LlVIU A.

NEGUT

EDITURA SPORT -TURISM

Bueurejti, 1981

CUVINT Cap i
t 01

INAINTE

13 11 19 21 21 22 23 25 27 29 30 30 37 39 41

u 1 I.

Cap ito

i u i II.

Cap

ito

Z uZ III.

Cap

ito

l u l IV.

NOTIUNI GENERALE 1. Elemente introductive 2. Meteorologia generalii. Obiect ~i definitie 3. Utilitatea meteorologiei 4. Ramuri ale meteorologiei 5. Meteorologia maritima. Obiect si definitie ATMOSFERA. 6. Compozitla aerului atmosferic. 7. Inaltimea atmosferei terestre 8. Masa atmosferei terestre 9. Structura vertlcala a atmosferei terestre 10. Structura orlzontala a atrnosferei terestre ENERGIA RADIANTA 11. Energia radianta a Soarelui 12. Influenta atrnosferei asupra energiei radiante solare 13. Slabirea intensitatii radiatiei sol are directe la trecerea prin ~tmosfe;a terestra 14. Absorbtia selectiva a radiatiei solare In atmosfera terestra 15. Difuzia radiatlei solare 16. Reflexia radia[iei solare 17. Radiatia globului terestru 18. Radiatia atmosferei terestre 19. Bilaniul radlatlv-calorlc al Piimintul ni ELEMENTE METEOROLOGICE 20. Temperatura 21. Cic!ul diurn al temperatur ii aerului 22. Variatla anuala a ternperaturii aerului 23. Hartl ale tempcraturii aer ului din stratul inferior

42 42
44 45 46 48

53
54

55 57
58 59 59 62 63 63

24. Influenta curentllor

peraturii aerului 26. Presiunea 27. Distributla sferice 28. Masurarea 29. Distr'ibujia sferice

oceanici asupra teminferior atrno61 68 atmo72

25. Inversiunea de temperatura

atmoster ica pe verticala

din st-atul

a presiuriii

presiunii atmosferice . pe orizontala a presiunii

CUPRINS

30. Vartatlile zilnice ale presiunii atmosferice 31. Variathle periodice anuale ale presiunii atmosferice • 32. Variatiile neperiodice ale presiunli atmosferice 33. Harti izobarlee 34. For~ele de relief baric 35. Zonele si centrele de presiune 36. Parricularltatile pre zentate de repartifia presiunilor deasupra suprafetelor continentale din emisfera nordica 37. Apa din atmosfera terestra 38. Umezeala aerului atmosferic 39. Mllrimi hlgrometrice 40. Viteza de evaporare 41. Instrumente de masurare a umezelii aerului 42. Variatia zilnlea a umezelii absolute 43. Variatia zilnica a umezelii absolute in inalti~e 44. Variatia anuala a umezelii absolute 45. Variatia zflnica a umezelii relative 46. Variatia anuala a umezelii relative 47. Mecat'tismul proceselor de coridensare a vaporilor de apa din atmosfera
Cap ito I u I V.

72 74
75

76 77 82 82 85 88 88 92
93

94

95 95 96 96 97 101 103 103 104 10-1 105 105 111 113 113 114 116 ll1 119 121 123 125 125 126 127 128 128

NORII 48. Definitie 49. Forma'rea norilor . . 50. Inaltimea la care se Iormeaza norii 51. Mic~ostructura norilor 52. Morfologia norilor ~i clasificarea lor 53. Clasificarea Internationala a norilor 54. Grosimea norilor . 55. Nebulozitatea . 56. Variatia zilnica a nebulozltatll 57, Variatia anuala a nebulozitatii 58. Siste~e!e noroase . 59. Ceata . 60. Ceata ~i navigatia maritima 61, Navigatia pe timp de ceata. Masuri practice PRECIPITA'fII ATMOSFERICE 62. Notiuni generale 63. Pl~aia 64, Claslflcarea ploilor dupa geneza 65. Zlipada 66. Lapovita 67. Grindina

Cap ito

I u I VI.

CUPRINS

,
129 129 130 130 132 135 137 137 138 138 140 142 143 144 144 144 145 147 149 151 155 157 158 159 160 160 163 165 167 168 173 178 181 183 184 184 186 186 187 IS8 189 196 198 203 205

Cap ito

1u 1 VII.

Cap ito

1u 1 VIII.

Cap ito

1 u 1 IX.

Cap ito

l u 1 X.

Mazarichea Miisurarea cantltatll de preclpltatli • • Variatia zilnica a caderilor de precipitatii Variatia anuala a cadertlor de preclpitatii Repartltia anuala a preclpitatillor pe suprafata globulul terestru • FENOMENE OPTICE IN ATMOSFERA 73. Notiunl genera Ie • 74. Vlbratla aparenta a oltiectelor indepartate 75. Deplasarea aparenta a obiectelor indepartate • 76. Coborirea sau inaltarea orizontului vizibil 77. Mirajul' 7S. Halourile .•. 79. Coroana solara sau lunara SO. Gloria •••• SI. Inelul Bishop sau inelul de difractie 82. Raza verde 83. Curcubeul 84. Aureola. .. FENOMENE ELECTRICE IN ATMOSFERA 85. Notluni generale 86. Fulgerul 87. Trasnetul . 88. Tunetul 89. Fulgerul globular 90. Focurlle sfintulul Elms 91. Aurorele polare 92. Furtunile magnetice VlNTURILE 93. Notlunl genera Ie • 94. Caracteristicile vinturllor • 95. Viteza vintulul (forta sau taria acestuia). Consideratli analitice . 96. Clasificarea vinturlloe . . . DISTRIBUTIA VINTURILOR PE GLOB 97. Notiuni generale • 98. Vinturile oceanice din zona ecuatorlala 99. Alizeele . 100. Contraalizeele . . 101. Znnele subtropicale de vinturi variabile usoare ~i de calm 102. Vinturile dominante de vest 103. Vinturile polare de est 104. Musonii 105. Brizele de mare si de uscat 106. Grenurile sau vijeliile 107. Vinturi catabatice lOS. Vinturi locale

68. 69. 70. 71. 72.

CUPTIINS

Cap

ito

1 u 1 XI.

Cap ito 1 u 1 XII.

.I

Cap

ito

u 1 XIII.

Cap

ito

1u

XIV

109. Vinturile din troposfera supcrioara 110. Vinturile din straturile inalte ale atmosferei terestre MASELE DE AER 111. Notiuni generale 112. Forrnarea maselor de aer 113. Clasificarea maselor de aero Crrterit 111. Tipurile de mase de aer I<UQNTURILE ATMOSFERICE . 115. Notiuni generale 116. Mecanismul de formare a fronturilor atmosferice (frontogeneza) 117. Mecanismul de destramare a fronturilor atmosferice (Irontoliza) 118. Fronturile atmosferice principale de pe globul terestru 119. Tipurile de fronturi atmosferiec 120. Fronturile atmos£erice si vreme a <1<;0ciata . 121. Vremea asociata unui front calrl 122. Vremea asociata unui front rece DEPRESIUNILE . 123. Notiuni generale 124. Geneza depresiunilor 125. Intinderea depresiunilor 126. Deplasarea depresiunifor 127. Viteza de deplasare a unei dv-prexiuni 123. Durata de existenta a unei derresiuni formate la latitudini medii si in.ilte 129. Shu dura depresiunilor . .. 130. Evolutia depresiunilor 131. Formele de manifcstarc ale unci df';Jrl'sluni in largul ma rii 132. Cazul depresiunilor formate pr in segmentare 133. Regiunile de pe glob de la latitudini medii ~i inalte caracterizate printr-o Irecventa mare a depresiurrilor (ernist cra nor dica) . 134. Depresi nnrle de la Iatitudin! medii si inalte din emisfera su dica 135. Caracteristicile princlpale ale depresiunilor de Ia latitudini medii ~;;iinal te CICLOANELE TROPICALE 136. Notluni generale 137. Geneza ~i disparitia sisternelor cicloni cc tropicale 138. Extensiunea cicloanelor tropical e 139. Configuratia cimpului baric al cicloanelor tropicale

208 209 211 21:3 213

211 215
223 225

228 229 23:~ 238 23X 242 249 251 251 252 252 252 252
252

:251 256

259

261) 263

264
26; 269 269 2i1 2i1

CUPHINS

140. Energia cicloanelor tropicale 141. Manifestarile de vreme in sectorul de maxima intensltate a vintului intr-un ciclon tropical 142. Deplasarca cicloanelor tropicale 143. Viteza de deplasare acicloanelor tropicale 144. Curentii marini generati de cic!oane tropicale 115. Prcpagarea Valur ilor generate de cicloanele tropicale ~i efectele lor asupra coastelor joase . 146. Vibratiile corpurilor materiale generate de cicloanele tropicale 147. Cercetari ~tiin!ifice intreprinse pcntru elucidarea mecanismelor de declansare a cidoanelor trcpicale s i pentru intocmirea unor prognoze prrvind producerea aces tor a 1 18. Experimente intreprinse pentru dirninuarea Intensitatii cicloanelor tropicale ~i

277 277 278 279 279 281 283

284

pentru reduce rea etectelor truoase

lor dezas-

285 286 338 341 347 350

Cap

ito

Z 11 Z XF

149. RegiuniIe ocean ice in care cvolueaza cicloanele tropicale si perioadele de frecventa maxima 150. Deterrninarea aproximativa a centrului cidonului tropical la bordul navei 151. Estimarea traiectoriei probabile a unui ciclon tropical 152. Masur! organizatorice adoptate in vederca llmltarii dezastrelor produse de cicloanele tropicale 153. 'I'rornbele marine MANEVRA NAVEl IN CICLON 154. Notiuni generale 155. Deterrninarea semicercu' ui in care se ami nava surprinsa de ciclon 156. Manevrele efectuate de nava pentru evitarea ciclonului tropical . 157. ReguIi practice prlvind manevra navei in clclon in emisfera nordica 158. ReguIi practice privind manevra navei in ciclon in emisfera sudica 159. ReguIi practice privind navele aflate la ancora in rade deschise, in rade de reIugiu ori la cheu in cazul apropierfi unui cidon tropical . .

351 355
35U 359 362 362

363

10

CUPRINS

Cap ito

l u l XVI.

INFORMAREA METEOROLOGIC A INTERNA'fIONALA. PREVEDEREA TIMPULUI LA BORDUL NAVEl. • 160. Notiunl generale . . 161. Servicil meteorologice maritime speciale 162. Mesaje meteorologice destinate navigaterilor . • . . . 163. Codurile folosite cu prilejul transmiterii un or mesaje meteorologice pentru uzul navigatorilor •. . 164. Mesaje meteorologice combinate 165. Nave meteorologice . . 166. Harti sinoptice intocmite pentru uzul navigatorilor . 167. Analiza hartilor sinoptice . . . . 168. Observatii meteorologice efectuate la bordul navei si corelarea acestora cu informatlile obtinute prin mesajele rneteorologice 169. Valurile de vint 170. Hula . . 171. Roza marll si roza hulei 172. Valurile seismice sau ..tsunami" . 173. Valurile longitudinale . 174. ValuriIe produse de alunecari de teren survenite pe coaste . 175. ValuriIe de "nisip" . 176. Depunerile de gheata 177. CimpuriIe de gheata . 178. Aishergurile (ghetartl plutitori) 179. Cooperarea internationala privind prevenirea sinistrelor maritime provocate de cimpurile de gheata sl de aisberguri 180. Indicatii privind manevra navei in zonele cu ghetari . .

377 379 379

380

381 385 386 388 398

399 404 408

411

413 414

415 415 415 418 422 426 427 431 4~9

435

IN WC

DE INCHEIERE

Cap ito l u l XV II. \'NEXE Anexa 1. Instructiunl pentru interpretarea valorii si variatiei presiunii atmosferice indicate de barometrul aneroid Anexa 2. Presiunea atmosfezica in lncl, milimetri sl milibari (corespondente) Anexa 3. Scara Beaufort (uz marin). Limitele minime ~i maxime ale vitezei vintului la inaltlmea de 10 m deasupra ni-

43;
438

velului marii Anexa 4. Vintul geostrofic pe Anexa 5. Curentli oceanici .

suprafata

de nivel constant

INDICE DE MATERII • BIBLIOGRAFIE SELECTIV A

440 441 446

459

Capitolul NOTIUNI GENERALE I

1. ELEMENTE INTRODUCTIVE.

2. METEOROLO-

GIA GENERALA. OBIECT ~I DEFINITIE. 3. UTILITATEA METEOROLOGIEI. 4. RAMURI ALE METEOROLOGIEI. 5. METEOROLOGIA MARiTIMA. OBIECT ~I DEFINITIE.

2-

,Vi_cLeGro~ogia 111c:ri~irr::l -

('=-1. 410

1.

ELEMENTE INTRODUCTIVE. Expresiile atmosfera tetestrii sau termenul generic atmosfera desemneaza, atit in sfera stiintelor geofizice, cit sl in vorbirea curenta, invelisul gazos al planetei noastre, alcatuit dintr-un amestec mecanic de gaze si vapori de apa denumit aero Observatiils facute cu ajutorul simturilor pre cum si determinarile obtinute prin utilizarea unor instrumente si aparaturi anume concepute in scopul cercetarii acestui mediu au Inqaduit sa se stabileasca ca atmosfera Pamintului este sediul unor numeroase procese si fenomene cu preponderenta fizice, a carer desfasurare are ca efect modificarea continua a elementelor folosite pentru caracterizarea "starii" atmosferice. Aceste elemente stnt, in principal: temperatura, presiunea, densitatea si umiditatea aetului atmosferic; tiebulozitatea , cantitatea de ptecipitoii! cdzutcl pe 0 anumitii suptoiati: in unitatea de timp; felul acestor precipitatii precum si starea electticii a atmosferei. Ele sint desemnate prin expresia qenerica elemente meteoroloqice. Deoarece actlunea lor conjugata determine aspectul vremii intr-un anum it loc si pentru 0 anumlta perioada de timp, elementele amintite mal sint denumite si factori meteorologici. Repartitia sl variabilitatea Iiecarul element (factor) pe 0 anumita arie si in Inaltime, tntr-o anumita perioada de timp, este desemnata prin expresia cimpul eletuentului respectiv. Varlatia Inreqistrata de un element meteorologic in unitatea de timp (ztlnlca, lunare, sezoniera, anuala) este denumita amplitudine ; ea exprlma diferenta dintre valoarea maxima ~i cea minima a elementului cercetat. Perioada de timp in care se inreqistreeza maximum sau minimum respectiv este desemnata prin expresia faza valorilor maxime. Studiul modiftcarilor permanente ale elementelor meteorologice a permis sa se stebileesca ca in esenta aceste schimbar i se datoresc
Pamuitului, atmosfera

20

NOTIUNI GENERALE

distr ibutiai inegale a r adiatiei solare pe supr alata globului pamintesc. Astfel, daca este exact ca Iorta radianta a Soarelui inreqistreaza fluctuatii minime si deci poate fi consider at a constenta-, nu este mai putin adevarat ca 0 suprafata unitara de pe planeta no astra va primi, in unitatea de timp considerate, 0 cantitate var labile de radiatii. Iunctie de distanta zenitala- a Soarelui, care, dupe cum se stie, este dependenta de ora, latitudinea locului si sezon. Cornpoz it ia spectral a a radiatiei solare primite de supr afata considerata depinde de asemenea de fenomenele de absorbtie produse de constituentele aerului atmosferic. Astfel, vaporii de ape din atmosfera absorb 0 mare parte din r adiatilla infrarosii, deci radiatii cu 0 mare putero calorica. Nebulozitatea r idicata determine deci 0 reducere substantiala a cantitatii de caldur a rprimite de acele suprafete ale qlobului aflate in locuri un de cerul este acoperit de nori. Totodata, unghiurile de incidenta diferite, formate de razelc solare cu suprafata receptoare (varlatii determinate de latitudinea locului, de ora si de inclinar i ale acestei suprafete in raportcu orizontala locului), pre cum si natura suprafetel (apa sau uscat cu diferite structuri morfologice) determine diferentieri mari ale valorilor de absorbtie si reflexie a r adlatiei solare. In aceste conditii, la supratetele de contact aer-sol seu aer-apa au loc, sub forma r adiativa, schimburi de energie diferentiate care atraq 0 distributis ineqala a temperaturilor pe suprafetele uscatului si pe supratetele m arflor si oceanelor, pe sol sau la nivelul marii. precum sfIn altitudine. La toate acestea se adauqa esalonarea unor valori diferite de presiunea in puncte distincte ale suprafetelor de contact si in altitudine . . Natura tuturor fenomenelor amintite este iizicii, ele fac parte din categoria fenomenelor calor ice si mecanice, iar relatiile dintre aceste doua categorii importante sint studiate in cadrul unei ramuri a fizicii denumita termodinamica atmosfericd. Diferite alte categorii de fenomene, cum ar fi cele optice (curcubeul, mlrajul, haloul etc.), cele electrice (fulgerul, trjisnetul. aurorele polare etc.) ori cele acustice, nu sint determinante in dinamica atmosferei, .considerent care explica includerea lor in categoria fenomenelor iiieteoroloqice secutuiare.
1

Constanta

::l

solaTa (C) exprlma puterea prlmit a de 0 suprafata avind 1 m", situdta la lirnita superioarji a atmosferei si expusa direct radiatiol solare, cind distanta de la Soare la Parnl nt este eqala cu valoarea sa medie. Valoarea constantei solare : C-1396 kW/m2 dupa meteorologii englezi, 1,97 eel/ern? min. dupa scara european a sau 2,07 cal/ern- min., dupa cea americana. Disuuita zenitclii desemneaza arcul de cere vertical cuprins intre Zenit (verticala Iocului) sl astru.

METEOROLOGIE

GENERALA, OBIECT si DEFINIl'IE

21

2.

METEOROLOGIA GENERALA. OBIECT ~I DEFINITIE. Studierea fenomenelor si proceselor din atmosfera terestra, a dinamicii acestora, care determine modificarea aspectului vremii, constituie obiectul sti intei denumite tneteoroloqies, Deoarece sediul acestor fenomene este atmosfera planetei noastre, unul dintre principalele invelisur i geosferice, ca face parle din grupa stiinieior geofizice. Caracterul preponderent fizic al proceselor si fenomenelor cercelate explica de ce meteorologia mai este denumita si tizica atmosferei. In consecinta, meteoroloqia poaie ii detinitii ca acea ttunutii a stiinielor geofizice care cercereczd ptopiieuiiile iizice ale attnosietei terestre, fenomenele si tiinamica proceselor din cadrul ei, cauzele care le qetiet eazii si leqatuilte de inteuieoendenia dintre e1e, sensul in care actlotieaza si efectele pe care le produc in cimpul lor de maniiestote, In scopu] elobotiiril unor ptev iziuni cit tnai exacte cu piivite la evoiutia vreinii dititr-o anumitti zona, pentru 0 perioada de limp mai scurtii
sau mai lunqii.

Trebuie sa se retina ca desi mataoroloqia este considerata ca 0 ramura a fizicii, ea nu ezita sa "integreze", sa foloseasca in scopuri specifice, 0 parte insemnata a ansamblului de rezultate, mijloace ~i melode pe care le pune la dispoz itie intreaga ~tiinta si tehnologie moderna, procedeu comun dealtfel tuturor ramurilor stiintei contemporane. Pentru ilustrare, am aminti aparatul matematic folosit in analiza dinamicii 'atmosferice, datele si rezultatele obtinute de cercetare in domeniile geodeziei, geografiei fizice, cartografiei, oceanografiei, precum si aparatura, de la cea simple la cea electronic a, utilizata in prezent in cele mai diferite domenii ale cercetarii stiintifice, av ind ca obiect fenom ene le hidrometeorologice.

3.

UTILITATEA METEOROLOGIEI. Scopul enuntat in dofinitie evoca pe deplin insemnatatea de ordin practic pe care aceasta ~tiinta 0 prez inta pentru inlreaga sfera a activitatllor umane, pentru conditiile de viatzi ale omului, plantelor si animalelor. Prin previziunile pe care Ie poate asigura pentru 0 perioade mai scurta sau m ai lunqa de timp cu privire la evolutia vremii intr-o anum ita zona, mete or ologi a poate pune la dispoz itie date cit mat reale privind perioade recomandabile de desfasurare a unor activitati umane in cele mai diferite sectoare ale economiei (agricultura, constructii, transporturi aer iene, navale, rutiere etc.) si viatii cotidiene, sau date a caror analiza impune luarea unor masur i care sa preintimpine pierderi materiale or i umane mari, provocate de actiunea Iortelor dezlantuite ale naturii.
.3

Denumirea are la origine cuvintele din greaca veche "meteoron" in aer) st "logos" (vorbire, ~tiinta).

(ceea ce se petrece

22

NOTIUNI

GENERALE

4. RAMURI ALE METEOROLOGIEI". Revolutia stilntifico-tehnica,

expresie direct a a avintului fara precedent al descoperirii stilntifice si al creatiei tehnice, este in mod firesc insotita de 0 crestere aproape exponenttala a intormatiei din toate domeniile de activitate umana. Considerente legate de "economia cercetarii", de organizare sistematica, de eficacitate si rapiditate, au impus delimitsri riguroase ale obiectului cercetat in scopul aprofundar ii studiului si al adecvarii acestuia la obiectivele urrnari ta Intr-un anum it plan al activitatil economice sau sociale. Au aparut astfel "subdiviziuni" ale unor stiinte care, preluind patrimoniul stiintittc al cercatar i! fundamentale, i~i organizeaza fondul de date si prelucrarea acestora, lsi adapteeza metodele si procedeele din ramura stiintifica principale potrivit scopurilor specifice urmarite prin cercetarea respective. Concentrarea potentialului stiintific care intervine in asemenea cazuri, precum si adecvarea bazei tehnico-materiale la obiectivele urmarite Inqadule 0 mai qrabnlca obtinere a unor rezultate concludente sub raport stiintific si eficiente sub raport tehnic ~i economic. Cu titlu de exemplu mentionam ca in cazul meteorologriei se disting in prezent 0 serie de subramuri ca de pllda : meteorologia agricola,
meteorologia
4

aeronauticd

si meteorologia

maritima.

Obiectul acestei lucrart nu ne ingaduie dedt sa evocam unelo din subdiviziunile meteorologiei generale, subdivlziuni care prin extensiunea sl aprofundarea cercetartl s-au constituit ca domenii dtstincte : a) Actinomelria, al carut obiect de studiu il constituie r adiatla solara, fenomenele de absorb tie, difuzie st reflexie a acestora in conditfile atmosferei terestre, precum ~i btlantul radtattv-calortc al atmosferei ~i al suprafetelor terestre ~i oceanice. b) MeleoTologia dinamica care, folosind analiza fizico-matematica a dinamicii lIi termodinamicii atmosferei, determlna transformartle de energie din acest mediu, precum sl mlscarile aerului atmosferic. Rezultatele obtinute sint utilizate in meteorologia sinoptica. c) MeleoTologia sinoplicd, care cerceteaza dinamica fenomenelor st proceselor atmosferice pe intinderi mari (pe 0 parte a unui continent, pe continente, pe oceane sau chiar la scara intregului glob terestru). Calificativul ..slnoptica" este atribuit ca urmare a poslbilttatii de "vizuaJizare" pe harti (cu ejutorul reprezontarlt prin mijloace cartografice l?i simbolurilor conventionalej a fenomenelor ce caracterizeaza vremea l?i a Intensitatit acestora la un moment dat. Meteorologia sinoptica ldentiflca, cu ajutorul legilor ftzico din atmosfera, sensul actlunii acestora, in scopul eleborarti unor previziuni Cit mai axacte privind vremea dintr-o anumita zona Intr-o pertoade de tirnp urrnatoere. d) Aeroloqia, care studiaza ansamblul fenomenelor si proceselor din straturile inalte ale atmosferei cu ajutorul radiosondelor l?i a1 satelltilor meteorologici. Valorile determinate ale elementelor meteorologice. sint transmise automat statiilor si releelor meteorologice situate in diferite puncte ale globului. e) CIimalologia, care urrnareste stabilirea caracteristicilor dominante ale vremii pentru perioade mal lungi (de plldji, in diferite anottmpurt sau anual). Pentru obtinerea tuturor datelor necesare caracteriz ar ii climei dintr-o anumita regiune se proccdeaza la observarea continua a elementelor meteorologice pe 0 perioe da indelungata (mai multi ani), iar valorile obtinute sint apoi prelucrate cu ajutorul metodelor din rnatematica statistica. Elementele definite evoca totodata ~i problematic a pe care si-o propune spre examinare lucrarea de fata in capitolele urrnatoare, dezvoltarile din cuprinsul acestora urmarind cu precadere infatil?area unor cunostints care prez int a un interes practic pentru naviqatla maritima.

METEOROLOGIE

MARITIMA.

OBIECT $1 DEFINITIE

ScopuriIe de ordin practic in vederea carora s-au constituit aceste sub ram uri explica de ce calificarea aplicattv a insoteste uneori denumirea lor.

5.

teorologiei generale care studiazii ansamblul ptoceselot si fenomenelor din atmosfera planetei noastre, cauzele care le qeneteazii si Ieqaturile «ie intetdependenia dititte ele, sensul In care aciioneazi: si efectele pe care Ie produc pe mdri $i oceane, in vederea elabotiirli unor ptoqnoze mat exacte cu privire Ia evolutia vremii dintr-o anumita zona de naviqatie pe 0 periotuiii de timp mai scurtd sau mai lungd si in scopui Iuiu ii tuturor masurtlor ce permit lnldturarea oti tetiucetea pericolelot -cure ameninta nava, instalaiiile ei, echipajul $i lncarcdtura sau evensualii pasageri.

METEOROLOGIA MARITIMA. OBIECT ~I DEFINITIE. Meteorologia mari tima studiaza cu precadere ansamblul proceselor si fenomenelor care determine vremea pe intinsul marilor si oceanelor, precum st efectele produse in mediul navigatiei maritime, ca urmare a transferurilor de energie intervenite in cursul manifestartlor dinamice ale atmosferei. Exista deci 0 strtnsa corelatie intre "starea" atmosferei ~i "starea" marti, aceasta din urma determinind, Intr-o masura hotarttoare, modul de conducere a navei pe timpul traversadei. Meteorologia maritima ar putea il deiitiitii ca 0 subrcuiuuii a me-

cu

, Capitolul ATMOSFERA
II

6. COMPOZITIA AERULUI ATMOSFERIC. 7. iNALTIMEA ATMOSFEREI TERESTRE. 8. MASA ATMOSFEREI. 9. STRUCTURA VERTICALA A ATMOSFEREI TERESTRE. 10. STRUCTURA ORIZONTALA A ATMOSFEREI TERESTRE.

6.

COMPOZITIA AERULUI ATMOSFERIC. Cercetarile intreprinse eu ajutorul unor aparaturi adeevate, instalate la bordul aeronavel or, sondelor si raehetelor meteorologiee, au permis sa se determine ea in paturile inferioare ale atmosferei (pina la 0 tnaltime de 15-18 km) proportia componentilor ee alcatuiesc aerul nu lnreqistreaze variatit semnificative. Probele de aer prelevate pina la aeeste altitudini au inqeduit determinarea valorilor inscrise in tabela nr. 1.
Tab cIa nr. 1

Compozttla aerulul atmosferic

Gozele cotnponenl e Pondrrrn lunictricii
I~()-

(0)

Temperatura rriticii de tichcfirrc (OC)

Aznt (N,) Oxigcn(O,) Argon (A) Hioxid de carbon (CO,) :-..'eon (Nc) Hel!lI (He) Kript ou (Kr) Hidrogen (H,) Xenon (Xe) Ozon (0,,) Radon (Rn) Va pori de apa in proportti variabile

7H,n9
:20,95

o.oa

o.sa
(vartabt h 1,R .1O-c• 5,24.J 0-' 1,0·10-' 5,0·10-; 8,0,10-' 1,0·10-' 6,0.10 -l8

-147,0 -118,9 --122.0

ai.o

-22R -<.67,9 - 6:l.0 -211),0 16,G -5,0

Examinarea valorilor din tabela nr. 1 ingaduie urmatoarele ral iz ir i si impune urmatoarele precizari :

gene-

a) Primele trei componente (azotul, oxlgenul $1argonul) sint preponderente, deoareee ele reprezinta 99,97 din volumul total al aerului atmosferic. b) Majoritatea componentelor au temperatura crtttca de lichefiere extrem de scazuta, fapt care explice de ce in atmosfera terestre ele sa mantin totdeauna in stare gazoasa, bineinteles in coriditii le valorilor

28

ATMOSFERA

un amestec mecanic tiv - 120°C.

temperatura criticii exprimii Litaita supetioatii de temperatura, uiceplnd de Ia care, indiierent de presiunea apllcoiii aozului, acesta nu mai poate ii Iicbeiiat. in ceea ce priveste CO2, acesta forrneaza impreuna cu aeru!

normale

obisnuite

ale presiunii

atmosferice.

In acest sens precizam

Cd

omogen de gaze,

care se lichefieza

la aproxima-

c) in straturile joase ale atmosferei, in anumite zone, pro portia bioxidului de carbon vartaza in limite Iarql, indeosebi ca urmare a desIasur ar ii unor activitati industriale. Mecanisme ale dinamicii atmosferice determine ca proportia acestui gaz sa rev ina la limite normale in numai citeva ore de la incetarea activitatii surselor care l-au generat. d) Vaportj de apa prezlnta cea mai mare variabiliiate. III clf~rul cald al regiunilor subccuatoriale si tropic ale, vaporii de apa pot atiriqe concentratil de 3-40/0, in timp ce in regiunile foarte reci si uscate proportia atinqe valori minime. Trebuie sa se retina Insa ca in conditii naturale aerul atmosferic nu este niciodata uscat, adice lipsit in intregime de vapori de apa. Prezenta apei in atmosfera sub forma gazoasa (vapori de apa}, lichida (picaturt de ploaie) sau solida (cristale de qheata) este desemnata prin notlunilo umezealii sau stare hiqrometrica, iar marim ilo care o exprime sint denumite mdrimi higrometrice (vezi nr. 39). Var iatii la inregistrate de proportie vapor ilor de apa s i de bioxid do carbon in atmosfera antreneaza mici modificari ale pr oportiilor celorlalte componenta, mai usor de pus In evidenta in cazul ezotului, oxigenului si argonului. Deoarece, in genere umiditatea atrnosfer ica inreqistreaza valori mai mari in zonele calde de cit in zonele mai reci, S8 poate vorbi si de 0 variaiie a componentelor oetului atmosieric iunciie de Iatitudine, in sensul in care 0 umiditate mai scazuta determine 0 crestere corespunzatoaro a proportiilor azotului, oxiqenului si arqonului (vezi tabela nr. 2).
Tab e 1;)
11:'. ~

Varlatille
Laliludine

componentelor
A:o/

aerulul
{J,n'gcn

atmostertc
A.rgon

Iunctie de Iatltudine
1'upori

de
0/ ;0

(lr,'

Biovi d de carbon
!'.():1 ~1. !):2 .),11:-)

n;

00 50° 70°

75,99 77,:~2 77,87

20,44 20,80 20,91

0,92 0,94 0,9"1

2,G:l 0,\12 0,22

Variatiile In iunciie de oltituditie 18-<25 km (vezi si nr. g, tabcla nr. 7).

intervin

la tnaltimi mai mari de

e) In condlttt naturale aerul atmosferic mai contine ~i cantttati variabile de substante organice (bacterii, resturi vegetale) si ariorqanice (praf, par ticulo microscopice de sare marina ctc.). Par ticule le mi-

INALTIMEA

ATMOSFEREI

TERESTRE

29

eroscopice solide, indeosebi cele de sare marina, det in un rol lnsernnat in producerea fenomenelor de condensare, fapt care determine ca ele sa. fie desemnate in meteorologie prin denumirea generic a nuclec de condensare (vezi si nr. 47). f) Atmosiera terestra mal cuprinde, in intreaga ei intindere, particule ionizate care ating concentratii maxime la altitudini mari (vezi si

nr. 9).

7.

