Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Imperialismul german urmarea sa cotropea 10210j94k sca mare parte din Europa si din Orientul
Apropiat, sa reîmparta coloniile în folosul sau si sa-si deschida calea pentru dominatia mondiala.
Imperialismul german urmarea sa cotropeasca mare parte din Europa si din Orientul Apropiat, sa
reimparta coloniile in folosul sau si sa-si deschida calea pentru dominatia mondiala.
Imperialismul austro-ungar tindea sa-si extinda stapanirea asupra intregii Peninsule Balcanice.
Franta cauta sa redobandeasca Alsacia si Lorena, care fusesera rapite de Germania in anul 1871
si sa cotropeasca regiunea industriala Saar.
Tratat Semnare
ul de a
Pace de tratatului
la de pace
Versail la
le, Versaille
Paris , 1919
1919
Tratatul de la Versailles din 1919 este un tratat de pace semnat ca rezultat al negocierilor de 6
luni purtate în cadrul Conferinţei de Pace de la Paris din 1919, ce a dus la încheierea oficială a
Primului Război Mondial între forţele Aliate (Franta, Anglia, SUA, Italia, Japonia, Polonia,
Romania, Serbia, Cehoslovacia) şi cele ale Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria,
Imperiul Otoman, Bulgaria). Tratatul este urmarea armistiţiului semnat cu luni înainte în pădurea
din Compiegne, ce a pus punct luptelor. Tratatul stipula ca Germania sa-şi asume completa
responsabilitate pentru declanşarea războiului şi să plătească mari compensaţii (reparaţii de
război) trupelor aliate. În plus conform tratatului, Germania pierdea teritorii în faţa tărilor vecine,
suferea o severă limitare a forţelor armate şi a fost deposedată de coloniile sale africane şi cele de
dincolo de ocean. Reprezentanţii noului Guvern german (Republica de la Weimar) au fost
obligaţi de către învingători să semneze acest tratat, altfel luptele aveau să înceapă din nou.
Ministrul de Externe al Germaniei, Hermann Muller, a semnat Tratatul de pace de la Versailles
la 28 iunie 1919. Tratatul a fost ratificat de către Liga Naţiunilor la 10 ianuarie 1920. În
Germania, tratatul a cauzat un şoc, deseori resimţit ca o traumă sau un complex anti-Versailles,
care, eventual, a contribuit la colapsul Republicii de la Weimar, în 1933, şi la accederea lui Adolf
Hitler la putere.
Condiţii
Tratatul prevedea crearea Ligii Naţiunilor, un ţel important pentru preşedintele american
Woodrow Wilson. Liga Naţiunilor urma să arbitreze conflictele dintre naţiuni înainte ca ele să fi
ajuns la război. Nu toate cele "14 puncte" ale preşedintelui Wilson au fost realizate, spre
exasperarea atât a germanilor, cât şi a lui Wilson. Cu alte cuvinte, principiul naţionalităţilor s-a
aplicat inconsecvent, doar atunci când convenea aliaţilor victorioşi. În cazul unor teritorii locuite
în majoritate de populaţie germană s-a aplicat principiul istoric, nu cel naţional. Satisfacerea
revendicărilor din partea Franţei a fost obiectivul principal în acest tratat. Alte prevederi
includeau cedarea unor colonii aflate sub dominaţie germană şi pierderea unor teritorii anexate
sau cucerite de către Germania anterior:
- Alsacia-Lorena (aparţinând Franţei, din secolul XVII până în 1871), prin politica
expansionistă a lui Ludovic al XIV-lea, a fost redată Franţei (14.522 km2, 1.815.000 locuitori,
(în 1905));
- Nordul Schleswigului, zona Tonder în Schleswig-Holstein, după Plebiscitul Schleswig, a fost
redat Danemarcei (3.228 km2 sau 3.938km2);
- majoritatea teritoriului din Marea Poloniei ("Provinz Posen") şi estul regiunii Pomerania
(Prusia de Vest), pe care Prusia il cucerise în Glasvandul Poloniei, au fost redate Poloniei dupa
Marea Rascoală Poloneză (53.800 km2 cu 4.224.000 locuitori (in 1931), inclusiv 510 km2 si
26.000 locuitori din Silezia Superioară);
- zona Hulczyn din Silezia Superioara, a fost acordată Cehoslovaciei (316 sau 333 km2 si
49.000 locuitori);
- Estul Sileziei Superioare, după plebiscit, a fost redat Poloniei (3.214 km2 cu 965.000
locuitori);
- zona oraşelor germane Eupen şi Malmedy a fost acordată Belgiei;
- zona Soldau din Prusia de Est, incluzând (calea ferată pe ruta Varsovia-Gdansk) a fost
acordată Poloniei (492 km2).