în
captivitate, ale acestor animalelor semi-îmblânzi trăiesc în aceste ferme de azi.

In fermele de cosmar, tigroaicele sunt fortate sa se imperecheze de trei ori mai des decat in
mediul lor natural. Puii rezultati sunt luati imediat de langa mamele lor, pentru ca acestea sa intre
cat mai repede in calduri si a da astfel nastere altor serii de pui. Puii de tigrii luati de langa
mamele lor naturale sunt apoi hraniti de mame surogat precum catele sau scroafe. Cand cresc
indejuns de mari, sunt ucisi prin electrocutare, iar carnea este vanduta la preturi exorbitante, in
timp ce din oase se face un vin foarte scump. Cand am vizitat pentru prima oara o astfel de ferma
in anul 1990, proprietarul m-a dus intr-o pivnita special amenajata, unde mi-a prezentat plin de
mandrie zeci de recipiente de vin pline cu oase de tigru. Cu cat oasele stau mai mult intr-o sticla
de vin, cu atat valoarea sa creste nelimitat", declara Judy Mills, delegat din partea Conservation
International.

Ecologistii chinezi se declara la randul lor ingrijorati de faptul ca apropriata intrare in

Anul Tigrului, celebrat in China pe data de 14 februarie 2010, va duce la o cerere fara precedent
de carne, oase si vin de tigru.

Page | 9
 Coada tigrului este uscată şi măcinată, pulberea rezultată fiind amestecată cu săpun
pentru a obţine un unguent care este utilizat pentru tratarea cancerului de piele. Oasele
pisate şi adăugate în vin sunt considerate un tonic ideal şi combat reumatismul şi oboseala.
Orientalii cred că oasele de la coadă alungă spiritele rele.

Pielea tigrului este folosită împotriva temerilor de fantome. Legenda spune că cea mai
eficientă metodă de a te vindeca de frică este să te aşezi pe un animal.

Miere amestecată cu fierea animalului se aplică pe mâini şi picioare împotriva abceselor.

Creierul amestecat cu ulei şi aplicat pe tot corpul ar vindeca lenea şi acneea.

Pupilele servesc ca leac împotriva convulsiilor. Ţinute ca talisman, acestea ar feri posesorul de
gloanţe. Globii oculari ar fi cel mai bun tratament împotriva epilepsiei.

Cei ce poartă bijuterii din gheare de tigru ar deveni mai curajoşi.

Mustăţile sunt considerate remedii împotriva durerilor de dinţi.

Supa de penis este socotită cel mai bun afrodiziac.

Ca animale de companie
Asociaţia a Gradinilor Zoologice si Acvarii estimează că până la 12.000 de tigrii sunt ţinute ca
animale de companie private din SUA

Măsuri de conservare
Specia tigrului a fost introdus in Lista Roșie IUCN, Anexa 1 a CITEC. Din 1947
vânătoarea de tigri a fost interzisă complet. În 1955 a fost interzisă, mai apoi strict interzisă
capturarea tigrișorilor.

Factorii principal care duce la micșorarea efectivului de tigri sunt activitățile omului de
distrugere a naturii și vânătoarea: tigrul este vânat atât ca trofeu (de obicei, pentru blana
prețioasă), cât și pentru scopuri medicinale (mai multe organe interne și părți ale corpului tigrului
sunt utilizate în medicina tradițională estică).

Pentru conservarea speciei se întreprind și alte măsuri în afara înființării rezervațiilor naturale.
De exemplu, la festivalul Kalachakra din 2006, Dalai-lama al XIV-lea a ținut un discurs prin care
a chemat la stoparea comerțului cu tigri. Discursul a fost atât de pătrunzător, încât oamenii din
auditoriu, întorși acasă, au nimicit și aruncat toate pieile de tigru și leopard precum și obiectele la
care acestea erau folosite.

Page | 10
 În ce privește medicina tradițională chineză, organele tigrului sunt prelucrate pentru
fabricarea sedativelor și afrodiziacilor. Practica acestui tip de medicină este interzisă prin lege,
totuși comerțul pe piața neagră a organelor tigrului este destul de vioi. În anul 2007, la cea de-a
14-a conferință a CITEC, a fost luată hotărârea de a interzice creșterea tigrilor în captivitate cu
scopul de a le exploata organele.

O sută de ani în urmă numărul tigrilor din toată lumea era de 100.000 de indivizi; acum numărul
a scăzut până la 2500 de indivizi adulți capabili de reproducere. Probabilitatea ca tigrul să
dispară ca specie în viitorul apropiat este nulă, datorită numărului mare de indivizi ținuți în
captivitate.

În majoritatea țărilor pe teritoriul cărora se întinde arealul tigrilor, măsurile de ocrotire a lor sunt
patronate de organele de stat. Totuși, e inutilă orice luare de măsuri fără implicarea societății.
Astfel, este foarte important ca măsurile de ocrotire și conservare să fie popularizate prin
prezentări ecologice.

Page | 11