INALTIMEA ATMOSFEREI TERESTRE. Atmosfera

Pamintulul este un Irrvel is gazos care se r arefiaza odata cu inaltimea. Accasta caracteristica este consecinta dir ecta a descr ester ii valorilor Iortei qravitat i onale a p lanetei noastre pe m asura indeperfarii de centrul Pamrntului. In practica, determinarea inaltimii (grosimii) atmosferei prez inta dif icultati deoarece scaderee treptatd a densitatii si presiunii aerului nu permite 0 delimitare riquroasa intre rnvelisul gazos (atmosfera) si spatiul interplanetar. Masurator ile efectuate de observatoarele astronomice asupra eliderii meteoritilor au condus la concluzia ca la inziltimi de 120-150 km atmosfera are 0 densitate suf icienta pentru a determina "aprinderea" corpurilor solide ce patrund cu viteze mar i in acest invalis. concluz.ie conf irmata si cu prilejul r eintr ar ii in atmosfera a satelitilor artificiali nedir ijati, Studiul aurorelor polare a permis sa se constate participareo. atmosferei la producerea acestor fenomene p ina la altitudini de 1 200 krn. In sf lrsit. prelevar ile efectuate de setelitii artificiali ~i de rachetele meteorologlce au condus la concluzia eli la inaltimi de 3 UOOkill densitatea a+mosferei este atit de redusd incit se apropie de valorile intilnite in spatiul interplanetar, ier f or ta de atractle qrevitationale cste atrt de mica inert moleculele de gaz se pot r isipi in spatiul cosmic, fenomen care dealtfel se produce incepind chiar de la inaltirni de 6DOkm. Pentru aceste considerente cercetator i ca J. P. Tr iplot si G. Roche, precum si altii consider a ca nu se poate vorbi de atmosfera ca invelis gazos al Pam intului la altitudini mai mari de 3000 de km, chiar daca o serie de fenomene electrice si magnetice se produc Ia altitudini mai m ar i.! o alta particularitate care se impune a fi retinuta 0 constituie f aptul ca invelisul atmosferic al Pam lntului nu pr ezinta aceeasi maltrme
1

In cadrul uno! ipoteze se porrioste de la premisa cil la 0 anumita distanta de ('entrul Piim intulut Iorta de atract!e a gravitatiei terestre este echilibr ata de Ior ta centrifuga ce rezulta din rotatia planete;i noastre, iar moleculele gazelor ce intr a ill alciituiroa aeru lui s-ur deplasa cu aceeasi viteza unqhiulara ca si v itozu de rot atie a Parnintului. Calculele matematice conduc la concluzia ca in.iltimea maxima pos ib ilii a atmosferei ar fi de 42 000 km Ia ecuator sl de 28 000 km la poli. Asa cum am ar atat mai sus, in cadrul aeestei ipoteze se face abstractie de mtscarea libcr a a particulelor gazoase din straturile inalte ale atrnosferei, rniscare care Ie permite accstor a sa invinqa cu usur intd Iorta de atr actte qravhtationala si s5 treece in spatiul cosmic ineepind de Ia 0 tnaltimc de peste 600 km.

30

ATMOSFERA

(grosime) in intreaga sa intindere; deterrninarile au perm is sa se constate ca Inaltimea atmosferei terestre atinge valori maxime in regiunile ecuatoriale, descreste treptat odata cu latitudinea, pentru a atinge cele mai scazute valori la poll. Aceasta caracteristlca se explica prin :

a) descresterea treptata dinspre ecuator spre poll a Iortel centrifuge generate de rotatta Pamlntulul ;
b) dlstrlbutta inegala a caldurU primite de suprafetele terestre, valorile maxime fiind inregistrate in zonele ecuatoriale, iar cele minime, in zonele polare. In aceste conditii caldura transmisa de uscat si de soare in straturile atmosferei va fi considerabil mai mare in zona ecuatoriala a qlobulul de cit in regiunile polare ale acestuia. Temperaturile ridicate din zona ecuatoriala Ievorlzeaza miscarile ascendente puternice ale aerului, determinind 0 "dilatare" a atmosferei, in timp ce temperaturile scazute din regiunile polare vor contribui la "contractarea" acesteia.

8.

MASA A TMOSFEREI TERESTRE. Determinarile privind masa atmosferei preztnta un grad mai inalt de precizie decit in cazul lnaltimii acesteia. Calculele iau in considerare efectele valorii presiunii la nivelul inferior al atmosferei, corelatia dintre densitate si presiuni (faptul ca presiunea scade odata cu cresterea altitudinii, iar densitatea scade odata cu descresterea presiunii). S-a stabilit, asUel, ca masa atmosferei este de aproximativ 5,9,1015 tone, ceea ce reprezinta mai putin de 0 milionime din masa globului terestru (6.6.1020 tone) si aproximativ a 25-a parte fata de masa hidrosferei (1,4,1018 tone). Jumatate din aceasta masa este situata ptna la Inaltimea de 5 km, iar 9/1D sub Inaltimee de 16 km. STRUCTURA VERTICALA A ATMOSFEREI TERESTRE. Profilul termic foarte variat al atmosferei in altitudine, in conditiile unor presiuni si densltati care scad odata cu tnaltlmea, particuleritatile pe care Ie prezinta straturiJe ina] te ca sedii ale unor procese ~i fenomene fizico-chimice si electromagnetice de mare Insemnatate pentru viata pe planeta noastra, au determinat oamenii de ~tiinta sa propuna diferite clasifidiri privind structura verticala a oceanului atmosferic. Neuniformitatea criteriilor avute in vedere de diferiti, cercetatori cu prilejul "stratificarii" atmosferei explica de ce in prezent exista mat multe Imparttri ale acesteia, deosebirile constind nu numai in denumirea straturilor si numarului lor, ci si in privlnta limitelor lor superioare si inferioare.

9.

STRUCTURA

VE'RTICALA

A ATMOSFEREI

TERESTRE

31

Astfel, cercetatorll Office propun stratificarea

americani de la U.S. Navy Hydrographic atmosferei terestre prezentata in tabela nr. 3.

Tabela nr.3

Straturlle

atmosferlce

dupa U.S. Navy Hydrographic

terestre americanes
0- 6.8 6.8- 19.9 19.9- 45.7 45.7-248.5 248,5-621.4 peste 621,4 Inalttmea In mile

Office

Denumirea ,traturi/or Troposferi Stratosferi Chemosferl!. Ionosferi Mezosferl!. Exosferl!.

l~iUlimea In km 011 1132 3280 80- 400 400-1000 peste 1000

Denumirea limitei superioare Tropopauzl!. Stratopauzll Chemopauza Ionopauza Mezopauza

CerceUitorii englezi propun clasificarea straturilor atmosferei infati~ate in tabela nr. 4, inaltimea fiind data in mile marine.
Tab e 1 a n r. 4

Straturlle

atmosferlce

dupa cercetatortt

brltanlcl

Denumirea straturilor Troposfera Stratosfera Ozonosferl!. lonosfera

lndllimea straturi/or in mile marine (MmJ" 0- 10 10- 20 10- 50 50-150

Francezii J. P. Triplet ~i G. Roche propun 0 clasificare a straturilor atmosferei terestre avind drept criteriu principal caracteristicile identificate prin studlul profilelor termice vertic ale. Dupa cum rezulta din examinarea valorilor inscrise in tabela nr. 5, autorii au tinut seama st de intinderea variabila a straturilor joase functie de latitudine. Autorii mal disting, de asemenea, aIte doua straturi : Ozonoslera, situata intre 11-50 km, denumlta astfel, deoarece in aceasta parte a atmosferei au loc procese fizico-chimice de formare a ozonului ~i Exoslera, sltuata intre 70 st 600 km, caracterizata prin existenta unor enorme cantitati de particule cu sarcini electrice. Exosfera se imparte in substratele D, E, Fl si F2, Iunctie de caracteristicile electrice ale acestora si de modul de propagare a undelor radiofonice (vezi si pag. urm.).
2 3

Mila statut sau mila terestra americana este egaJa eu 1 609 m. Reamintim ea 0 mila marina (Mm) este egaJii eu 1 852 m.

32

ATMOSFERA
Tab c Ia
Ill'.

Claslflcarea straturtlor atmosferel dupa J. P. Triplet ~i G. Roche"

Denumirea
slraluri/or principaie

Denumirca
slraluri/or de tranziiie

lruiliimea

in km

Presiunea
in mbar

Caracierislicile

trrmice

Troposfera

0~8 (la poli) 11 (la latitudini medii) 17 (Ia eeua tor)

10'-10·

t mea In medic cu 0° .5C .Ia

100

Tempera tu ra sea de cu lnal-

Tropopauza
Stra tosfera

8 (Ia poli) 17 (la eeua tor) 10-50

10' 10-1

-50'C -80°C Temperatura creste in general cu altttudlnen

Stratopauza Mezosfcra Mezopauza Termosfera

50 50-85 85 85-500

1 1-10-' 10-' lO-'~lO-'

·(aproxim1.tiv O°C la inilltimea de 50 km ) Aproxirm tiv -100°C Temperatura cre ste la 500'C si depaseste uncori cu mult aceasta va loa re

In tara noestra, principalul cr iteriu de ordonare a. stratur ilor atmosferei este tot eel al distributiei temperaturilor in inaltimc, astfel cum se v a observa pin examin area tabelei nr. 6.
Tabela n r.
(i

Clasiflcarea straturilor atmosferei dupa N. Cristea sf N. Stolca':

Denumirea stralurilor
Troposfera

1niillimea

In km

Caraclerislici

08 la poli 0-10(12) la latitudini

medtt
Stra t ostera Mezoslera 0-18 Ia ecuat or 18 - 35( 45) 35(45)-1l0(100) Varia ti l rela t iv mici de tcmp era tura tntre 35 sl 40 km Intre.35-55 km temperatura creste puternic, oscIlnd intre valorile O°C ~i 5°C. Intre 55 ~i 100 km. temperatura scade treptat ajungind Ia -75° st chiar - 95°C. Temperatura creste cu tnaltimea pina In altitudini de 500- 600 kill, ajung lnd la 2 OOO'C~i chiar 3000°C. Peste 600 km tnaltlme, t cmpera tura scade treptat in aceasta zona. moleculele gazelor scapa de sub Iorta de a tractle terestra.

Tempera tura scade odata cu cresterca (de regula cu 0° .5C pcntru 100 m)

tnaltimi!

Termosfera

80(100)-1

000(1 200)

Exoslera
dislpatle)

(zona

de

1 200-3000

t,

Ordonaroa datelor din tabela nr. 5 s-a facut atit prin reproduce rea un or valori din ilustr atia conceputa de autorii citati pentru redarea structurii verticale a atmosferei. cit sl prin introducerea alter valori si caracteristici identificate in textul curent al lucrarit consult ate. Tabela a fost tntocmita pe bazadatelor culese din. textul lucrarll autor ilor citatl.

STFteCTeEA

VEHTICALA A ATMOSFEREI

TERESTRF:

33

Intre aceste straturi autorii mentioneaza existents unor zone de tranzitie cu grosimi varia bile (de la citeva sute de metri p ina la citiva km) denumite : tropopouzii, stratopouzii, mezopauzd si termopauzii. Clasificarea straturilor Iolosita de autorii r omani raspunde mai indeaproape recomandarilor pe care Conferinta Internatlonala de geodezie si qeofizica din 1951 le-a Iacut cu privire la denumirile straturilor in cazul prezentani structurii vertic ale a atmosferei. Aceste recomandart prevad : - denumirea de "stratosfera" sa fie atribuita numai stratului cuprins intre tropopauza si inaltimea de 35-40 km ; - straturile cuprinse intre 35 (40) si 80 (100 krn] sa poarte de* numirea de "mezosfera" ; - termenul de "ionosfera" sa fie folosit numai in cazurile in care se fac referiri la proprietatile eleclrice ale termosferei. In ceea ce priveste termenul "ionosfera", utilizat frecvent in lucrerile de meteorologie ale autorilor anglosaxoni, se impune precizarea ca prin el se urmareste evocarea ansamblului de fenomene care condue la ionizarea gazelor constituente ale atmosferei la diferite inaltimi (de regula, in terrnosfer a}. Intensitatea ionizarii depinde de natura atomilor existenti in strat, de numarul aces tor a in unitatea de volum considerata, de poz ltla Pamintului in raport cu Soarele, de particularitatile ectivitatii energetice a astrului in momentul consider at, de latitudinea locului, de faptul caeste zi sau noapte. Ionizarea da nastere la 0 serie de substraturi cu 0 concentratie electronica diferita, fapt care a determinat desemnarea lor, astfel :. - reg iu n e a "D", situate la 0 inaltime de 70-85 km (la latitudini medii), cerecterizata printr-o puternica absorbtio a undelor de lnalta frecventa si prin reflectarea puternica a undelor de joasa si foarte joasa Irecventa, in tirnpul zilei. Noaptea, acest substrat se reduce considerabil sau dispare ; - reg i u n e a "E", situate la 0 inaltlme de 85-120 km. In timpul noptii acest substrat se reduce considerabil, iar uneori dispare in intregime. EI prezinta ample variatii orare si de anotimp. Observatiile efectuate au inqaduit sa se constate ca extinderea sau reducerea "grosimii" lui este adeseori in strinsa leqatura cu evolutia substratului F. Reflects in general undele lungi p ina la Irecventa de 3,5 MHz; - reg i u n e a "F", situate la 0 inaltime de 120-480 km, caracterizata printr-o foarte buna reflectare indeosebi a undelor scurte ptna la 0 Irecventa de 7,5 MHz, explicabila prin marea concentr atie de electroni inregistrata in aceasta regiune. In timpul zilei, ca urmare a intensificarii proceselor de ionizare, regiunea F comports doua substraturi Fl si F2, caracterizate prin doua niveluri de Ionizare."
~ In lucrjir ile autorilor anglosaxoni (vezi, de p ilda, J. F. Kemp sl Peter Young) substraturile D st E stnt desemnate prin denumirea Kennelly-Heaviside, iar substratul F, prin denumirea Appleton, dupa numele unor remarcabili fizicieni american! care au prevazut existenta acestor paturt ionizate si au produs dovada experimentaUi a existentai lor in anul 1925 (Appleton).
3 - Metcorolog
ia marrtrrna c d. 41U

34

ATMOSFERA

In sfirsit, amintim di unele clasificart mai recente delimiteeza straturile atmosferei in functia de caracteristicile fizico-chlmice dominante ale constituentelor acestui mediu si de natura fenomenelor si proceselor fizico-chimice care au loc in aceste conditil, indeosebi la altitudini mari. 0 exemplificare in acest sens 0 constitute clasificarea straturilor atmosferei prezentata in tabela nr. 7.
Tab e I a n r. 7

Claslilcarea straturllor atmosferel in tunctte de caracterlstlclle domlnante ale constltuentelor ~l de natura fenomenelor ~l proceselor Uzlco-chimice
Denumireastraturilor Omosfera Inll/limea 0100 In km Caraeteristici Omogenltatea componentet sale (modificAri nesemniiicative ale preportiet dintre gazele componente ale aerului atmosferic) (Comporta patru substraturi) 100200 (stratul de azot molecular) 200- 1100 (stratul de oxigen atomic) 1100- 3500 (stratul de heliu) 3500-10000 (stratul de hidrogen atomic) aproximativ 10000-64000 Zona centurilor de radlatt! von Allen' ~i a unor intense (~i chlar 100000) fenomene electromagnettce

Eterosfera (care include termosfera :,i exostera)

100-10000

Magnetoslera

Atentia deosebita acordata fenomenelor ~i proceselor din atmosfera "inalt6" se explica In bun! parte prin descoperirile din ultimele decenii care vadasc incontestabil ca "ionosfera" (termosfera) reprezint6, Intr-un anumit sens, 0 "raspintie a cercetarilor", dupa cum. se exprima in deceniul al 4-1ea al secolului nostru cercetatorul francez Robert Bureau. lntr-adevar, f6cind abstractie de tnsemnatatea pe care descoperirile din aceesta zona a atmosferei 0 prezinta pentru dezvoltarea sistemelor moderne de telecomunicatli, trebuie s6 se retina Cd tot aici se
1

Cercetarlle efe<:tuate cu ajutorul setelitilor au permis sii se stablleasca ca In apropierea Piimlntului se gl!.sesc doul!. centuri de radlattl, Prima, denumita ~i "Zona interloara", este destul de tnqusta ~i se gase~te de-a lungul ecuatorului ge(Jmagnetic la o Inaltime de 3600 km. "Zona exterlcara" poate fi reprezentatl!. prtntr-o sectiune stmllara cu cea pe care 0 preztnta Luna In crestere clnd este observata de pe Pamint. Grosimea maximii a acestei zone este egala cu raza terestra, iar distant a medie este de 16000 km pe ecuatorul geomagnetic. Ea tnconjura aproape Intreg Pamtntul, cu exceptla zonelor polare. In aceste zone circulI!. electroni cu energie de ctteva sute de KeV (capabili sa produce radlatll X ext rem de dure la ciocnirea lor en corpurl metalice), pre cum ~i protoni cu 0 energie de ctteva zeci de MeV. Nivelul de radlatli, mal mare de peste un milion de ori decrt eel al radiatiei cosmice, depaseste cu mult ~i nivelul permis pentru fiintele vii, asUel ca satelltlt ~i navele cosmice sint, de regula, Inscrise pe traiectorii care evits str abaterea acestor zone.

STRUCT1;RA VERTICALA

A A.TMOSFSREI TERESTRE:

35 i'resiuneo atmosfencO in fractluni in ropor! eu presureo 10 nlvelul moril

§, 1-'0
f2 ,

C?,,"',.,

,~'.I:J

i '50
. Sot.eii\i rnetcolologici

!I :~Q
E' : '"0 -8"60

2; ~I.Q co
~130

c:

~ .', '

I
l

I'

;1J

111~O

r 90
I

t.

I -iG

6J -7:i"[(·9So[l

Reflectcrea undelor radio

-Strotopauzo·_-STRATOSFERA 6-35(18-45)km --

----

-- - - ----•

±--7--Tropopouza--.
bus

'T

Boloone cu echlpale sou InslrUff1ente OQ cercetore outomata .... Baloane sondO metso

-:-- --

10

Fig.

11.1.Structura verticals a atmosferei terestre.

desiasoara, sub actiunea radlatiei solare, complicate procese fizico-chimice, dintre care amintim disocierea oxigenului prin absorbtla de radiatii ultraviolete, precum si sinteza ozonului. Ozonul, la rlndul lui, puternic absorbant al radiatiei ultraviolete, se Incalzeste si, odata cu cresterea temperaturii, se disociaza in oxigen. Prin acest proces cea mai mare

36

ATMOSFERA

Fig. 11.2. Profil al magnetosferei terestre (pe axa coordonate1or distantcla stnt exprimate in raze terestre).

parte a rediatiilor ultraviolete este impledlcata sa ajunqa pe Pamlnt, fapt care face cu putinta viata pe planeta noastra, Centurile van Allen prind in capcanele lor 0 mare parte din particulele radiatiei solare si cosmice, impiedicind astfel ca r adiatiile ajunse pe Terra sa atinqa niveluri nocive. Totodata, se impune sa se retina ca diferitele straturi ale almosferei terestre nu constituie sisteme izolate, fiecare strat aflindu-se in relatli cu stratul superior si inferior. Deplasarea sarcinilor electrice in "ionosfera" are efecte directe atlt asupra "starii" electrice a stratosferei cit si a troposferei. Mai mult, la nivelul suprafetei Pamintului aceasta deplasare determine apar itia unor curenti indusi (curen]i telurici) ale carer efecte nu sint inca pe deplin elucidate. Furtunile magnetice, pe care astrofizicienii le mai numcsc "eruptii cromosferice solare" (Iuind in considerare sursa generatoare), perturba nu numai receptia emisiunilor radiofonice, ci antreneaza 0 suita de m odificar i extrem de complexe in toate patur ile atmosferei, modificar i a carer amploare si interdependente constituie inca obiectul unor laborioase cercetiiri pluridisciplinare care vor conduce, desigur, la acele sinteze generale apte sa identifice rolul tuturor factorilor cauzali, precum si intregul mecanism al dinarn icii atmosferice. Este cunoscut, de pi lde, faptul ca intensificarea activitati i solare inreqistrata in anumite perioade detcrmina ca viteza cur entilor de aer eald sau rece Fig. lJ.3. Centurile de rudiatli sa creasca in m edie cu 40%. van Allen.

STRUCTURA

ORIZONTALA

A ATMOSFEREI

TEREl'3TRE

37

Este evident decl di meteorologia, care se ocupa cu precadere de dinamica straturilor joase (tropostera, tropopauza!?i stratosfera) va urmart din ce in ce mai indeaproape rezultatele obtinute in cercetarea paturilor inaIte ale atmosferei.

10. STRUCTURA ORIZONTALA A ATMOSFEREI TERESTRE. Pentru un ob-

servator situat in oricare loc de pe suprafata Pamtntului, unul dintre fenomenele observate cu cea mai mare usurinta il constituie variabiIitatea in timp a elementelor meteorologice (temperatura, nebulozitate, viteza v intului etc.). Variatlile diurne si nocturne ale temperaturii sint, desigur, cele mai evidente. De asemenea, in acelasi moment, dar in locuri distincte, situate la distante mai mari insa la acelasi nivel allimetric, se Inreqistreaaa valor i mai mult sau mai putin diferentiate ale elementelor meteorologice. Acest fapt conduce la concluzia ca in puncte diferite situate la acelasi nivel altimetric (deci Intr-un plan echidistant cu supratata Pamtntului] valorile tuturor elementelor meteorologice nu sint niciodata identice. Mai mult, in situatia in care se considera drept "medii orizontale" unul dintre straturile atmosferei (de pilda, troposfera, care este sediul principalelor fenomene meteorologice ce determine vremea) se constata ca la distrtbutia diferentiata a elementelor meteorologice pe orizontala se adauqa si neomogenitatea acestora pe verticala. Variatia elementelor meteorologice in timp si in spatiu, determinata in principal de repartitie ineqala a energiei radiante solare si de varietatea caracteristicilor suprafetelor Pamintului (continente prezentind suprafete cu naturi diferite, mart si oceane), constituie cauza principala a circulatiei generale din atmosfera, caractertzeta prin deplasarea unor mari mase de aer de la 0 regiune la alta, ca urmare a f or m.arii curentilor atmosferei. Masele de aet sini "portiuni" de aer troposferic, carocierizate pt ir, extensiuni care pot atinge mii de kilometri $i grosimi de cHeva mit de tnetri. In interiotul lor elementele meteorologice ce Je caracterizeczd nu suit puteitiic diierentiate de la un loc la altul (Iuuui in considerare aceeasi altitudine), ceea ce da putinui sa se afirme ca in zona de formare a acestora .vretnea" prezinia acelasi aspect. (Pentru arnenunte, a se vedea si capitolul Masele de aer). Prin deplasare, aceste mase tind sa aduca, deasupra suprafetelor strabatute, caracteristicile lor, dar treptat se transforma deoarece si ele sufera influenta suprafetelor cu care intra in contact. Intrucit masele de aer se Iormeaza in regiuni geografice diferite, ele prezentind, din aceasta cauza, caraderistici dominante ale reqiunii respective, acestea sint denumite dupa acele regiuni ale globului unde s-au format. Astfel se disting: mase atctice, mase polare (temperate), tropicale si ecuatoriale , de asemenea, luindu-se in consider are natura suprafetelor deasupra carora s-au format, mase de aer continentale si mase de aer oeeanice (maritime). In Iunctie de temperatura aerului se mai deosebesc mase de aer rece sl mase de aer cald.

38

ATMOSFERA

In practica, desemnarea unei mase de aer se face prin evocarea tu: ur or cereicter elor ce 0 pot defini (de pilda, inasa de aer continental arctic sau masii de aer marilim tropical). In cursul deplasarii ei, 0 masa de aer, definite prin anumite caracteristici generale (temperatura, presiune, nebulozitate, umiditate etc.), inttlnesta totdeauna alte mase de aer, stationare sau aflate si ele in deplasare, dar cu carecteristici genera Ie diferite. in aceste conditii, cele doua mase de aer Inter actioneaza in zonele de contact dintre ele, determinind schimbari rapide ale caracteristicilor vremii (coborirea sau crcsterea temperaturilor aerului, intensificarea pe orizontala si verticala sau scaderea v intului, dezvoltarea sau risipirea Iormatiilor noroase, caderea unor puterniceprecipitatii sau incetarea lor). Zonele de contact sau de separatie intre cele doua mase se numesc suptoiete frontale sau itonturi atn;wsferice. Fronturile pot fi : ironturi calde, ironturi reel, iionturi mixte (sau ocluse). Un anumit front atmosferic este denumit "front cald" cind masa de aer cald lnlocuieste 0 masa de aer rece. Cind mas a de aer rece inlocuiests 0 masa de aer cald care se retrage, atunci frontul respectiv este calificat ca "front rece". (Pentm amanunte, a se vedea Cap. XII, intitulat Fronturile atmosieriee). Iriconcluzte, examinarea structurii orizontale a atmosferei arata ca troposfera prezinta in permanenta mase do aer cu proprietatl distinde. Caracteristicile initiale ale acestor maso de aer si deplasarile pe care ele Ie efectueaza in sens orizontal, modificarca prcprietatilor lor in cursu I deplasani, precumsi interactiuni le dintre mase distincte sint Iactorideterminentl in evolutia vremii la suprafata Pamlntului, in orice regiune qeoqretica a planetei noastre. Tinind seama ca determinarea evolutiei unei mase de aer presupune si stabilirea modificarilor pe care le vor suferi proprietatlle ei in contact cu solul si in Interactlunea eu alte mase de aer, se impune in primul rind studiul analitic al elementelor meteorologke si al relatiilor dintre ele.

-----------------------------~ III

..~..-==--~-.. ..-

Capitolul ENERGIA RADIANTA

11. ENERGIA RADIANTA A SOARELUI. 12. IN;; FLUENTA ATMOSFEREI ASUPRA ENERGIEI RA.; DIANTE SOLARE. 13. SLABIREA INTENSITAT" RADIATIEI SOLARE DIRECTE LA TRECEREA PRIN ATMOSFERA TERESTRA. 14. ABSORBTIA SELECTIVA A RADIATIEI SOLARE IN ATM()SFERA IE.; RESTRA.15. DIFUZIA RADIATIEI SOLARE. 16. RE· FLEXIA RADIATIEI SOLARE. 17. RADIATIA GLO;; BULUI TERESTRU. 18. RADIATIA ATMoSFEREI TERESTRE. 19. BILANTUL RADIATIV CAbORIG AL PAMINTULUI.

11.

ENERGIA RADIANTA A SOARELUI. Interesul pe care meteorologia Il manifesta pentru studiul energiei radiante a Soarelui poate Ii cu usurtnta lnteles daca se retina faptul ca, praclic, nu exist a fenomen meteorologic de 0 anumita insemnatate care sa nu aibe drept sursa generatoare primara activitatea acestui astru. Energia sclera este produsa de reactiile termonucleare continue din centrul astrului, reactii care elibereeza imense cantitati de energic sub forma radiatlilor electromagnetice. Transferul acestei energii din zona centrala spre exterior se face printr-un proces care comporta ahsorbtia radiatiilor sl remisiuni din "strat in strat", caracterizate prin cresterea proqresiva a Iunqimilor de unda pe masure ce temperatura descreste! odate cu indepartarea de centrul Soarelui. Cea mai mare parte a energiei pe care Soarele 0 radiaze in spatiul cosmic provine din stratul inferior al atmosferei sale, strat dcnumit totosierta, a carui grosime este estimate intre 100 si 300 km. Emisiunea solera este alcatuita din doua grupe principale je radlatii : tcdiatia electromagnetica si rodiaiic. corpusculard3. Rediatille elec:tromagnetice depind de propr letatile materiei din care este alcatuit corpul radiant si de temperatura acestui corp (Legea lui Wien). Temperatura suprafetei radiante a Soarelui (a limitei infer ioare a fotosferei - cea care ne da senzatie de straluciro a astrului) este de aproximativ 6 aoo°c", fiind in genere desemnata prin notiunea temperatura eiicace a asttului. Constitutia fotosferei st temperatura acesteia determine deci caracteristicile radiatiei electromagnetice emise de Soare in spatiul cosmic. Cum una dintre principalele proprietati fizice ale redlatlilor elec1 2

3 4

In functie de modelul teoretic prop us, temperatura din centrul Soarelui este estimata intre 40 milioenc si 15 milioane grade Celsius. Reamintim ca atmosfera Soarelui cornporta trei parti: ioiosiera (caracterizata in text), cromosiera, avind 0 grosime de citeve mii de kill sl 0 temperatura care crosto cu altltudlnea, atingind anroximetlv 20000°C la limila superioera. ~i coroana, care nu poate fi observeta de cit cu instrumente speclale. iar cu ochiul Iiber numai in timpul eclipselor totale de Soare. Temperatura estimatii a acestui strat este de aproximativ 1 milion de grade. Radiatiila corpusculare emise cupnnd 0 mare varietate de particule, dar predominante sint protonii $i parUculele oc. Valorile de temperatura determinate prin calcule oscileaza lntre 6 136°C si 5760°C. Date relativ mai recente (1971) reduc acaasta temperatura la 5783'K (5510"C}.

ENERGIA

RADIANTA

tromagnetice 0 constituie lungimea de undo, emisia solar a mai este generic car acterizata si prin mentionaraa lunqimilor de unda maxi me ~i minime care exprima intregul domeniu al radiatiilor electromagnetice emise. In acest sens se vorbeste de specitul solar, care cuprinde emisn electromagnetice esalonate intre cttiva anqstroml- (A) ~i cit iva centimetri. Din intregul spectru solar, numai 0 midi parte a radiatiilor este perceputa de ochiul omenesc sub forma de lumina, parte denumita domeniul vizibit a1 spectruJui (in genere, radiatiile electromagnetice cuprinse intre 3700 A ~i 7600 A, pentru 0 vedere considerate normala). Separat de acosta, in spectru se mai disting inca doua domenii importante: domeniul radioiiilot ulitaviolete (intre 2 000 si 3700 A) ~i dometiiul radiaiiilor iniratosii (intre 7600 A - si 3 mil. A). Cantitatea de energie transportata de diferite radletii ale emisiei solare, evaluata prin efectul ei caloric, depinde tntr-o considerabiIa. masura de lungimea de unda. Astfel, zona radiatiilor ultraviolete dCi aproximativ 7010din aceasta energie, circa 50010reprezinta aportul radiatiilor din domeniul vizibil al spectrului, iar restul de 43010 din energia tot ala. este data de radiatiila infrarosii'', Intensitatea energiei solareinregistreaza in timp variatii nesemnificative, exceptiile constituindu-Ie etuptiile cromosietice, caracterizate prin puternice emisii de particule (indeosebi protoni) eu energii foarte inaIte (pina la 2.1010 eV), emisii care pot constitui un perieol pentru echipajele navelor cosmice st pentru satelitli artificiali.

12.

INFLUENTA ATMOSFEREI ASUPRA ENERGIEI RADIANTE SOLARE. Din intreaga energie radiate de Soare, Pamtntul primeste numai a doua milioana parte. Aproximativ 55010din aceasta energie este absorbita de atmosfera terestra, de materia micrometeorica captate in straturile superioare", de vaporii de apa din troposfera, preeum si de intreaga supratata terestra (continentala si oceanica). Radietia absorbita la nivelul suprafetei terestre este transformata in caldura, care apoi este difuzata In atmosfera sub forma rediatiilor infrarosii. Restul de 45010 din energia radianta primita de Pamint este reflectata. SLABIREA INTENSITATII RADIATIEI SOLARE DIRECTE LA TRECEREA PRIN ATMOSFERA TERESTRA. In cursul unei zile, variatia lnaltimii Soarclui in report cu orizontul locului, in miscarea sa aparenta, este
5 6

13.

Anqstrorn-uj este 0 unitate de Iungime de unda (simbol A) folosita in mierofizid!., echlvalenta ell a zeeca mie parte din .micron sau eu 10 -1 mm. Valorile si nt date pentru limita supertoara a atmosferei. La altitudini mici sau la sol. aportul apare eonsiderabil modifieat ea urmare a fenomenelor de absorbtte din atmosfera. Se apreeiaza ea zflnic patrund in atmosfera supertoara a Pamtntulul 10000 tone de materie metcorlca, din eare 0 parte apreciabilil. 0 reprezinta praful meteoric contintnd atomi metalic.i usor ionizabili. Circulatia din atmosfera tnalta, puternlc ionizata(deei eu 0 eonduetivitate electrica rldicata) In ctmpul magnetic terestru determine aparitla un or sisteme de curenti electrici asociaU la clmpul magnetic, conditi! care favorizeaza producerea unor reactti chimice puternice datortta prezentei moleculelor tn stare de oscilatie oxcttata, deosebit de intensa.

RADIATII

SOL ARE LA TRECEREA

PRlN

ATMOSFERA

43

cauza care determine ca razele solare sa parcurqa prin atmosfera drumurt cu lungimi variebile. Astfel, la rasaritul siIa apusul Soarelui, drumul parcurs prin atmosfera de razele sale plna la suprafata tsrestra sau oceanica intr-un punctdat va fi considerabil mai lung dedt,de pilde, la amlaza, cind astrul atinge inaltimea maxima deasupraorizontului locului. .

RodlotlQ terestrC

atmosfera terestrli..

Pig.

111.1. Pierderile

de energie lnregistrate

de radiatta

sclera

la trecerea

prln

In mod conventional s-a stabilit sa se atribuie masei atmosferice strabatuta de radtatiile solare valoarea 1 cind Soarele se afla la Zenit {H = 90"). Implicit, pentru orice alte Inaltimi ale astrului deasupra orizontulul, masa atmosferica strabatuta de razele sale va avea valori mai mari, cum rezulta dealtfel din exeminarea valorilor Inscrise in tabela nr. 8.
Tab e I a n r. 8

Valorlle masel atmosferice strabatute de radialia solara Iunctte de tnalttmea Soarelui

H
90· 1 60· 30· 10· 5,6
1°

o·
34,5

Masa atmosferei

1,2

2.0

10,4

27,0

ENERGIA

RADIANT A

De regula, se considera ca intensitatea rediatiei solare descreste in progresie geometriea cind grosimea atmosferei strabatute de razele Soarelui creste in progresie aritmetice (Leqea lui Bouguer). Aceasta relatia ia in considerare cazul unei radiatii monocromatice si al unei atmosfere in intregime omoqena, situatie netnttlnita in realitate , densitatea atmosferei descresta eu Inaltimea, iar radiatiile sol are [caracterizate prin lungimi de unda care acopera un spectru larg) stnt abb sorbite, refractate si reflectate diferentiat functie de lungimea lor d de unda si de densitatile diferite ale mediului pe verticala (in tnaltime). Tinind seama de acest fapt, pentru eazurile in care se impun determinari cu un grad mai inalt de exactitate, se recurge la modele de atmosfera cu mai multe sectoare, carora li se atribuie coeficienti difer iti de transparentaS (Relatia lui Castrov).

14.

ABSORBTIA SELECTIV A A RADIATIEI SOLARE IN ATMOSFERA TERESTRA. Masuratorile efectuate pina: in prezent au ingaduit sa se constate ca diferitele componente ale Invelisulul gazos absorb, in proportii distincte, numai anumite grupuri de radiatii din intregul spectru al emisiei a ",I b = Iimitele unut flux radiativ care cad electromagnetice solare. Aceasta perpendicular pe suprarata receptoare; A ~I B = dellmitarea conventtonala a supraretei pe caracteristica a Iacut ca absorbtia care este distribuitA energta radtattv-calortca tn produsa de atmosfera sa fie caracacest caz ; c si d = limitele unut flux radlattv inclinat (cazul etnd Soarele se MIA la 0 InAIterizata drept seleciivii. Ume mal mica de 90"); A' st B' = deltmttarea conventtonata a supraretet pe care este distriSlabirea intensitatii radiabuitA energia radiatrv-catortca in acest din urrna caz, tiilor solare prin ebsorbtie este denumita extinctie i cind un anumit grup de radiatii este in inttegime absorbit de componentele atmosferei, extinctia este calificata totait: pentru grupul de relatii respectiv. Valorile mentionate cu privire la benzile de absorbtie selective produse degazelecomponente ale atmosferei difera conslderabil de la
Eo

Fig. III.2. Repartttta energiei unui flux de radiatii solare Iunctie de unghiul de lncidenta format cu suprafata receptoare (un flux de redlatti tncllnat 1nregistreaza pierderi mai mari de energie prin absorbtii ~i reflexii difuze deoarece radiatia solara strabate un strat mai gros de atmosfera declt un flux de radiatit perpendicular, iar energia radiatiei calortce este distrlbulta pe 0 suprafata mai mare in cazul unul flux de redlatii Inclinet declt in cazul unui flux de radiatie vertical).

Prin coeficient de transparcnta se desemneazd Iracttunea din valoarea constantei solare (vezi nr. 1. nota 1) care ajunge ptna la suprafata terestra cind SoareIe se afIa Ie Zenit. Valoarea coeficientului de transperenta depinde in buna masura de Iunqimea de unda a radiattei, vaIorile fiind cu attt mai ridicate cu cit lungimile de unda sint mai man, astfel ca radiatiile galbene 1jiirosii din domeniul vizibil al spectrului, precum sl radiaflile lnfreroslt au 0 putere de penetratte mai mare prin atmosfera decit, de pilda, radiatiile aIbastre. Aceste caracteristici explicji de ce la apusul st rasaritul SoareIui "predomina culorile galben-ro~ietice ale norilor ~i cerului.

DIFUZLA

RADIATIEI SOLARE

45

un cercetator la altul, indeosebi in cazul straturilor inaIte ale acestui mediu, fapt usor explicabil daca se tine seama ca. studierea cu mijloace adecvate a acestor regiuni este de data. relativ recenta. Determinari mai noi indica pentru ozon 0 puternica absorbtie a radiatiilor ultraviolete cu lunqim i de unda sub 3 000 A. precizindu-se ca. acest component al atmosferei absoarbe si 0 parte a radiatiilor infrarcsii difuzate de Pamint, Iapt care ar explica crestertle insemnate de temperatura inregistrate in jurul altitudinii de 50 km. Pentru oxigen se indica benzi de absorbtis ale radiatiilor X si ultraviolete (intre 2000-1 750 A). Pentru bioxid de carbon se mentioneaza 0 puternica absorbtie a radiatiilor infr arosii (intre 10 000 si 16000 A). Pentru vaporii de apa se specified 0 absorbtie slaba in zona radiatiilor ultraviolete (intre 3 600 sl 3700 A), 0 absorbtie redusa in diferite zone inguste ale spectrului vizibil, 0 foarte puternica absorbtie in domeniul rediatiilor infrarosii (Intre 10 000 si 20000 A), precum sl absorbtii mal reduse pentru radiatit cu lungimi de unda peste 20 000 A.. Trebuie sa se retina ca absorbtiile selective exercitate de bioxidul de carbon si de vaporii de apa din atmosfera (indeosebi de norii din troposfera) fac ca acestia sa detina rolul unui "ecran protector" impotriva ractrii Pamintului prin radiatle'', deci determine tntr-o conslderabila masura regimul termic din tropostera (pentru amanunte, vezi si nr. 18).

15. DIFUZIA RADIATIEI SOLARE. Slabirea radlatiel solare directe se mai

produce si prin diiuzie, fen omen care consta in tmprastlerea neuniforma si in toate directiile a razelor solare. Fenomenul este determinat de moleculele qazelor componente ale aerului atmosferic (difuzie moleculard), de vaporii de apa, de picaturile de ploaie si de ceata, precum si de prezcnta in atmosfera a unor particule soli de (pulberi fine de proveniente foarte diferite etc.). Intensitatea difuziei este in strtnsa leqatura cu marimea particulelor difuzante si cu lungimea de unda a razelor difuzate. Astfel, in conformitate cu legea lui Rayleigh, cind marimea particulelor nu depasost« lungimea de unda a rediatiilor, intensitatea difuziei este invers propor tionala cu puterea a patra a lungimii de unda a r adiatiei, relatie care expli ca de ce r adiatf ile cu lungimi mici de unda (de pilda, cele din regiunea radiatiilor albastre) sint mai puternic dlfuzate dedt cele cu lungimi mart de unda, caracteristica ce determinji, dealtfel, culcarea albestra a cerului senin in miezul zilei. Radiatla difuza reprezinta, de asemenea, un flux de «nerqie radiantd a carui intensitate este dependenta de 'ttuiliimea Soarelur tieasuprn ot izonlului, de densitatea particulelot difuzante (trensperenta] ~i de
altitudine.
s Este cunoscut faptul ca in zonele dcser tica tropicalc, cantitatea foarte redusa a vaporllor de apa din atmosfera determina ca in timpul zilei temperaturile sa atinga valori foarte ridicate (50°C sl chiar mai rnult}, iar in timpul noptii, valori care pot cob or! sub O°c.

46

ENERGIA· RADIANTA

Intensitataa radiatiei difuze intr-un plan dat din tropostera creste odata cu : - s p 0 r ire a in ten sit at i ira d i at i e i d ire c t e, deci odata eu cre.:;;tereainaitimii Soarelui deasupra orizontului ; - de n sit a tea par tie u 1e lor d i f u zan t e (deci odata eu reducerea tr ansparentei], Intensitatea radlatiei difuze descreste cu : - a 1tit u din e a, deoarece odata cu cresterea inaltimii cr este tr ansparanta aerului, ca urmare a reducerii dansitati! particulelor difuzante. Intsnsitatea radlatiei difuze se exprima fie prin efectul ei Ciilorlc (calor ii pe centimetru patrat produse de radiatie pe 0 suprefata neagra in timp de un minut), he printr-un raport procentual fata. de intensitatea radiatiei directe. Radiatia difuz a atinge valori foarte ridicate cind cerul este acoperit in intregin;tede nori stratiformi-'', situatie in care si var iati.le inregistrate in cursul zilei sint considerabil mai mid dcclt in cazul unui cer senin, . Daasem enea, mssuratorile au permis ,sa se constate d Intensitatea redatiei difuze creste considerabil la latitudini inaIte, pe de 0 parte ca urmare a nebuloz itatit ridicate intilnite la aceste latitudini, iar pe de alta parte, datorita reflexi'ilor repetate dintre straturile de zapada si nori.

16. REFLEXIA RADIATIEI SOLARE. Fenomenele

de absorbtie si difuzie produse in atmosfera sau Ia nivelul supr afetei terestre sint, de cele mui multe ori, insotita si de reflexie, care consta in modificarea directiei razei solare incidente pe suprafata de separare a doua medii; dupa cum se stie, raza incidenta, normala dusa in punctul de incidenta si raza reflectata se afla in acelasi plan, iar unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incldenta. Capacitatea de reflexie a diferitelor suprafete varraza in limite foarte largi, depinzind in principal de proprletatile fizico-chimice ale materiei din care ele sint constituite. Pentru desemnarea capacitatii de reflexie a unei anumite suprafete se foloseste notiunea albedo; albedoul reprezinte raportul dintre fluxul Iuminos reflectat sl fluxul luminos primit de acea suprefata. Intensitatea reflexiei depinde de : - t n a l t Lm e a Soarelui de asup ra o r iz o n t u I u i (razele incidente sint cu atit maiputernic reflectate de 0 anumita suprefata cu cit unghiul de incident a format de fluxul radiativ direct este mat mic, deci cu cit Soarele ocupa 0 inaltime mai redusa deasupra orizontului) ; - structura f i z i c a a s u p r a f e t e i de separare (suprafetela netede si lucioaseca oglinda produc 0 reflexie aproape
10

In asemenea condltil suprafetele uscatuJui sau apelor stnt aproape In lntreqime ilumlnate de radiatit difuze, iar clnd ceru! este senin creste pronortta iluminarii prin radiatt; directe.

REFLEXIA

RADIATIEI

SOLARE

47

totals, pe dud suprafetala cu structuri neregulate si mate produc reflexii reduse) ; - c u l oa re a sup r a f e t e ide s epa r are (suprafetele albe sau de culori deschise reflecta mult mal puternic radiatia solare decit cele ce au culori inchise, culoarea neaqra mataU producind cea mai redusa reflexie) ; - com p 0 zit i a c hi m i c a a cor pur i lor car e a Ie at u i esc sup r a f at a des epa r are (corpuriIe care, datorita structurii lor fizico-chimice, absorb puternic energia r adianta a Soarelui, 0 reflecta put in si invers). Dependenta intensitatii reflexiei de lnaltimea Soare lui deasupra orizontului explica de ce albedoul unei anumite suprafete va tnregistra puternice variatii in cursul unei zile, de la rasaritul si ptna la apusul Soarelui. Astfel, in cazul marilor si oceanelor, albedoul osclleeza in jurul valorii de 20/0 dnd Inaltimea Soarelui deasupra orizontului se apropie de 90°; cind tnaltlmea Soarelui este de numai 2°, albedoul poate atinge 700/0, in conditiile unei aqitati! reduse a suprafetei apei. De asemenea, pentru aceeasi valoare a unghiului de incidenta, apele turburi [continlnd in suspensie mil, nisip, plancton, resturi vegetale etc.) produe 0 refIexie considerabil mai intense decit apele Iimpezi, deci cu o transparenta rldicata. Valor ile medii ale albedourilor prezentate de diferite suprafete sint redate in tabela nr. 9.
Tab e I a n r, 9

Valorile medii ale albedouriIor prezentate de diferite suprafete

Natura supratetei Terenuri ara l.e useatc Terenuri arat e umede Intinderi aeoperite eu padurt de eoniIere Stmci Sttnei ca Icaroase dezgoli te Nori In stratur! eompacte Intinderi n coper+te eu zapac'.a veehe fntinderi a copcrlt e ell zapada cazutii recent
Albedo (in 8-12 10-14 10-18 20-25 40~45

%)

ptna la 80 ptna la 95
40-70

11

Culorile diferite ale corpurilor din natura, in conditlfle Ilumtnarti lor cu "lumina alba", smt consecinta absorbtiei selective a un ora dintre radlatiile spectrului vizibil sl a diluzjiril [reflectlei difuze) a altor radiatli care prin compunere ne dau senzatia unei anumite culori. Absorbtfa aproape total a si in aceeast proportie a radiatillor din regiunile vizibile ale spcctrulut solar determine ca materia care are aceasta proprietate sa ni se infl\tiseze in culoarea neagrd (catifeaua neagra absoarbe 960/0 din radlatia vizfblld, difu'lind deci numai 4 % ), Difuzarea aproape total a ~i tn aceeasi proportia a radiatiilor din regiuniIe vizibiIe ale spectrului solar determine ca materiiIe care au aceastii proprietate sa ni se tnfatiseze in culoarea alba. Pentru aprederea core eta a culorii se ia in considerare iluminarea obiectului cu •. "lumina alba" (lumina Soarelui la amtaza).

ENEHGIA RADIANTA

17.

RADIATIA GLOBULUI TERESTRU. Energia radianta a Soarelui ajunse pina la suprafata Pamintului este absor bita in anumite proportii, fiind transformata in caldur a . 0 parte din aceasta se consume in procese de evaporare la nivelul straturilor superficiale, iar alta parte incalzeste scoarta ptna la 0 anum ita adincime, var iabile in Iunctio de caracteristicile suprafetei. Astfel, cantitatea de caldura absorbita in unitatea de timp si pe unitatea de masa este dependent a de cantitatea de energie primite de la Soare in aceeasi unitate de tirnp, pre cum si de proprietatile fizico-chimice ale componentelor scoartei sau ale apelor ce aleetuiesc bazinele oceanice. Suprafata terestra absoarbe indeosebi radiatii cu lungimi de unda mici sl medii (din dorneniul radlatlilor albastreverzui ale spectrului vizibil] pe care Ie converteste in energie terrnica (caldura). fapt care deterrnina ca temperatura planetei noastre sa fie mai mare decit 0 absolut (-273°,15C)12. Cunoscind ca orice corp care are temperatura mai mare decit 0 absolut radiaza energie, caracteristicile generale ale rediatiei emise de Pamint vor fi determinate de temperatura medie a acestuia, care este aproximativ 15cC (288°K). Desi Pamintul nu este un "corp negru "13 (el poate fi asimilat cu un "corp cenusiu "j sl desi temperaturile inregistrate in diferile puncte
Grice corp din natura poseda 0 energie bine determinate. denumita energie internet care este Ieqata de starea de rniscare a molecule lor. Ea este egala cu suma energiilor totale, cinetica st potcntlal a, ale constituentilor microscopici, Aceasta energie este finita si cind ea scade [datorlta unui proces oarecare), scade sl temperatura ace lui corp. In situatia Iirnlt a, un corp care ar ceda intreaga sa energie ar fi incapabil sa Se mal raccasca, iar temperatura sa ar fi de -273°,15C. Aceasta temperatura a primit denumirea de 0 cbsolui, deoarece este cea mai [oasa temperatura imaqinablle. G asemenea temperatura nu este int1lnita niciodata in natura $i nici nu poate ji ootinuui priti mijJoace tchnice din considet etite pe care nu le anaiizam in cuptinsul acestei lucrtiri. Pe cale de consecinta. or ice corp care are temperatura peste 0 absolut va radia energie in mediul inconjurator, iar intensitatea energiei radiate va sport odata cu temperatura sa. In termodinamica se recurge adeseori la masurarea ternpereturilor inceplnd de la 0 absolut. Astfel, pcntru 0 anumlte valoare a temperaturii masurata in grade Celsius se adauqa 273 (sau 273,15, pentru 0 mai mare precizie), sum a rezultata Iiind temperatura absolute, dupa care se introduce notatle OK (grade Kelvin), dupe numele Iiziclanulut englez Kelvin care a prop us acest sistern de masurare a temperatunlor. 13 "Corpul negru" sau "receptorul integral" este corpul a carut putere absorbanta va fi, pentru orice lungime de unda, pentru orice dlrectie st pentru or ice temperatura egala cu unitatea. Energia total a ernisa de un "corp negru" in tirnp de 0 secunda este proportionala cu puterea a patra a temperaturii absolute a acestuia (Legea Stefan Boltzmann). Notlunea de "corp negru" a fost multa vreme 0 constructio imaqlnard, pina ctnd Lummar si Wi en au recurs la practicarea unui orificiu foarte mic intr-o lnclnta Inchisa, mentinuta constant la 0 enumita temperatura, Inovatle care a deschis posibilitatea studierii analitice a radie titlor emise de un "corp negru". In prezent s-au determinat numeroase corpuri din natura care se comports similar cu un "corp negru" [dlferante mici ale emisiei in report cu un corp negru ideal), astfel ca ele sint utiIizate aut in cercetare, cit sl in tehnologie, pentru determinarl care nu necesWi precizii maxi me. Printre apllcatlile foarte numeroase mentionam determinarea compozitiei spectrale a r adiatiei unui corp dupa temperatura acestuia sau determinarea temperaturii unui corp dupa structura spectrala a radlatiel emise. Cind corpul emite radiatii in domeniul vizibiJ al spectrului ~i ctnd determinarea temperaturii absolute a acestuia se face dupa structura cromatica a radiatiel emise, se mai utilizeaza ~i notiunea de temperatura de culoat e, frecvent Inttlmta in fotometrie ~i in tehnica fotografica.
f2

IlADIATIA

GLOBULUI TERESTRU

49

ale suprefetei sale se inscriu in limite foarte largi, prin caleul si prin masuratort s-a putut stabili di principalele radiatii emise de planeta uoastra ~e caracterizeaza prin lungimi de unda mari (Intre 30 000 si 100 000 A) din domeniul infr arosu al spectrului, prezentind un puternic efect caloric, indeosebi pentru lungimile de unda cuprinse intre 30 000 si 40 000 A. Intensitatea radiatiei terestre inregistreaza var iatii zi Inice, fun otie de vartatiile de temperatura din cursul unei z ile ale supr aretei terestre, temperatura care, la r indul ei, depinde de ver iatillo diurne ale r adiatiei solare directe si difuze. De asemenea, intensitatea r adiatiei terestre este dependenta de la litudinea geografica, valorilo ei medii descrescind, evident, de la Ecuator spre poll. Valoarea rn edie anuala a radiatiei calor ice a Pamintului este de 0,324 cal/cm2/min, iar intensitatea ei oscileaza intre O,l~i 0,5 cal/cm2/min. Pentru obiectul lucrar ii noastre un interes deosebit il prez inta perticularttatile Oceanului planetar, dat fiind faptul ca el ocupa aproximativ 71 % din suprafata Pamintului. Radiatia solar a directa si difuza prim ita de intreaqa supraf ata a Oceanului planetar este absorbita in mare parte, iar caldura obtinuta prin acest proces este utilizata in cadrul circuitului caloric din aceste ur iasa mase de apa, circuit care este de 20-30 ori mai in tens decit in sol. Mecanismuj absorbtiei radiatiei incidente de ditre intinder ile oceanice prezinta 0 serie de aspecte specifice care se impun a Ii relevate. Astfel, dator ita tr ansparentei apei marine, r adlatie solar a, directa si difuza patrundo la adincimi mult mai mari decit in sol ", dar caidur a ce rezulta prin absorbtie este ,concentrata, practic, in "straturile" superficiale (in genere plne la 0 adincime de 10 m], deoarece la adincimi rnai m ari patrund numai r adiatiile cu lungimi de unda scurte (verzi si albastre), al carer efect calorific este neinsemnat. Cea mai mare parte a radiatiilor luminoase care patrund in ocean este absorbita ptna la adincimea de 100 m. Absorbtia radlatiilor solare in apa a constituit obiectul 11 11 or ample si delicate cercetar i ,intreprinse inca din anul 1925 de J. R. Collins si continuate de Sawyer W. R. sl Dietrich G. Metoda Iolosita a fost aceeasi ca pentru determinarea valorilor de absorbtie in cazul ozonului, Pentru absorbtia in apa de mare sint semnificative deterrninarile efectuate de C. L. Utterback, care a intreprins cercetari in apele putin adinci din apropierea insulelor aflate in strimtoarea Juan de Fuca si in patru statii situate in largul oceanului, in dreptul coastelor statului Washington. Rezultatele pot fi' socotite exacte atit pentru apele de coasta. cit sl pentru cele de largo Coeficientii de extinctie minimi si maximi au fost calculati pe baza a patru dintre cele mai scazute valori si pe baza a patru dintre cele mai ridicate valori din fiecare lot de ~na14

Adincimile pin a la care patrund radlatlile solare se esaloneaza lntre 1 m (cazul apelor cu adincimi mici din imediata apropiere a coastelor, unde valurile rascolesc nisipul de fund sau cazul apelor fluviale care transporta mil) si maximum 200 m (in largul marii, in zonele ecuatoriale si tropic ale, cind .Soare le este la Zenit).
1\leteorologia marrtirna cd. 410

4-

50

ENERGIA RADIANTA

suratorl. Cu prilejul determinarilor s-a constatat 0 crestere a valorii coeficientului de extinctie odata cu cresterea temperaturii, lndeosebi in anumite benzi inguste ale infrerosulut apropiat (in [urul a 770 mu], valoareaacestei cresteri reprezentind, in aceasta regiune spectrala, aproximativ 0,5% pentru fiecare 1°C, cu mentiunea ca Intr-o Iarqa regiune a spectrului valoarea acestei cresteri este mult mai mica. Datele obtinute au Iost prelucrate ~i seriate de H. U. Sverdrup, M. W. Johnson si R. H. Fleming in forma redata in tabela nr. 10. In cazul apei pure s-au introdus valoriIe interpolate de Dietrich pentru temperatura de 18°C, Iuata ca temperatura medie.
Tabcla

n r. 10

Absorbtla radiatlel solare in apa de mare"

__

.---

lLungimile 0,48 cm < 0,00015 0,00026 0,00076 0,00154 0,00230 0,00334 0,00454 0,515
!
I

de unda (in 0,5301

crn
v

mIL)

Tipul apei

0,46 em1

cm "!
0,00018 0,00035 0,00078 0,00143 0,00192 0,00276 0,00398

iO,5651 em-1j 0,00033 0,00074 0,00108 0,00167

0,60 ~em-l 0,00125 0,00199 0,00272 0,00333 0,00375 0,00437 0,00489

0,66
ern:"

Apa pura Apa de mare fn larg rnlnlma medie maxima Apa de mare tn apropierea coasiei
minlma

0,00015 0,00038 0,00086 0,00160 0,00224 0,00362 0,00510

0,00021 0,00038 0,00084 0,00140 0,00169 0,00269 0,00348

0,00280

medie

maxima

0,00477 0,00623 0,007GO

of Marine

• Datele re!erttoare Ia eercetArt, precum ~i tabela au fest reproduse

Science, vol. 1, p, 293.

din Handbook

Deoarece caldura specificc115 a apei marine este de apr oxim ativ 2-3 ori mai mare decit caldur a specifica medie a scoartei terestre, pro-

cesul de rncalzire si de racire a "straturilor" superficiale neceslta mad cantitati de caldura pentru modificari mici de temperatura. Pe de alta parte, conductibiJitatea caJoricd16 a apei fiind redusa, transmiterea calduril pe aceasta calein straturile mai adinci ale apei este neinsemnata : cal dura patrunde in adincime prin procese de convectiet? [curenti ascendent! si descendenti], ale car or cauze de formare vor fi infatlsate in cele ce urmeeza,
15

Caldura specifica exprlma cantitatea de c1ildurii (sau de energie) necesara pentru a rtdica sau a cobort la 0 anumitii valoare temperatura unei unit/it! de masa alcatuita dintr-o anumlta substanta. Cantitatea de caldura se masoara In calorii. Caloric este can tit ate a de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa distilata de la 14°,5C la 15°,5C, la presiunea normala. Pentru a exprima cantitatea de caldura in unit ate de energie, trebuie sli se stie cli 0 calorie este egalli cu 4,185 jouli. 16 Conductibilitatea calorica exprima masura In care are loc schimbul de clildurli (de energie) intre doua corpuri prin contact, de la moleculli la molecule. 17 Convectia exprima transferul de caldura (de energie) pe verticala, prin deplasarile efectuate de curentli ascendent! ~i descendenti.

ACUMULAREA

$1 RADIEREA CALDtJRIl

DE CATRE OCEANUL PLANETAR

51

Cum mecanismul acumularii sl radierii caldurii de catre Oceanul plane tar este str ins leqata de proprietatila specifics ale apei marine si de procesele care au loc in acest mediu, apare necesara 0 succinta caracterizere a acestora. Proprietattla apei marine care se impun a fi analizate in cadrul prcocuparilor noastre sint : a) Salinitatea. Ea vartaza de la valori usor diferite de (in estuarele marilor fluvii) si plna la peste 40%0 (de pilda, in Marea Rosie). valorile cole mai frecvent inWnite esalonlndu-se intre 33-37%0' cu 0 medie de 35%0'
0) Temperatura de la supratata marllor sl oceanelor. Ea este strins legdtd de 0 serie de elements hidrometeorologice ca de pilda : intensitatea r adiatiei solare incidente, durata insolatiei, nebulozitatea din req.une, cur antii mar ini etc. Temperatura apei marine in stare lichida var laza de la -2°C (zonele arctice) si pina Ia peste 42°C (in anumite zone a:e Maril Rosli). Apa de mare cu 0 salinitate medie (35%0) se men tine in stare lichida ptna la -1°,9C (aproximativ 28°F).

c) Densttatea apei de mare. Aceasta variaze de la 1,02 la g/cm3, ea fiind determlnata de inter a-tiunea a trei factori: stilinitatea, temperatura si presiunea. Astfel, cresterea salinitatii si a presiunii, precum si scaderea temperaturii au ca urmare directs cresterua densitatii apei marine. Diferentele de densitate ale apei marine slnt in primul rind consecinta directa a diferentalor de lnsolatie, de intensitate a radiatiai sol are directe sl difuza pe suprefata marii . in zonele calcle ale Oceanului planetar tncalzirea putcmica a str atur ilor superfidale intensifica evaporarea si prin aceasta sporeste salinitatea ape lor de la suprafata marii. Apa de la supratata devine mai densa si, datorita forte lor qravitationals si de plutire, coboara. inlocuind straturile mai adinci sl mai putin dense, care se ridica spre supralate. Circulatia activate de difer enta de densitate este de obicei denumita circulaiie termohalina sl - desi este un proces care se desfasoara pe verticala, ptna la adincimi mai mari - diferentela de densitate care 0 determina apar ca urmare a interactlunilor de la interfata ocean-atmosfera. Pe de alta parte, diferentele de densitate dintre diferite zone distincte ale Oceanului planetar (tot ca urmare a incalz iril neuniforme a ape lor marine) determine formarea unor curenti orizontali de adincime si de supraiata, care transporta caldura dintr-o reqiune in alta a oceanului. Circulatia de la suprafata este adeseori activate si de vtnturi, masele de aer in miscare gene rind in acelasi timp valuri, care amesteca apele din straturile superficiale, contribulnd astfel la transferuri de caldura si la o oarecare uniformizare a temperaturilor in aceste straturi. In consecinta, Interactiunea dintre atmosfera si Oceanul planetar qenereaza doua principale tipuri de circulatie prin care au loc permanente schimburi de caldura : citculatia activatii de densitate (ctrculatia termohalina) si circulaiia activata de deplasarea maselor de aer (curenti). Proprietatile specifice ale apei marine, precum ~i procesele C0 se deslasoara in mediul marin explica, pe de 0 parte, de ce Oceanul ple107

52

ENERGIA

RADIANTA

iuiinclme.

netar Inmaqazineaza cantitati uriasa de energie tarmica in raport ell atmosfera terestra sau eu uscatul, iar pe de alta parte, de ce redlatia proprie in atmosfera are valori scazute in raport cu energia acumulate. Astle! Oceanul planetar cedeaza atmosferei numai 0,4% din energia ptimitii, testul fiind transmisa ptin cotivectie si turbuletuii straiurilot in
Kcat.

cml/an 120 100

80

60 40
20

V r--.....

........

~ ~

/
.""
/

o
20

40
60
80 N
----_._

I?:~
V

/'

~..,."

"

~. "

/'"

........

....

.~.
/

" ...... -+
Irr

6ri' srt JJ.1> 3rt 2d' 1ri'

Bitantul

_'

..,
rj'

-.-

.+....

1rj' 2ff' 3et' 40°

, ~.
'I.
evooorare

, v· 1', .... .- -.. .~~

"

"'
..
&t! s

set

rndiunv-cctorrc
cu atmosfera Dentru

Aportul terrmc Scturnbul de caldurii Cheltulala de colduro

_+_

Fig. III.3. Bllantul termic al oceanelor latitudine .

si marilor functie de

. De asemenea, trebuie sa se retina faptul ca la latitudinile marl, oceanul cedeeza toldeauna atmosferei 0 cantitate mai mare de caldura decit cea primite, in timp ce Ia latitudinile mid (zona ecuatoriala si zonele tropicale), cantitatea de caldura prlmita esle sensibil mai mare decit cea cedata atmosferei. Acest dezechilibru termic genereaza circulatia termohalina care, in esenta, este un proces de convectie i apa rece si densa de la supr afata, fermata la latitudini rnari, coboara si se deplaseaza lent catre ecuator, pentru ca apoi apele ce circula in straturile adinci ale oceanelor sa ajunqa, treptat, din nou Ia supratata. fiind Inlocuite de alte straturi mai dense si mai reel, proces permanent repetabil. Pe de alta parte, desi datorita acestor procese Oceanul planetar cedeeza procentual atmosferei cantitati relativ reduse de caldur a, daca Ie raportam la totalul energiei prim.ite, totusi uriasele mase de apa aflate in deplasare contribuie adeseori la indulcirea climatului unor

RADIA'fIA

A'DMOSFEREI TER'ESTRE

53

regiuni. Un exemplu in acest sens il constituie, de pilda, binecunoscutul Gulf Stream's, care transporta pe secunda un volum de apa mai mare dectt debitul tuturor fluviilor st rturilor din lume luate la un loc si ale carui ape au in tot cursul anului 0 temperatura mai mare decit cea a aerului sub care circula, Din eceasta cauza, fluxul turbulent'" de caldura este totdeauna pozitiv. chiar si in perioadele reci ale anului, cind straturile superficiale ale oceanului cedeaza atmosferei cantitati marl de caldura, deoarece ele sint alimentate cu caldura acumulata din straturile de apa mai adinci ale curentului. In prezent se admite ca mteleqerea deplina a proceselor atmosferice nu este poslbila fara 0 deplina clarificare a mecanismelor de transfer al caldurli care intervin pe lnterfata aer-ocean, Aceasta explica experimentele intreprinse in cadrul Anului geofizic international (1957-1958), expeditia din Oceanul Indian (1962) $i Experimentul tropical Atlantic, desfasurat in 1974 sub egida Orqanizatiel Meteorologice Mondiale20•

18.

RADIATIA ATMOSFEREI TERESTRE. Radiatia emisa de suprafata Pamintului se propaqa in atmosfera terestra, fiind absorbita selectiv de gazele componente ale aerului atmosferic. Astfel, ozonul, bioxidul de carbon si indeosebi vaporii de apa din troposfera absorb 0 parte considerabila a radiattai terestre, axceptia constituind-o numai radiatiile cu lungimi foarte maride unda din regiunea infrarosie a spectrului, care strabat intreaga atmosfera si patrund in spatiul cosmic. Unul dintre cele mai puternice medii absorbante ale radiatiei terestre sint norii, indeosebi cind ei Iormeaza un ecran compact deasupra unor suprafete ale Pamlntului ; prin absorbtie st reflexii difuze continue ale radiatiai terestre, formatiunile noroase compacte incetinesc mult procesul de racire a scoartei, mai ales in timpul noptii, producind asa numitul elect de sera. Totodata, atmosfera Pamintului avind 0 temperatura absolute mai mare de 0° K, emite si ea 0 radiatie proprie. Caracteristicile spectrale ale acestei emisii sint determinate de gazele ce 0 alcatuiesc care, in conformitate cu legea descoperita de Kirchhoff, emit Indeosebi radlatiile pentru care puterea lor absorbanta este maxima, adica radlatiile pe care .ele insele sint capabile sa Ie absoarba, Radiatia proprie a or icarui "strat atmosferic" este indreptata in toato directiile, deci si in sus, catre "straturile" mai inaIte $i in jos, catre :straturile mai joase sl catre Pam int. In Ielul acesta, prin absorbtii continue, insotito de emisii propril in toate "straturile" si in toate directiile, radiatia Pamtntului, precum si radiatia proprie a atmosferei se proCurentul Golfului (Gulf Stream) ia nsstere din curentuI Caraibilor ~i din apele Marii AntiIelor, "deverseaza" prin strimtoarea Floridei, patrundo in Oceanul Atlantic divlzlndu-sa in mai multe brate, care scalda tarmurile vestice ale Europei de la Capul Spitzberg ~i ptna la tarmurue nordice ale Spaniel. 19 Turbulenta este 0 notiune care exprima deplasarea neregulata, confuzii, a partlculelor unui fluid. ::20 Pentru amanunta privind concluziile unor asemenea cercetari, a se vedea Compondium of Meteorology, vol, II, Part. 3 (Marine Meteorology), 'VMO, nr. 364, 1979.
18

54

ENERGIA

RADIANTA

paga din aproape in aproape attt catre spatiul cosmic, cit si pina la suprafeta planetei, asa incit se poate vorbi de existenta concomitenta a dona fluxuri : un flux de tadiclii ascendent sl un flux de todiatii descendent, acesta din urma fiind denumit si contrarodiatia aimosierei. Diferenta dintre intensitatea radiatlei proprii a scoar tel terestre si intensitatea contraradiatiei atmosferice este denumita radiatia eiecIntensitatea rediatiei efective depinde de numerosi factori dintre care amintim dependenta ei de latitudinea qeoqratica. intocmai ca si in cazul radiatiel terestre, stratificarea sub raport termic a atmosferei (distributia temperaturilor pe verticala), umiditatea relative a aerului, proprietatile fizieo-ehimiee ale materiei din care sint alcatuite suprafetele Pamintului in diferite regiuni, veqetatia ee le acopera etc. La latitudini medii, radiat!e efectiva atinge valorile cele mai ridicate ziua, in timpul verii, cind cerul este senin , dimpotriva, la aceleasi latitudini, iarna, in tirnpu l noptii. cind cerul este senin se constata 0 pierdere intensa a caldur ii suprafetei terestre.
iivii a scoartei terestre.

19.

BILANTUL RADIATIV-CALORIC AL pAMINTULUI. Prin aceaste notiuna se desemneaza raportul dintre suma radiatiilor solare directe si a radiatiei atmosferiee absorbite de suprafata Pemintului, pe de 0 parte, sl radiatia termica a acestui sistem catre spatiul cosmic, pe de aWi parte, raport stabilit prin luarea in considerare a efectului termic produs de cele doua grupuri principale de radiatii. Determinarile efectuate au mqaduit sa se desprinda concluzia ca in medie, in decurs de un an, pe intregul glob terestru, energia absorbita sl cea radiata de Pamlnt se echilibreeza, cu mentiunea cii in diferite zone ale planetei se Inreqistreaza puternice dezeehilibre. Variatiila sint zilnice, sezoniere, annale, functie de factori diferiti dintre care amintim: latitudinea locului, nebulozitatea, valorile albedoului diferitelor suprafete etc. in zonele ecuatoriale si tropicale, bilantul este totdeauna pozitiv, iar la Iatitudinile mari, totdeauna negativ. Pentru ilustrare, mentionam citeva valori : in zona 0°-10° latitudine nordica, valoarea medie d radiatiet efective este 0,403--0,347 = 0,056 call cm2/min, iar in zona cuprinsa intre 80°-90° latitudine nordica, ea este de 0,106-0,245= =-0,139 cal/cm2jmin21• Determinartle efectuate (H. G. Houghton, 1954, citat dupa A. N. Strahler) au permis sa se stabileasca ca in emisfera nordica, incepind de Ia paralela 38° catre ecuator, bilantul anual este pozitiv, iar de la aceasta peralela spre pol, bilantul anual este totdeauna negativ. Apare deci evident di mentlnerea unor temperaturi moderate in multe regiuni ale globului nu ar fi posibila decit prin transferuri ale energiei calor ice de la latitudinile joase catre cele inalte, transferuri care intervin in cadrul circulatiei generale a atmosferei si a curentilor oceanici.
21

Prima valoare
tiu de Pamtnt,

indica radlatia

solara absorblta.

iar a doua -

energia radiata in spa-

Capitolul ELEMENTE IV METEOROLOGICE

20. TEMPERATURA. 21. ClCLUL DIURN AL TEMPERATURIIAERULUI. 22. VARIATIA ANUALA A TEMPERATURII AERULUI. 23. HARTl ALE TEMPERATURII AERULUI DIN STRATUL INFERIOR. 24. INFLUENTA CURENTILOR OCEANICI ASUPRA TEMPERATURII AERULUI DIN STRATUL INFERIOR. 25. INVERSIUNEA DE TEMPERATURA. 26. PRESIUNEA ATMOSFERICA. 27. DISTRIBUTIA PE VERTICALA A PRESIUNII ATMOSFERICE. 28. MASURAREA PRESIUNII ATMOSFERICE. 29. DISTRIBUTIA PE ORIZONTALA A PRESIUNII ATMOSFERICE. 30. VARIATIILE ZILNICE ALE PRESIUNII ATMOSFERICE. 31. VARIATilLE PERIODICE ANUALE ALE PRESIUNII ATMOSFERICE. 32. VARIATIILE NEPERIODICE ALE PRESIUNII ATMOSFERICE. 33. HARTIIZOBARICE. 34. FORMELE DE RELIEF BARIC. 35. ZONELE ~I CENTRELE DE PRESIUNE. 36. PARTICULARITATILE PREZENTATEDE REPARTITIA PRESIUNILOR DEASUPRA SUPRAFETELORCONTINENTALE DIN EMISFERA NORDICA. 37. APA DIN ATMOSFERA TERESTRA.38. UMEZEALA AERULUI ATMOSFERIC. 39. MARIMI HIGROMETRICE. 40. VITEZA DE EVAPORARE. 41. INSTRUMENTE DE MASURARE A UMEZELII AERULUI. 42. VARIATIA ZILNICA A UMEZELII ABSOLUTE. 43. VARIATIA ZILNICA A UMEZELII ABSOLUTE TN tNALTIME.

44. VARIATIA ANUALA A UMEZELII ABSOLUTE.

45. VARIATIA ZILNICA A UMEZELII RELATIVE. 46. VARIATIA ANUALA A UMEZELII RELATIVE. 47. MECANISMUL PROCESELOR DE CONDENSARE A VAPORILOR DE APA DIN ATMOSFERA.

20.

TEMPERATURA. Notiunea desemneaza un parametru de stare, care exprima - in momentula1es sl tntr-o scara conventionala- - nivelul caldurii unui corp, ca rezultat al energiei sale interne si al schimburrlor de energie cu efect termic pe care acel corp le efectueaza cu aIte corpuri sau cu mediul inconjurator. In cadrul dezvoltarilor din acest capitol, corpul considerat este atmosfera terestra si anumeacea parte a ei denumita ttoposietii. Actiunea conjugata a fadorilor de influenta analizati in capitolul III determine ca regiuni distincte ale globului terestrusa primeasca in proportii diferita energia solara 1 ce urmare, variatiile de energie calorica rezultatedin procesele de absorbtie si transformare sint tnsotite si de mari diferente de temperatura. Aceste diferente se evidentleza atit de lao regiune la alta, pentru tnasuratorl efectuate in acelasi timp, cit si in acelasi Ioc, pentru masuretori efectuate in decursul unei zile sau a1 unor perioade mai lunqi de timp. La rindul lor, variatiile de amplitudine ale temperaturii, luate in considerare la scare intr eqului glob, dctin un rol fundamental in "mersul vremii ", deoarece ele determine modificar ile presiunii atmosferice (care sint principala cauza a deplasar ii maselor de aer), veriatiile umidiUitii aerului, precipitatiile si felul lor, precum si principalele caracteristici ale cir culatiel oceanice [circulatiel termohallna si circulatia activats de vinturi).
1

In toate sciirile termometrice utilizate in prezent s-au ales doua star l fizice usor de identificat 1/i lesnicios reproductibile, carora Ii S-dU atribuit, prin ccnvenjrc, valori arbitrare. Astfel, in scara Celsius (0C) i s-a atribuit putictului de topire al qtieiii, valoarea 0°, Iar punctuiui de iierbete a] apel, valoarea 100°, clnd presiunea aerulul este normala (760 mm colo ana de mercur). Aceste doua puncte, denumite puncte iixe ale scari! de temperatura, delimlteaze intervalul de temperaturi caracterizat interval fundamental. Deoerece in scara Celsius intervalul fundamental este de 100°, aceasta scara mai este dem.mita ~i centesimala. In scara Fahrenheit ("F), utilizata indeosebi in tarile de Iimba enqleza. valorrla celor doua puncte fixe slnt 32°F si 212"F, care au fost astfel alese :ncit temperatura normala a corpului omen esc sa fie 100°F. Ulterior ins a s-a constat at Cd temperatura norrnala a corpului uman este de 98°,6F, ceea ce mdreptateste pe unii cercetstort sa presupuna ca in momentul etalcnarii termometrului sau Fahrenheit a avut 0 usoara Iebra. Pentru a transforma temperaturile dintr-o scare in cealalt.i, se impune sa S6 retina ca un grad Fahrenheit este 100/180 sau 5/9 dintr-un grad Celsius (centigrad) si ca temperatura de DoC corespunde celei de 32°F.

58

ELEMENTE

METEOROLOGICE

21.

CICLUL DIURN AL TEMPERATURII AERULUI. Prin aceasta expresie se desemneaza cresterea si scaderea ritmica a temperaturii aerului intr-un interval de 24 ore. Observatiilo si detarminertle au condus la concluzia ca, in aptopietea solului [plna la aproxlmativ 2 m inaltlme}, ternperatura minima este inregistrata cu putin timp mainte de rasaritul Soarelui ; ea creste rapid pina la orele 9-10 si apoi mult mai lent, pine la atingerea valorii maxime care, in conditii normale, intervine la 0 ora sau doua dupa miezut zilei. Daca temperatura aerului ar depinde numai de r adiatia calorica a solului (deci fara absorbtiile cu efect termic ale vaporilor de apa ~i ale bloxidulul de carbon din atmosfera), la echinoctiu ea ar atinqe valoerea maxima la 0 ora si mai tlrzie din cursul dupe. amiezii, mai probabil in jurul orelor 17.00-18.00. Tendinta de crestere a temperaturii exprima un surplus de radiatie calorica, iar tendlnta de scadere a acesteia, un deficit de radiatie calorica in momentul considerat. Deci, in prezente unui surplus de radiatie calortca, temperatura stratulut de aer din apropierea suprafetei uscatului sau a oceanului tinde sa creasca.Tn timp ce in prezenta unui deficit deredlatie cetortca.eceesta temperatura tinde sa scada. Totodata este necesar sa se retina faptul ca in jurul orei 12.00 are Ioc 0 intensificare 'a miscarilor turbulente in stratul inferior al atmosferei, deoareeeaerul din ce in ce mai cald din apropierea solului sau a .. apei devine mai usor si incepe sa se rldice, Iocul sau fiind luat de aerul mai reee. Aceste miscarl explica dece temperatura aerului din apropierea suprafetelor de contact cu atmosfera incepe sa scada cu cttava ore mai inainte de ora la care bilantul radiativ mai este inca pozitiv. Variatiile zilnice ale temperaturUor din stratul de aer aflat in apropierea solului depind Intr-o masura conslderabila de latitudinea locului, de anotimp si de relief. Astfel, cu cit latitudinile sint mai Inalte, cu atit ampIitudinea verietlilor zilnice este mai mica. ' In zonele temperate, amplitudinea veriatltlor diurne este considerebil mai mare ,in anotimpul cald decit in eel rece. In stlrsit, formele de relief influenteaza adeseori puternic variatiile de temperatura. In general, cu dt Inaltimea este mai mare eu atit amplitudinea varlatillor zilnicede temperatura este mai mica. Toate aceste asertiuni privese eazurile cele mai frecvente din natura, dar exista, desigur, st exceptii, ale carer cauze vor fi Infatisate ulterior (de pilda, invetsiunile temporare de temperaiutii, vezi nr. 25). Variatla zilnlca a temperaturii aerului la Inaltimi mai mari de cit aceeaa stratului din apropierea solului sau oceanulul prezinta 0 serie de partlculerlteti, maxima inregistrindu-se mai devreme dedt in stratul inferior. AsUel, la 200 m altitudine aeest maxim are lac intre orele 13.00 ~i 14.00, iar la 1000 m, in [urul orei 13.00. In straturile de aer maiinalte ale troposferei, variatle zilnica a temperaturii prezlnta un caracter mai complex, putindu-se inregistra doua si chiar trei maxime st minime de temperatura in cursul unei zile. Acest fenomen Isi ge.se~te explicatla in Iaptul ca, pe Hnga turbulenta la scare micii (intr-un strat ingust de aer), se mai produce si 0 turbulenta

VARIAl'I

ANUALA A TEMPERATURII

59

la seers mare, in care un rol insemnat Il detin masele de aer din apropierea solului : acestea, incalzmdu-se intens, se ridica relatlv rapid si ajung pma la inaltimt mai mari ale troposferei. Totodata, se impune sa se retina ca amplitudinea voriatiilot se miq;oreaza odata eu cresterea inaltimii.

22.

VARIATIA ANUALA A TEMPERATURII AERULUI. Luind in considerare situatia din emisfera nordica, se constata ca desi insolatia atinge valoarea maxima la solstitiul de vara, pe usca t temperaturile cele mai ridicate din cursul anului se inreqistreaze cu eproximativ 0 luna mai tirziu, ca urmare a Int irzierilor care survin in procesul de transmitere a energiei calorice maxime absorbite de supraf'ata solului. Pe intlnsul oceanelor apar 0 serie de deosebiri. AstfeL in zona temperata atit temperaturile maxime cit si cele minime se lnreqistreaza cu aproximativ 0 luna mal tirz iu dedt pe uscat (in em isfer a nordica, in august si, respectiv, in februarie), deoarece masele de apa ale oceanelor se Incalzesc sl se racesc mult mai incet decit suprafetele uscatului. In regiunile de coasta, influenta exercitata de bazinele oceaniee se resimte puternic, astfel ca ~i in aceste regiuni temperaturile maxime precum si cele minims se inreqlstreaza la ore mai ttrzii decit in interiorul suprafetelor continentale. HARTl ALE TEMPERATURII AERULUI DIN STRATUL INFERIOR. Utiliz area unor harti care sa reprezinte repertitia valorilor temperaturii din apropierea suprafetei solului sau a oceanului, pe intinder i mai reduse sau mai extinse ale globului terestru, s-a vadit deosebit de utili:i attt pentru prognoza meteorologic a, cit si pentru determinarea caracieristicilor reqimului termic din anumite zone, in cadrul preocuparilor pentru determinarea parametrilor fundamentali care expr ima clima diferitelor regiuni considerate. in aceste scopuri s-a recurs la izoterme, linii astfel trasate pe harte Incit sa uneasca toate punctele cu acoeasi temperatura din zona cercetata. Dupa trasare, izotermele prezinta o configura tie asemanatoara curbelor de nivel. In Iunctie de scopurile urmarite, se intocmesc harti zilnice, lunare sau anuale ale temperaturii aorului. De asemenea, izotermele trasate pot fi rezultatul unei singure citiri, efectuate concomitent la toate statiile meteoroloqice'', sau rezultatul a doua sau mai muIte citiri zilnice pe baza carora se Intocmesc mediile de temperatura zilnice, lunare ori
2

23.

Cind hartile de temperatura a aerului acopera mari intinderi, citirea concomitentd a valorilor de temperatura nu ar mai fi relevanta, deoarece s-ar inregistra valori de temperatura la ore locale diferite datorita diferentelor de fus orar, In asemenea cazun, trasarea izotermelor se efectueaza luind in considerare timpul legal, care, de regula, nu difera cu mai mult de 0 [umatate de ora sau 0 ora fata de timpul civil Greenwich. Probleme deosebite apar in cazul in care exista diferente mai mari intre timpuj civil Greenwich, ca urmare a faptului ca unele state continua sa Ioloseasca diverse meridiane locale pentru stabilirea timpului legal (de pilda, Liberia, Guyana, Arabia Saudita, R. P. Mongola etc.).

60

ELEM:ENTE METEOROLOGICE

Fig. IV.2. Izotermele

.. ·ulie lunli 1

HARTl

ALE TEMPERATURII

AERULUI

DIN STRATUL

INFERIOR

61

anuale3, a carer analiza tnqaduie cercetatorilor 0 serie de consideratli privind caracteristicile generale ~i perticularitatlle pe care Ie prezinta zona investiqata in raport cu alte zone ale qlobulut. De regula, pentru reprezentarea distrlbutiei temperaturilor pe zone mai intinse se recurge ~a trasarea unor izoterme care reprezinta diferente de temperatura de 5° sau de 10°, dar slnt destul de frecvente cazurile in care se treseaza izoterme care exprima intervale mai mici de temperatura. Deoarece pe uscat varietatea formelor de relief determina situarea stattunilor meteorologice la cele mai diferite altitudini, temperaturile inregistrate in diferite puncte sint uneori convertite in temperaturi la nivelul marll, Iolosindu-se in acest scop valoarea medie a gradientului termic vertical (vezi nr. 25). In practica tnsa s-a constatat ca aceasta metoda prezinta si 0 serie de inconveniente, astfel ca in prezent se iau in considerare, de cele mai multe ori, temperaturHe reale inregistrate de statiuni, indiferent de inaltlmea la care acestea seefla in raport cu nivelul marii. lntocmirea hartilor de temperatura a aerului a inqaduit sa se remarce faptul di, de pilda,in emisfera nordica izotermele prezinUi in anotimpul rece duble "devieri": astfel, ele devleza spre nord in zona oceanica ~i spre sud, in zona continentala, linia de inflexiune a izotermelor constituind-cchiar tarmul vestic al oceanului. Aceaste tendinta apare deosebit de evidenta in luna ianuarie,cind diferentele dintre temperatura aerului de la suprafata oceanului si cele ale aerului de la suprafata uscatului sint maxime (temperaturile deasupra oceanului s int relativ mari in raport cu cele de deasupra uscatului, care coboare mult in aceasta luna). in luna iulie se constata 0 situatie contrara ; deasupra oceanului izotermele sint deviate spre sud, iar deasupra uscatului, spre nord. Aceste abateri sint desemnate prin expresia qenerice efectul uscat-opa, cauza principala a producerii lui constituind-o rapiditatea si intensitatea cu care se indilzesc sau se racesc suprafetele uscatului in raport cu masele ocean ice. Tot din aceasta cauza, pe marile intinder l de ape din regiunile sudice ale Oceanului Pacific deplasarea anuala a izotermelor atinge aiel numai 5° de latitudine, in timp ce deasupra continentului african se constata, in cazul izotermei de 21°C, 0 "oscilatie" arniolti nord-sud care atinge aproximativ 20° de latitudine. Pe suprefata planetei noastre exista fnsa centre de temperatura ridicald, precum si centre de temperatura cobortui, avidentiate de izo:1

In anurnlte cazurt se intocmesc harti care evldentiaza amplitudinea anuala a temperaturii dintr-o anumita regiune a globului sau de pe intregul glob. In acest caz. liniile trasate pe harti se numesc izaloterme si ele indica diferenta dintre temperaturile medii ale lunii celei mai calde ~i celei mai reci. Pentru iIustrare dam citeva valori: in nordul Siberiei amplitudinea este de aproximativ 61°C (110°F); in partea centrala nordica a Canadei, la vest de golful Hudson si Groenlanda, de 40°C (70'F); in Africa, America de Sud si Australia, amplttudinoa maxima este de aproximativ 17°C (30°F), iar zona ecuatoriala are 0 amplitudine anuala de 2°,8C (5°F) sau chiar mai mica [dupa Arthur N. Strahler) op. cit., p. 136.

62

ELmMENTE METEOROLOG ICE

terme complet inchise, care au, de cele mai multe ori. 0 forma ovala, dar pot prezenta si forme neregulate determinate uneori de relieful zonei. Din studiul distributiei temperaturilor pe glob s-a putut constata ca aceste centre slnt, in majoritatea cazurilor, situate deasupra maselor continentale. Asttel, un centru de temperatura joasa se afla situat in partea nordica a Siberiei under in luna ianuarie, media temperaturilor se inscrie sub - 46°C (-SO°F), iar minimele coboara uneori sub -70°C (-94JF). o alta zona cu temperatura cobor ita este delimitate, in luna ianuarie, de izoterma inchisa de -34cC (-30°F) din extremitatea nordica a continentului american. Temperaturile mai ridicate de aid, in raport cu cele inregistrate in aceeasl perioada in Siberia. Isi qasesc explicatia intr-o serie de conditii diferite, dintrn care amintim deosebirile de intinderi dintre cele doua mase continentale, precum si influenta moderatoare a Oceanului Arctic. care tnconjura extremitatea nordica a continentului american. Aceasta inlluenta apare si mai puternic evidentiata de faptul ca la Polul Nord valoarea medie a temperaturii in luna ianuaria oscileaza intre -35° ~i -40°C (-30°F si -40°F), deci considerabil mai rldicata dedt in centrul de [oasa temperatura siberian. La Polul Sud, temperatura medie a lunii iulie este de aproximativ -60°C (-7S0F), iar cea a lunii ianuarie, de -30cC (-22°F) deoarece el se afla intr-o zona de platouri inalte, situate departe de ocean,deci caldura r adlataeicl nu poate fi lnlocuita cucea pecare 0 certeaza .stratur ile joase de aer din apropierea oceanului. Polul frigului de pe continentul antarctic este situat la 0 distanta de aproximativ 8° de Iatitudine de Polul Sud geografic iar valoarea medie a temperaturii in luna iulie este aid sub - 68°C (-90°F ). Cea mai scazuta temperatura Inreqistrata in Antartica a fost de -88°,3C in august 1960, la baza sovietica Vostok, situata la 0 altitudine de 3500 m.

24.

INFLUENTA CURENTILOR OCEANICI ASUPRA TEMPERATURII AERULUI DIN STRATUL INFERIOR. Curentii oceanici exerclta, in zonele pe care Ie str abat, 0 influenta conslderabila asupra tsmperanmi aer ului de deasupra marii, determinind prin aceasta si confiquratia izotermelor. Astfel, Curentul cald nord-atlantic (Gulf stream) - care scalds tarmurUe Insulelor Britanice ~i ale Norvegiei ajungind pina la Murrn ansk, situat pe cercul polar arctic - determine 0 pronuntata ideviere spre nord a izotermelor in cursul iernii,anotimp in care contrastele dintr e temperatura aerulul aflat deasupra supratetelor oceanice ating valori foarte mari. o deplasare conslderabila spre ecuator a izotermelor este constatata de-a lungul coastelor vestice ale Americii de Sud. precum si de-a lungul coastelor sud-vestice ale Africii, unde actiunea curentilor reci determina ca temperaturile aerului deasupra lor sa fie sensibil mai seazute dedt cele inregistrate in afara cimpului lor de actiune, la aceleasi latitudini (Cureniul Humboldt sau Curentul peruan si, respectiv, Curetitul Benguelei). tut Kamceaika,

Influente similare exercita si alti curentl reci ca. de pilda, Cureticare se Indreapta spre sud. pe Iinqa peninsula Kam-

INVERSIUNEA

DE TEMPERATURA

63

ceatka si Insulele Kurile, Curentul Groenlandei, care se indreapta spre sud, pe linga coasta rasartteane a Groenlandei, prin strimtoarea Danemarcei, precum si Curentul Labrcdonuui, care porneste din goUul Baffin, trece prin strimtoarea Davis st ajunge plna la coastele NewIoundlend-ului, Noii Scotti ~i NoH Anglii. Este evident ca in zonele in care curentti calzi sau reci ating coastele sau circula de-a lungul lor actiunea acestora se va resimti si asupra temperaturii aerului din zonele morale, in genere insa pe fi~ii relativ inguste.

25.

INVERSIUNEA DE TEMPERATURA. In mod oblsnuit, temperatura unei masa de aer in ascensiune scade cu tnalti.mea, in medie cu O°,5e (0°,9F) la 100 m (aproximartiv 300 de picioare), dnd aerul este umed ~i saturat st cu loe (1;8°F) la 100 m, cind aerul este uscat sau umed nesaturat. Aceste valori stnt desemnate prin notiunlle gradient tetmic vertical adiabatic' umed, respectiv gradient termic vertical adiabatic uscat. Sint tnsa situatii in care se constata 0 crestere a temperaturii aerului aflat deasupra uscatului pe masura ce se Inainteeza in tnaltime. Stratul de aer care preztnta 0 asemenea ceractertsttca nu ,are de obicei 0 grosime prea mare, astfel ca dincolo de zona lui superioara temperatura aerului coboara dln nou, corespunzator cu gradientul termic vertical normal. Inversiunea de temperatura la midi tnaltime se produce de obicei in timpulnoptlt, ca urmare a pierderii rapide de caldur! in spatiu prin redlatta de la solsi din stratul inferior, Indeosebi clnd suprafetele uscatulul stnt acoperite de zapad! $i cind atmosfera este calma iar cerul senins, In acest .caz, temperaturile din apropierea solului slnt mai seazute dedt cele de la 0 anumita tnaltlme. PRESIUNEA ATMOSFERICA. Mentinerea Invelisului gazos in jurul planetei noastre este posibila numai datorita Iortei de atrectie gravitationala, forta in absenta careia s-ar produce disiparea raplda a atmosferei terestre in spatiul cosmic. Totodata, eceasta forta determina ca atmosfera sa prezinte 0 greutate proprte" care apasa asupra suprefetei Pamintulul, ' Porta care actloneaza perpendicular si uniform pe unitatea de suprafata este denumita presiune, iar apasarea exercltata de atmosfera terestra asupra scoartei este desemnata prin notiunea de presume atSpre deosebire ins a de apa, aerul este un fluid foarte expansiv - proprietate a tuturor gazelor, astfel ca, in cezul atmosferei aflate in stare de repaus (atmosfera staticd), valoarea presiunii pe care aceasta o exercita este aceeasi in toate dlrectiile (in jos, in sus sau Iateral].
, In acest caz, se are in vedere detenta aerului atmosferic fara schimburi de caldura. 5 Nu exemlnam aid cazurile in care inversiunile de temperatura au drept cauaa "aIunecarea" unei mase de aer cald deasupra unei mase de aer rece, sttuata in apropierea suprafetel useatului sau oceanului. e Prin calcul s-a stabilit ca greutatea atmosferei terestre este de 5,9XI015 tone sau 5 900 000 000 000 000 tone.

26.

mosterica.

64

ELEMENTE

METEOROLOGICE

Pentru masurerea presiunii exereitate de aerul atmosferic intr-un anumit punet de pe glob, la 0 anumita inaltime si intr-un moment dat, meteorologia a recurs la variatiile inregistrate de 0 coloana de mercur lntr-un tub Toricelli", folosind ca unitate de masura thorr-ul sau milimetrul coloanii de mercur (mmHg). Pe cale conventionala s-a stabilit di presiunea atmosierica poate ii considerata normala cind pe 0 suprafata de 1 cm2 se inreqlstreaza 0 presiune de 760 mmHg, la latitudinea de 45° (la nivelul marii si la temperatura aerului de O°C sau 32°F). In aceste conditii greutatea unei eoloane de mereur cu Inaltimea de 760 mm ~i sectiunea de 1 em2 este eqala cu 1033,3 g, luind in considerare faptul eil 1 cm3 de mereur cintareste 13,596 g la temperatura de O°C (32°F). inOI\lmea cotocne. Masurerea presiunii atmosferice in ell! mercur mmHg nu era in acord eu sistemul de rnasuri cas (centimetru, gram, secunda), Iolosit pe scara larqa in multe state ale lumii, sltuatie care a condus la adoptarea unei alte unltati de masura, batul, care corespunde unei presiuni de 1 000000 dyne/em? sau greutatii unei eoloane de mereur cu Inaltimea de 750 mmHg. o dyna este 0 imitate de masura din Fig. IV,3. Tubul lui Toricelli sistemul cas care axprima forte necesara pentru a imprima unei mase de 1 g 0 acceleratie de 1 em pe secunda. Din eonsiderente de eomoditate, in meteoroloqie (si indeosebi in notereapresiunilor pe hartils sinoptice) se Ioloseste ea unitate de masura a presiunii atmosferice 0 mica parte dintr-un bar, milibtirul (mbar), care eorespunde presiunii de 1 000 de dyne pe em? sau presiunii exereitate de 0 coloana de mereur de 0,75 mm, situatie in care un m ilimetru coloana de mereur este egal cu 1,33 mbar sau eu 0,039 incl.

27.

DISTRIBUTIA PE VERTICALA A PRESIUNII ATMOSFERICE. Inaltimea atmosferei este Iinita, asHel ca "apasarea" exercitata de 0 coloana de aer pe 0 supr afata determinate. situaUi la 0 anumita inaltime (de pilda,
7

Reamintim experimentul initiat in anul 1643 de omul de stimtji italian Evangelista Toricelli, experiment care a demonstrat ca aerul are 0 qreutatc si deci ('x(',citil 0 presiune: un tub cu 0 tnaltlrne de aproxlmativ 85 em, inchis la un capat. esto umpIut complet cu mercur. Extremitatea Iiberji a tubului este astupate cu degetuJ, dupa care tubul este introdus vertical, cu deschiderea in [os, intr-o cuva umpluta de asernonea cu mercur. Se retrage degetul din dreptul deschiderii ~i se observe cit nivelul coloanel de mercur cob oar a intr-o anumita masura in tub, dupa care ramine in echilibru deoarece presiunea exercitata de atmosfera in [os, pe supraf'ata mercurului din cuvd, este echilibrata de presiunea hidrostatica a' coloanei de mercur din tub, Ascmenea tub uri se folosesc si in prezent in constructla barometrelor de mare precizie din dotarea statillor meteorologice si a navelor mari, fapt pentm care mai sint denumite st iubuti barometrice.

DISTRIBUTIA

PE VERTICALA

A PRESIUNII

ATMOSFERICE

65

la 3000 m), va fi consider abit mai redusa dedt epasarea (presiunea) inregistrata pe ace a supratata la n ivelul mani. Descresterea presiunii odata cu Inaltimea nu este proportionala. Aerul este un fluid caracterizM printr-o foarte mare elasticitate, astfel ca straturile inferioare ale atmosferei sint puternic comprimate de cele super ioare si ele prezinta, din aceasta ceuza, valori de densitate mult mai mari decit straturile superioare. Densitatea aerului si presiunea acestuia la 0 anum ita altitudine depin-j de temperatura, de cantitatea de vapor i de apa din atmosfera, pre cum si de valoarea for tei de attactie qr avitationala. Densitatea aerului creste pe masura ce scade temperatura iar temperatura scade cu inaltimea; pe de alta parte, torte de atractie qr evltetionala scade odata cu patratul tnaltimli, fapt care conduce la reducerea valorilor densitatii aerului atmosferic odata cu cresterea inaltimii. Actiunea concomitenta a acestor fadori, dintre care unii prezinti:i o mare variabilitate in timp (de pilda, temperatura sau cantitatea de vapori de apa din atmosfera) nu lnqaduia sa se determine 0 descrestere Iiniara a presiunii Iunctie de altitudine. Prin masuratori s-a determinat ca presiunea lnroqistreaze 0 descr estere r apida in straturile inferioare ale atmosferei, descrestere lenta in straturile sale inaIte si 0 descrestere foarte Ienta la limita superloara a invelisului gazos al planetei noastre. Pentru aproximart (in cazul in care se iau in considerare Inaltimt de pina la 2 000 m), unii autori (William J. Kotsch, Arthur N. Strahler si altii] propun pentru primii 275 m indltime (900 picioare) sa se deduca 1/30 din presiunea inregistrata la nivelul mar ii, iar pentru urrnatorii 275 m, 1/30 din valoarea presiunii deduse pentru inaltimea de 275 m, eceasta r atie qeornetr ioa urm ind sa fie apllcata pentru fiecare transa urmatoare de 275 m. Dupa alti autori, in cazul unor lnaltimi medii, presiunea atmosferica descreste cu aproximativ 35 mbar pentru fiecare
305 m inaltime.

Nevoia de a stabili prin calcul presiunile din diferite puncte situate la diferite inaltimi, precum si nevoia de a converti presiunile inregistrate in diferite puncte in presiuni la nivelul mar ii au condus la limaginarea unor relatii matematice, dintre care una dintre cele mai folosite in meteorologie este reiatia lui Babinet, stahilite in baza urma2:oarelor premise: Se are in vedere 0 atmosfera in stare de repaus (atmosfera staticd), deci lips ita de miscari ale aar ului in plan orizontal sau vertical. Se considera 0 coloana de aer cu sectiunea de 1 m2 si cu ina 1timea h (expr imata in m). La nivelul inferior al coloanei presiunea este evident mai mare decit la nivelul superior al acesteia. Difer enta dintre cele doua presiuni (PO-PI) va fi egala cu greutatea coloanei de aer PIl-p[=V,y in care: V este volumulcoloanei
5 - Meteorologia maritima - cd. 410

de aer (V =h (m3)

66 y este greutatea

ELEMENTE

METEOROLOGICE

specified a 1 m3 de aer la presiunea

si la temperatura

medie t =

(to;tl )

medie

Cunoscind di valoarea presiunii normale (Po) este egala cu 10333 kgf/m2, iar greutatea specifics a aerului la O°C este de 1,293 kq/m", se deduce ca greutatea specifica a aerului la presiunea medie si la temperatura medie va fi obtinuta prin relatia :
Y = 1,293 Po + PI ._1_
2010333 1 + IXt

in care ex este coeficientul de dilatare termica al gaze lor, carula i se acorda valoarea 0,004. In Ielul acesta greutatea coloanei de aer PO-PI va fi egala cu greuta1tea volumului de aer, h (m3) x y, adica :
J)O-Pl =

1,293

Po + PI h 2·10333 1 + IXt

Deoarece

se poate face aceasta tnlocuire

1,293 = _1_ 2·10333 2·8000

(cu

eproximatie

neimportanta)

in expresie,
=

in care caz relatia devine:

PO-Pi

PO+PI h 2.8000' 1+(1t

de unde : h=8000
2 (PO-PI)

Aceasta relatie, cunoscuta sub denumirea ,de formula berometrica a lui Babinet, poate fi Iolosita in meteorologie pentru : - calculul diferentei de nivel intre doua statiuni meteorologice - calculul treptei bailee [dlstanta .pe vsrtlcala, in metri sau in alta unit ate de lungime pentru care presiunea atmosferidi inregistreazii o crestere sau 0 descrestere de 1 mbar) ; - reducerea (convertirea) presiunii masurate intr-un anumit punct in presiuneacorespunzatoere la nivelul marii. Diferenta de nivel dintre doua statiuni meteorologice poate fi in prezent usor dedusa, dat fiind faptul ca altitudinea acestora este stabilita cu precizie inca de la instalarea lor, iar pentru navele aflate in traversada asemenea .determinari nu prezinta interes practic,astfel ca vom exemplifiea modul de utilizare al formulei lui Babinet numai pentru calculele mentionate la literele b si c. a) Calculul treptel bartce. Deoarece treapta berica reprezinta distanta pe vertical a pentru care se inreqistreaza 0 crestere sau 0 descrestere a presiunii de 1 mbar, in formula lui Babinet PO-Pi = 1 mbar.iar
PO+PI

Po + PI

(1

+ ext)

(nivelment

barometric) ;

este aproape 2 p, astfel ca se poate scrie p= --' -. ~

PO-l-Pl

CALCULUL TREPTEI BARleE

67

Inlocuind barice:

aceste

valori

in formula,
8000

se obtine

relatia

treptei

hI == --.

(1

+ <xl)

Presupunind, intr-un caz dat, ca presiunea masurats este de 1030 mbar, iar temperatura .medie de lODC(50DP),valoarea treptei barice va fi: h = 8000· 2(1030-1029)
1 1030

1029 0 0

(1

0,004·10) = 7,80 m.

Deci pentru 0 crestere sau va inregistra 0 descrestere sau 1 mbar.

descrestero a Inaltimii de 7,80 m se crestere a presiunii atmosferiee cu

b) Reducerea (convertirea) preslunll masurate intr-un punct la preslunea de la nlvelul marll. Presupunind ca presiunea este masurata la inaltimea de 15 m (de regula, inaltimea puntii de comanda a unei nave de transport mai mari) si ca valoarea citita pe scala barometrului este de 1 015 mbar, iar temperatura aerului de 25°C (77°P), presiunea la nivelul marii va fi : . h 1=8000·-- 2·1 (1+0,004·25)=7,88 m, care reprezmta - va It' oarea trep ei
2030

barice.

Dlferenta de inaltime Iiind de 15 m, rezulta ca variatie intre presiunea la nivelul marii si presiunea la 15 m Inaltime va fi: 15: 7,88 = = 1,90 mbar. Ca urmare, la nivelul maril presiunea va fi: 1015 mbar-} +1,90 mbar=1016,90 mbar. Formula lui Babinet este utiltzabila numai pentru Inaltimi mai reduse de 2 000 m st pentru presiuni mai mari de 600 mbar. Para sa asi~re un grad inalt de precizie ea este Insa de mare ajutor pentru cazurIle uzuale intilnite in naviqatla maritima, deoarece permite determinart rapide printr-o metoda simpla, eu un volum redus de calcule care condue Ia rezultate ce nu difera mult de cele obtinute prin formula mai complicates.
8

Pentru

metricd

cit mai exacte, lucrarils de specialitate mentloneaza telaiia barocare ia tn considerare ~i Influentele exercitate de variatiile Ior tei gravitationale Iunctlo de latitudine, de tnaltime si de ponderea vaporilor de apa in atmosfera: deterrninart
Laplace-Rullttumn,

h-18400

(1+lXt)(1+0.378

;)

(1+0,0026

cos 2q:».

(1+ ~ z) log. ~

ex -0,004, coeflcientul de dilatare termlca al gazelor i t-temperatura medie j (1 + 1.0026 cosc exprima vertatle Iortei gravitationale in raport cu latitudinea (1 + (3z) exprlma vertatta Iortei gravitationale in raport cu altitudinea; e reprezinta tensiunea vaporilor de apa din coloana de aer cuprinsa altitudinile 0 ~i Z (m) ; preslunea medie a coloanei atmosferice i P presiunea la nivelul martt i P. -presiunea la altitudinea Zi Po latitudinea i 'II

P.

, in care:

tntre

ELEMENTE

METEOROLOGICE

28.

MASURAREA PRESIUNII ATMOSFERICE. Instrumentele cu ajutorul carora se determine var iatiile presiunii atmosferice sint barometrele ~i_ trusele tiiosometiice», In lucrarea de fat a ne vorn marqini la descrierea sumera a barometrelor, deoarece numai aceasta categorie de instrumente intra in dotarea uzuala a navel or comerciale. Se disting doua categorii de barometre: barometrele cu mercur si barometrele aneroide. 1. BAROMETRELE CU MERCUR. In general aceste instrumente intra numai in dotarea navelor de cercetare stiintifica, a navelor scoala, pre cum si a navelor mari (fig. IV.4). Principalele elemente componente ale unor asemenea instrumente sint : - un tub de sticla cu 0 lungime de 80-82 ern, al carui diametru exterior este de aproxirnativ 7 mm ; - un suport-aparatoare (contecttonat de obicei din alama] pe care sint ins crise qradatiile si pe care culisesze un vernier; prin aducerea acestuia in dreptul meniscului mercurului din tubul barometrului se asiqura 0 citire cit mai exacts ; - un rezervor cu mercur amplaset in partea infer ioara a tubului barometric; - un termometru de precizie, pentru a in lesni corcctiile rapide Iunctie de temperatura mercurului din tubul barometric. Barometrele cu mercur construite pentru a intra in dotarea navelor sint prevazuto CU 0 suspensie Up Cardan, care asiqura mentinerea tubului barometric in pozitie vertical a si in caz ul oscilatiilor de tanqa] ~i ruliu ale vasului. Principalul avantaj oferit de barometrele cu mercur il constitutemarea lor precizie in raport cu barometrele aneroide, eroarea valorilor indicate nedepasind, dupa efectuarea corectiilor, 0,033 mbar san 0,025 mmHg ori 1/1000 inci. Barometrele cu mercur sint etalonate pentru valoarea for te i de qravitatie de la latitudinea de 45°32'40" (gravitatie standard, care este egala cu 980,665 cm/sec2, la nivelul marii si pentru temperatura de O°C sau 32°P). a) Corectla citirilor la barometrul eu mereur functle de temperatura. Cunoscind ca mercurul are densitatea de 13,596 gl cm' la temperaeoeficient ce difera pentru atmosfera din regiunile joase si cea din zonele muntoase; z altitudinea eoloanei de aer eonsideratii omoqena. Formula de mai sus este cunoscuta si sub denumirea de relaiia hipsomott ica (in greaea veehe hlpsos triseamna iierbete}, deoareee temperatura de fierbere a apei seade pe masura ee descreste presiunea, deci eu tnaltlmea. Pentru utilizarea aeestei formule -apare necesara cunoasterea unor clementecare se identified in tabele speciale (de pilda, variatille Iortei de qravitatie functiede latitudine si altitudine). ~ Trusele hipsometriee ingaduie determinarea valorii presiunii la 0 anumita inallime,. pe baza coreletiet existente intre temperature de fierbere a apei ~i presiunea atmosferica. Ele mai sint folosite pentru alte determinari precise (tensiunea vaporilor de apa, presiunea medie etc.). [3

CORECTIILE

CITIRILOR

LA BAROMETRELE

CU MERCUR

69

ture de O°C, apare evident cit pentru orice temperatura peste O°C sau sub O°C var iatiila de densitate ale mercurului vor introduce erori de citire, inaltind coloana sau coborind-o peste nivelul corespunzator unei dtlatari sau contractan proportionale, In practice. corectia valorilor de presiune citite Iunctia de veriatiile de temperatura se efectueaza cu ajutorul un or tabele anume intocmite pentru barometrele cu mer cur. b) Reducerea valorilor de presiune clUte pentru laUtudinea de 45°32'30". Inaltimea coloanei de mer cur varieza in Iunctia de valoarea Iortei de atractie qravitationale, care creste de la ecuator spre poli. Aceasta implica mid corectii negative pentru latitudini mai m ici de 45°32'40" si mici corectii pozitive pentru latitudini mai mari decit cea mentionata. $i in acest caz corectia se etectueaza cu ajutorul tabelelor speciale, c) Reducerea valorii preslunll citite la valoarea corespunzatoare de la nivelul marll. lnaltimea lecare Se aflaamplasat barometrul cu mercur fata de nivelul mar ii creeaza dilerente de inregistrare care impun corectii, indeosebi cind inaltimea este mai mare de 10 m. Pentru efectuarea acestei reducer! se pot consulta tabelele amintite sau se poate recurge la metoda de reducere infatlseta Ia nr. 26 (calculul treptei barice). d) Corectla de capilaritate. Nivelul oricarui Iich id introdus intr-un recipient solid este inaltat sau coborit in Iunctio de atractia relative dintre moleculele lichidului, precum si de atractia acestora fata de moleculele corpului solid. Valorile de corectle sint determinate de constructor pentru Iiecare instrument in parte, hind specificate in certificatul care insoteste livrarea baromctrului cu mer cur .

Fig. IV.4. Barometru mercur de tip marin

cu

e) Corectla in raport cu un barometru etalon. Se efectueaza periodic pr in compararea valor ilor citite la instrumentul de la bordul navel cu valorile citite la un instrument de tnalta precizie, aflat la 0 statio meteorologic a sau la un institut de cercetari meteorologice. 2. BAROMETRELE ANEROIDE10. Mai reduse sub raportul gabaritului sl mai comod de instalat, daca se ia in consider are forma lor (in
10

pe hirtie gradata

txuoqraie, care sint barometre

a¥£riatiilor

Precizam

ca pentru

inregistrarea

continua a varlatitlor de presiune s-au construit aneroide prevazute cu un dispozitiv de inregistrare de presiune in decursul unei zile sau a unei saptamini.

70

ELEMENTE

METEOROLOGICE

genere, rotunda ~i plata), barometrele aneroide sint mult mal rasplndite decit barometrele cu mercur i ele intra in dotarea tuturor statiilor meteorologice, precum si a navelor de toate categoriile. Forma obisnuita este aceea a unei cutii rotunde care prezinta pe Una dintre fete Ie sale 0 scala qradata in mmHg, mbar sau inci (scala presiunilor atmosferice), pe care virful unui ac mobil indica valoarea presiunii inregistrate in momentul citirii. Piesa principals a unui asemenea barometru 0 constituie 0 capsula (capsula Vidi) sau 0 coIoana de capsule, confectionate dintr-un aliaj metalic elastic; capsula (sau capsulele) sint ermetic inchise iar in interiorul lor se realizaeza, in momentul Iebricarli instrumentului, un anumit grad de vid, Iunctie de proprietatile elastice ale aliajului din care sint confectionate, de frecarile si rezistenta opuse de celelalte piese ale instrumenFig. lV.S. Barometru aneroid. tului. Un sistem de transmisie, alcatuit din lamele, pirghii si fire, asigura deplasarea acului in raport cu variatiile de deformare ale capsulelor sub actiunea vartatiilor inregistrate de presiunea atmosferica. Deoarece deformarile capsulei au valori foarte mici (de ordinul micronilor), prin constructie se asiqura ca sistemul de transmisie sa amplifice de ctteva sute de ori deplasarea v irfului acului indicator. Experimental s-a stabilit ca precizia barometrelor aneroide este proportional! cu patratul diametrului capsulet Vidi st cu elasticitatea materialului din care este contectlonata, {apt care determine firmele construetoare sa introduca, in barometrele aneroide de precizie, 0 coloana de capsule Vidi realizate din alia]e cu elasticitate ridicata. 5 Totodata, barometrele aneroide de constructia moderna sintcompensate pentru vanatiile de temperatura Fig. IV.6. Schema de prlnciptu a barometrului aneroid. (numai pentru varlatiile mid care sint

CORECl'lILE

CITIRILOR

LA BAROMETRELE

ANEROIDE

71

indicate de constructor). In practlca, 'corectlfle pentru vertatiile fortei gravitationale in raport cu latitudinea se efectueeza cu ajutorul unor tabele speciale.t! Compensarea se realizeaza, de regula, prin introducerea in sistemnl de transmisie a unei pirghii bimetalice, alcetuita de obicei dintr-o lamela de otel sl una de cupru. Astfel, in cazul cresterii presiunii, coloana de capsule are tendinta de a inregistra 0 deformare mai puternica decit cea proportionala, situatie in care valoarea indicate de ac ar fi eronata. Un asemenea efect nedorit este evitat de lamela de cupru, care se afla suh cea de otel si care, in conditiile descrise. se curbeaza mai mult, actionind astfel lncit sa impiedice deplasarea excesiva a acului indicator pe cedran .:: Cu toate di precizia ,barometrelor aneroidea sporit in ultimul deceniu, totusi ea este sensibil inferioara celei a barometrelor cu mercur, datorita modificarilor de elastidtate ale aliajului din care slnt alcetuite capsulele in conditifle veriatiilor de temperatura, precum si datorita un or procese de tmbatrtnirs a metalului, care conduc la reducerea elasticitatti lui. Aceste aspecte impun ca, ori de cite ori este posibil, valoriIe citite la un barometru aneroid sa fie comparate cu valorile indicate de un barometru cu mercur, iar barometreleaneroide sa fie incredintate periodic spre verificare institutelor de specialitate, care vor preciza coeficientul erorilor de indicatia ale Instrumentului. Pentru ilustrarea modului in care Se opereaza corectiile mention ate mai sus la valorile de presiuns citite, dam un exemplu in care datele numerice sint reproduse dupa William J. Kotsch. - Se considers ca in momentul determinarii presiunii atmosferice nava se afia pelat. 27° 1 - se retine ca Inaltimea Iocului in care se afla amplasat barometrul este de 16,15 m (53 picioare) 1 - se inreqlstreaza ca temperatura indicate de termometrul atasat barometrului este de 25°C (77°P) ; - Se citeste valoarea presiunii indicate de barometru si se constata ca aceasta este de 1017,3 mbar - se aplica indicele de corectie iel instrumentului + 0,3 mbar (corectie de capilaritate) . - se consulta tabelele de specialitate si se observe ca in cazul temperaturii de 25°C (77°P) corectia valorii indicate de barometru este de . - Se consults eceleasi tabele si se constata ca pentru tnaltimee de 16,15 m (53 picioare] corectia de presiune necesara este de .
11

1017.6 mbar -4.3

mbar

1013,3 mbar +1,8 mbar 1015.1 mbar

Printre Iucrarile care contin asemenea tabele si care pot fi consultate in vederea efectuarii corectlilor amintim Smithsonian Meteorological Tobels, Washington DC 1971, The Marine Observers, Hcmdbook 01 Marine SCience, USA, 1974.

12

ELEMENTE METEOROLOGICE

-consultarea acelorasi tabele lnqaduia sa se determine ca pentru lat. 27° variatia Iortei gravitationale impune 0 corectie de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. -1,r, mbar Deci, in urma corectiilor, valoarea presiunii atmosferice este de 1013,5 mbar

29.

DISTRIBUTIA PE ORIZONTALA A PRESIUNII ATMOSFERICE. Este indeobsta cunoscut faptul di in diferite puncte ale supratetei Pam intulut (pe uscat ~i pe oceane) inregistrarea concomitenta a presiunilor permite sa se constate valori adeseori puternic diferentiate, fapt explicabiI daca Se ia in considerere incalz lrea ineqala a planetei noastre, precum si fenomenele diferentiate de absorbtie si reflexie intervenlte la nivelul suprafetelor de contact aer-sol sau aer-ape (vezi nr. 16 si 17). Pentru descifrarea intregului lant de fenomene atmosferice deolansata de diferontelo de presiune, apare necesar sa se inlature inf luenta exercitata de altitudine asupra presiunii aerului, ratiune care .explics de ce statiunile meteorologice (situate la diferite inaltimi, iar uneori la iualtlmi mari) au obllqatia sa comunice presiunile cititc la barometre sau cele inregistrate la barografe dupa ce in prcalabil au operat reducerea lor la nivelul mar ii, la O°C (32°P) si la lat. 45°3:2'40". Totodata, aceasta ex plica de ce navele aflate in traversade oceanice au indatorirea, cind exista pericol. sa comunice statiilor meteorologice de la usc at, valorile de presiune citite Ia barometrele de la bard, reduse la nivelul mar ii, la O°Csi ,pentru lat. 45°32'40". VARIATIILE ZILNICE ALE PRESIUNII ATMOSFERICE. Aceasta categorie de var iatil periodice a fost pusa in evidenta prin determinar i efectuato cu instrumente sensibile, precum si prin studierea curbelor de presiunc zilnice trasate de barografele de precizie, denumite batoqt ame. Caracteristicile principale ale variatillor zilnice ale presiunii atmosferice pot fi astfel enuntate : - Amplitudinea lor este minima in regiunile polare, crests pe masura apropierii de latitudinile medii (unde reprezinta zecimi de mbar), pentru a atinge valorile maxime in regiunile tropicale (3-4 mbar sau 2-3 mm Hg); - Maximele si minlmele intervin, de regula, la aceleasi ore (ora locale), indiferent de locul unde se efectueaza observatia. Prima maxima este inreqistr ata in jurul orei 10.00 iar a doua, in jurul orei 22.00. Prima minima se inregistreaza in jurul orei 4.00 iar a doua, in jurul orei 16.00. In mod frecvent prima maxima si prima minima ating valori mai mari dectt cea de-e doua maxima si minima. Valoarea vartatiei presiunii atmosferice dintre maxima de dimineata (ora 10.00) si minima de dupa amiaza (ora 16.00) este denumita omplitudinea diurnii a varialiei petlodice zilnice ; valoarea vartatiei presiunii dintre maxima de seara (ora 22.00) si minima de dimineata (ora 4.00) este desemnata ca ampJitudinea noctuitui a voriatiei periodice
zilnice.

30.

Cauzele variatiei zilnice a presiunii nu sint pe deplin elucidate. Se afirma. cu suficient temei, ca minima din timpul zilei (de la ora

VARIA TIlLE ZILNICE ALE PRESIUNII

ATMOSFERICE

73

16.00) si maxima de seara (de le ora 22.00) si-ar avea cauza in Incalzlrea si racirea atmosferei, care ar determina un flux si reflux atmosferic generat prin efecte termice (mareea borotnetrtcii sau barogra[ica). 0 asemenea cauza nu poate fi lnsa retinuta pentru minima de la ora 4.0(} si maxima de la ora 10.00, situatie in care unii cercetatori cauta expli-

4 6"

IOXII2

4 68

IOM'2 4 6 8 IOXI12 4 68

IOMT2

4 68

IOXI12 4 6"

lOMT24

68 IOXI12 4 6

Fig. IV.7. Baroqreme.

catii in actiunea Ior telor de atractie sol are si lunare sau in fenomene de rezonanta in medii elastice. Desi vari ati ile zilnice ale presiunii atmosferice nu modifies starea vremli, totusi ele nu pot fi ignorate de navigatori, teoarece in re-

_-

;'

:8 E '" ~ "' Q: '"

!J

5 ........ ........

4 .......
3 "-I

'rt

""

"I'\.
'\

60"
I.

/
./

-0,5

7 ..... 1\ -1 2 ....... I'\. IJ \ ,I I 11 \.. I a,s V

0,5

-1,0 -1,~ Fig. IV.B. Vari atia

'-V

12 16 20 21,

T,mpulior,,1

mosferice la tropice.

diurna

a presiunit

at-

Fig. N.9, Var iatla medle zflnica a presiunii atmosferice functie de latitudine.

74

ELEMENTE METEOROLOGICE

giunile tropicale ele pot atinge 2-3 mbar, ori 0 asemenea cadere a preslunii barometrice intr-un timp relativ scurt ar putea fi Interpretata ca primul semn al apropierii de nava a unei furtuni tropicale. Dimpotriva, scdderea presiuniicu 0 asemenea valoare la orele de presiune maxima poate constitui un astfel de indiciu, la fel ca sl 0 scadere a presiunii cu 2-3 mbar sub valoarea medie a presiunii minime determinate ca fiind caracteristica pentru regiunea maritima respective, Citirile la barometru se impun a ficorelate cu observarea starii de agitatie a marti. hula rnalta si persistenta, precum sl aparitia pe cer a unor Iormatlt noroase tipice Hind indicii puternice ale tnrautatirti vremii, semnele precursoare ale furtunii urmind sa fie examinate analitic in capitolele urmatoare.

31.

V ARIATIILE PERIODICE ANUALE ALE PRESIUNII ATMOSFERICE. Inregistrarea varlatiilor ziinlce ale presiunii atmosferice in diferite regiuni ale globului, precum si calcularea valorilcr medii pun in evidenta
variaut periodice

anuale ale ptesiunii atmosferice.

Princi'palele lor caracteristici pot fi astfel enuntate : - Sint minime in regiunile ecuatoriale, valorile Iorcrescind progresiv catre latitudinile mediisi malta. - Variatiile anuale de presiune prezinta partlcularltati zonale functie de altitudine, precum si de raportul dintre suprafata oceanului si uscatului Intr-o anumita regiune geografica. Cea mai evidenta influenta este cea produsa de altitudine. Astfel, in tlmpul verii, la latitudlnile medii, suprafetele continentale cu Inaltlmt reduse, aflate in vectnatatea unor munti, precum si valle largi se tncalzesc adeseori puternic, transmittnd prin conductie caldura lor straturilor inferioare ale atmosferei, Atestea se dilata si imping 0 parte din masa lor deasupra zonei inalte, £apt care explica de ce, in astfel de situatli, presiunea inreqistrata vara de statiunlle meteorologice montane esteadeseori mai mare decitceainregistrata iama. In ceea ce prlveste Influenta reciproca intre suprafetele oceanica sl cele continentale se impune precizarea ca fenomenul imbr ace un caracter complex prin prezente, adeseori concomitenUi,a mai multor factori de influenta, Vara, Incalzirea putarnica a supraletelor continentale, insotita de dilatarea straturilor inferioare ale atmosferei, este urmata de impingerea maselor deaer 'continental deasupra intinderilor oceanice, situatie Jn care deasupra aces tor a presiunea creste, Iarna, inversarea fenomenului determine cresterea presiunii deasupra suprafetelor continentale si reducerea ei deasupra oceanelor. Pentru Iatitudinile medii si inaIte, repartltia temperaturilor in raport cu latitudinea (vezi nr. 23) este insotita de deptasari ale unor uriase mase de aer dinspre nord spre sud st invers, mase care lnfluenteaza prin proprietatile lor (presiune, temperatura, nebulozitate etc.) conditnleetmosfence ale regiunii deasupra careia se deplaseaza.

VARIATIILE

NEPERIODICE

ALE PRESIUNII

ATMOSFERICE

75

In functle '<Ie particularttatile tnfatisate mai sus, literatura de specialitate distinge trei tipuri de varlatu anuale ale presiunii atmosferice: a) Tlpul continental. caracteristic suprafetelor de uscat din interiorul continentelor de la latitudinile mijlocii !?i mari. Amplitudinea variatiilor de presiune descreste din interiorul uscatului spre intinderile oceanice, eainregistrinrl in regiunile polare si subpolare pina la 25 mbar,in regiunile temperate ptna la 12 mbar, iar in apropierea intinderilor oceanice citlva mbar. Acest tip este caracterizat printr-un maxim de presiune in timpul iemii si un minimum de presiune in timpul verii. b) Tipul oceanic. caracterizat prin amplitudini care nu depasesc 4 mbar !?i pnn doua maxime [unul vara, altul iama) si doua minime (toamna tirziu !?i prtmavera). Influenta sa se resimte puternic deasupra insulelor !?iin zonele litorale. c) Tlpul polar sau arctic. caracterizat prin doua minime (iarna si vara) !?i doua maxime (toamna tirziu si prtmavara, in aprilie-mai}, Se poateconstata ca acest tip prezinta caracteristici inverse in raport cu tipul oceanic.

32.

VARIATIILE NEPERIODICE ALE PRESIUNII ATMOSFERICE, denumite adeseori !?i pertutbaiii, desemneaza categoria cea mai insemnata a modificarilor de presiune; cauza principala a acestora 0 constitute, dupa cum am aratat, modificarile inregistrate zilnic in bilantul radiativ-caloric a:l diferitelor supratete ale Terrel, insotite de jncalzirea ineqale '1 straturilor inferioare din troposfera. Insemnatatea acestei categorii de variatii rezulta din amploarea lor (ptna la maximum 166 mbar - vezi nr. 33), cit si din suit a de fenomene meteoroloqice pe care Ie qenereaza si 'care determine continua schimbare a caracteristidlor vremii Intr-o anumita regiune a globului terestru. Deoarece modul de formare, cimpul de manifestare si efectele produse asupra caracteristicilor vremii !?i asupra starii marii vor constitut obiectul unor examinari analitice in capitolele urmatoare, mentionarea in acest loc a acestor categorii de variatil este dictata de COI1siderento de ordin sistematico Vom adauqa numai ca estimarea sensului in care va interveni modificarea de presiune (va creste sau va seadeal, precum !?i a valorii pe care 0 va atinge eceasta madificare intr-o anumita perioada de timp (de pilda, in urmatoarele 3--4 ore) este denumita tendintd barica. Aceasta estimare, comunicata indeosebi de statiile meteorologice de pe coasta, prezinta 0 mare insemnatate pentru navele care stationeaza la ancora in rade neadapostite de vint si de valuri, sau pentru navele care se indreapta catre zone cu funduri mici ori avlnd curenti puternici. Pentru 0 nava aflata in largul marii interpretarea corecta a tendintei barice este ceva mai complicata i in decurs de 3--4 ore navele maderne parcurg distants relativ mari, astfel ea 0 anumita valoare din modifiearea presiunii isl poate afla explicatia in tnsasi deplasarea navel.

76

ELEMENTE METEOROLOGICE

Corectarea valorii tendintei barice comunicate de statiunea meteoroloqica este posibila daca se obtine prin fototelegraf si 0 harta meteoroloqica recenta si se ia in consideratie si drumul navel. Este util sa se retina ca presiunea indicata de barometrul de le bord scade inaintea unui sistem de presiuni joase si creste in spate le unut sistem de presiuni inalte. Acul barometrului aneroid "urca" in fat a unui sistem de presiuni inaIte si in spatele unui sistem de presiuni joase. Daca sistemul de presiuni este stationer, tendinta berica cornunicata de statia meteoroloqica indica masura in care presiunile cresc sau descresc deasupra regiunii respective.

33.

HARTl lZOBARlCE. Tabioul distributiei presiunilor intr-o anumita zona sl intr-un moment considerat {presiuni care au fost reduse in conditiile eratate la nr. 28) permite intocmirea unor harti in care valorile identice de presiune in diferite puncte ale regiunii reprezentate pe harta sint unite prin linii continue, denumite Iinii izobare. Pe hartile sinoptice, izobarele se traseeza de obicei din 5 in 5 mbar sau din 4 in 4 mbar, ultima valoare Iiind preferata de organismele americane specializate in prognoza timpului pe mart si oceane deoarece to ate valorile stnt divizibile cu 4. Confiquratie distributiei presiunilor realizata cu ajutorul liniilor izobare pe 0 harta sinoptica este denumita ctmp baric, lotmti baricii sau relief baric, deoarece izobarele au un aspect oarecum similar cu curbele de nivel utilizate in topografie pentru reprezentarea formelor de relief. De cele mai multe ori hartile izobarice se intocmesc zilnic. in situatia in care se alcatuiesc harti sinoptice menite sa reflecte distributia presiunilor pe perioade mai indelungate (de pilda, pentru luna ianuarie sau iunie, ori harti climatice anuale), liniile care unesc punctele cu aceeasi presiune medie se numesc, dupa cum am mai aratat. izobare, iar liniile care unesc punctele de eqale tendinta bar ometrica se numesc izalobore. Hartilo sinoptice pe care sint trasate izobarele permit evidentlerea centrelor de presiune (joase sau inaIte), iar cind harta reprezinta intregul glob terestru, pe linga centrele de presiune se evidentiaza si zonele de presiutie. . In raport cu presiunea standard la nivelul marii (1 013 mbar sau 760 mmHg) s-a stabilit, pe cale conventionala, ca se numesc piesiuni joase, cele care se inscriu sub valoarea mentlonata, si ptesiuni lnalte, cele care depasesc aceasta valoare. Cea mai joasa presiune consemnata pina in prezent este de 912 mbar (684 mmHg) la Barnaul (URSS), in ianuarie 1900. Cea mai ridicata presiune consemnata pina in prezent este de 1078 mbar (808 mmHg) la Murato (Japonia), in septembrie 1934. Amplitudinea maxima inregistrata este deci de 166,3 mbar (124 mmHg), interval in care se produc fluctuatlile presiunii aerului, generatoare de fenomene atmosferice a carer energie este uneori atit

FORM8t.E DE RELIEF BARIC

71

-de rnare, ll!lcJt pentru a 0 exprima, meteorologii recurg la analogii cu :forta pe 'Care ar degaja-o detonarea concomitenta a zeci si sute de IbfDlllbe nucleate (cazul uraganelor etc.). Pe c harte meteoroloqica, 0 regiune tipica de presiuni joase sau inaIte are 0 configura tie bine delimitata (izobare inchise) si prezinta in genere, oextensiune de 1 000-2000 mile in diametru. Cazur ile in care diarnetrul este m ai mic de citeva sute de mile sint rare. Examinarea distributiei temperaturiIor pe aceeasi harta ne mqaduie sa constatam adeseori similitudini intre confiquratie izotermelor si a izobarelor, datorita dependentei dintre presiune ~i temperatura.

34.

evidentiate

FORMELE

DE RELIEF BARIC.

pe

Principalele harta sinoptica sint :

forme

ale reliefului

baric

a) Centrele de presiune minima, delimitate prin linii izobare inchise si notate de obicei cu litera D. Ele m ai sint denumite si cic1oane. In regiunile ciclonice presiunea scade de la periferie spre centru, iar vintul bate la Iel, rotindu-se insa in sens direct in emisfera nordica si in sens retrograd in emisfera sudica . aceasta miscare este denumita -deplasor« cic1onicd. b) Centrele de presiune maxima, delimitate prin linii izobare care au in reprezentarea qr afica de pe harta forme inchise si care sint desemnate prin litera M sau literele MS. Ele se mai numesc si anticic1oane. Circulatia aerului atmosferic se face de la centru spre periferie, cu rotire in sens retrograd in emisfera nordica si In sellS direct, in emisfera

Depreslune

sou crctcn

Centru

<Ieinolta pr ssrune sou onti cic lon

Fig. [V.lO. Centre de presiune minima sl maxima. Sa· .getile indica sensurile de deplasare a vinturilor.

78

ELEMEN'l'E METEOROLOGICE

sudica. Anticicloanele pot fi clasificate in reci si oalde, fiecare dintre aceste categorii putind fi permanente sau temJ?Or?re.. . Se definesc ca anticicloane teci Iormatiunile bance caractenzate prin presiuni inalte care iau nastere in regiuni sau in anotimpuri reci ale globului, deasupra intinderilor mari de useat (de exemplu, deasupra
Divergenta Nlvelt!~~~'2!:.)2.!.!QC_=_)_J~s.£i presiune Convergen\o _

01 troposferei

presiune

Fig. IV.l1.

nordica.

Formarea cicloanelor

~i anticicloanelor

in emisfera

Siberiei, unde presiunea atmosfertca atinge si depaseste uneori 1 050 mbar). Formarea anticiclonului rece in emisfera nordica este ilustreta in fig. nr. IV.12. Anticicloanele reci temporare apar de regula printre depresiunile extratropicale ~i aduc cu ele 0 vreme frumoasa. Se definesc ca anticicJoane calde formatiunile bar ice caracterizate prin presiuni inaIte care iau nastere deasupra uscatului sau a marii, in condltiile anotimpur ilor calde sau in zone caracterizate prin temperaturi medii inaIte. Anticicloanele calde sint intilnite mai frecvent in centurile subtropicale, fiind caracterizate prin vreme frumoasa cu cerul senin si vizibilitate buna, Centrele Ior se deplaseaza sezonier intre latitudinila 30° si 40° din ambele emisfere, iar poz'itiile medii ale aces_ tora varieza considerabil de le an la an. c) Zonele de Joasa preslurie. determinate ca urmare a studierii, in decursul unei perioade lndelungate, a distributiei presiunilor la scara intregului glob. d) Zonele de inalta prestune, determinate in acelasi mod. Fiqu.
Aer cold

Pig. IV.12. Fonnarea

anticicloanelor

reci

FORMELE DE RELIEF BARIC

79

rate pe hartl meteorologice impreuna cu zonele de joasa presiune, ele permit identificarea caracteristicilor dominante ale presiunii atmosferice in diferite regiuniale qlobului in anotimpulcald ~i in anotlmpul rece, e) Gradientul baric orlzontal, care exprima valoarea descresterii presiunii pe unitatea de distanta. in Iunctis de distributie presiunilor la un moment dat, intr-o anumita zona, gradientul baric poate avea valori foarte diferite. Astfel, daca doua izobare alaturate, trasate pentru un interval de presiune de 4 mbar, se ana la 0 distanta de 50 Mm, qradientul baric orizontal este de 4/50 sau 0,08 mbar/mila, intr-un unghi drept cu izobarele si in sensul de la presiunea inalta la presiunea scazuta, Cind pe harta meteoroloqica izobarele se succed la intervale de dlstanta mici, ele indica un gradient baric ridicat, care exprlma modificari mari de presiune la intervale scurte de timp si pe distante mici, deci vlnturi puternice. Fe hartile sinoptice gradientul baric orizontal este reprezentat prin sageti groase. In anticielon, gradientul baric or izontal are sensul de la centru la periferie, iar in delon, de la periferie sprecentru. De remarcat ca, de regula, in cazul anticieloanelor, qradientul baric orizontal are valori mid deoarece izobarele (avem in vedere 0 trasare a acestora din 4 in 4 mbar) se gasesc adeseori Ia distante de 300 Mm sau chiar mai mult, astfel ca vtntul este slab sau moderat. Dimpotrlva, in cazul cicloanelor gradientul baric orizontal atinge valori mari, ca urmare a unor izobare apropiate, situatie in care vtnturile stnt foarte puternice. Determinind valoarea diferentei de presiune atmosferlca pe unitate dedistenta, pe 0 directie care Iormeaza 900 cu orientarea izobarelor, se poate calcuta viteza aproximativa a vlntului Ia supratata mart] la latitudini medii si prin urmatoarea formula dedusa pe cale empirica :

w=
In care:

AP D

.30.24

W =viteza vintului in Nd I A Pi--schimbaraa de presiune atmosferlca ; D =distanta in Mm intre izobare masurata pe normala la orientarea izobarelor. In fig. IV.13. punctul B se ana la 0 dlstanta de 300 Mm fata de punctul A. Diferenta de presiune atmosferica intre cele doua puncte este de 3 mbar, Iar distant a masurata pe 0 directie care Iormeaza 90 cu orientarea izobarelor este de 100 Mm {AC si BD}. Folosind formula enuntata putem calcula viteza vmtului in regiunea ACBD.
0

W=-~.30.
100

24=21,6 Nd

f) Gradientul baric vertical. care exprima valoarea descresterii presiunii pe unitate de ,inaltime, valoare care poate diferi mult in functie de locul in care se executa masuratortle si de caracteristicile vremii in acel moment. Gradientul baric vertical prezmta cele mai ridicate va-

80

ELEMENTE METEOROLOGICE

lori in straturile inferioare ale troposferei, valori care scad rapid cu Inaltlmea (vezi nr. 27). Este Iolosit indeosebi in hartile meteo intocmite pentru neviqatie aer iana. in zonele cuprinse intre cicloane sl anticicloane se dezvolta adeseori sisteme barice intermediare, care pe harta meteorologic a slnt marcata de Iinii izobare deschise. Aces- --'- ..~ tea sint: g) Talvegul depresionar, care pe har ti le meteorologice prez inta "forme alungite", delimitate adeseori prin izobare drepte si paraIele. Denumirea se explica prin unele imprumuturi de terminologie din geografia fiztca si unele analoFig. IV.13. Calculul aproxirnativ al vitezei v intului in regiunea A.B.C.D. yii intre formeIe barice si formele de relief ale scoartei terestre. 0 asemenea depresiune este, evident, totdeauna incadrata de zone eu presiuni inaIte. in situatiile in care distantele pine lacentreIe de lnalta sl joasa presiune sint mari, exists tendinta ca izobarele dintr-o regiune Intinsa Sa devina drepte st paralele. in Iocurile in care ele prezinta asemenea caracteristici se pot lnttlni perioade scurte de vreme buna, alternind cu vreme instabila. Se deosebesc : talvegul frontal, care pe harta meteoroloqlce este figurat lntr-o forma apropiata de litera V, CU virful aproape totdeauna indreptat spre ecuator, asociat cu un front cald, front reee sau oclus ; talvegul neirontal, cu 0 forma aproptata de aceea a literei D, ale carul izobare aper pe harte cu rotunjimi bine conturate. h) Dorsala antlclclonlca, Iormatiune baric a cu 0 forma. alunqita. carecterizata prin presluni inaIte si prin situarea ei intre doua formatiuni baricecu presiuni scazute.
/
~":o /

--------------------------~~~

.•..

$/

j
TOlvegnefrontol Fig. lV.14. frontal. Talveg Fig. IV.15. Talveg

1007

nefrontal.

FORMELE DE RELIEF BARIC

81

i] Saua, Iormatiune barica situate intre doi cicloni si doi a!1ti.cicloni, care pe harta metearologidi apar intr-o amplasare caracteristica (dispunere in cruce). Gradientul sau baric orizontal are in genere valor i mici, ceea ce determine vinturi slabe si cu directii schimbatoare. Umiditatea relativa este ridicata. se produc descarcar i electrice si de

Fig. IV.16. Dorsala

anticic!onic1i

multe or i deasupra mar ii pluteste ceata. Saua esie a Iormatiune instabila si la scurta vreme de la farmarea eicedeeza locul unei dopresiuni.
j) Culoarul depresionar, Iormatiune barica de joasa presiune, intinsa pe distants care uneori ating mii de mile; marqinita de ambele part! de zane cu presiuni mai ridicate. De obicei face leqatura intre doua centre de joasa presiune.

k) Galeria depreslonara, Iormatiune barice de joasa presiune, caracterizata printr-a forma nerequlata, serpuitoare, marqinita de zane deInalta presiune.
102 L ----.':!._.I

"20~/
1016

-:

_-:--_-===--_~
101t.

Sa

1012
m08~

1016

____ F----1024
Fig. IV.H. Sa, 6Meteoro]ogia marttirna cd. 410

-1020

82

ELEMENTE

METEOROLOG1CE

35.

ZONELE ~I CENTRELE DE PRESIUNE. Analiza valorilor medii ale distributlei presiunilor din straturile joase ale atmosferei terestre, lntreprins a pe 0 perioada tndelunqata, a inqaduit sa se determine ca tnvelisul gazos al Pamtntulul prezinta zone distincte, evidentiate prin valori de presiune caracteristice. Desemnate prin denumirea qenerlca centuri de ptesiune, aceste zone coincid, in linii mari, cu zonele de temperatura ale qlobulut terestru si se extind sau se restring ciclic, concomitent cu extinderea sau restringerea zonelor de temperatura. Astfel, in regiunea ecuatortala se distinge 0 centura de presiune caracterizata prin valori de presiune cu putin mai mici decit cea a presiunii normale ('intre 1 011~i 1 008 mbar sau 759 si 757 mmHg). Acsasta zona mai este denumitasi talvegul ecuatorial, deoarece este Incadrata, la N si la S, de zone de tnalta presiune, denumite centuri subtropicale de lnaltc'i ptesiune, care se lntind uneori ptna in jurul latitudinilor de 30 (indeosebi In emisfera nordica), Centura subtropicala din emisfera sudica include si doua centre de Inalta presiune (denumite ~i celule de presiune), la est si la vest de sudul Africii, tntr-o dispunere oarecum simetrica. In centrul acestora, presiunea atinge adeseori valori de 1 027 mbar (770 mmHg), indeosebi in luna iulie, luna de iarna australa, Centura subtroplcala din emisfera nordica prezinta, de asemenea, in tlmpul verii, doua centre oceanice de Inalta presiune; unul se formeaza in partea de est a Oceanului Pacific, iar celalalt deasupra zonel estice a Atlanticului de Nord. Si in centrul acestor celule presiunea depa~e~te adeseori 1 026 mbar (770 mmHg). Spre nord sl spre sud de centurile tropicale de in alta presiune se intilnesc centuri de joasCf presiune, care se extind pina in zonele arctice. In emisfera sudica, centura de [oasa presiune apare riguros delimitate deasnpra marilor intinderi oceanice, media presiunilor mentionate pe hartile meteorologice fiind de 984 mbar (739 mmHg). In sftrsit, se identifica zonele poiare de lnalUi presume, caracterizate prin centre permanente de lnaltCf prestune. Centurile de presiune se extind catre nord in timpul verii nordice si catre sud in timpul verii sudice. Oscilatie lor este mica, de aproximativ 4 latitudine si ea se produce cu 0 Intirztere de aproximativ 6---8 saptamtnitn raport cucele doua solstitii, astfel di centuri1e de presiune ating cea mai nordica pozttis in lunile iulie-august, iar cea mai sudica, in ianuarie-februarie).
0 0

36.

PARTICULARITATILE PREZENTATE DE REPARTITIA PRESIUNILOR DEASUPRA SUPRAFETELOR CONTINENTALE DIN EMISFERA NOR~ DICA. Este binecunoscut faptul ca repartitia maselor continentale in cele doua emisfere nueste egaIa.; cea mai mare parte a lor se afla situate in emisfera nordica, Pe ltnqa aceasta, in cazul Eurasiei, suprefata uscatului se intinde practic neintrerupt pe aproape 180 de longitudine si pe zeci de grade de latitudine. Asemenea uriase intlnderi continenta1e determina ca dispunerea invelisului atmosferic in centuri succesive de presiune sa nu mai fie tntilnita tn interiorul uscatului. Explicatia acestei partlcularitati ne este data. de deosebirile pe care le prezinta
0

..... ~
::s '" I:: .s '" §

.'''' e .;<
<h-

'" a

c:
::l

ro :::

Q Q

0 CO CD

'"
Q ::l
C)

~
u:

Q_

....

'"'
E

"" ,_"' 8
><

'" E
(l)

.... 0 CJ

"0

.::

'"
::l

<l! U

0..
E
CJl

..0

:a
";;;.

_._

R R

co

-,._-

....
0

CJ ...
..0 0

'"

'"
~

g
:::
0

s-, ::l

'"

:-. >

0;

u:

0,

APA DIN ATMOSFEHA TERESTRA

85

procesele de incalzire si racire ale scoartei terestre in raport cu cele ale intinder ilor oceanice, de variatille de altitudine ale suprafetelor continentale, la care se asociaza si cauze dinamice ca, de pilda, deplasarea unor uriase mase de aer caracterizate prin anumite valori ale elementelor meteorologice. Astfel, la latitudinile medii si inaIte, in anotimpul rece, instalarea unor temperaturi coborite contribuie la dezvoltarea unor centre de inaJtd presiune, iar, in anotimpul cald, temperaturile inaIte de la latitudinile medii s int lnsotite de dezvoItarea un or centre .de joasd presume. in timpul iemii deasupra partil centralasi nordice a Asiei se dezvolta anticiclonut siberian, cu centrul situat in regiuniIe Mongoliei. Presiunile medii inregistrate in centru slnt de 1 035 mbar (777 mmHg), iar valorile maxime depasesc 1 050 mbar (787,5 mmHg). Scaderea temperaturii Iavor izeaza cresterea presiunii la sol, iar cresterea presiunii contribuie la coborirea temperaturii. In timpul verii, la nord de Muntii Himalaia ia nastere 0 uriase 'zona depresionara care se extinde adeseori pina in regiunile Asiei Mici .si chiar pina in regiunile estice ale bazinului Mediteranei. o alta regiune de inalta presiune bine delimitate se ana pe continentuj american in nordul Canadei, denumita oniiciclonul canadian. Extensiunea acestula si actiunea sa sint insa mai reduse de cit cele ale -anticiclonului siberian,ca urmare a relativei apropieri a oeeanului. Deasupra intinderilor oceanice din emisfera nordica, iama, temperaturile mult mai ridicate dedt cele inregistrate in interiorul supraIetelor continentale determine 0 distributie inverse a presiunilor in raport cu cea continent ala. Astfel, in luna ianuarie se identifica doua centre stabile de joasa presiune: depresiunea Islandei (cu media in centru de 997 mbar sau 747,75 mmHg) si depresiunea Aleutinelor (cu media in centru de aproximativ 1 000 mbar sau 750 mmHg). in timpu] verii, deasupra oeeanelor Atlantic si Pacific, celulele de presiune maxima ale zonei subtropicale de inalta presiune se deplaseaza mult spre nord fata de pozitla pe care 0 ocupa iarna, iar aria lor se extinda considerabil. Ele sint denumite anticiclonul Azoric [cu media in centru de 1 024 mbar sau 767,9 mmHg) si anticiclottul Hawaiian (cu media in centru de 1 027 mbar sau 769,25 mmHg).

37.

APA DIN ATMOSFERA TERESTRA. Este greu sa exprimi lntr-o formulare sintetica Insemnatatea pe care apa 0 detine in desfesurarea ansamblului de fenomene si procese de pe planeta noastra. Invelis al Pam lntului (denumit hidtosiettn, component de cea mai mare importenta al atmosferei in pofida ponderii ei relativ reduse in aeest mediu (maximum 4-50/0 pe unit ate de volum), constituent cu pondere mare in structure tesuturilor vegetale si animale, factor cu rol insemnat in modifidirile vremii si in configurarea caracteristictlor elimatice ale diferitetor regiuni de pe glob, ·element dinamic, modelator al scoartei terestre prin actiuni de dizolvare ,precipitare, eroziune, transport si depunere, acestea sint principalele atribute ale apei care evidentiaza ponderea sa hotar itoare in apar itia si dezvoltarea viatii pe Pamtnt, Inevolutia geologica si cllmatica a Terrel.

86

ELEM:ENTE METEOROLOGICE

Rolul amintit al apei se explidi prin proprietatile sale f~zico-chimice caracterizate de fizicieni si chimisti drept uruce , la rlndul lor, prop~ietatile apei i~i gasesc originea in caracteristicile sale. d~ s~ructura [moleoulji polara12) ~i in torte de atractie foarte puternica dmtre moleculele ei. Datorita acestei forte, moleculele de apa se aglomer~az~ formind agregate de 2-8 unitati legate prin punti de hidroqen (lega~un de hidrogen) care, pentru a fi rupte, necesita 0 enorqie mare. ~artIculerttatile de structure explidi si punctul ridicat de fierbere al apei ; daca apa ar fi constltuita numai din molecule libere, ea ar fierbe la -80°C, fapt care ar determina, in conditiile actuale de pe planeta noastra, ce ea sa fie tnttlnita in natura numai tn stare gazoasa13• Apa este 'lntilnita in natura in trei starl de agregare, denumite ~i laze14 : faza solida, faze lichida si faza qazoasa. Procesul trecerii apei din faza lichida in faza solida este denumit lnghet (sau Inqhetare), iar faza solida a apei este desemnata prin denumirea generic a de gheatii. Diterentierea ei fata de apa lichida poate fi succint exprimata evoclnd cristalizarea in sistem hexagonal, intr-o multitudine de forme ~i cu 0 densitate mai redusa decit a apei. In aceste conditii, pentru mase ega Ie de apasi qheata, temperatura ghetii creste de doua ori in report cu cea a apei, in cazul in care ambele mase primesc cantitati egale de caldura. Procesul trecerii apei din faza IichidaIn faza qazoasa prin desprirrderea moleculelor de la suprefata acesteia15 sub actiunea unei energii interne sau exterioare, este denumit evaporate, iar apa in faza qazoasa este desemnata prin denumirea qenerlca vapoti de apii. In cazul evaporarii, 0 parte dintre moleculele de la supratata lichidului inving Iortele de coeziune, tree in aer si l!;iimaresc volumul specific (se dilata). Procesul necesita 0 cantitate mare de energie (cal12 Molecula

polalCi poseda un dipol electric in care centrul de sarcini pozitive n~ corespunde cu centrul sarcinilor negative. Aceasta structura neutralizeaza partlar eventualul ctmp electric apllcat apel, fapt care determine ca valoarea constantei sale dielectrice sa fie extrem de mare (aproximativ 80 in cazul apei dedurizate aflate la temperatura de 20°C), Insusire ce explica de ce apa este un puternic solvent pentru saruri ~i de Ce moleculele ei tind sa se combine cu ionii pentru a forma hidrati. Fortele de legatura dintre Ionl ~i moleculele de apa stnt aUt de mari tnctt deseort ionii din cristale retin un strat de molecule de apa (apa de ctistalizare]. 13 Calculele efectuate pentru cazul in care moleculele de apa nu s-ar aglomera au perrnis sa se conchida ca valorile observate in cazul apei din natura stnt cu l00"C rnai mari pentru punctul de topire ~i cu 180°C pentru punctul de fierbere, in raport cu valorile deduse prin calcul. 14 Obtsnuit, prin faza se dssemneaza 0 parte omoqena a unui sistem, seperata de celelalte partI ale acalulasl sistem prin frontiere fizice. In anumite conditii apa se poate prezenta in acslasl moment in toate cele trei faze [solida, lichida ~i gazoasa). Aceasla situatte unicd, denumlta punctul triplu al apei, poate fi intilnita numai 111' presiunea (tensiunea) vaporflor de apa de 6,1 mbar ~i la temperatura de 0°,OO96C. Grice modificare, ortctt de mica, a acestor conditil. tmpiedlca extstenta concomitenta a celor trei faze deoarece sistemul apei cu trei faze nu prezmta nici un grad de libertate. Cazurile in care apa se tnttlneste concoznltent in doue dintre cele trei faze stnt insa foarte frecvente in natura. 15 Deosebirea dintre evaporare ~i fierbere rezida in faptul ca in timp ce in cazul evaporarlt trec in faza gazoasa numai moleculele de la suprafata lichidului, in cazul fierberii starea de agitatie moleculara esta aUt de putsrnlca, Incit trec in faza gazoasa ~i patrund in aer molecule din intreaga masa a lichidului.

APA DIN ATMOSFERA TERESTRA

87

dura), care este retinuta de vaporii de apa ajunsi in atmosfera sub forma ciildurii latente. Astfel, pentru fiecare gram de apa evaporate masa lichidului cedeeza aproximativ 600 de calorii. Se impune sa se retina tnsa ca in cazul apei, moleculele desprinse de la suprafata ei se daplaseaza in toate directiile, deci 0 parte dintre ele trec in aerul atmosferic iar alta parte, dupa ce s-au desprins, se reintorc in masa lichidului. Intr-o asemenea situatie evaporarea repreztnta diferenta [cantitativa) dintre curentul de molecule de apa care tree in aer ~i curentul de molecule care se reintorc in masa lichidului (se condenseaza-''). Cind evaporarea so produce pe supratete mici, masa lichidului se raceste, iar temperatura acesteia coboara vizibil ca urmare a insemnatei cantrtati de energie calorica preluata de vaporii de apa, In cazul marilor lntinderi oceanice procesul de racire a apei pe aceasta cale este ins a greu de pus in evidenta deoarece supratetele unor asemenea intinderi se ana intr-un permanent schimb de energie cu mediul inconjurator, care poate ceda sau prelua caldura (schimburi de caldura cu apa de la adincimi mici si cu atmosfera, cu norii aflati deasupra supraIetei de evaporare, cu apelecurentilor marini de mica adincime, calzl sau reci etc.). Deoarece apa de mare este sarata, cantitatea de energie necesara evaporarti ei este ~i mai mare dedt cea necesara evaporarti apei dulcl I cantitate de energie necesara evaporarii sporeste proportional cu cresterea salinitatti. Evaporar&'a este un proces care poate interveni la orice temperatura cuprinsa intre punctul de inqhetare sl punctul de fierbere, in cazul in care se satisfac 0 serie de conditii ce vor fi expuse in cele ce urmeaza. Procesul trecerii apei din faza qazoasa in faza lichida se numeste cotuiensare, iar procesul trecerii apei din faza qazoasa direct in Iaza solida este denumit sublimarett, (Tot astfel este calificat si procesul trecerii apei din faza solids direct in faza qazoasa). Cantltatile de caldura implicate in acesto fenomene sint denumite ci11dura latentii de condensare, respectiv calduri11atenta de sublimate. Procesele de condensare au loc adeseori in inaltimea atmosferei, iar apa rezultata (in faza lichida sau solida) este antrenata in cadere prin efectul Iortei de qravitatia, caderi care sint de regula desemnate prin expresia qenerica pteeipitatil atmosferice. Fenomenele de condensare pot interveni insasi la nivelul suprafetelor de contact aer si sol sau aer ori la contactul aerului cu peretii reci, exteriori sau interiori ai unei incapert sau obiecte, imprejurare in care apa rezultata astfel este desemnata prin termenul condens (indeosebi dnd apa ramtne in faza lichida).
16

Pe baza unor calcule, fundamentate pe masuratort efectuate in diferite puncte ale globului cu ajutorul statlilor meteorologice, s-a apr eclat ca anual volumul total al apei evaporate pe glob este de 400000 km3, din care 335000 km3 s-ar evapora de pe suprafata oceanelor, iar alte 65000 km'', de pe suprafata lacurtlor. rturllor precum $i de pe suprafetelo umede ale continentelor (dupa Arthur N. Strahler). Mentlonam Insa ca alte estimari indic\ valori sensibil mai marl. r1 Observatifla au ingliduit sli se constate cli trecerea apel din faza gazoasli direct In faza solidli (sublimare) are loc numai la temperaturt foarte cobortte (sub --40 C).
0

88

ELEMENTE METEOROLOGICE

In cazul navelor, procesul de formare a apei prin condensare pepartea interioara a peratilor magaziilor este denurnit sudaiia navei. Apa de condens rezultata astfel poate produce serioase stricaciuni anumitor categorii de marturi incarcate dace nu se recurge la ventilarea corespunzatoarr, a magaziilor astfel incit sa se evite scaderea temperaturii din interiorul acestora sub temperatura punctului de roua (dew point). Totodata protejarea marfii hnpotrlva umezelii se obtine, desigur, si prin fardaj. Din cele aratate mai sus rezulta evident insemnatul rol pe care. apa il detine sub raport meteorologic atit prin transferurile de energie pe care Ie opereaza intre oceanul aerian si oceanul planetar (sau intre atmosfera si scoarte terestra}, cit si prin caderile de precipitatii solide sau lichida, hotarttoare pentru starea vremii si pentru determinarea caracteristicilor dimatice ale oricarei regiuni a globului terestru. De asemenea nu trebuie sa se pierda din vedere ca 0 expeditie maritima se aHa sub influent a fenomenelor meteorologice in toate fazele ei de desfasurare, deci atit in timpul Incarcarii si descarcar ii navei, cit si in timpul traversadei, situatla care impune navigatorilor sa ia in considerare, in orice moment, st toate fenomenele meteorologice careimplica transtorm ar ile de faza ale apei in natura cu consecinte posibile pentru starea vremii si pentru conservarea marturilor.

38.

UMEZEALA AERULUI ATMOSFERIC. Prezenta vaporilor de apa in atmosfera confera aerului 0 tnsusire fizica esentiala : umezeaia. Aerul uscat, lipsit de orice urrna de umezeala, nu exista in natura deoarece chiarsl in regiunile cele mai aride de pe glob el contine, fie si in cantitati foarte reduse, vapori de apa. Distr ibuti a umezelii aerului atmosferic pe glob este in directa Ieqatura cu repartitie marilor bazine oceanice, cu intensitatea proceselor de evaporare Iunctie de temperatura, cu clrculatia orizontala a curentilor de aer care tr ansporta aerul umed sau mai putin umed, cu fenomenele de condensare sau de sublimare. Umiditatea aerului atmosferic este deci 0 m arime varieblla care, pentru a fi riguros definita, impune criterii de caracterizare si unitati de masura. MARIMI HIGROMETRICE. Prin observatii precum si prin experimente S-a stabilit ca 0 unitate de volum din aerul atmosferic (de pilda, 1 m-) aflat la 0 anumita temperatura (de pilda, 200q poate contine nutnai 0 unurrutd cantitate de vapori de apa, in conditiile mentineru con stante d presiunii. Valoarea maxima a caniitiitii de vapori de apti pe uniiate de volum de aer atmosferic, la 0 temperatura data si in cotuiitiile meniinetii constante a presiunii, caracter lzeaza starea de satutaiie cu vapori de .lpa a atmosferei. Daca evaporarea continua, excesul de vapori de apa sutera 0 transformare de faza, condensindu-se. Starea de saturatie pentru 0 anumita temperatura mai este desemnata sl prin notiunea umczealti absolutii (a), care raprezinta cantitatea de vapori de apa exprimata in grame, la un volum de 1 m3 de aer ; ea ex prima deci chiar den--

39.

,MARIMI HIGROMETRICE

89

sitatea vaporilor de apa, adica a Pv. In pr actica, pentru determinarea umezelii absolute se utilizeaza relatie empirica :
00

a =" Pv""=' -'-1

0.81 e

+ (Xt

91m3

.in care:

e = tensiunea actuala a vaporilor de ape (vezi mai jos explicatia notiunii) ; 0,81 = coeficient empiric; = 0,004, coeficien t de dila tare tar mica a 9azelor. Cantitatea maxima de vapori de apa din atmosfera este deci 0 var labila functia de temperatura aerului si anume: creste odata cu r idicarea temperaturii si scade odata cu coborirea acesteia, in conditi ile mentinerii constante a presiunii. Aceasta inseamna ca scaderea treptata .a temperaturii reduce gradual capacitatea maxima a aerului atmosferic ,de a retine vaporii de apa. Temperatura la care devine posibila condensarea vaporilor de apa este denumita temperatura punctului de t oiui sau temperatura ct iticd (dew point). Capacitate a maximd a aerului atmosferic de a retine vaporii de .apa este deci atinsa in urmatoar ele Imprejur ar i : - cind temperatura si presiunea r amin constante, dar procesul de evaporare are 0 asemenea intensitate inclt se atinge statea de saiut atie, situatis in care vaporii de ape aflati in exces in atmosfera se condenseaza . - cind temperatura aerului atmosferic scade iutr-o asemenea m asura (in conditiile ramineri i constante a presiunii) lncit se atinge temperatura punctului de roiui, in acest caz stare a de saturatie se atinge in conditi ile ramtnet ii constante a deci prin coborirea temperaturii, -cantitetu de vapori de apa din aerul atmostertc. Cind temperatura punctului de roua a fost .atinsa, excesul de vapori de apa se condenseaza. u Sint insa frecvente situatii le in care cantitatea de vapori de apa pe unitate de volum este mai mica declt .aceea pe care ar putea s-o cantina aeru! atmosferic le temperatura actuala. Valorile reale determinate se exprima incoteprocentuale din ume21.00 22.00 zeala maxima pentru temperaTrrnpu: local tura data, deci in report cu Fig. IV.ZO. Diaqruma reprezentind dependenta -cantitatea pecare aerul a lpunctului de roua la temperatura apcl de mare .mosferic ar putea s-o contina Ia supraf ata.
(X 0

90

ELEMENTE

METEOROLOGICE

la acea temperatura (de pilda, 70% sau 80%). Cu ajutorul acestor cote procentuale se exprima umezeala telativii (r) a aetului atmosleric, relatia uzuala fiind : r=-·100%
E

in care: e = tensiunea actuala a vaporilor de apa i E=tensiunea maxima a vaporilor de apa la aceeasi temperatura. Pe cale de consecinta, in conditiilo in care cantitatea de vapori de apa din atmosfera ramine constants dar ct este temperatura, umezeala relatrva scade; daca temperatura scade tara modificarea ceiotlalte cotidiiii, umezeala relative creste, Cind umezeala relative a crescut pina la valoarea starii de saturatie, iar temperatura a atins valoarea punctului de roua, nu se mai poate vorbi de umezeala relative, ci de
umezealii

maxima.

Cantitatea de vapori de apa poate fi exprimata prin mas a vaporilor de apa (in gram e) pe unitatea de masa (1 kg aer umed), caz in care valoarea determinata este denumlta umezeala specified. In practica se mai utilizeaze sl notiunea de stare hiqtotnetricii, care reprezinta raportul dintre greutatea vaporilor de apa continuti de un metru cub de aer umed si greutatea aetului uscat (fara vapori de apa], continut in acelasi volum. Pentru determinari se utilizeaza relatia empirica : S h= 0,623 --'e
p-e ,
In

care:

e =presiunea vaporilor de apa sau tensiunea lor actuala i p --preslunea atmosferica. Vaporii de apa acumulatl' deasupra zonelor de evaporare formeaza tmpreuna cu aerul un amestec iizic de gaze, participind astfel, printr-a presiune proprie, la presiunea totala a aerului atmosferic. Presiunea exercitata de vaporii de apa din atmosfera pe unitatea de suprafat a mai este denumita si tensiunea vaporilor de apa. sau iorta elastica. a vaporilot de apa. Unttatile de masura utilizate pentru tensiunea vaporilor de apa sint cele folosite si pentru caracterizarea presiunii atmosferice: thorr, mmHg, mbar sau indo In cadrul acestei modalitati de exprimare a umezelii atmosferice se opereaza cu urmatoarele notluni : a) tenslunea maxima a vaporllor de apa, care exprima presiunea maxima pe care vaporii din atmosfera 0 pot exercita 1a temperatura la care are loc evaporarea. Este tensiutiea de saturare ; b.) tenslunea actuala a vaporllor de apa, care exprima valoarea real determinate a presiunii exercitate de vaporii de apa din atmosfera; c) umezeala relattva, care exprima (in procente) raportul dintre tensiunea actuala si tensiunea maxima la temperatura de evaporare. In

MARIMI HIGROMETRICE

91

cazul ,in care tensiunea vaporilor de apa din atmosfera atinge valoarea tensiunii maxime, in conditiile mentinerii constante a temperaturii, umezeala relative se contunda cu umezeala maxima, utiliztndu-se a doua notiune ; d} defieltul de saturatte, care exprima diferenta dintre tensiunea maxima {de saturatle) ,~i tensiunea actuala. Tensiunea maxima a vaporilor de apa se calculeaza cu ajutorul unor relatii empirice, in cadrul car ora 0 serie de valori ale unor constante au fost determinate experimental, in functie de particular ita tile prezentate de suprefata de evaporare (de pilda, apa sau qheata, sau apa eu 0 anumita salinitate etc.). e. ~ew(1-0,00537 S} in care: es =tensiunea de saturare a vaporilor deasupra apei de mare la o temperatura data; e., =tensiunea de saturare a vaporilor deasupra unei suprafete plane de apa pura la aceeasi temperatura; S = salinitatea apei la%o. Valorile calculate pentru 0 salinitate de 35%0 slnt date in tabela nr. 11.
Tab e I a n r. 11

Tensiunea

de saturare a vaporllor deasupra apel de mare18 (salinitate 35%0)

Temperatura
(OC)

Temperaiura ee)

Tensiunea vapori/or (mbar) 5.19 5.57 5.99 6.44 6.92 7.43 7.98 8.56 6.17

Tensiunea
uaporilor

(mbar) 9.8.1 10.52 11.26 12.05 12.88 13.76 14.70 15.69 16.74

Temperatura
eC)

Tensiunea
oaporilor

(mbar)

Temperatura
(DC)

Temiunea vaporilor (mbar) 31.12 33.01 35.02 37.13 39.33 40.68 44.13 46.71

-2 -1 0 1 2 3 4 5 6

7 8 9
10 11

12 13 14 15

16 17 18 19 20 21 22 23 24

17.85 19.02 20.26 21.57 22.96 24.42 25.96 27.59 29.30

25 26 27 28 29 30 31 32

Valorile ins crise in tebela nr. 11 evidentiaza cresterea tensiunii de saturare a vaporilor de apa cu temperatura. In cazurilein care suprafate de evaporare este epatnqhetata (situatii intllnite in martla de la latitudinile Inalte), tensiunea de satuR!

Tabela _ tntocmtta de Sverdrup H.U., Johnson M.W. :;1 Fleming R.H. :;i prezentata in lucrarea The Oceans. Their Physics. Chemistry and General Biology, Prentice-Hall. New Jersey. 1970 - este reprodusa din Handbook 01 Marine Science, vol, I, sub red. lui F. G. Walton Smith. CRC Press. 1974. Cleveland. Ohio.

92

ELEMENTE

METEOROLOGICE

rare a vaporilor deasupra unor asemenea suprafete este mai mid! declt cea inregistraUi deasupra intinderilor deschise ale mar ii, diferentele fiind cu atit mai accentuate cu cit temperatura deasupra suprafetei de evapor are este mai cobor ita. Astfel la -40°C deasupra suprafetei deschise a rnar ii, tensiunea de saturatia a vaporilor este de 0,19 mbar, in timp ce deasupra zonei inghetate este de 0,1283 mbar. Totodata este necesar sa se retina ca tensiunea de saturare depindc in buna masura si de forma qeometrica a suprafetelor de evapofare. Astfel, energia necesara evaporar ii este mai redusa in cazul supratetelor plane decit in cazul suprafetelor convexe (cum ar fi suprafetele prezentate de picaturile de ploaie, de ceata sau de cele careintra in alcatuirea norilor) si mal mare in cazul suprafetelor concave.

40.

VITEZA

DE EV APORARE. Prill aceasta notiune se desemneaza masa de lichidevaporata in unitatea de timp. Obisnuit, in cazul apei viteza de eveporare se ex prima in numarul de grame de lich id evaporate de pe o supratata de 1 em? in timp de 0 secunda. Procesul de evaporare este influentat de 0 serie de Iactor i!''. Exista, de asemenea, 0 strrnsa dependents intre intensitatea eVdpor arii si temperatura, fapt care explica de ce in emisfera nordica, la latitudinile medii, valorile cele m ai mari ale evaporarii s int inregistrate in lunile iunie-i ulie, iar cele mai mici, in lunile decembrie si ienuarie, pe alocuri in februarie. Valori maxime ale evaporar ii in unitatea de timp considerata seinregistreaza in zonele ecuatoriale, in care temperaturile ridicate preCUm si ur iaselo intinderi oceanice creeaza conditii optime pentru desIasur area intense a acestui proces in tot cursul anului. In zonele subecuatoriale si tropicale intensitatea evaporar ii este dependents de natura supratetelor de evaporare. Astfel, evaporarea atinge valori ridicate deasupra oceanelor si valori minime deasupra desertur ilor. dator ita cantltatu foarte reduse de umezaale pe care 0 confine solul acestora. Evaporarea este, de asemenea, redusa in zonele polare, ca urmare a temperaturii foarte scazute din timpul iernii, desi suprafetele de evaporare se caracterizeaza prin mari intinderi de apa, de zapada sau de gheata.
III

Suprafetele uscatulul prezinta 0 serie de perticuleritati care Influenteaze considerabil procesul cvaporartl. Astlel, pe solurile pr afulte s i cele afinate, alcatuite din mici glomerule, evaporarea va fi mai intensa decit pe cele cimentate, Iipsite de' o structura capilara care sa perrnlta apei deplasari ascendente. Suprafetele uscate prozenttnd culori deschise avaporeaza mai puti n apa decit cele inchise Ia culoare, deoarece primele reflecta mai puternic radialia solara. dcci absorb 0 cantitate mai redusa de radiatii care sint transformate in energie calor ice. De asemeriea, pe locurile inaIte, evaporarea este mai intense decrt pe locurile joase, ca urrnare a expunerii la curentti de aer (vint) care, dupa cum s-a aratet. intensifica evaporarea, In sfirslt, in cazul zonelor acoperite cu veqetatii. indeosebi in zonele trnpadurlta, evaporarea la suprafate solului este mai putin Intense decit pe suprafetelo nude. In schirnb, plantele, care atrag apa din sol. cedeaza atmosferei, prin transpiratle, mari centitatt de apa. In asemenea cazuri cantitatea totala de apii cedata atmosferei este desemnata prin termenul de cvnpot rcnsplrcj rc.

INSTRUMENTE

DE MAsURARE

A FMEZELII

AERULUI

9:t

41. INSTRUMENTE DE MAsURARE A UMEZELII AERULUI. Observatiile

si masuratortle efectuate de difer iti cercetatori (printre care Saussure sl Gay-Lussac) au evidentiat faptul ca anumite tesuturi sl substante organice absorb umezeala din aer, proces in cadrul carula se inreqistreeza dilatarea lor; ctnd umezeala aerului scade, aceste tesuturi sau substante cedeaza aerului umezeala proprie, astfel ca ele se contracta. A fost studiata comportarea celor mai diferite substante, printre care firele de par omenesc au atras in mod deosebit atentia, Astfel, firul de par uman, in prealabil degresat, se alunqeste cu mai mult de jumatate din lungimea lui initiala pentru 0 crestere a umezelii aerului de la 0 la 300;0; pentru valori mai mari ale umezelii aerului alungirea inreqistreaza treptatcresteri din ce in ce mai mici. Aceasta proprietate a Iirelor de par a permis construirea unor instrumente care pot fi utilizate la masurarea umezelii aerului atmosferic, instrumente denumite higrometre cu fir de piir . Dator ita carecter isticilor pe care le prezinta alungirea firelor de par Iunctie de umiditate, pe scala qradata a acestora diviziunile care indica valoarea umezelii stnt din ce in ce mai apropiate pe masura ce aceste diviziuni indica vaIori mai mario De constructie simple, higrometrele cu fir de par au () precizie setisfacatoare daca sint bine reglate. Pentru a evita erorile de citire ca urmare a intinderii deformante a firului de par aflat permanent sub tensiune, higrometrele cu fir de par de constructi., mai recenta comporta, in loc de un sinqur fir, un manunchi de 10-15 fire. Din categoria higrometrelor de absorbtie mai tee parte si cele care comporta un fir tras din pelicula foarte subtire desprinsa de pe peretele intestine lor de bovine. o alta categorie de instrumente 0 constituie psichrometrele cu ajutorul carora se determina tensiunea vaporilor de apa din aerul atmosferic. Ele sint in principal alcatuite din doua termometre : un termometru uscat si un termometru umed, denumit astfel deoarece rezervorul sau este acoperit cu 0 ptnza absorbanta care se umezeste. Ca urmare a evaporiiri i produse, termometrul umed va indica 0 temperatura mai cobor ita decit eel uscat, diferonte dintrecele doua temperaturi fiind denumita diieretita psichrometricd. Citirea celor doua termometre se etectueaze in momentul in care temperatura termometrului umed nu mai coboara. Valoarea tensiunii aduale a vaporilor de apa se dotermina prin consultarea unor tabele psichrometrice, care, in Iunctio de temperaturile termometrului uscat si a celui umed, permit identificarea vaFig. IV.21. Higrometru lorii tensiunii actuate a vaporilor de apa si a eli manuncht de fire rle umezelii relative. par sl eadran.

94

ELEMENTE METEOROLOGICE

In prezent lnsa sint utilizate tot mai mult higrometrele etecuice, care au ca principiu de functionare dependenta rezistentei electrice a unui conductor electric de umezeala aerului. Conductorul metalic este acoperit cu 0 substanta hiqroscopica compusa din clorura de Iitiu si acetat de polivinil. Valoarea rezistentei electrice se mascara cu ajutorul unei punti Wheastone. In sfirsit, amintim higrometrele cu izotopi radioactivi, care comporta 0 sursa de radlatii gamma (izotop Cobalt 60) tnchisa ermetic intr-un tub metalitc, un contor de cuante gamma si 0 sursa 3 de alimentare cu energie electrica. Umiditatea aerului atmosferic Se determina prin inregistrarea masurii in care energia radiatlilor este diminuata la treeerea lor printr-un strat de aer.

42. :r,
'I

V ARIATIA ZILNICA A UMEZELII ABSOLUTE. Factorii care condltlonsaza variatia umezelii absolute aaerului atmosferic intr-un anumit loc si in decurs de 24 de ore sintIn principal :
a) temperatura aerulul ;

~!
:1

b) caracterlstlclle prezentate de supratata ascatului (soluri si roci cu diferite proprietati fizico-chimice, nude sau acoperite de veqetatie, altitudinea locului etc.) sau de lntinderile oceanice (parametrii fizico-chimici ai apei de mare, temperaturaacesteia, existents un or curenti orizontali calzt sau reci, circulatie termohalina etc.) ;

c) poslbllltatea raspindlrll vaporllor de apa in atmosfera din zona cercetata, In functis de caraderistidle pe care le prezinta venetia diurna a umiditatii absolute in diferite regiuni, literature de specialitate identifica in prinFig. IV.22. Pslhromecipal doua tipuri de variatii :20 tru eu aspiratie. Tip u I I, caracterizat printr-o oscilatie care preztnta un minimum dimineata, in jurul orei cu temperatura cea mai scazuta din cursu I unei zile, si un maximum la aproximativ doua ore dupa trecerea Soarelui deasupra meridianului locului. Acest tip de oscilatie esta caracteristic pentru marile intinderi oceanice, fiind Intilnit si in regiunilecontinentale in care se inregistreaza variatii mid de temperatura, precum si in zonele a carer altitudine depaseste 500 m. Tip u I II, caracterizat printr-o dubla oscilatie a umiditatii absolute in cursul unei zile, deci care prezinta doua maxime ~i doua minime. Prima minima se inregistreaza cu aproximativ 0 ora inainte de

20

mente meteorologice,

A se vedea, in acest sens, Cristea N. sl Stoica C., Meleorologie Editura didaetieli ~i pedagogicli, p. 151.

generald

!ji

insttu-

VARIATIA

ZILNICA A UMEZELII AERULUI

95

rasaritul Soarelui , in jurul orei 10 se inreqistreaza prima maxima, care se explica prin intensificarea procesului de evaporare ca urmare a radiatiei sol are din ce in ce mai intense. Dupa orele 10.00 se intensifica ~i miscarea ascendenta a aerului atmosferic, miscare insotita de transportul rapid al vaporilor de apaIn tnaltime. Din aceasta cauza, cantitatea de vapori de apa aflata in straturile inferioare se micsoreaza treptat, desi in orele amiezii evaporarea se intansifica ; procesul de difuziune a vaporilor de apa pe verttcala este atit de intens lncit in jurul orelor 13.00-14.00 se tnreqistreaza cea de-a doua minima. Dupa orele 16.00 mlscarile ascendente ale aerului scad in intensitate, in timp ce evaporarea la sol continua, astfel ca, in straturile inferioare ale atmosferei se inreqlstreeza 0 crestere qraduala a umldltatii, care atinge valoarea maxima in jurul orelor 20.00--22.00. In timpul noptii, raclrea treptata a suprafetei solului prin radiatie are drept consecinta fireasca coborirea treptata a temperaturii acesteia si reducerea treptata a procesului de evaporare. Cind temperatura solului atinge valoarea punctului de saturatie se produce condensarea si se formeaza roua (din acest considerent temperatura de saturatie mai este denumita si temperatura punctului de roud). Condensarea are drept rezultat reducerea umezelii absolute in straturile inferioare ale atmosferei, fapt care explica minima inregistrata inainte de r asaritul Soarelui. Acest tip de vartatie este caracteristic pentru zonele continentale situate la latitudini medii si a caror tnaltime nu depa~e~te 500 m. Pentru meteorologie umezeala absolutasi variatitle ei zil~i~e ~i anuale of era posibilitatea de a estima cantitatea st natura pracipitattilor care vor cadea Intr-o anumlta zona, cantitate care in genere este cu atit mal mare, cu cit vartatiile zilnice si anuale ale temperaturii sint mai ample.

43.

V ARIATIA

ZILNICA A UMEZELII ABSOLUTE IN INALTIME. Distributia cantitatii de umezeala pe verticala este dependenta de intensitatea procesului de evaporare la nivelul suprafetelor marine sau continentele, de caracteristicile sl intensitatea pe care Ie prezlnta miscarile verticale sl orizontale ale aeruluiin zona cercetata (miscar i care determ ina amestecul turbulent dintre aer si vaporii de apa), precum si de temperaturile in inaltime ale straturilor de aer, care uneori pot determina procese de evaporare a picaturilor de apa si a cristalelor de gheata aflate in suspensie in atmosfera. Masuratorila efectuate cu ajutorul aerosondelor meteorologice au condus la constatarea ca umezeala absolute scade in raport cu Inaltimea. Astfel, daca incele mai multe locuri, in straturile joase umezeala absolute osctleaza intre 3 si 6 g/m3, la Inaltimee de 2 km oscilatiile sale stnt in jurul valorii de 1,5 g/m3, iar la inaltimea de 8 km, in jurul valorii de 0,2 g/m3.
V ARIATIA ANUALA A UMEZELII ABSOLUTE. Prezentind aceiasi factori de conditionare ca cei enuntati in cazul vari atiei diurne, se impune sa se specifice Cd var iatie anuala a umiditatii absolute a aerului atmos-

44.

ELEMENTE

METEOROLOG ICE

Ier ic este mai redusa deasupra Intirider ilor oceanice decit deasupra supratetelor continentale si ca amplitudinea lor la Iatitudini medii prezinta valori mai mid iarna dedt vara.

45.

V ARIATIA ZILNICA A UMEZELII RELATIVE. Umezeala relative inreqistreaza variatii mid deasupra marilor intinderi oceanice si variatii mari deasupra zonelor din interiorul continentelor indeosebl in zona temperate si in anotimpul cald. Deoarece umezeala relativa scade odate cu cresterea temperaturii, este firesc ca valorile cele mai ridicate sa fie inregistrate in primele ore ale dim inetii (cind temperatura este minima) si valorile cele mai scazute in jurul orei 16.00, cind, de regula, temperaturaatinge valoarea cea mai malta din cursul zilei, VARIATIA ANUALA A UMEZELII RELATIVE. Dependents umezelii relative de temperatura determine ca aceasta sa prezinte in emisfera nordica, la latitudini medii, valori maxime in anotimpul rece (decembrie-ianuarie) si valori minime in anotimpul cald (iulie-august). In regiunile cu circulatie musonica (de pilda, in India si in sudul R. P. Chineze), valoarea maxima a umezelii relative se inreqistreaze insa in lunile iunie-iu lie (perioada ploilor musonice), cind ea poate depast 90%. In aceste regiuni minimul se inreqistreaza in lunile noiembrie-decembrie, valoarea medie a umiditatii relative oscilind in jurul a 68-70%. Studiile intreprinse de diferiti cercetator i privind relatia dintre variatia anuala a umiditatii relative si latitudini permit formularea urmatoarelor constatari : - var iatiile sint practic nule la Ecuator, umiditatea relativa oscilind aici in jurul a 85% in tot cursul anului ; - valorile medii anuale ale um iditatii relative sint in general m aj ridicate in emisfera sudica decit in cea nordica, deoarece uriasele intinderi de apa situate la sud de Ecuator determine 0 temperatura medie anuala a aerului mai cobor ita decit in emisfera nordica ; - in emisfera nordica, amplitudinea maxima este tnreqistrata intre 15° si 17° Iatitudine, valorile maxime ale umezelii relative oscilind in jurul a 79% On lunile iunie-iulie), iar cele minime, in jurul a 73% (luna ianuarie) ; - in emisfera sudica, amplitudinea maxima a variatiei este inregistrata in jurul a 20° latitudine, valorile maxime ale umezelii relative oscilind in jurul a 78% (luna ianuarie), iar valorile minima, in jurul a 71% (luna iulie) ; . - in ambele emisfere amplitudinea v ar iatii lor continua sa scada pe masura crester ii Iatitudinii pina in jurul a 30° latitudine in ernisfera nordica si plna in jurul a 32° latitudine,in emisfera sudica. La aceste latitudini valoarea umezelii relative reprezinta in tot cursul anului 72-73% in emisfera nordica si 75-76% in emisfera sudica ; - la latitudini mai inaIte se inraqistreaza din nou 0 crestere a amplitudinii, atingindu-se variatii maxime intre 50° si 55° Iatitudina nordica $i intre 38° si 42° latitudine sudica.

46.

MECANISMUL

PROCESELOR

DE CONDENSARE

97

La latitudinile mai sus mentlonate, in emisfera nordica umiditatea relativcloscileazcl intre 77-820;0 (lunile iulie sl ianuarie), iar in cea sudica, intre 80-840;0 (lunile ianuarie si iulie) ; - 1a latitudinile mai inaIte amplitudinea variatiilor continua sa scada treptat in ambele emisfere. In emisf.era nordica variatille sereduc la citev a procente, cu un maximum de 820;0 si un minimum de 780;0 la latitudinea de 70°. In emisfera sudica, la latitudini m ai inalte de 57° variatiile sint foarte reduse, umezeala relativa inregistrind in mai tot cursul anului valori putin diferite de 850;0, in principal ca urmare a prezentei uriaselor intinderi acoperite cuqheata ale continentului Antarctic, care determine temperaturi foarte coboritechiar si in timpul verii australe.

47.

MECANISMUL PROCESELOR DE CONDENSARE A VAPORILOR DE APA DIN ATMOSFERA. Din cele arcltate anterior a rezultat ca procesele de condensare a vaporilor de apa din atmosfera se produc in prezenta satisfacerii a doua conditii : a) Ractrea aerulul atmosferic pina Ia temperatura punctulul de rona [ptna la temperatura de saturatle], care se tealizeaza in natura prin procesele descrise mal jos. - R d c i leo, d i lee t a, p t i n I a d i a t j e, a sup I af e i-e 1 0 I tel est I e sa u 0 c e a n j c e, care este in mod firesc insotita si de raciree straturtlor de aeraflate in contact cu aceste supraIete isau situate la 0 lnaltime mica deasupra lor. Acest proces este caracteristic in timpul noptii, indeosebi cind cerul este senin (radialia nocturnd). Contectul dintre streturtlo de aer dispuse pe verticala determind ca racirea puternica sa afecteze nu numai paturile joase ale atmosferei, ci sl pe celeaflate la 0 inaltime relativ mai mare. Daca temperatura suprafetei terestre sau a corpurilor care plu, tesc pe mare (de pilda, navele) atinge valoarea punctului de roue, vaporii de apa se condenseeza direct pe aceste supr afete, Cind vaporii de apa se condenseaza in jurul nudeelor de condensare aflate in suspensie in aer la 0 inaltime mica deasupra uscatului sau a m arii se formeaza ceata, iar ctnd acest fen omen se produce la inaltim] mai marl, picaturilo de apa sau cele de gheata aflate in suspensie alcatutesc tiorit (vezi cap. V). - Con den s a I e a va POI i 1 0 Ide a pad i not m 0 sf e I d P lin a d vee tie. Prin aceasta notiune se desemneaza condens area produsa ca urmare a racirii directe a unei mase de aer cald care se deplaseaza peste 0 suprafata mai rece. Cazurile tipice sint deplasarea unei mase de aer maritim cald deasupra unei suprafete continentale reci (de pilda, iama) sau deplasarea unei mase de aer continental maicald deasupra unei suprafete oceanice mai reci (de pilda, primavara si vara, la latitudini medii). Fenomene de condensare intervin, de asemenea, si cin d aerul cald trece deasupr a unei suprafete marine strabatuta de curenti reci, imprejurare in care iau nastere ceturi puternice, sau la confluenta curentilor. marini calzi cu cei reci.
7Meteorologia maritima cd. 410

98

ELEMENTE METEOROLOGICE

Un caz tipic in acest sens il constituie ceturile din apele Newfoundland-ulut, unde se tnttlnesc Curentul cald al Golfu1ui si Curentu1 rece a1 Labradotului. - Con den s are a v a p 0 r i lor de a pad ina t m 0 si e t a p r i n a m e s t e c u l a d o u ti mase deaer cu umid ita t e mar e, dar cut e m per a t uri put ern i c d i t er e n t i ate. in cazul in care masele stnt practic egale lar amestecul devine omogen (sau aproapa omogen), temperatura precum si tensiunea vapori1or de apa a amestecului vor reprezenta media temperaturilor si tensiunilor vaporilor de apa pe care cele doua mase de aer Ie aveau Inainte de amastec. Daca, pentru temperatura rezultata, tenstunea medie depaseste tensiunea de saturatle, excesul de vapori de apa se condenseaza. Se impune sa se precizeze ca in situatla examinata, procesul de condensate este intens numai in cazuj dnd valorile de umiditate ale celor doua mase de aer sint ridicate, iar temperaturiIe lor sint puternic diferentiata, Intr-o alta situatie, "amorsarea" procesului de condensare este tnsotlta de eliberarea caldurii latente care, evident, contribuie Ia ridicarea temperaturii si po ate ant rena, in functia de conditii, 0 evaporare total a sau partiala a produselor de condensare. \ - Condensarea v a p o t i l o t de apa p t i n t ti c irea ad i a bat i c a a a e r u 1 u i a t m 0 s I e ric. Una dintre cele mai insemnate propr letati ale aerului (ca dealtfel a oricarui gaz) 0 constituie scaderea temperaturii sale in timpul deplasaril ascendente, chiar daca nu cedeaza in mediul inconjurator energia calor ica, in cazul examinat, coboriraa temperaturii este ceuzata de reducerea presiunii odata cu deplasarea masei de aer in tnaltime. situatie in care aerul se destituie, astfel di. ciocnirea dintre moleculele sale este mai putln frecventa, imprejurare ce expIica scaderea temperaturii. In timpulascensiunii unei mase de aer nesaturate, aceasta se raceste prln detente cu aproximativ 1°C la Hecare 100 m (gradient adiabatic uscat]. Cind temperatura aUnge valoarea punctului de r oua. incepe procesul de condensare a vaporilor de apa tnsotit de eliberarea caldurii latente. Din aceasta cauza raclrea. masei de aer care se inalta este mai lenta dupa amorsarea procesului de condensare, reprezentind numal aproximativ 0°,6C pentru fiecare 100 m Inaltime (gradient adiabatic umed sau gradient adiabatic de saturatie]. in mod corespunzator se Inreqistreaza si 0 reducere a temperaturii punctului de roua cu aproximatlv O°,2C pentru flecare 100 m, Raclrea adiabatlca a aerului umed in cadrul miscarilor ascendente ale maselor de aer este cel mai important proces de condensare a vaporilor de apa din atmosfera deoarece din ecest proces rezulta cele mai marl cantttatl de pr ecipitatii cere cad pe supratata globului terestru. Apare uti! sa se precizeze cd vlteza de tiicite adiabatica a aetuiui umed nu trebuie contundata cu scaderea temperaturii aetului in jndltime, prima reflectind scaderea temperaturii unei mase de aer anata Intr;o mi~care ascendenta, iar cea de a, doua reprezentind scaderea ternperaturii odata cu inaltimea Intr-o masa de aer calm. b) Nucleele de condensare. Prezenta in atmosfera a nucleelor de condensare este cea de a doua conditie care se impune a fi satislacuta

MECANISMUL

PROCESELOR

DE CONDENSARE

99

pentru producerea fenomenului de condensare in natura. S-a aratat [vezi nr. 6 lit. e) ca aerul ce alcatuieste atmosfera terestra conjine pe unit ate de volum un numar urlas de particule microscopice - solide, lichi:de sl gazoase - de natura st provenienta foarte diferite. Cu diametre cupr.inse mtre 1O~ $i 10-4 cm si prezentlnd concentratii care depasesc uneori 10000 particule pe em" in straturile inferioare, si clteva mii sau citeva sute pe unitate de volum la lnaltimi medii ~i mari ale troposferei, aceste particule detin un rol hotaritor in condens area vaporilor de apa din atmosfera terestra, fapt care axpllca de ce in meteorologie sint denumite nuclee de condensare. Cercetarile relativ recente Intreprinse de Junge in R.F.G., precum si de Twomey $i Woodcoock in S.U.A. au condus la stabilirea a doua tipurt mai importante de nuclee de condensare, in functie de dimensiunile lor st anume : - n u c 1 e e m i c t, eu raza <O,liIL, prezente in concentratii mari in imediata apropiere a solului (ingenere, peste 106/cm3 de aer). Concentratiile maxlme sint inregistrate ,in imediata vecinatate a zonelor industriale ; - n u c 1 e e mar i, cu raza cuprinsa intre 0,1 .tJ. sl 10 IL' prezente in concentratie mica (aproximativ 10/em3 de aer). Sint mai freevent inttlnlte deasupra oceanelor ~i marflor, in apropierea eoastelor, indeosebi cind vintul sufI a puternic dinspre usc at spre mare, antrenind in aer particulele fine de nisip, pref, spori, polen si resturi organice etc. Numarul nucleelor de condensare scade cu altitudinea. Determinaril« efectuate de cercetatorul sovietie I. I. G a i v 0 ron ski au demonstrat ca numarul lor atinge 13 400/cm3 de aer la supratata solulul ~i aproximativ 340/cm3 de aer la 0 altitudine de 3-4 km. Particulele care au proprietati higroscopice (de pilda sarurile marine) sint denumite nuclee de condensate active, deoarece ele contribute intr-o masura mult mal mare la producerea fenomenului de condensare in atmosfera decit, de pilda, pulberile inette, nehigroscopice. Rolul pe care il detin nucleele de condensare poate fi usor inteles daca se retine ca tensiunea de saturatie a vaporilor de apa creste proportional cu marimea curburii picaturii de apa. Cu cit picatura de apa este mai mica, cu atit curbura ei va fi mai mare, deci cu attt va creste tensiunea vaporilor daapa necesara pentru a 0 mentine in faza lichida. In absente nucleelor de condensare, picaturlle de apa care s-ar forma prin unirea moleculelor de apa ar fi atit de mid st ar prezenta curburi attt de marl, Incit, pentru a ramtne in faza lichida, ar fi necesare tensiuni de saturatie de 4--6 ori mai mari de cit cele necesare in natura, ceea ce ar corespunde unor umezeli relative de 4(){)--600%' Absorbtia vaporiIor de apa de catre nucleele de condensare higroscopice lnqaduia formarea, inca de la inceput, a unor picaturt mai mari, prezentlnd curburi care fac posibila realizarea unor conditii de saturare normale, obisnuite in natura. Cresterea picaturii initiale prin condensarea altor molecule de apa determina scaderea treptata a curburii, astfel ca tensiunea de saturatie se poate apropia de valoarea inttlntta in cazul unei suprafete plane. Totodata, in cazul in care nucle-

100

ELEMENTE

METEOROLOGTCE

ele higroscopice sint saruri marine, stratul superficial de apa condenser pe nucleu .Iormeeza 0 solutio sareta, care coboara tenslunea de satur atie. usurtndasttet contirruarea procesului de condensare a vaporilor de apa dina tmosfer a. Cind numarul nucleelor hiqroscopice pe unitatea de volum de aer atmosferk este foarte .mare, apare si posibilitatea ca procesul de condensare sa intervina chiat la valori mai mici ale tensiunii de saturatie decit cele considerate ca normale in conditiile de temperatura date. Cele aratate mai sus explica de ce existents nucleelor de condensare in aerul atmosferic este considerata drept conditle care se impune a fi setisfacuta eumulativ cu temperatura punctului de roua, pentru a inqadui declansarea fenomenului de condensare, eventual caderea preclpitatiilor atmosferice. Totodata, ele ovidentleze si ro lul deosebit de insemnat al particulelor de saruri marine care ajung in oceenul atmosferic cu ajutorul curentilor vertic ali si sint purtate apoi deasupra intreqii supr afetoe Terrei de curenti orizontali. Cercetarile intreprinse de Mason in Marea Britanie, Zaitev in U.R.S.S., Itoo, Kumai ~i: Isona in Japonia, precum si de Schaefer si Hosler in Statele Unite au evidentlat rolul insemnat al nucleelor de ooridensare si in declanseree proceselor de sublimare a vaporilor de ap6 din atmosfera, procese care conduc Ia formarea cristalelor fine de gheata, componenteala nor ilor, chlar si in conditiile in care valoarea tensiunii de saturatie este mei mica decit cea care, la temperatura data, ar permite condensarea.

Capitolul NORII

48. DEFINITIE. 49. FORMAREA NORILOR. 50. iNALTIMEA LA CARE SE FORMEAZA NORI!. 51. MICROSTRUCTURA NORILOR. 52. MORFOLOGIA NORILOR ~I CLASIFICAREA LOR. 53. CLASIFICAREA INTERNATIONALA A NORILOR. 54. GROSIMEA NORILOR. 55. NEBULOZITATEA. 56. VARIATIA ZILNICA A NEBULOZITATII. 57. VARIATIA ANUALA A NEBULOZITATII. 58. SISTEMELENOROASE. 59. CEATA. 60. CEATA ~I NAVIGATIA MARITIMA. 61. NAVIGATIA PE TIMP DE CEATA. MASURI PRACTICE.

48.

DEFINITIE. Norii sint formetiuni constituite din picaturt de apa sau dinacicule de gheata care iau nastere prin condensarea sau sublimarea vaporilor de apa din atmosfera. Mentinerea lor la diferite Inaltlml deasupra marl! saua uscatului este posibila numai ca urmere a miscartlor verticale ascendenteale aerului, tar transformarea unui nor dintr-o varietate in alta Isi are adeseori cauza in ridicarea sau coborirea nivelului lui, ca urmare a miscarilor de aer ascendente sau descendente din atmosfera libera.! In mod obisnuit sint socotite ce facind parte. din categoria nori toate Iormatiunlle compacte de condensate sau de sublimare aflate in suspensie la 0 anumita inal1ime de la supretate solului ori a marii, astfel ca viaibllttatea orlzontela nu este afectata. Cind tnsa 0 asemenea Iormatiune ia nastere in imediata apropiere a solului sau marti ori coboara ptna la nivelul lor, afectind vizibilitatea orizontala, ea este desemnata prin termenul ceata, care prezinta 0 microstructure identica cu aceea a unui nor stratus. FORMAREA NORILOR. Principalele cauze de formare a noriIor cum s-a aratat (vezi nr. 47) slnt racirea ptiti detentc'i adiabatica si rea prin rtuiiaiie a maselor de aer umed, in prezenta nucleelor de densare si in conditiile deplasarti lor la Inaltime prin formarea curenti verticall ascendenti. Ascensiunea aerului are loc prin convectie termica si prin vee tie dinamica, dupa tticiconunor con-

49.

a) Convectla termlca intervine in cazul in care 0 masa de aer umed devine usoera prin incalzire si se inalta, racindu-se prin detente adiabatica si prin radiatie pina la temperatura punctului de roua, b) Convectla aer cu temperaturi
1

dlnamlca se produce in cazul in care doua mase de diferite se intilnesc; masa de aer cald fiind mai

Masuratorile efectuate au condus la concluzia ca 0 picatura de apa dintr-un nor parcurge in cadersa sa in medle 1,5 cm pe secunda, astfel cll eel mai slab curent de aer ascendent poate sa-j anuleze caderea, iar cel mai slab curent orizontal Ii poate antrena deplasarea tntr-un anumit sens. Pe de alta parte, la impresia ca un nor "pluteste" in atmosfera contribuie ~i faptul cli acesta in fiecare clip a "se distruge" si »se reconstituie", deoareca piciituri1e de apa care cad catre sol, ajungind in straturile atmosferei cu 0 temperattira mai ridieata, se evapore din nou, urcind pin a la nivelul in care are 10C'0 noua condensare a lor.

104

NORU

usoar a, aluneca deasupra masei de aer rece, mai grea. Aerul cald se inalta deci, depasind altitudinea care expr ima. in Iiecar e caz in parte, niv elul de condensate (vezi mai jos), situat!e in care iau nastere formatiuni noroase.t Convectia dinamica mai cste intilnita 5i in imprejurare a in care 0 masa de aer cald, aflata deasupra unei zone eu altitudine joasa, este impinsa de alta mas a de aer si obliqata sa urce versantul unei forme orografice (deal sau munte). Daca aerul eflet deasupra eeluilalt versant este mai r ece. masa de aer cald obliqata sa urce pins la nivalul crestei va aluneca deasupra masei de aer rece, va urea si se va raci prin detente adiabatica si pr in radietle ptna la temperatura punctului de roua, dind nastere la nori si la caderi de precipitatii pe cel de-al doilea versant. Convectia produsa intr-un asemenea caz mai este denumita si conveetie oroqtoiica.

50.

INALTIMEA LA CARE SE FORMEAZA NORII. Indltimea la care se formeaza norii depinde de factorii mentionati mal jos : a) Nlvelul de condensare, care exprimii altitudinea la care are loc condensarea vaporilor de apa in urma racir ii prin detente adiabatid. si a racirii prin r adiatie. Aceasta Inaltima este cea la care temperatura aerulut a coborit pina Ia temperatura punctului de roua si care poate oven alit v alorl pozitive cit ~i negntive. De regula, nivelul de condensare este marcat de baza norului (partea infer ioar a a acestuia). b) Nlvelul lzotermel de O°C, care exprima inaltimea la care temperatura aerului din atmosfera libera atinge o°e. in Iunctie de um iditatea absolute a masei de aer in ascensiune, nivelul izotermei de O°C poate fi situat sub nivelul de condensare [cind temperatura punctului de roua este neqativa] sau deasupra nivelului de condensare (r-ind temperatura punctului de roua este pozitiva]. c) Nlvelul nucleelor de qheata este inaltimea Inceplnd de la care norul are 0 microstructure alcatuita in intregime din cristale de gheata.
dentaconvectiva

d) Nivelul de convectle este inaltimee Ia care miscarea aseena aerului Inceteaza, inaltime care coincide, de regula, eu partea superioare a norului.

51. MICROSTRUCTURA NORILOR. Se impune s8 se retina ca picatur ile de

apa din nori se pot men tine in faze lichida chiar in coridltiile unor temperaturl negative si ca microstructura norilor este determinata intr-o masura hotar itoare de temperatura aerului de la loeul de formare. Astfel. dud picaturile de apa sint foarte mici, ele se pot mentine in faza lichida pina la temperatura de -12°C (10°F). La temperaturi cuprinse intre -12° si -30°C (l0° ~i -22°F) nor ii sint alcatuiti dintr-un araestec de picaturi de apa supraracite ~i cristale de gheata, iar la tem:.:Sc impune sa se ia inconsiderare attt cazul in care doua mase dr- aer ru temperaturi diferite se tnttlnesc frontal, cit si cazul in care a rnasa de aer stattonara sau deplasindu-se lent este ajunsa din urrna de aWl. masd de aer mai calda. care eventual se inalta deasupra ei.

MORFOLOGJA

NOHlLOH

105

peratura sub -40°C (-:-40°F), intreaga masa a norului este alcatuita numai din cristale de qheata. Cantitatea de apa sau de gheata dintr-un nor este foarte mica. Exprimata in grame la un m3 de aer ea oscileaza intre 0,2 si 0,4 q/m", cu exceptia zonei centrale a norului, unde se Inreqlstreeza valori de 2-5 g/m3• In norii alcatuitl numai din cristale de gheata, cantitatea de apa este mult mai redusa (intre 0,01 si 1 q/m"].

52.

MORFOLOGIA NORILOR SI CLASIFICAREA LOR. Forma si dimensiunile norilor depind intr-o mare masura de umezeala aerului de la locul de un de incep sa se desfasoare procesele de condensare ori de sublimare, precum sl de temperaturile aerului in aceasta portlune a atmosferei. Culoarea norilor difera in tunctie de structura lor, de Inaltimca Soarelui pe cer si de poz itia observatorului. Cind norii au grosimi reduse si cind razele Soarelui ii strabat, acestia sint albiciosi. Cind suprafate Inferioara a norilor sau portiuni din masa acestora sint iluminate puternic de Soare, aceste suprafete si portiuni pot fi albe, stralucitoara, comportind zone cu umbre cenusii, mai reduse sau mai Intinse, in Iunctie de distrtbutia luminii pe supraf'ata norului, Cin d norii au grosimi mari si ocupa portiuni mari de cer, culoarea lor este intunecata. Pe calea .observatiei, precum si prin cercatari stiintitice ulterioare s-a putut conchide ca norii oqlindesc in buna masura fenomenele meteorologice ce au loc in atmosfera Pamintulul si ca forma si structura lor depind direct de modificarila inregistratede elementele meteor»logice. in acest sens, ei pot oferi indicatii deosebit. de utile, inlesnind previziunile meteorologice pe plan local si pentru un interval de ti m p relativ scurt. Verietatee de forme si caracteristici ale norilor din natura, precum si semnificatrile pe care fiecare tip de nor le prezinta pentru prognoza vremii a impus utilizarea unor denumiri identice pe intreaga planeta, precum si intocmirea unor qrupar i pe Iami lii, genuri, specii :~i variante care sa raspunda atit criteriilor de ordin stiintific, cit si nevoilor de ordin practic, Activitatea leborioasa a expertilor in radr ul Orqanizatlel mondia1e meteorologice (World Meteorological Organization - vVMO) a coridus la adoptarea unei clasificari internationale a norilor st la editarea, in 1958, a At1asu1ui international a1 nor iloi . Imaginile pe care Ie cuprinde aceasta lucrare, precum sl inforrnatiile utile referitoare la raportul dintre morfoloqia nor ilor si evolutia vro m ii impun cu necesitate prezenta ei la bordul Iiecarei nave. CLASIFICAREA INTERNATIONALA A NORILOR. Cu prilejul elubo rarii acestei cleslficari s-au avut- in vedere urmatoarele criterii : - I n e l t i m e a de formare a n o r il o r . - forma. s i a s p ec t u l lor; - p r o c e s e l e care ii q e n e r e a z a r - s t rue t u r a in t ern a (s t r u c t u ram i c r 0 f i z i c Zi).

53.

106

NORII

tale.

Primele trei criterii

au Iost considerate

drept criterii fundamen-

S-au adoptat, de asemenea, 0 serie de simboluri pentru fiecare familie, gen, specie si varietate de nori, Hi.cind posibila introducerea unor notatii unit are si a unei interpretari uniforme a hartilor meteorologice. Totodata, clasittcarea mentioneaza $i 0 serie de perticularitatl morfologice suplimentare folosite pentru aceste denumiri unitare. 1. FAMILIA NORILOR SUPERIORI. Baza acestor nori este situata la 0 inaltima mai mare de 6000 m, in cazul latitudinilor medii. in cadrul acestei familii se disting genurile mentionate mai jos : a) Cirrus (CI} se formeaza 1a tnaltlmt de 8000-11 000 m, fiind alcatuiti in cea mal mare parte din microcristale de gheata. De cele mai multe ori au Infatisarea unor filamente subtlri. profilate in inaltul cerului, albe $i vaporoase, destramate pe marqini sl la capete, deei cu un contur imprecis. Adeseori acesti nori sint qrupati in benzi paralele care traverseaza cerul, asttel ca datorita efectului de perspective, aceste benzi dau impresia ca se Intllnesc intr-un punct situat la orizont. Cind observatorul Ii per-cepe in dreptul Soarelui sau Lurrii, ei pot da nastere la halouri (vezi nr. 67), deoareee ei sint alcatuiti din accicule de qheata cristalizate hexagonal iar lumina incidenta sutera 0 succesiune de refractii care 0 descompun, Sint identificate urmatoarele specii : - fib rat us (f i b), cu descrierea de mai sus. Pentru naviqatori aceasta specie indica de obicei ca vremea rea se ana inca la 0 distanta relativ mare de locul unde ~ afla nave 1 - un c i nus (u n c), gen caracterizat prin prezenta. la unul dintre capetele norului, a unei forme scamosate esemanetoare unui drlig sau qheare, din care cauza marinarii ii mai denumesc "cozi de pisica" 1 - s pis sat u s (s P i) sint norii cirrus care in directia Soare1ui prezinta pentru observator 0 culoare cenusie 1 - cas tell a nus (c a s) - nori care in partea suparioara prezinta forme asemanatoare unor crene1uri sau a unor mid turnuri 1 - flo c c u s (f 1 0) - nori mici care apar destramatl, Norii Cirrus, sltuati de regula in partea frontala a unei depresiuni, slnt antrenati de vtnturlle inaIte care iau nastere in partea superioara a aeestora. De obicei, ei anunta apropierea unui front cald Insotit de vreme rea, indeosebi cind in urma lor apar norii cirrostratus. b) Cirrocumulus [Cc], Se formeaza intre 5000 sl 7000 m, 1a latitudini medii, Hind alcatuitl din crista1e de gheata (in parte a superioara] si picaturi de 'apa in stare de supraracire (in partea inferioara]. Se infati$eaza de obicei sub forma unor straturi subtiri usor gofrate. Cind observatoru1 se aflti sub ei distinge 0 serie de .Jenttcule" asernanatoara unor ghemotoaee de ltna qrupate ori dispuse in siruri

MORFOLOGIA

NORILOR

107

paralele.Prezinta uneori si 0 dispunere verticala pe Inaltimi mici. In cadrul genului sint identifieate speciile : - s t ra t i for m i s (s t r a) cu dispunere in benzi paralele; - len tic u 1a r i s (l en) eu forma unor Ientile; -eastel1anus (cas); - flo e c u s (f 1 0). Norii Cirrocumulus pot oferi indicatii diferite cu privire la evolutts vremii, in Iunctie de regiunea in care sint observati. AstfeI, ei indica de obicei vreme buna in vecinatatea coastelor de vest ale Americii de Nord -si Insulelor britanice sl vreme rea in partea sudica a Europei, indeosebi in regiunile peninsulei italiee. e) Cirrostratus [Cs]. Se Iormeaza Ia Inaltimi situate intre 6 000 ~i 11 000 m, fiind aproape in intregime alcatuiti din crista le de qheata. Se infati~aza sub. forma unor straturi subtiri cu aspeetul unui voal fin, abia vizibil, sau sub forma unor petece rupte, destramate de vint, dind cerului un aspect Iaptos, Soarele ~i luna nu sint acoperite, iar acesti nori nu arunca nlciodata umbre pe sol. in cadrul genu lui s-au identificat spectile : - fib rat u s (f i b) ; - neb u los u s (n e b) cu aspect de voal fin. Specia tibratus indica apropierea unui front cald, insotit de vreme Inchisa si de conditii de declansare a unei furtuni pe mare. Daca acesti nort nu sint observati pe intreaga bolts a cerului sl nici nu se constata cresterea nebulozitatii, exista pos'bilitatea ca furtuna sa treaca spre sud in raport eu pozltia navel, 2. FAMILIA NOR1LOR MIJLOCII. La latitudini medii plafonul acestor nori este situat intre 2 000 si 7 000 m. In cadrul familiei se disting genurile mentionate mai jos : a) Altocumulus fAe). Se Iormeeza la tnaltimt situate intre 3 500 si 6500 m, infati~indu-se adesori pe cer in grupuri aparent echidistante. Uneori se preztnta sub forma unor benzi paralele, tar alteori sub forma unor turnuri care se tnalta pe 0 baze plata. ln cadrul genului s-au tdantificat speciile : -stratiformis (str); - 1e n tic u 1a r i s [I e n) ; - cas tell an u S (c as) ; - fl 0 C c u s (fl 0). Cind norii Altocumulus prezinta pe cer 0 dispunere in benzi paralele, ei preced un front cald asociat cu precipitatii (ploi sau ninsori de dureta). Specie castellanus anunta caderea un or ploi tor entia le lnsotite de descarcari electrice ~i fur tuna pe mare. Furtuna poate fi prevazuUi eu eproxlmatlv 6 ore Inainte, fiind precedata de un bane negru de nori la orizont si de 0 scadere brusca a temperaturii. b) Alt~stratus(AI). Se formeeza la inaltimi de 3500--6000 m si au in genere culoarea gri deschls, Se aseamana eu norii cirrostratus, dar

108

NORII

sint mai gro~i, astfel ca de obicei discul Soarelui sau-al Lunii nu poate fi distins prin ei de observator. Nu dan nastere la -halouri, Nu comports spec ii, dar s-au identificat verietatlle translucidus [tr.], opacus (op),
duplicatus (du),

undulatus (un), radiatus (rc).

Norii Altostratus sint considerati de meteorologi si marinari ca printre cei mai buni indicatori ai evolutiei vremii. Prezenta lor semnaleaza ridicarea unei mase de aer cald si alunecarea ei peste 0 masa de aer mai rece, fenomen care genereaza caderl de precipitatii de lunqa durata (plot sau ninsori), indeosebi clnd se constata di stratul de nori devine din ce in ce mai gros si coboara. Cadereaunor precipitatii abundente este tnsottta de reducerea considerabila a vizibilitatii. Totodata intensificarea vintului sporeste, evident, aqitatia marii. Este important faptul ea ecestt nori tnqaduie sa se prevada formare a unei zone de [oasa presiune si declansaree unei furtuni pe mare cu multe ore inainte ca harta meteoroloqica a regiunii sa ingaduie 0 asemenea previziune din examinarea distributiei presiunilor, a dis tantelor dintre izobare si a calculartlqredlentului baric. 3. FAMILIA NORILOR JO$1. Sint nori care, la latltudini medii, se Iormeaze la tnaltim! cuprinse intre citeva sute de metri sl 2000 de metri. S-au identificat genurile mentionate mai [os. a) Nimbostratus [Ns], Sint rezultatul coboriri i plafonului un or nori altostratus si a inqrosartl puternice a acestora. Inaltimea lor medie este de aproximativ 800 m. Au tnfatiserea unui strat continuu, fara relief, de culoare cenusie, aproape uniforma, Cind v intul sufla puternic, Ii destrama in nori mai mici eu forme neregulate ce apar ca rosturi ale norilor pr inclpali, caz in care se Ioloseste denumirea iractonimbus. Nu comporta specii sau varietati. Norii Nimbostratus nu pot fi socotiti indicatori ai evolutiei vremii deoarece in momentul in care observatorul constata existenta lor pe cer vremea rea s-a ~i instalat: ploi torentiale. ninsori intense sau viscole, vinturieu rafale puternice. in cazul in care sint observati in departare, iar buletinele .emise de statiile meteoroloqice indica deplasarea lor spre zona in care se ana nava, se impune luarea tuturor masurilor necesare pentru preinttmpinarea unei furtuni, care, de regula, va fi de scurta durata. b) Stratoeumulus [Sc]. Se formeaza Ia altitudini reduse prin coborirea norilor specifici alter inaltimi sau prin ridicarea unui strat de ceata. Se tntatiseeza sub forma unui strat-contlnuu sau a unui bane alcatuit din "rulouri" cu un aspect esemanator clltilor, avind 0 culoare cenusiu-inchis care da boltei cerului un aspect. plumburiu. in cadrul genului s-au identificat specille : s -t rat i for m i s fs t r) ; - l e n t i cu l a ri s (len); .- cas tell an u s (c as). Prezenta norilor stiatocumulus pe cer 'indica:'burnila sau ninsori 'slabe (fulgi mici si rari).Cin'd 'iau nastete prin'degenerared norilor

MORFOLOGIA

NORILOR

109

Cumulus (vezi mai jos) sint indicii puternice ca. la caderea noptii cerul va deveni senin, iar vremea va fi buna, Variantele cu forme de "rulou" sint ceracteristice pentru anotimpurile reci, atit pe uscat cit sl pe mare.

c) Stratus (St). Se formeaza la Inaltim! cuprinse Intre ctteva sute de metri si 1000 m; Inaltimee lacare sint Inttlniti cel mai frecvent, la latitudiniIe medii, este de aproximativ 500 m. Acopera de obicei in intregime cerul avind 0 culoare cenusie unitorma. In cadrul genului s-au identificat speciile : - nebulosus (neb); - fr act u s (f r a). Clnd norii Stratus se formeaza inaintea unui front cald, vor cadea precipitatii sub forma deploaie, caz in care exists posibilitatea ca ploaia sa suprasatureze aerul mai rece de sub frontul cald, In aceste conditii, baza noruluicobcara, dind nastere la 0 ceata deasa daca vintul nu bate sau este foarte slab. 4. FAMILIA NORILOR CU DEZVOLTARE VERTICALA. Din aceasta categorie fac parte nor ii care Se Iormeaza indeosebi prin procese convective [convectia termlca si dlnamica], fapt care explica extensiunea lor pe verticala pe distante care uneori ating mii de metrio S-au identificat geI)uriIe mentlonate mal jos : a) Cumulus [Cn], Sint nori care la latitudinile medii incep sa se formeze la citeva ore dupa rasaritul soarelui, se dezvolta puternic in orele amiezii si dispar, de regula, odata cu inserarea sau in timpul noptil, Au unaspect pufosvcontururi bucIate care se modifica continuu si 0 culoare alb stralucitoarectnd sint iluminati de razele Soarelui. La latitudinile medii inaltimea lor este de aproximativ 1 200 m, dar partea superioara a acestor nor i poate atinge si depasi 2 000 m. in limbajul marinarilor mai sint denumiti si "baloturi de bumbac". in cadrul genului s-au identi.ficat speciile : - hum iIi s (h u m] - nori cu dimensiuni mici ; - me d i 0 ere s (m e d) - nort cu dezvoltare me die ; - con 9 est u s (c 0 n) - nori prezentind protuberante si bucIe marl ; . - fra c t us (f r a). Cind acestl-nort au 0 dezvoltare redusa pe verticala sint denumiti si noli de vreme bunii, deoarece nu exists riscul schimbarii in scurt timp a starli timpului. Daca se constata dezvoltarea lor puternica pe verticala, devin foarte probabile ploi tor entia le si rafale puternice devint in apropierea zonelor in care cad aversele de ploaie .... b) Cumulonimbus [Cb], Sint norigrei, densi, caracterizatl printr-o puternica dezvoltare pe vertical a ; priviti de la distenta cau aspectul unor turnuri sau munti uri asi, albi sau gri -palIe virf si cenusiu inch is la baza. Baza lor se po ate ana la aproximativ 1000 m, iar extinderea pe verticala poate idepasi 11000 m (partea superioara se po ate afla uneori sl Ie peste 12 000). Adeseori se remarca la partea superioara .supralete netede si forme asemanatoare unei. nicovale, alteori pJezinta

110

NOOII

"cirlige" si "gheare", similare eelor care caracterizeaza norii Cirrus. Dezvoltarea verttcala puternica determina ea partea lor superioara sa Iie ulcatuita numai din gheata, iar partea lor infertoera, numai din picaturi de apa.tn cadrul genului s-au identifieat speciile : - c a I v u s (e a I) ell protuberante tn curs de destramare r - cap i II a t u s (c a p] eu forme asemanatoare norilor Cirrus in partea superioara. Observarea lor pe eer eonstituie totdeauna un indiciu de lnrautatire a vremii, caractertzata frecvent prin rafale de vint puternice, ploi torentlale (adeseori grindina), fulgere, tunete si trasnete, Din aceasta cauza ei mal slnt denumiti "capete de tunete" (thunderhead). Daea in partea inferioara a unor asemenea nori se identifica conturun-rotunjlte in forma de mamele (partieularitatea mammatus), este recomandabtl ca nava sa ia masurtle de rigoare, deoareee declansarea In scurt timp a unei puternice furtuni apare ea foarte probablla. De notat ea altitudinea norilor varteza functie de latitudine, dupa cum se areta in tabela nr. 12.
Tab e I anT. 12

Vartatta altltudlnll norllor tunctle de Iatltudlne

Regiuni pol are Regiuni temperate ]legiuni tropicalc

Nori superiorl lifQri I11tjlocli Nort JOfi

3-8 krn 5-13 km 5-18 km 2-4 km 2- 7 km 2- 8 krn de la supratata solulul orl de la nivelul mlirii Iii plru\ la 2 km

Tctodata, este uti! sa se mentloneze eli organizarea unor observatii sistematice in largul martl eu privire la raportul dintre avolutia nontor si mersul vremii au permis eonturarea unor indicii suplimentare ale carer semniftcath stnt redate in cele ee urmeeza : - Daea norii se deplaseaza de la E sau N(S), vremea va fi in(~uel}~taprobabil de 0 tormatiune anticlclonica, deci va prezenta carack'te stabile; daca norii se depleseeza de Ia W sau S{N), vremea va Influentata probabil de 0 formatiune ciclonica, situatie in care tnstabttttetee si eventuala tnrautatlr« a starii timpului sint evolutii pe depHn probablle. - Cind doua straturide nori situate la plafoane diferite se deplaSeJI t:z ,i.n dir~tii distinete (c;Ie?bi~~i se _d~plase~za tran~vers'~l unul fata de 1), exista un puternic indlciu ca lntensitatea vintului va creste cons derebil. Intensitetea unei depresiuni este Indicate de viteza de deplasare ,. r~f~lor Cirrus, eu cit acestle se depleseeza mai rapid, eu atlt depresiUle~este mal puternica, in timp ce deplasarea lor lenta indica. de r~, 0 depreslune slaba . . pnd dona straturi de nort aflate la tnaltiml diferite se depla~ ~tn. aceeasi directie, exista probabilitatea ca intensitatea vlntului s4, ~ij simtltor, iar ninsoarea san ploaia sa Inceteze,

,t

S~M

GROSIMEA NORILOR

111

- Daca se constata ca nodi se deplaseaza pe 0 dlrectie orientata la stinga in raport cu directia in care suIla vintul, este de asteptat ca vremea sa ram ina neschimbata. - Cind cerul este acoperit de nori qrosi si clnd vintul continua sa bata cu aceeasi intensitate din sectorul estic (SE. E. si NE). exista un puternic indiciu ca vremea rea va dura 0 perioada mai lunqa de timp. - Cind, dupa apusul Soarelui, cerul ramine senin, iar vintul sun a slab, este foarte probabil ca vremea buna sa ramina naschimbata cel putin 24 de ore. Exactitatea prognozelor conturate de indiciile amintite mai sus depinde in buna masura de particularitatile reqiunii in care se naviqa si de viteza navel ; cu cit viteza ei este mai mare, cu attt nava are posibilitatea de a se Indeparta mai grabnic de zona amenintata de 0 eventuala Iurtuna, patrunzlnd tntr-o zona in care elementele meteoroloqice prezinta alti parametri, iar norii, vintul, precum si aIte indicatil pot contura ca probebila 0 vreme avind alte caracteristici. Este evident insa csobservatttle asupra norilor intreprinse de serviciul de cart de la bordul navei se Impun a fi conjugate cu observarea vartatitlor presiunii atmosferice inregistrate de barometru, cu incercarea de a determina tendinta baric! in perioada urmatoare, cu observarea starii martt, Indeosebi a valurilor de hula, a carer lnaltime si directie de propagare pot oferi Indicatii pretioase cu privire la directia furtunii si la distants dintre nay! ~i centrul ei. In sftrsit, toate aceste observetii urmeeza a fi conjugate cu prognoza timpUlWl pentru regiunea respectiva din buletinele meteorologice emise de stattlle radio.

54.

GROSIMEA NORILOR. Grosimea norilor este, alaturi de plafonul ~ de forma lor, un aIt element de caracterizare a acestora, cu semni~ de ordin practic indeosebi pentru naviqatia aeriana, fapt care explki.; de ce bulejinela meteo adresate navigatorilor aerieni contin totdeaune. date Ioarte amanuatite cu privire la toate elementele care caracterizeaza nebulozitatea in apropleree si deasupra aeroporturilor. Pentru navlqatla maritima grosimea norilor exprima in primul rind gradul de instabilitate a aerulut atmosferic, deoarece norii sint cu alit mai qrosi ell cit miscarile convective ascendente sint mai violense. Astfel, grosimea norilor creste considerabil cind nivelul de convectie depaseste cu muIt nivelul de condensare. Daca miscarea coavecttva ascendenta este deosebit de putemica, atunci norii se pot extinde ~i mai muIt pe verticala, depastnd nivelul izotermei de O°C, caz In care partea lor supenoara prez inta 0 microstructure cristallna (ace de qheata). In majoritatea cazurilor. in cursul dezvoltdrii sale in Inaltime, norul intrlneste un strat de inversiune termica pe care nu-l poate strabate, astfel ca partea sa superioara se lateste ~i iaaspectul unei "nicovale". Suprafeta superioara a "nicovalei",aparent lisa pentru un observator situat la nivelul marli, marcheaza altitudinea la care se afla situat stratul de inversiune termlca. Sint tnsa si situatii in care misca-

112

NORII

Fig. V.l. Inalttmila medii ale dileritelor

genuri de nori.

rea convective ascendenta a aerului este atit de puternica, incit stratul de inversiune termica este strapuns, caz in care partea saperioara a norului dezvolta protuberante de mari dimensiuni, asemanatoere unor asociati i de bulbi vegetali. Cele m ai mari grosimi ale norilor se inreqlstreaze in regiunile ecuatoriale, precum si in sistemele noroase ale fronturilor calde (vezi nr. 121). Deterrninarea grosimii nor ilor nu se poate efectua cu preciz W decit cu ajutorul aparatelor de zbor si a aerosondelor inzestratecu 0 . instrumentatie speciala, valorile obtinute fiind valori medii deoarere

NEBULOZITATEA

113

nici supr afeta inferioara, nici cea superioar a nu sint lise, ci prczinta denivelari care uneori ating zed de metri. Cu ochiul liber un observator po ate doar aprecia daca un strat de nori este subtir e, gros sau foarte qros dupa transparentaecestuia la radiatlile solare !;iidupa culoare. Cu cit grosimea unui strat de nori este mai mare, cu atit culoarea partii infer ioare a acestuia va fi mai intunecata, De asemenea. eu cit stratul de nori este mai gros, eu atlt sporeste probabilitatea unei vremi instabile, caracterizeta prin furtuni sau ninsori abundente, ploi torentiale, descarcari electrice etc. Cu titIu de informare, montionam grosimile medii ale diferitelor genuri de nori : norii Cirrus, Cirrostratus nu prezinta grosimi semnifieative; - norii Cirrocumulus si Altostratus prezinta qrosimi de 2008CJO m , 400 m :

norii Stratoeumulus

superiori

au

grosimi

de

aproximativ

norii Nimbostratus si Cumulus au grosimi nor ii Cumulonimbus pot avea grosimi de norii Stratocumulus inferiori au grosimi in pr ezenta un or miscari convective extrem siunea pe verticala a maselor noroase poate 7 000-8 000 m.

de 2000--3000 m ; peste 3000 m ; de plna la 1 000 m. de puternice extenalinge si dcpasi

55.

NEBULOZITATEA. Pentru un observator asUel situat inc it sa poata percepe in orice direetie linia orizontului, acoperiree eerului ric nori este variabi la in timp . eerul poate fi in intregime senin, partial aeoperit sau in intregime aeoperit de nori. Expresia "partial acoperit" prezinta insa un grad inalt de nedeterminare, deoareee ea eXi)rima, praetic, toate variatule inourani, de la eea mai midi si pine la eerul aproape eomplet acoperit. Nevoia unor caracter izari mai precise a cleterminat pe specialisti sa recurqa la scar i conventionale in care cerul senin cste notat cu 0, iar eerul eomplet acoper it, cu 8 sau 10, valorile intermediare exprimind Iractiuni din intreaga bella cereasca perceputa de observator si acoperitecu nori. In ultirnul timp este mai des Iolosita de meteorologi scare 0-10. AsUel, 0 nebulozitate care primeste valoarea 4 pe aceasta scara expr ima faptul ca in zona in care se efla observatorul 4 zecimi din bolta cereasca este acoperita de nori. Buletinele meteorologice destinate naviqatorilor de pe marc si din aer indica adeseori valoarea nebuloz itdtii in diferite regiuni, genu I norilor, plafonul [maltimee] 10[, grosimea acestora, precum si precipitatiile care pot cadca, luind in considerare si alti parametri ai elementelor meteorologice, precum s! lnteractiunee dintre acestea, in vederea elaborar ii unei prognoze care sa reflecte tendinta vremii in perioada imediat urmatoare. VARIATIA ZILNICA A NEBULOZITATII. Se disting doua categorii de varia tie diurna a nebulozitatii : a) var iatia inregistrata deasupra suprafetelor continentale si b) variatia Inreqistrata deasupra supr afetelor oceanice.
8l\:et':oro:ogia

56.

marittma

cd. 410

114

NORII

a) Deasupra supratetelor continentale. la latitudini medii si in timpul verii, nebulozitatea Inreqistreaza in decursul unei zile doua maxime: una mai redusa, in primele ore ale diminetii [clnd de obicei se Iormeaza nori stratus, stratocumulus si altostratus), iar cea de-a doua, mai puternica, in primele ore ale dupa-amlezii [clnd predomina norii cu dezvoltare verticala), In timpul iernii, ctnd supra fete Ie continentale se racesc puternic si deci convectia termica este mult mai redusa, se tnreqistreaza, practic, 0 sinqura maxima, cea din cursul dupa-amiezit, cind predomina norii stratus. Relieful, precum si gradul de acoperire a solului cu veqetatie detin, de asemenea, un rol important in variatia nebulozttatti. Astfel. in zone Ie montane, in timpul verii. diminetile sint senine, dupa care nebulozitatea crestecontinuu ptna in jurul orei 16.00, cind devin posibile ploi torentiale, pentru ca apoi spre -seera cerul sa devine din nou senin. b) Deasupra supratetelor oceanlce, la laUtndini medii. variatie nebulozltatii este inverse in report cu cea Inreqistrata deasupra uscatului, ca urmare a tncalzirtt si racirtt mult mal lente a marilor intinderi de apa. Astfel, in cursul dimlnetii predomina norii stratiformi, pentru ca seare si noaptee, cind apa este mai calda decit aeruI. sa apare nori cu dezvoltare verticala, Precizarila privind variatiile zilniee ale nebulozttatii sint rezuItatul un or studii de or din statistic, intocmit pe perioade lungi, indeosebi de unitati de cercetare situate la latitudini medii. Perticularitatile pe care Ie prezinta variatta in timp a elementelor meteorologice in diferitele regiuni ale globului, precum si influent a unor factori Iocali (de pilda, relieful) pot modifiea scheme Ie de principiu prezentate mai sus.

51.

VARIATIA ANUALA A NIiBULOZITATII. Nebulozitatea es~ dependent a in mare masura de latitudine, dar este conditionata si de alti factori ca, de pilda, distrfbutia centrelor de presiune maxima si minima situate deasupra marrlor bazine oceanice sau deasupra maselor continentale, vinturile periodice (cum slnt musonii si alizeele), formele de relief (barierele muntoase etc.], gradul de acoperire a solului cu vegetatie etc. Pe hartile climatologiee, curbele care delimiteaza zonele cu aceleasi valori medii ale nebulozrtatii in cursul unui an sau unei jumatati de an se numesc izoneie. Compararea acestor harti cu cele care reprezinta cantltatile medii de precipitatii ce cad in aceeasi perioada de timp ne conduce la concluzia ca sint frecvente cazurile in care exist a 0 relatie directa intre o nebulozitate cu 0 valoare ridtcata si diderea unei centitati mari de precipitatii, dar sint si numeroase zone, adeseori foarte intinse, in care desi nebulozitatea medie anuala atinge valoarea 7-8, totusi cantitatea medie a precipitatiilor anuale este redusa sau foarte redusa (de pilda, zonele arctice].